ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 26.04.2019

1ra-741/2019 — art. 264 alin. 2 CP

HOTĂRÂRE

26.04.2019

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: art. 264 alin. 2 CP
Temei legal: art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

1ra-741/2019 — art. 264 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-741/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Dumitru Mardari,

Maria Ghervas,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Andrei

Formusatii, împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Bălți din 19

decembrie 2018, în privința inculpatului

Galben Nicolai XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 28.12.2015 – 17.08.2017,

instanța de apel: 12.09.2017 – 19.12.2018,

instanța de recurs: 25.02.2019 – 02.04.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

Prin sentința Judecătoriei Soroca din 17 august 2017, Galben Nicolai a

fost condamnat în baza art. 264 alin. (2) Cod penal la amendă în mărime de 700

unități convenționale, ce constituie 14.000 lei.

Instanța a dispus ca corpul delict – automobilul „Moskvici”, cu n.î. XXX

XXX, la intrarea sentinței în vigoare, de restituit proprietarului.

Instanța a constatat că la 05 octombrie 2015, orele 02.00, inculpatul

Galben N., nedispunând de permis de conducere, aflându-se în stare de ebrietate

alcoolică la volanul automobilului „Moskvici 21412”, n.î. XXXXXX, pe un drum

adiacent din preajma casei de cultură, amplasată în s. Bursuc, r-nul Florești,

neținând cont de situația rutieră, adică că era întuneric și de dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, fără să se asigure, s-

a deplasat cu spatele automobilului nominalizat și, din imprudență, l-a tamponat

pe Carpovici A., în urma cărui fapt, ultimului i-au fost cauzate vătămări corporale,

care în ansamblu se califică drept medii.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că mai

multe persoane au început să-l bată pe el și pe fratele său. Împreună au urcat în

automobil și au încuiat ușile. Persoanele au început să le strice portierele,

geamurile, cineva a urcat pe acoperiș, sticla sărea în față și geamul din partea lui

era stricat. Persoanele voiau să-l scoată din automobil, a pornit motorul încercând

să plece de acolo, a încercat să se deplaseze în urmă și i-au strigat că cineva a căzut

jos.

Totodată, potrivit rezultatului alcooltestului ,,Drager” nr. 549 din

05.10.2015, efectuat la ora 06.59, concentrația de alcool în aerul expirat de către

Galben N., constituie 0, 49 mg/l.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 189D din 05.11.2015,

părții vătămate i-au fost cauzate vătămări corporale medii și nu se exclude

survenirea lor în rezultatul unui accident rutier.

Astfel, inculpatul a încălcat prevederile Regulamentului circulației rutiere

aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 357 din 13.05.2009 și anume: pct. 10

alin. (2) lit. a) - persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede

permisul de conducere perfectat pe numele său valabil pentru categoria

(subcategoria) din care face parte autovehiculul condus; pct. 14 lit. (a) -

conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de

ebrietate; pct. 41 alin. (2) - conducătorul vehiculului care intenționează să se

deplaseze cu spatele poate să înceapă manevra numai după ce s-a asigurat că o

poate face fără a crea un pericol sau un obstacol pentru ceilalți participanți la

trafic pct. 45 alin. (1) lit. a), b), d) - conducătorul trebuie să conducă vehiculul,

ținând permanent seama de următorii factori: starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția; dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase și situația rutieră, încălcări care sunt în legătură

directă cu comiterea accidentului rutier în cauză și consecințele survenite.

Deci, fiind stabilită interdependența între acțiunile inculpatului de încălcare

a Regulamentului circulației rutiere și consecințele survenite, acțiunile acestuia se

încadrează în baza art. 264 alin. (2) Cod penal, ca încălcarea regulilor de securitate

a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare

medie a integrității corporale sau a sănătății, săvârșită în stare de ebrietate.

Inculpatul a declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei

noi hotărâri prin care să fie achitat.

Apelantul a indicat că instanța de fond a omis motivele invocate de apărare,

declarațiile inculpatului și ale martorilor or, de fapt, el a fost agresat fizic de către

Carpovici A., fiindu-i deteriorat automobilul de persoanele care se aflau la fața

locului.

Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 decembrie

2018, apelul a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță.

Instanța a decis: „În baza art. 332 alin. (2), 391 alin. (2) CPP, art. 30 Cod

contravențional, a înceta procesul în privința lui Galben Nicolai pe art. 242 alin.

(2) Cod contravențional, din motivul expirării termenului de prescripție pentru

atragere la răspundere contravențională.

În latura corpurilor delicte, se mențin dispozițiile sentinței instanței de

fond”.

Instanța de apel a reținut că la 05 octombrie 2015, orele 02.00, inculpatul

Galben N., aflându-se la volanul automobilului „Moskvici 21412”, n.î. XXXX

XXX, pe un drum adiacent din preajma casei de cultură, amplasat în s. Bursuc, r-

nul Florești, neținând cont de situația rutieră, adică că era întuneric și de

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, fără să

se asigure, s-a deplasat cu spatele automobilului nominalizat și, din imprudență, l-a

tamponat pe Carpovici A., în urma cărui fapt, ultimului i-au fost cauzate vătămări

corporale, care în ansamblu se califică drept ușoare.

Instanța a reținut că potrivit raportului de expertiză judiciară nr.

201804X0043 din 18.07.2018, efectuat la cererea apărării în instanța de apel, la

Carpovici A. au fost depistate leziuni corporale sub formă de: - plagă contuzională

în regiunea supraorbitală pe centru 2x1 cm., - plagă contuzională în regiunea

occipitală dreaptă 6x3 cm., - plagă 2x1 cm. (fără precizarea datelor caracteristice)

și excoriație 5x4 cm. în regiunea humerală pe stânga, - excoriații în regiunea

humerală pe dreapta 6x3 cm., - fractura apofizelor vertebrelor cervicale 5-6.

Leziunile corporale (în afară de fractura apofizelor C5-C6) au fost produse prin

acțiunea traumatică a unui(-or) corp(-uri) dur-contondent(-e) sau lovindu-se de un

asemenea corp(-uri), ca urmare a contactului (prin împingere) cu părțile

proeminente ale automobilului și cădere ulterioară pe o suprafață plană (carosabil),

se încadrează în timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea

sănătății de scurtă durată și, în baza acestui criteriu, se califică ca vătămare ușoară.

Localizarea și caracterul morfologic al leziunilor nu exclude apariția lor în

rezultatul căderii posterioare de pe acoperișul automobilului în mișcare. Ce ține de

fractura apofizelor vertebrelor cervicale s-a constatat că, la examinarea

suplimentară prin CT (16.07.18) a porțiunii cervicale a coloanei vertebrale, la

Carpovici A. careva modificări post traumatice, date certe de fractură a apofizelor

C5-C6 (vechi sau recente) nu au fost depistate. Acest fapt indică la aceea că,

fractură la acest nivel al coloanei vertebrale nu a avut loc.

Prin urmare, concluziile raportului de expertiză combat învinuirea adusă

inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, precum și concluzia primei instanțe

privind condamnarea acestuia în baza art. 264 alin. (2) Cod penal.

Or, din concluziile raportului de expertiză judiciară nr. 201804X0043 din

18.07.2018 rezultă că leziunile corporale (în afară de fractura apofizelor C5-C6) au

fost produse prin acțiunea traumatică a unui corp dur-contondent sau lovindu-se de

un asemenea corp, ca urmare a contactului (prin împingere) cu părțile proeminente

a automobilului și cădere ulterioară pe o suprafață plană (carosabil), se încadrează

în timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății de scurtă

durată și, în baza acestui criteriu, se califică ca vătămare ușoară. Totodată, careva

modificări post traumatice, date certe de fractură a apofizelor C5-C6 (vechi sau

recente) nu au fost depistate.

Astfel, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate pe art. 242 alin. (2) Cod

contravențional, ca încălcarea de către conducătorul de vehicul a regulilor de

circulație rutieră soldată cu cauzarea de vătămări corporale ușoare victimei.

