1ra-27/2019 — art. 206 alin. 3 lit. f Cod penal

1ra-27/2019 — art. 206 alin. 3 lit. f Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-27/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către avocatul Duca Denis în numele inculpatei Feraru

Diana, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 17 mai 2018, în cauza penală în privința lui

Feraru Diana XXXXX, născută la XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 03.08.2015 - 29.05.2017

instanța de apel: 06.07.2017 - 17.05.2018

instanța de recurs ordinar: 09.08.2018 – 26.03.2019

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 206 alin.

(3) lit. f) Cod penal și în baza acestei legi i s-a aplicat pedeapsa de 16 ani

închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar pentru femei de tip închis,

cu privarea de dreptul de a exercita activitate legată cu implicarea

minorilor pe termen de 3 ani.

Prin aceiași sentință a fost condamnat Cucuta Mihail, în latura căruia

decizia instanței de apel nu a fost atacată.

Diana în perioada de timp a lunii februarie anului XXXXX până la

XXXXX, acționând în scop de exploatare sexuală comercială în prostituția

a unui copil, știind cu certitudine, că minora XXXXX, născută la XXXXX,

nu a împlinit vârsta de 14 ani, dându-și seama că prin acțiunile sale

recrutează o persoană minoră în prostituție și dorind aceasta, prin abuz de

1

poziție de vulnerabilitate specifică a copiilor, manifestată prin situația

precară din punct de vedere al supraviețuirii sociale, aplicând violență

psihică față de minora XXXXX, manifestată prin impunerea și amenințarea

că va depune plângere la organele de poliție, precum că anume minora

XXXXX o impune pe Feraru Diana să se ocupe cu prostituție, fapt care nu

corespundea adevărului și atenta la viața intimă a minorei și o punea în

situație de dependență, a recrutat-o pe ultima, obligând-o să presteze

servicii sexuale comerciale în prostituție în formă perversă (oral) diferitor

bărbați, primind de la ei pentru servicii sexuale prestate de către XXXXX.

profitul bănesc. Întru atingerea scopului său infracțional, Feraru Diana,

prezenta numărul telefonului minorei XXXXX bărbaților care se foloseau

de servicii sexuale prestate de către minoră.

Tot ea, Feraru Diana, în scopul exploatării sexuale comerciale în

prostituție, pentru propria consumație, a minorei XXXXX care nu a

împlinit vârsta de 14 ani, totodată, ținând cont de faptul că minora vizual

arată corespunzător vârstei sale, într-o zi nestabilită a lunii decembrie

anului 2014, aflându-se în casa prietenului, cet. Cucuta M., situată în

XXXXX, a recrutat-o pe minora XXXXX, obligând-o să urmărească cum

Feraru Diana îi satisface pofta sexuală sub formă de penetrare bucală lui

Cucuta M. și concomitent a determinat-o pe XXXXX să presteze servicii

sexuale contra plată, fapt după care Cucuta M. a obținut de la ea numărul

de telefon.

apeluri:

- la 09 iunie 2017, avocatul Ciuru Igor în interesele inculpatei Feraru

Diana, prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei hotărâri

noi, prin care Feraru Diana să fie achitată;

- la 13 iunie 2017, procurorul Modelina Aliona, prin care a solicitat

casarea sentinței în latura stabilirii pedepsei inculpatului Cucuta M., iar în

privința lui Feraru Diana sentința să fie menținută fără modificări;

- la 15 iunie 2017, inculpatul Cucuta M.

3.1. În motivarea cerințelor, avocatul Ciuru Igor acționând în numele

inculpatei Feraru Diana, a menționat că:

- declarațiile părții vătămate XXXXX făcute în cadrul urmăririi

penale sunt contradictorii, fapt pentru care avocatul a solicitat audierea

părții vătămate în cadrul ședinței de judecată, pentru a înlătura orice

suspiciune cu privire la faptele și circumstanțele în care s-a produs

presupusa infracțiune;

