1ra-805/2019 — art. 287 alin. 1CP

1ra-805/2019 — art. 287 alin. 1CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-805/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 05 aprilie

2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 septembrie 2018,

declarat de avocatul Alexandru Bodrug și inculpatul

Ceachirov Vladimir XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 18.11.2013 – 05.04.2018,

instanța de apel: 27.06.2018 – 19.09.2018,

instanța de recurs: 06.03.2019 – 27.03.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

a fost condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare.

În conformitate cu art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost

suspendată condiționat, pe o perioadă de probațiune de 1 an.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul lui Ciobanu I. prejudiciul moral în

mărime de 10.000 lei.

inculpatul Ceachirov V., aflându-se în fața blocului de locuit din str. Kiev 16/4, mun.

Chișinău, din intenții huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, exprimată

1

printr-un cinism și obrăznicie deosebită față de societate, în urma unui conflict, i-a

aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele lui Ciobanu I. cauzându-i, potrivit

raportului de expertiză medico-legală nr. 1616/D din 11.07.2013, leziuni corporale ce

se califică ca vătămare neînsemnată.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că partea

vătămată a lovit cu piciorul în geanta lui cu produse alimentare, apoi i-a aplicat o

lovitură cu pumnul în regiunea feței și a început a-l lovi cu pumnii și picioarele. În

scara blocului, i-a mai aplicat câteva lovituri, până a intervenit unul din martori, care

l-a scos afară. Potrivit raportului de expertiză, în urma loviturilor primite, i-a fost rupt

un deget și i-a fost cauzată comoție cerebrală.

Totodată, vinovăția lui este dovedită integral prin probele administrate.

Astfel, martorul Oganesean E. a relatat că inculpatul i-a adresat cuvinte

necenzurate părții vătămate și l-a lovit în față, iar ultimului a început a-i curge sânge.

Conflictul a durat aproximativ 10 minute, în timpul căruia ambii au căzut jos, iar

partea vătămată nu i-a aplicat lovituri inculpatului.

Martorul Serbinov F. a declarat că partea vătămată a întrebat inculpatul de ce-l

insultă, dar acesta l-a lovit de două ori cu piciorul, se comporta agresiv. Partea

vătămată nu l-a ofensat pe inculpat și nu i-a aplicat careva lovituri.

Martorul Ciobanu T., soția părții vătămate, a indicat că a auzit zgomote și,

ieșind la balcon, a văzut că inculpatul îl lovea pe soțul său, iar ultimul era cu cămașa

ruptă și murdar de sânge. A ieșit afară și i-a cerut inculpatului să-i lase familia în

pace.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1616/D din 11.07.2013, la

Ciobanu I. s-a constatat plagă contuză și echimoză pe mucoasa buzei inferioare pe

dreapta, edem al țesuturilor moi ale capului, excoriații pe torace stânga, care au fost

cauzate prin acțiune traumatică a unui obiect contondent, dur, se califică ca vătămare

corporală neînsemnată, localizarea leziunilor corporale în diferite regiuni anatomice,

exclud formarea lor în urma căderii de la înălțimea propriei staturi.

Or, probele cercetate confirmă circumstanțele de fapt, fiind suficiente pentru a

dovedi incontestabil că fapta există, aceasta constituie infracțiunea prevăzută de art.

287 alin. (1) Cod penal și a fost săvârșită de inculpat.

Acest fapt este demonstrat inclusiv prin declarațiile martorilor Marineac V.,

Oganesean E. și Serbinov F. care au comunicat că inculpatul era agresiv, l-a lovit pe

Ciobanu I. cu mâna și picioarele, după care ambii au căzut jos.

Poziția inculpatului prin care pledează nevinovat a fost combătută prin

totalitatea de probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în ședința de

judecată și anume declarațiile martorilor și raportul de expertiză medico-legală nr.

1616/D din 11.07.2013, potrivit cărui lui Ciobanu I. i-au fost cauzate leziuni

corporale, care se califică ca vătămări corporale neînsemnate.

Totodată, divergențele dintre declarațiile inculpatului și ale părții vătămate,

care se află în conflict cu familia inculpatului, denotă tendința ultimului și a

martorilor Gatman A., Ceban Z., Demidova T. și Ceachirov S., care sunt prietenii

inculpatului și soția acestuia, ca inculpatul să evite răspunderea penală.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, anterior nu a fost supus

2

răspunderii penale, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru,

concluzionând că corijarea lui este posibilă fără izolare de societate, în condițiile

aplicării art. 90 Cod penal, pedeapsa dată fiind întemeiată în raport cu gradul și riscul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, având drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea acestuia, precum și prevenirea de noi infracțiuni, atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultimul să fie achitat, iar acțiunea

civilă să fie respinsă.