Totodată, este neîntemeiată solicitarea acuzării privind reîncadrarea

acțiunilor inculpatului în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, ca conducerea

mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, fără a deține permis de

conducere, din motiv că această infracțiune nu a fost incriminată inculpatului,

acesta fiind învinuit de comiterea accidentului rutier, dar nu de altă componență,

iar potrivit art. 325 Cod de procedură penală, judecarea cauzei se face în limitele

învinuirii formulate.

Procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Andrei Formusatii, a

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu a analizat faptul că obiectul

juridic al art. 264 Cod penal, cât și al art. 2641 Cod penal îl formează relațiile

sociale cu privire la siguranța traficului rutier și, expunându-se asupra lipsei în

acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute la art.

264 alin. (2) Cod penal, le-a cercetat doar prin prisma încălcării de către

conducătorul de vehicul a regulilor de circulație rutieră soldată cu cauzarea de

vătămări corporale ușoare victimei și a încadrat fapta pe art. 242 alin. (2) Cod

contravențional, omițând să se expună asupra faptului conducerii de către inculpat

a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică și fără a deține permis de

conducere.

Potrivit art. 19 alin. (1) din Legea privind siguranța traficului rutier, dreptul

de a conduce un autovehicul se confirmă prin permisul de conducere, în care este

indicată categoria și/sau subcategoria lui.

Conform pct. 14) lit. a) al Regulamentului circulației rutiere, conducătorului

de vehicul îi este interzis, printre altele, să conducă vehiculul în stare de ebrietate,

sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, precum și sub influența

preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției.

Art. 18 din Legea privind siguranța traficului rutier prevede că, pentru a

conduce autovehiculul pe drumurile publice, conducătorul lui trebuie să fie apt din

punct de vedere psihofiziologic.

Or, datorită specificului său, infracțiunea prevăzută la art. 2641 Cod penal nu

are nici obiect material și nici victimă.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzută la art. 2641 Cod penal are

următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea de conducere a

mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanțe narcotice,

psihotrope și/sau de alte substanțe cu efecte similare; 2) mijlocul de săvârșire a

infracțiunii.

Deci, fapta prejudiciabilă prevăzută la art. 2641 alin. (4) Cod penal, se

exprimă în acțiunea conducerii în condiții ilicite a mijlocului de transport. În cazul

infracțiunii analizate, caracterul ilicit al conducerii rezultă din nerespectarea

obligației, pe care o are conducătorul mijlocului de transport de a deține permis de

conducere pentru categoria respectivă de mijloc de transport condusă de el, precum

și de a evita starea de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau starea de ebrietate

produsă de substanțe narcotice, psihotrope și/sau de alte substanțe cu efecte

similare.

Astfel, concluzia instanței de apel privind respingerea ca neîntemeiată a

cererii acuzării privind reîncadrarea acțiunilor inculpatului în baza art. 2641 alin.

(4) Cod penal, din motiv că acțiunile inculpatului nu pot fi recalificate conform

faptei de comiterea căreia nu a fost învinuită persoana, acesta fiind învinuit de

comiterea accidentului rutier, dar nu de altă componență, iar potrivit art. 325 Cod

de procedură penală judecarea cauzei se face în limitele învinuirii formulate, este

neclară și eronată.

Or, instanța de apel eronat și selectiv a invocat art. 325 Cod de procedură

penală, fără a analiza cauza respingerii cererii acuzării de recalificare a acțiunilor

inculpatului de la art. 264 alin. (2) Cod penal la art. 2641 alin. (4) Cod penal.

Potrivit art. 325 alin. (2) Cod de procedură penală modificarea învinuirii în

instanța de judecată se admite dacă prin aceasta ne se agravează situația

inculpatului și nu se lezează dreptul la apărare. Prin urmare, instanța, în urma

examinării cauzei, poate recunoaște că inculpatul a săvârșit o infracțiune mai

ușoară decât cea incriminată prin rechizitoriu, poate recunoaște unele circumstanțe

atenuante care au fost menționate, poate stabili că există cauze care înlătură

caracterul penal al faptei, poate libera de răspundere penală sau de pedeapsă

penală.