2

- instanța de judecată în mod neîntemeiat a respins această solicitare

și ignorând argumentele părții apărării, a dispus citirea declarațiilor părții

vătămate în temeiul art. 371 Cod de procedură penală, or, în speță aceste

prevederi sunt inaplicabile, din următoarele considerente: a) partea

vătămată în instanța de judecată nu a făcut declarații, drept urmare nu

există contradicții esențiale între declarațiile depuse în ședința de judecată

și cele depuse în cursul urmăririi penale (art. 371 alin. (1) pct. 1) Cod de

procedură penală). Contradicții esențiale există între declarațiile depuse de

partea vătămată în cursul urmăririi penale; b) partea vătămată pe tot

parcursul judecării cauzei a fost în posibilitate de a se prezenta în instanță

pentru a face declarații, securitatea acesteia nu era pusă în pericol,

circumstanțe ce nu se încadrează în temeiul art. 371 alin. (1) pct. 2) Cod de

procedură penală. Mai mult, aceasta a arătat disponibilitatea de a depune

declarații în orice timp, când o va cere instanța de judecată. Iar amenințări

de la Feraru Diana sau altă persoană implicată în proces ea nu a primit;

- probele prezentate de organul de urmărire penală și pe care instanța

de judecată le-a admis ca probe ce confirmă vina inculpatei, demonstrează

doar faptul că atât XXXXX, cât și Diana Feraru prestau servicii sexuale

contra plată. În aceeași ordine de idei, minora XXXXX presta servicii

sexuale contra plată individual sau în compania diferitor fete și nu doar în

compania inculpatei Feraru Diana. Plata pentru serviciile sexual prestate le

primea XXXXX (așa au declarat inculpatul Cucuta M. și martorii: Biriucov

Oleg, Mârza Anatolie, Dudca Natalia) și nu Feraru Diana;

- doar în plângerea inițială a părții vătămate și a reprezentantului

părții vătămate XXXXX, depuse la urmărirea penală acestea au învinuit-o

pe Feraru Diana de trafic de copii, depoziții pe care ulterior le-au modificat.

În ședința de judecată, Șcerban Olesea a declarat că au făcut aceste

declarații la organul de urmărire penală deoarece erau în relații ostile cu

Diana Feraru. Deci, o plângere depusă dint-un motiv de răzbunare la

organul de urmărire penală și care nu a fost probată cu probe veridice și

concludente că Diana Feraru a comis anume infracțiunea prevăzută de art.

206 Cod penal, a stat la baza condamnării inculpatei la 16 ani închisoare.

Instanța a admis ca probă actul de expertiză psihiatrico-legală ambulatorie

din 18.06.2016 în privința părții vătămate, însă a neglijat concluziile

expertizei, precum că: în cadrul examinării actuale la expertizată s-a

depistat tendința de a exagera evenimentele produse, de a le denatura

voluntar (poate folosi minciuna pentru a-și justifica faptele sale);

3

- învinuirea adusă inculpatei Feraru Diana, nu conține confirmarea

laturii obiective a infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3) lit. f) Cod penal,

deoarece infracțiunea respectivă constă în fapta prejudiciabilă concretizată

prin acțiune, infracțiunea este una formală și se consideră consumată din

momentul obținerii controlului asupra facultății victimei de a se deplasa

nestingherit, or, potrivit probelor pe acest caz, nu se demonstrează că

partea vătămată a fost limitată de către Feraru Diana, în dreptul său de a se

deplasa liber sau că aceasta ar fi impus-o să presteze servicii sexuale contra

plată. De asemenea nu a fost probat în cadrul urmăririi penale și nici în

cadrul ședinței de judecată că Feraru Diana a recrutat victima, a transportat

victima, a adăpostit victima, a primit victima, a dat sau a primit unele plăți

ori beneficii pentru obținerea consimțământului unei persoane care deține

controlul asupra victimei. Potrivit probelor, victima nu a fost obiectul

transmiterii de la o persoană la alta. Respectiv nu a avut loc traficul de

copii ca marfă, ca servitute, ca slavi, ca robi, ca persoane lipsite ilegal de

libertate. Deci în speță, nu poate fi vorba de trafic de copii, de persoane,

deoarece nu a avut loc la propriu acțiunea de trafic, obiect al acestei

infracțiuni este copilul, ființa umană care devine marfă și trebuie să treacă

de la un posesor la altul, or acest fapt nu a avut loc.

2018, au fost respinse apelurile declarate, cu menținerea sentinței fără

modificări.

Termenul pedepsei lui Feraru Diana urmând a fi calculat după

punerea în executare a sentinței, la epuizarea căilor ordinare de atac, cu

includerea în acest termen a perioadei deținerii sub arest și arest la

domiciliu de la 25.05.2015 până la 17.03.2016.

4.1. În motivarea soluției, în partea apelului declarat în numele

inculpatei Feraru Diana, instanța de apel a conchis că, prima instanță, în

baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și

verificate în ședința de judecată cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4)

Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de

procedură penală din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine

toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu

privire la vinovăția lui Feraru Diana în baza art. 206 alin. (3) lit. f) Cod

penal.