Apelanții au invocat că concluzia instanței de fond de respingere a declarațiilor

martorilor Gatman A., Ceban Z., Demidova T. și Ceachirov S., pe motiv că sunt

prietenii inculpatului, este neîntemeiată și lipsită de suport juridic, aceștia fiind

avertizați de răspundere penală pentru darea declarațiilor false în baza art. 312 Cod

penal și nu se atestă dubii în veridicitatea declarațiilor lor.

Totodată, învinuirea înaintată inculpatului nu corespunde probelor

administrate. Or, la observațiile inculpatului, partea vătămată l-a înjurat și i-a aplicat

câteva lovituri cu mâinile și picioarele, i-a stricat ochelarii și i-a fracturat degetul mic

al mâinii stângi, circumstanțe ce se confirmă prin declarațiile martorilor Demidova T.

și Ceban Z., care au urmărit conflictul.

În același timp, declarațiile părții vătămate, precum și ale martorilor Caraman

T. și Drobenichi V., carabinieri ai unității militare, sunt irelevante, or, martorul

Oganesean E. a indicat că în timpul conflictului nu a văzut carabinieri.

Prin raportul de expertiză efectuat în privința părții vătămate, a fost stabilit că

acesta nu a căzut pe un plan dur, din poziția statică, acest fapt fiind consemnat în

toate rapoartele de expertiză medico-legală, inclusiv în raportul de expertiză medico-

legală suplimentară în comisie nr. 348 din 01.12.2016, că nu au fost depistate semne

vizibile traumatice, excoriații, echimoze, plăgi în regiunea capului și pe alte suprafețe

anatomice ale corpului, precum și potrivit depozițiilor martorilor Gatman A.,

Demidova T., Oganesean E. și Ceachirov V.

Or, nefiind asigurată eficiența urmăririi penale, inculpatului i-a fost încălcat

dreptul la un proces echitabil, ce constituie un viciu fundamental, ce afectează

hotărârea procurorului la emiterea rechizitoriului.

septembrie 2018, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

Procesul penal în privința lui Ceachirov Vladimir pe art. 287 alin. (1) Cod

penal a fost încetat, în legătură cu expirarea prescripției tragerii la răspundere penală.

A fost admisă parțial acțiunea civilă, cu încasarea de la inculpat în beneficiul

lui Ciobanu I. a prejudiciului moral în mărime de 5000 lei.

Instanța de apel, analizând probele administrate, prin prisma art. 101 Cod

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și

coroborării lor, a stabilit în acțiunile inculpatului prezența elementelor constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, ca huliganismul, adică acțiunile

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței

3

asupra persoanei și care prin conținutul lor se deosebesc printr-un cinism și

obrăznicie deosebită.

În pofida faptului că inculpatul nu și-a recunoscut vina, aceasta se dovedește

prin probele administrate, inclusiv:

declarațiile părții vătămate Ciobanu I., date în cadrul urmăririi penale, potrivit

căror, în timp ce se îndrepta spre intrarea blocului de locuit, inculpatul mergea din

urma lui și l-a lovit cu pumnul, iar el a căzut jos. Apoi, l-a lovit cu picioarele de mai

multe ori, iar persoanele prezente îl țineau să nu se bată. Ulterior, a venit patrula de

carabinieri și inculpatul a fugit acasă. Împreună cu carabinierii s-au ridicat la

apartamentul inculpatului, însă acesta nu a deschis ușa. Nu i-a aplicat lovituri

inculpatului, iar acesta i-a rupt cămașa și l-a lovit la buze. Prin acțiunile sale,

inculpatul i-a cauzat dureri fizice și daune morale;

declarațiile martorului Oganesean E., date în ședința de judecată, potrivit căror

inculpatul i-a adresat cuvinte necenzurate lui Ciobanu I. și l-a lovit în față, iar

acestuia a început a-i curge sânge. Conflictul a durat în jur de 10 minute, ambii au

căzut jos, iar partea vătămată nu i-a aplicat careva lovituri inculpatului. Aproximativ

peste 15 minute, au apărut niște carabinieri;

declarațiile martorului Serbinov F. date în ședința de judecată, potrivit căror

partea vătămată a întrebat inculpatul de ce-l insultă, iar ultimul l-a lovit de două ori

cu piciorul. Inculpatul se comporta agresiv, însă Ciobanu I. nu l-a ofensat și nici nu i-