Acuzarea a solicitat încadrarea acțiunilor inculpatului în baza unei norme

mai blânde, care face parte din același capitol al Codului penal, astfel că nu era

necesară înaintarea unei noi învinuiri, deoarece nu se agravează situația acestuia.

Totodată, instanța de apel și-a motivat contradictoriu soluția în raport cu

dispozitivul hotărârii, invocând în partea descriptivă prevederile art. 332 alin. (2)

Cod de procedură penală, potrivit căror, în cazul în care fapta persoanei constituie

contravenție administrativă, instanța încetează procesul penal și, concomitent,

soluționează cauza conform prevederilor Codului contravențional, iar în partea

dispozitivă, la emiterea unei hotărâri noi, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, a indicat că, în baza art. 332 alin. (2), art. 391 alin. (2) Cod de procedură

penală, art. 30 Cod contravențional, a încetat procesul în privința inculpatului pe

art. 242 alin. (2) Cod contravențional, din motivul expirării termenului de

prescripție pentru tragerea la răspundere contravențională.

Conform legislației procesual-penale, instanța de apel, în partea dispozitivă a

deciziei, urma, inițial, să se pronunțe asupra încetării procesului penal deoarece

fapta constituie o contravenție, cu indicarea de care articol al Codului

contravențional este prevăzută și apoi să se expună asupra încetării procesului

contravențional în legătură cu expirarea termenului de prescripție, în acest sens

dispozitivul deciziei fiind expus, inclusiv, neclar.

Prin urmare, instanța de apel nu a clarificat obiectiv circumstanțele cauzei în

partea privind calificarea corectă a acțiunilor inculpatului.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12)

Cod de procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este

expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Judecând recursul ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii,

acesta este expus neclar.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de apel a comis

următoarele erori de drept.

Conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală. Potrivit art.

419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se

desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță,

care se aplică în mod corespunzător. În corespundere cu art. 325 Cod de procedură

penală, judecarea cauzei se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu. Modificarea învinuirii în instanța de judecată se admite dacă prin

aceasta nu se agravează situația inculpatului și nu se lezează dreptul lui la apărare.

Conform art. 385 alin. (1) pct. 1) - 4) Cod de procedură penală, la adoptarea

sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de

săvârșirea căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de

inculpat, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală

este prevăzută ea, dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.

Potrivit art. 384 alin. (1) și (3) Cod de procedură penală, instanța hotărăște asupra

învinuirii înaintate inculpatului prin adoptarea sentinței de condamnare, de achitare

sau de încetare a procesului penal. Sentința instanței de judecată trebuie să fie

legală, întemeiată și motivată. În corespundere cu art. 391 alin. (2), 332 alin. (2)

Cod de procedură penală, în cazul în care fapta persoanei constituie o contravenție

administrativă, instanța încetează procesul penal. Potrivit art. 396 pct. 2) Cod de

procedură penală, dispozitivul sentinței de încetare a procesului penal trebuie să

cuprindă dispoziția de încetare a procesului penal și motivul pe care se întemeiază

încetarea procesului. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări,

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate (Hotărârea Plenului

CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de

apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, rejudecând cauza conform regulilor generale, potrivit descriptivului și

dispozitivului deciziei contestate (pct. 4. din decizie):

a) nu a judecat cauza în raport cu circumstanțele în fapt și drept imputate

inculpatului prin rechizitoriu, or, conform învinuirii formulate: „la 05 octombrie

2015, orele 02.00, inculpatul Galben N., nedispunând de permis de conducere,

aflându-se în stare de ebrietate alcoolică la volanul automobilului „Moskvici

21412”, n.î. XXXXXX, pe un drum adiacent din preajma casei de cultură

amplasat în s. Bursuc, r-nul Florești, neținând cont de situația rutieră, adică că

era întuneric și de dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase, fără să se asigure, s-a deplasat cu spatele automobilului nominalizat

și, din imprudență, l-a tamponat pe Carpovici A., în urma cărui fapt, ultimului i-au

fost cauzate vătămări corporale, care în ansamblu se califică drept medii.