În pofida faptului că la inculpata nu și-au recunoscut vina, în opinia

instanței de apel, vinovăția acesteia se confirmă prin următoarele probe:

4

declarațiile părții vătămate minore, a martorilor XXXXX, și prin

materialele cauzei, cercetate în ședința instanței de apel.

Astfel, reieșind din probele indicate supra, care fiind apreciate

inclusiv prin prisma cerințelor formulate de apelanți, instanța de apel a

conchis că prima instanță corect a dedus, că probele administrate și

prezentate de către organul de urmărire penală, verificate și administrate în

ședința instanței de fond, sunt probe pertinente, concludente și utile, în

baza cărora s-a tras o concluzie întemeiată privind vinovăția inculpatei

Feraru Diana în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3) lit. f)

Cod penal. În ședințele judiciare cu certitudine s-a constatat, că inculpata

Feraru Diana a recrutat-o pe minora XXXXX, în scop de exploatare sexuală

comercială.

Instanța de apel a statuat că, vinovăția inculpatei Feraru Diana în

comiterea infracțiunii incriminate se confirmă cu certitudine prin

declarațiile părții vătămate minore, care fiind audiată în condițiile art. 109-

1101 Cod de procedură penală, a declarat că la propunerea și rugămintea

lui Feraru Diana au plecat într-un sat, denumirea căruia nu ține minte,

deoarece Feraru D. a fost apelată de doi clienți, unul din bărbați avea nume

Mihail. Ajunși în sat, Feraru Diana cu cei doi bărbați a servit bere, ulterior

cu bărbatul pe nume Mihail, Feraru Diana a mers în pat. După ce între

Feraru Diana și al doilea client a avut loc raport sexual oral, dânsa a spus ca

ea să se uite și să învețe. La mijlocul iernii an. XXXXX Feraru Diana a

chemat-o în sauna ” XXXXX”, unde erau trei bărbați. Ea nu comunica cu

bărbații, cu ei comunica Feraru D., cu care ea a plecat și ulterior a chemat-o

și i-a propus să fac ceea ce face ea, însă ea a refuzat să facă ceea ce făcea

Feraru Diana. În curând aproape de vară, după ea și Feraru Diana pe

XXXXX a venit XXXXX., unde Feraru Diana a început cu ultimul raportul

sexual oral, și ea a continuat raportul sexual oral. Ea nu dorea să facă

aceasta, însă a fost avertizată de Feraru Diana că în cazul în care refuză,

dânsa va apela la poliție și va spune că ea a impus-o să facă aceasta. Pentru

ce ea a făcut, Feraru Diana i-a achitat 100 lei, de rând a văzut că bărbații i-

au dat lui Feraru Diana câte 400 lei fiecare. A fost apelată de mulți bărbați

care spuneau că au numărul ei de telefon de la Diana. A adăugat, că cu

Feraru Diana a fost în XXXXX, unde Diana a impus-o să facă sex oral, iar

în cazul când ea o să refuze, ea va apela la poliție. Iarna an. XXXXX,

împreună cu Feraru Diana, la inițiativa ultimei, au plecat în satul XXXXX

împreună cu Diana și Mihail la ultimul acasă în satul XXXXX. Mihail s-a

culcat pe pat, iar Feraru Diana a luat-o de mână și s-a apropiat de Mihail.

5

Diana îi făcea lui Mihail miniet, timp în care, aceasta o ținea de mână.

Diana i-a spus să privească și să se învețe, deoarece pe viitor îi va prinde

bine. Mihail tăcea și nu a spus nimic. Apoi s-a dus în altă odaie. Ulterior,

Mihail i-a achitat Dianei o sumă de bani. Peste o anumită perioadă a fost

telefonată de către Mihail, care i-a propus să plece împreună la saună,

rugând-o să mai invite pe cineva. De unde Mihail avea numărul ei de

telefon nu știe, presupune că i l-a dat Diana. Astfel instanța de apel a

concluzionat că este lipsit de temei argumentul apelantului, că acțiunile

inculpatei Feraru Diana nu întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de

art. 206 Cod penal.

Instanța de apel de asemenea a menționat că declarațiile părții

vătămate, care au fost consecvente pe parcursul urmăririi penale, cu

certitudine demonstrează vinovăția inculpatei Feraru Diana în traficarea

părții vătămate, astfel nu există temei de a se îndoi în veridicitatea

declarațiilor părții vătămate date în fața judecătorului de instrucție.