a aplicat careva lovituri;

declarațiile martorului Ciobanu T., date în ședința de judecată, potrivit căror, a

auzit zgomot și ieșind la balcon a văzut cum inculpatul l-a lovit pe soțul ei, iar acesta

era cu cămașa ruptă și murdar de sânge. A ieșit afară și i-a cerut inculpatului să-i lase

familia în pace;

raportul de expertiză medico-legală nr. 1616/D din 11.07.2013, prin care la

Ciobanu I. s-a constatat, plagă contuză și echimoză pe mucoasa buzei inferioare pe

dreapta, edem al țesuturilor moi ale capului, excoriații pe torace stânga, care au fost

cauzate prin acțiune traumatică a unui obiect contondent, dur, se califică ca vătămare

corporală neînsemnată, localizarea leziunilor corporale în diferite regiuni anatomice,

exclud formarea lor în urma căderii de la înălțimea propriei staturi.

Prin urmare, afirmațiile apărării că instanța de fond nu a analizat obiectiv

probele sunt nefondate, fiind combătute prin depozițiile părții vătămate, ale

martorilor Oganesean E., Marineac V. și Ciobanu T., care au confirmat că inculpatul

i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele lui Ciobanu I.

Faptul cauzării vătămărilor corporale părții vătămate este dovedit prin raportul

de expertiză medico-legală nr. 1616/D din 11.07.2013, care atestă prezența leziunilor

corporale neînsemnate la Ciobanu I., care a indicat și faptul că a fost lovit cu pumnul

peste față și picioarele peste picioare, torace și i-a fost ruptă cămașa.

Concluzia apărării că depozițiile martorilor acuzării Oganesean E., Marineac

V. și Ciobanu T. sunt combătute prin depozițiile martorilor apărării Gatman A.,

Demidova T. și Ceban Z. este neîntemeiată, deoarece Ceban Z. comunică că a văzut

conflictul, dar nu a văzut ca cineva să-l lovească pe Ciobanu I., doar era un conflict

verbal și inculpatului nu-i permiteau să intre în scară.

4

Totodată, martorul apărării Gatman A. a relatat că Ciobanu I. a lovit în geanta

inculpatului și din geantă i-au căzut produsele alimentare, iar Ciobanu I. a lovit

inculpatul o dată cu pumnul în față și ulterior cu picioarele, însă careva persoane l-au

ținut pe Ciobanu I. și inculpatul a fugit în scară, din urma lui fugind și partea

vătămată, moment în care de la etajul 4 a căzut o plasă.

Martorul apărării Demidova T. a indicat că Ciobanu I. a lovit inițial în geantă,

apoi în față, ulterior a întrat în scară inculpatul, iar partea vătămată l-a urmat și nu

cunoaște dacă în scară a mai fost lovit. Cele comunicate le-a văzut de la balcon și nu

a văzut ca inculpatul să-i aplice careva lovituri părții vătămate.

Or, declarațiile martorilor apărării sunt contradictorii, iar martorii Gatman A.,

Demidova T. și Ceban Z. nu au dat declarații sincere, invocând divergent locul

conflictului, numărul de lovituri și de către cine au fost aplicate, de persoanele

prezente care au fost martori oculari ai conflictului și care se combat prin depozițiile

martorilor acuzării care au invocat cu lux de amănunte circumstanțele încălcării de

către Ceachirov Vladimir a ordinii publice, exprimate printr-un cinism și obrăznicie

deosebită față de societate, în urma unui conflict, cu aplicarea mai multor lovituri cu

pumnii și picioarele lui Ciobanu I., iar existența vătămărilor corporale se confirmă

prin raportul de expertiză medico-legală nr. 1616/D din 11.07.2013, care atestă

prezența leziunilor corporale neînsemnate la acesta.

În același timp, alegațiile apărării privind efectuarea unei anchete ineficiente de

către organul de urmărire penală, care nu a administrat suficiente probe ce ar atesta

vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii incriminate și încălcarea dreptului

acestuia la un proces echitabil prevăzut de art. 6 CEDO sunt declarative, fiind

combătute prin probele administrate, care, fără nici un dubiu, dovedesc vinovăția lui

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal.

Norma art. 287 Cod penal, prevede acțiunile de huliganism intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor

sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, de opunerea de rezistență

violentă reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice,

precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită.

Astfel, desconsiderarea deplină a ordinii publice o demonstrează dorința

făptuitorilor de a profita de un pretext neînsemnat pentru răfuiala cu victima, iar

trăsăturile motivelor huliganice sunt: ușurința cu care e săvârșită infracțiunea, reacția

neadecvată a făptuitorilor, ultimilor aducându-le satisfacție însuși faptul comiterii

infracțiunii.