Aceasta a descris amănunțit și în detalii evenimentele petrecute cu ea,

precum și acțiunile concrete ale inculpatei Feraru Diana privind recrutarea

sa.

Totodată, instanța de apel a apreciat ca nefondate argumentele

apelantului privind faptul că în declarațiile părții vătămate date la

urmărirea penală sunt divergențe, or, faptul dat nu reiese din probele ce se

conțin în materialele cauzei. Partea vătămată a mărturisit în mod

consecvent circumstanțele esențiale ale cauzei, care demonstrează cu

certitudine vinovăția inculpatei Feraru Diana în recrutarea și exploatarea

sexuală comercială a părții vătămate minore.

De asemenea, instanța de apel a respins alegațiile apelantului,

precum că din raportul de expertiză psihiatrico-legală de ambulatoriu din

18.06.2015, reiese că la expertizată s-a depistat tendința de a exagera

evenimentele produse, de a le denatura voluntar (poate folosi minciuna

pentru a-și justifica faptele sale), or, din concluzia aceluiași raport de

expertiză reiese, că nu s-au depistat semne de influență asupra expertizatei

în vederea prezentării unor declarații false. Concluzia dată incontestabil

denotă caracterul veridic al declarațiilor depuse de partea vătămată la faza

de urmărire penală.

În susținerea soluției emise, de asemenea instanța de apel a

menționat rezultatele măsurilor speciale de investigații care confirmă că

inculpata și partea vătămată purtau convorbiri telefonice, ceea ce combate

declarațiile inculpatei, precum că nu cunoaște numărul de telefon al părții

6

vătămate, iar potrivit declarațiilor martorului XXXXX, acesta a relatat, că

Feraru Diana i-a comunicat că are fete ce sunt gata să presteze servicii

sexuale contra plată și i-a dat nr. de telefon a părții vătămate, pe care

ulterior a sunat-o și s-a întâlnit cu ea în vederea prestării serviciilor sexuale,

ceea ce combate și declarațiile inculpatei, precum că nu a transmis numărul

de telefon al părții vătămate altor persoane.

Instanța de apel a respins și alegațiile apelantului, precum că instanța

de fond neîntemeiat a respins cererea părții apărării privind audierea părții

vătămate în ședința instanței de fond, și eronat s-a dat citire declarațiilor

acesteia de la urmărirea penală în baza prevederilor art. 371 Cod de

procedură penală, or, prima instanță absolut întemeiat a respins cererea de

audiere a părții vătămate minore în ședința de judecată, pentru a evita

revictimizarea părții vătămate minore. Din aceleași considerente a fost

respins și demersul înaintat de partea apărării în ședința instanței de apel,

privind reluarea cercetării judecătorești și audierea părții vătămate pentru

elucidarea circumstanțelor cauzei, cu atât mai mult, că în ședința instanței

de apel reprezentantul legal al părții vătămate XXXXX a explicat, că este

împotriva audierii fiicei sale, care este parte vătămată în cauză, care la acel

moment era însărcinată.

Totodată, instanța de apel a apreciat că prima instanță întemeiat a

exclus din învinuirea înaintată lui Feraru Diana calificativul art. 206 alin.

(3) lit. b1 ) Cod penal - „săvârșite de două sau mai multe persoane”, deoarece în

cadrul procesului, acuzarea nu a dovedit vina acesteia conform acestui

calificativ, or, prima instanță nu a constatat corespunderea exactă între

semnele faptelor prejudiciabile săvârșite de inculpați și semnele

componenței infracțiunii, incriminate de acuzare.

Reieșind din argumentele expuse, instanța de apel a conchis că

acțiunile inculpatei pe deplin se încadrează în baza art. 206 alin. (3) lit. f)

Cod penal – recrutarea, transportarea unui copil în scopul exploatării

sexuale comerciale și necomerciale în prostituție, acțiuni însoțite de

violență psihică, de profitare de abuz de situația de vulnerabilitate a

copilului, asupra unui copil în vârstă de până la 14 ani.

2018, la data de 19 iulie 2018, a declarat recurs ordinar avocatul Duca

Denis, în numele inculpatei Feraru Diana, prin care, indicând în calitate de

temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea sentinței și deciziei cu dispunerea

achitării inculpatei Feraru Diana de la faptele incriminate.

7

5.1. În susținerea recursului declarat, avocatul a expus următoarele:

- temeiurile pentru recurs din cele prevăzute în art. 427 Cod de

procedură penală sunt: alin. (1) pct. 6) instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței și alin. (1) pct. 8) nu au fost întrunite

elementele infracțiunii;

- instanța de apel a descris probele acumulate în cadru dosarului

penal, dar nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, mai mult, și-a întemeiat

concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a instanței de apel

și neconsemnate în procesul-verbal;

- instanțele de judecată au respins solicitarea de audiere a părții

vătămate însă nu au procedat întocmai prevederilor art. 371 alin. (1) pct.

(11) Cod de procedură penală, și anume nu au fost verificate declarațiile

prin reproducerea înregistrărilor audio/video efectuate în condițiile art.

1101 Cod de procedură penală, fapt care a dus la examinarea probelor

contrar procedurii stabilite, deși aceste probe au fost puse la baza sentinței

și a deciziei instanței de apel;

- instanțele au respins audierea părții vătămate minore în cadrul

cercetării judecătorești, fapt ce a dus la lăsarea în neclaritate și un dubiu

important în examinarea cauzei ce ține de plângerea din 08.07.2015 în

adresa Procuraturii mun. Bălți a părții vătămate minore, pe faptul că a fost

influențată psihologic de către colaboratorii de poliție pentru a da declarații

care nu au avut loc. Prin urmare, așa și nu este clar dacă minora a fost

influențată psihologic sau nu la depunerea declarațiilor;

- instanța de apel a motivat ambiguu și contradictoriu decizia,

expunându-se asupra declarațiilor părții vătămate, fiindcă reieșind din

faptul că în raportul de expertiză efectuat la 18.06.2015, a fost indicat că nu

s-au depistat semne de influență în vederea prezentării unor declarații

false, însă totodată faptul că poate folosi minciuna pentru a-și justifica

faptele sale, și plângerea ulterioară adresată procuraturii privind

influențare în privința sa, încă o dată demonstrează că instanța de apel era

obligată să audieze minora în vederea stabilirii cu certitudine a veridicității

declarațiilor părții vătămate, și totuși care sunt acestea și dacă a fost

influențată de cineva sau nu, când a spus adevărul și când nu, motivele

anumitor depoziții sau acțiuni ale acesteia. În asemenea circumstanțe este

afectată obiectivitatea analizei probelor menționate, ce au stat la baza

8

concluziei de condamnare a inculpatei, cu încălcarea principiilor

contradictorialității în procesul penal și libera apreciere a probelor,

prevăzute la art. 24 și 27 Cod de procedură penală, precum și a dreptului la

apărare și în general al soluționării fondului apelului, or, potrivit alin. (3)

art. 8 Cod de procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei de

săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri;

- instanțele de fond și de apel nu au judecat cauza penală în condițiile

legii, deoarece au adoptat hotărâri admițând erori grave de procedură în

partea ce ține de verificarea declarațiilor și probelor materiale, respectiv nu

a fost efectuat un control corespunzător în fapt al apelului declarat, ceea ce

este incident cazurilor de casare prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală și invocate în recursul declarat.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

a Procuraturii Generale, Crijanovschi S., prin care a solicitat dispunerea

inadmisibilității recursului declarat, deoarece este vădit neîntemeiat.

motivele invocate, ținând cont de opinia părții acuzării expusă în referință,

Colegiul penal lărgit consideră că recursul declarat urmează a fi respins din

următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile

stipulate în textul normei vizate.

Verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul

penal lărgit conchide că, acestea nu coroborează cu materialele cauzei și

sunt invocate neîntemeiat de titular, reieșind din raționamentele ce

urmează.

În primul rând, instanța de recurs ține să remarce că, la această etapă

a procedurilor nu poate fi efectuată analiza conținutului mijloacelor de

probă, nu se dă o nouă apreciere materialului probator și nu se stabilește o

altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare,

or, aceasta este atributul exclusiv al instanțelor de fond.

Astfel, Colegiul penal lărgit nu are competența de a examina criticile

referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în

9

cauză, a anumitor elemente faptice, dar urmează a verifica, prin raportare

la situația de fapt stabilită de instanța de apel, corectitudinea soluției emise

în privința inculpatei Feraru Diana, ori, critica adusă de recurent referitor

la procedura de apreciere a probelor, ține de starea de fapt, care a fost

efectuată de instanțele de grad inferior. Careva îndoieli privind

corectitudinea aprecierii nu au fost constatate. Instanța de apel, pe deplin

le-a examinat, apreciind toate probele din dosar în ansamblu și, conform

art. 414 alin. (2), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală s-a pronunțat

detaliat asupra motivelor respingerii apelului declarat în interesul

inculpatei Feraru Diana.