Nu sunt plauzibile nici argumentele apărării că inculpatul nu a încălcat ordinea

publică, or, instanța a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția acestuia, dând

faptelor săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare probelor administrate.

Și argumentele apărării că concluziile judecătorești sunt eronate, nu corespund

circumstanțelor de fapt și nu au fost luate în considerare depozițiile martorilor

apărării au fost integral combătute, iar solicitarea privind achitarea inculpatului pe

motivul că fapta nu întrunește elementele infracțiunii este nefondată, instanța de fond

stabilind corect situația de fapt și vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii

incriminate.

5

Potrivit art. 16 alin. (3) Cod penal, infracțiuni mai puțin grave se consideră

faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un

termen de până la 5 ani inclusiv, iar conform art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal,

persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au

expirat 5 ani de la săvârșirea unei infracțiuni mai puțin grave. Prescripția curge din

ziua săvârșirii infracțiunii și până la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de

judecată.

Or, fiind stabilit că fapta prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal a fost comisă

de inculpat la 16 mai 2013, termenul prescripției tragerii la răspundere penală de 5

ani a expirat.

solicită casarea hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care ultimul

să fie achitat, iar acțiunea civilă să fie respinsă.

Recurenții au invocat că la observațiile inculpatului, partea vătămată l-a înjurat

și i-a aplicat câteva lovituri cu mâinile și picioarele, i-a stricat ochelarii și i-a fracturat

degetul mic al mâinii stângi, circumstanțe ce se confirmă prin declarațiile martorului

Demidova T., care a urmărit conflictul.

În același timp, declarațiile părții vătămate, precum și ale martorilor Caraman

T. și Drobenichi V., carabinieri ai unității militare, sunt irelevante, or, martorul

Oganesean E. a indicat că în timpul conflictului nu a văzut carabinieri.

Prin raportul de expertiză efectuat în privința părții vătămate a fost stabilit că

acesta nu a căzut pe un plan dur, din poziția statică, acest fapt fiind consemnat în

toate rapoartele de expertiză medico-legală, inclusiv în raportul de expertiză medico-

legală suplimentară în comisie nr. 348 din 01.12.2016, conform căruia nu au fost

depistate semne vizibile traumatice, excoriații, echimoze, plăgi în regiunea capului și

pe alte suprafețe anatomice ale corpului, precum și potrivit depozițiilor martorilor

Gatman A., Demidova T., Oganesean E. și ale inculpatului.

Or, nefiind asigurată eficiența urmăririi penale, inculpatului i-a fost încălcat

dreptul la un proces echitabil, ce constituie un viciu fundamental ce afectează

hotărârea procurorului la emiterea rechizitoriului.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală – nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

6

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul de pe rol, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent

că instanțele de fond și de apel legal și întemeiat au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și

încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate, ale

martorilor Oganesean E., Serbinov F. și Ciobanu T., raportul de expertiză medico-

legală nr. 1616/D din 11.07.2013, prin care la Ciobanu I. s-a constatat, plagă contuză

și echimoză pe mucoasa buzei inferioare pe dreapta, edem al țesuturilor moi ale

capului, excoriații pe torace stânga, care au fost cauzate prin acțiune traumatică a

unui obiect contondent, dur, se califică ca vătămare corporală neînsemnată,

localizarea leziunilor corporale în diferite regiuni anatomice, exclud formarea lor în

urma căderii de la înălțimea propriei staturi, toate probele fiind apreciate în

conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanțele

de fond și de apel indicând argumentat și detaliat motivele pentru care au respins

versiunile și dovezile apărării, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra

tuturor motivelor invocate în apelul de pe rol, probele administrate pe caz

demonstrând cu concludență prezența în acțiunile inculpatului a elementelor

infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (1) Cod penal, soluția instanței de apel fiind just

fondată pe prescripțiile imperative din art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal că persoana se

liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii unei infracțiuni mai puțin

grave a expirat termenul de 5 ani.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în

care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă

instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui

răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de

Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiate doar pe critica modului în care

instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 5. din

decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

7

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea

este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei

de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei

legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul ordinar au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că în

acțiunile inculpatului sunt întrunite elementele infracțiunii imputate, și că recursul

ordinar este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Alexandru Bodrug și

inculpatul Ceachirov Vladimir XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 19 septembrie 2018, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 aprilie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

8