În speță instanța de apel a stabilit că vinovăția inculpatei se confirmă

prin următoarele probe: declarațiile părții vătămate minore, a martorilor

XXXXX, și prin materialele cauzei, cercetate în ședința instanței de apel.

Contrar argumentelor recurentului precum că, instanțele au respins

audierea părții vătămate minore în cadrul cercetării judecătorești, fapt ce a dus la

lăsarea în neclaritate și un dubiu important în examinarea cauzei ce ține de

plângerea din 08.07.2015 în adresa Procuraturii mun. Bălți a părții vătămate

minore, și obligativitatea instanței de audiere a părții vătămate după efectuarea

raportului de expertiză efectuat la 18.06.2015, Colegiul penal lărgit constată că

instanța de apel a apreciat și reținut just declarațiile părții vătămate minore

care fiind audiată în condițiile art. 109-1101 Cod de procedură penală, a

declarat că la propunerea și rugămintea lui Feraru Diana au plecat într-un

sat, denumirea căruia nu ține minte, deoarece Feraru D. a fost apelată de

doi clienți, unul din bărbați avea nume Mihail. Ajunși în sat, Feraru Diana

cu cei doi bărbați a servit bere, ulterior cu bărbatul pe nume Mihail, Feraru

Diana a mers în pat. După ce între Feraru Diana și al doilea client a avut loc

raport sexual oral, dânsa a spus ca ea să se uite și să învețe. La mijlocul

iernii an. XXXXX Feraru Diana a chemat-o în sauna ” XXXXX”, unde erau

trei bărbați. Ea nu comunica cu bărbații, cu ei comunica Feraru D., cu care

ea a plecat și ulterior a chemat-o și i-a propus să fac ceea ce face ea, însă ea

a refuzat să facă ceea ce făcea Feraru Diana. În curând aproape de vară,

după ea și Feraru Diana, pe XXXXX a venit XXXXX., unde Feraru Diana a

început cu ultimul raportul sexual oral, și ea a continuat raportul sexual

oral. Ea nu dorea să facă aceasta, însă a fost avertizată de Feraru Diana că

în cazul în care refuză, dânsa va apela la poliție și va spune că ea a impus-

o să facă aceasta. Pentru ce a făcut, Feraru Diana i-a achitat 100 lei, de

rând a văzut că bărbații i-au dat lui Feraru Diana câte 400 lei fiecare. A

fost apelată de mulți bărbați care spuneau că au numărul ei de telefon de la

10

Diana. A adăugat, că cu Feraru Diana a fost în XXXXX, unde Diana a

impus-o să facă sex oral, iar în cazul când ea o să refuze, ea va apela la

poliție. Iarna an. XXXXX, împreună cu Feraru Diana, la inițiativa ultimei,

au plecat în satul XXXXX împreună cu Diana și Mihail la ultimul acasă în

satul XXXXX. Mihail s-a culcat pe pat, iar Feraru Diana a luat-o de mână și

s-a apropiat de Mihail. Diana îi făcea lui Mihail miniet, timp în care, aceasta

o ținea de mână. Diana i-a spus să privească și să se învețe, deoarece pe

viitor îi va prinde bine. Mihail tăcea și nu a spus nimic. Apoi s-a dus în altă

odaie. Ulterior, Mihail i-a achitat Dianei o sumă de bani. Peste o anumită

perioadă a fost telefonată de către Mihail, care i-a propus să plece

împreună la saună, rugând-o să mai invite pe cineva. De unde Mihail avea

numărul ei de telefon nu știe, presupune că i l-a dat Diana.

Instanța de apel a reținut că respectivele declarații demonstrează cu

prisosință că acțiunile inculpatei Feraru Diana întrunesc elementele

infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3) lit. f) Cod penal, fiind consecvente

pe parcursul urmăririi penale, cu certitudine demonstrează vinovăția

inculpatei Feraru Diana în traficarea părții vătămate, neexistând temei de

îndoială în veridicitatea declarațiilor părții vătămate date în fața

judecătorului de instrucție, partea vătămată descriind amănunțit și în

detalii evenimentele petrecute cu ea, precum și acțiunile concrete ale

inculpatei Feraru Diana privind recrutarea acesteia, prin urmare Colegiul

penal lărgit a stabilit că instanța de apel sa expus complet asupra

declarațiilor părții vătămate minore care demonstrează vinovăția inculpatei

și inoportunității audierii repetate a acesteia pentru a nu admite

revictimizarea acesteia.

În speță a fost stabilită prezența violenței psihice aplicate de către

inculpată față de partea vătămată minoră, manifestată prin amenințarea că

va depune plângere la poliție în privința părții vătămate în cazul în care va

refuza efectuarea prestării serviciilor sexuale la indicația inculpatei, iar ce

ține de existența scopului exploatării comerciale, respectivul fapt a fost

demonstrat prin acțiunile inculpatei Feraru Diana de primire de la diferiți

bărbați a câte 400 lei fiecare pentru serviciile prestate de către partea

vătămată minoră, pentru care ultimei i se achita câte 100 lei, conform

declarațiilor acesteia.

Cu referire la argumentul recurentului precum că instanța de apel a

descris probele acumulate în cadru dosarului penal, dar nu a apreciat

fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, mai mult, și-a întemeiat concluziile pe probe

11

neverificate în ședința de judecată a instanței de apel și neconsemnate în

procesul-verbal, Colegiul respinge respectivele alegații ca fiind declarative

întrucât din lecturarea materialelor cauzei se constată că probele descrise în

partea motivată a deciziei instanței de apel, se conțin în procesul verbal al

ședinței de judecată, iar recurentul a nu a indicat concret care probă anume

în opinia acestuia nu a fost cercetată în ședința de judecată, astfel Colegiul

conchide că argumentele respective sunt declarative și neîntemeiate

întrucât nu au fost susținute prin indicări concrete fiind expuse doar fraze

de ordin general.

Cu referire la alegațiile recurentului că instanțele de fond și de apel

nu au judecat cauza penală în condițiile legii, adoptând hotărâri care conțin

erori grave de procedură în partea ce ține de verificarea declarațiilor și

probelor materiale, respectiv nu a fost efectuat un control corespunzător în

fapt al apelului declarat, Colegiul penal l-e apreciază critic întrucât din

materialele cauzei se constată că instanța de apel a dat răspunsuri complete

asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat în interesul inculpatei

Feraru Diana, instanța de apel argumentându-și soluția atât prin prisma

probelor examinate cât și prin constatărilor de fapt a acțiunilor inculpatei

cu încadrarea juridică a acestora, instanța detaliat expunând cursul

încadrării faptelor inculpatei în componența de infracțiune prevăzută de

art. 206 alin. (3) lit. f) Cod penal, iar dezacordul recurentului cu aceste

constatări nu pot constitui temei de casare a hotărârii, întrucât aceste

alegații nu au acoperire materială, purtând un caracter declarativ, deoarece

din conținutul recursului declarat nu a fost constatată expunerea unei erori

concrete care ar putea afecta legalitatea deciziei atacate.

Ce ține de alegațiile recurentului precum că din raportul de expertiză

psihiatrico-legală de ambulatoriu din 18.06.2015, reiese că la expertizată s-a

depistat tendința de a exagera evenimentele produse, de a le denatura

voluntar (poate folosi minciuna pentru a-și justifica faptele sale), Colegiul a

stabilit că respectivele invocări au primit aprecierea instanței de judecată,

astfel solicitarea repetată a acorda o apreciere acestei chestiuni în ordine de

recurs nu poate și efectuată întrucât doar instanțele ce judecă fondul cauzei

au prerogativa expunerii asupra probelor administrate, iar solicitarea

recurentului de reapreciere a acestei probe în ordine de recurs este

inadmisibilă de drept.

De asemenea la caz au fost menționate rezultatele măsurilor speciale

de investigații, potrivit cărora inculpata și partea vătămată purtau

convorbiri telefonice, fapt care a combătut declarațiile inculpatei, precum

12

că nu cunoaște numărul de telefon al părții vătămate, iar potrivit

declarațiilor martorului XXXXX, acesta a relatat, că Feraru Diana i-a

comunicat că are fete ce sunt gata să presteze servicii sexuale contra plată și

i-a dat nr. de telefon a părții vătămate, pe care ulterior a sunat-o și s-a

întâlnit cu ea în vederea prestării serviciilor sexuale, ceea ce a combătut și

declarațiile inculpatei, precum că nu a transmis numărul de telefon al părții

vătămate altor persoane.

La fel în speță a fost constatat că prima instanță a exclus din

învinuirea înaintată lui Feraru Diana calificativul art. 206 alin. (3) lit. b1 )

Cod penal - „săvârșite de două sau mai multe persoane”, deoarece în cadrul

procesului, acuzarea nu a dovedit vina acesteia conform acestui calificativ,

prima instanță apreciind că nu a fost constatată corespunderea exactă între

semnele faptelor prejudiciabile săvârșite de către ambii inculpați și semnele

componenței respectivei infracțiunii, iar ce ține de învinuirea înaintată pe

art. 206 alin. (3) lit. f) Cod penal, instanța de recurs ordinar conchide că pe

parcursul judecării cauzei a fost demonstrată vinovăția inculpatei Feraru

Diana atât prin prisma probelor administrate și examinate în cadrul

ședinței de judecată cât și stabilirea corespunderii exacte între faptele

acesteia și elementele componenței de infracțiune prevăzute de art. 206

alin. (3) lit. f) Cod penal – recrutarea, transportarea unui copil în scopul

exploatării sexuale comerciale și necomerciale în prostituție, acțiuni însoțite

de violență psihică, de profitare de abuz de situația de vulnerabilitate a

copilului, asupra unui copil în vârstă de până la 14 ani.

Rezumând raționamentele expuse mai sus, Colegiul atestă

corectitudinea concluziei instanței de apel în partea ce se referă la

întrunirea elementelor infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3) lit. f) Cod

penal în acțiunile inculpatei Feraru Diana, prezenta cauză fiind examinată

fără careva abateri de la normele de procedură și corect instanța în ordine

de apel a apreciat probele cercetate sub toate aspectele, iar în hotărârea

adoptată a realizat o justă interpretare și aplicare a normelor materiale și

formale, decizia adoptată fiind întemeiat argumentată, iar faptei comise de

inculpată i s-a dat o încadrare juridică corectă, motivarea soluției fiind

bazată pe probele administrate în cadrul procesului penal și verificate în

ședința instanței de apel.

Prin urmare, opozant criticilor invocate de recurent, instanța de

recurs statuează că, nu se constată prezența a careva dubii privind

vinovăția inculpatei, în săvârșirea infracțiunii imputate, iar acțiunile

acesteia sânt incidente elementelor faptei prejudiciabile prevăzute de art.

13

206 alin. (3) lit. f) Cod penal și în cele din urmă temeiul pentru recurs

semnalat și stipulat la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu

și-a găsit confirmarea în prezenta speță.

Astfel, Colegiul consideră că recurentul în susținerea temeiurilor de

drept invocate, nu a adus o argumentare ce ar impune necesitatea casării

deciziei instanței de apel, or, ultima în decizia emisă s-a expus desfășurat,

argumentat și motivat asupra tuturor chestiunilor necesare unei examinări

obiective și multe laterale, rezultând o decizie legală și întemeiată.

Instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări,

pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența constantă a CtEDO.

În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii CEDO

în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, în care s-a statuat că, art. 6 §1

deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca

impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van

de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de

proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să examineze

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar, în virtutea plenitudinii și

corectitudinii motivării instanței de apel, pentru a evita repetări inutile, o

acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

constantă a CtEDO.

În consecință, circumstanțele stabilite în speță denotă în mod

concludent că instanțele de fond nu a comis erori de drept în raport cu

motivele invocate de recurent și respectiv decizia atacată conține motive

legale pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care

instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o

motivare conformă rigorilor și exigențelor din art. 6§1 CEDO.

Colegiul penal lărgit reiterează, că printre garanțiile unui proces

echitabil, reglementat de art. 6 din CEDO, se enumeră și faptul că orice

persoană trebuie să fie judecată în mod echitabil de un tribunal

independent și imparțial, ceea ce a fost realizat și în prezenta cauză, fiind

respectate normele de drept stipulate în Constituția R. Moldova, CEDO, cât

și Codul de procedură penală.

În ansamblul circumstanțelor constatate, reieșind din faptul că

argumentele invocate în recursul ordinar sunt neîntemeiate, precum și din

considerentul că nu s-au depistat alte erori examinate din oficiu, care ar

14

justifica casarea deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit conchide

asupra soluției de respingere, ca inadmisibil, a recursului ordinar declarat

în cauză, cu menținerea deciziei instanței de apel.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul

Duca Denis în numele inculpatei Feraru Diana, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 17 mai 2018, în cauza penală în

privința lui Feraru Diana XXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 aprilie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

15