1ra-67/2019 — art. 188 alin. 4 CP

1ra-67/2019 — art. 188 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-67/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Cobzac Elena, Mardari Dumitru, Ghervas Maria,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către inculpatul Aftenii Grigore, prin care sa solicitat

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie

2017, în cauza penală în privința lui

Aftenii Grigori XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 23.11.2011 – 23.12.2011

instanța de apel: 03.03.2012 – 03.07.2012

instanța de recurs ordinar: 12.12.2012 – 19.02.2013

instanța de apel: 18.03.2013 – 28.04.2015

instanța de recurs ordinar: 12.08.2015 – 10.11.2015

instanța de apel: 14.12.2015 – 08.06.2017

instanța de recurs ordinar: 05.12.2017 – 10.01.2018

instanța de recurs ordinar: 11.09.2018 – 02.04.2019

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

Grigori a fost condamnat în baza art. 188 alin. (4) Cod penal, la 12 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

A fost dispusă încasarea de la Aftenii Grigori a prejudiciului material

în beneficiul părților vătămate: Caraman Iulia - 3700 lei; Caraman Olga –

24400 lei; Caraman Alexandru – 14700 lei; Glazcov Nicolae – 10000 lei și

Jigan Andrei - 330 lei.

XXXXX, la 07.10.2010 în jurul orei 02:00, aflându-se în XXXXX, împreună

1

și prin înțelegere prealabilă cu alte persoane, urmărind scopul comiterii

unui atac tâlhăresc în privința lui Caraman Iulia, având cagule pe cap, fiind

înarmați cu o armă de foc de model nestabilit și cuțite, au pătruns în

domiciliul lui Caraman Iulia din XXXXX, unde amenințându-i pe

persoanele care se aflau în domiciliu, și anume Caraman Iulia, Caraman

Alexandru, Caraman Olga, Glazcov Nicolae și Jigan Andrei, cu arma de foc

și cuțite, cu vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății, în mod

deschis au sustras un laptop de model „Samsung S 520” cu costul de 12000

lei, un aparat de fotografiat de model „Sony DSC-W150” cu costul de 3000

lei, un telefon mobil model „Samsung D 842” cu costul de 2000 lei, un

telefon mobil de model „Samsung M 7600” cu costul de 2000 lei, un telefon

mobil de model „Samsung S 5230” cu costul de 1500 lei, un telefon mobil

de model „Motorola” cu costul de 1000 lei, 60000 de ruble RUS, cu sine

costul unei ruble RUS conform ratei oficiale de schimb de 0,3952 MDL, în

sumă de 23712 lei RM, 300 de dolari SUA cu sine costul unui dolar SUA

conform ratei oficiale de schimb de 3540,93 lei, o brățară din aur cu costul

de 9 000 lei RM, o brățară pentru dame cu costul de 4000 lei RM, un

lănțișor din aur cu pandantiv din aur în forma de 2 îngerași cu costul de

3000 lei RM, un inel din aur cu piatră de culoare verde cu costul de 3500 lei

RM, un inel din aur în formă de frunză cu costul de 1200 lei RM, un inel

din aur cu costul de 1500 lei RM, un set din inel din argint cu piatră de

culoare verde și cercei din argint cu costul de 500 lei RM, 2 inele din aur

pentru logodnă cu costul de 2300 lei RM, un inel din aur în formă de o

inimioară cu costul de 1200 lei RM, un inel din aur în forma unui ochi pe

jumate cu pietre cu costul de 1200 lei RM, 3 perechi de cercei din aur cu

costul total de 5000 lei RM, un inel din aur în forma literei „Z” cu costul

1200 lei RM, o brățară pentru dame cu costul de 2500 lei RM, un ghiozdan

cu costul de 200 lei RM, un ceas mecanic german de culoare aurie cu costul

de 1200 lei RM, cauzându-le astfel părților vătămate un prejudiciu material

în proporții mari în sumă de 97552,3 lei RM.

numele inculpatului Aftenii Grigori, prin care a solicitat casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să

fie achitat.

3.1. În motivarea apelului declarat, avocatul a menționat că:

2

- instanța de judecată în sentință sa bazat pe concluzii care vin în

contradicție cu circumstanțele reale ale pricinii, iar probele administrate nu

dovedesc faptele incriminate inculpatului;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 07.10.2010 (f.d.7-8),

întocmit de către ofițerul de urmărire penală a Serviciului de Urmărire

Penală a Comisariatului de Poliție Căușeni, Platon L., cu participarea

specialistului Veste Maxim și a părții vătămate Caraman Iulia, este nul

datorită faptului că este contrar art. 118 alin. (4), 260 alin.(4), (5) Cod de

procedură penală, conform cărora obiectele descoperite în timpul cercetării

la fața locului și ridicate se împachetează, se sigilează, pachetul se

semnează și despre aceasta se face mențiune în procesul verbal. Procesul

verbal se citește tuturor persoanelor care au participat la efectuarea acțiunii

de urmărire penală, explicându-li-se, totodată, că au dreptul de a face

obiecții, iar acestea urmează să fie consemnate în procesul verbal. Fiecare

pagină a procesului verbal se semnează de persoana care îl întocmește,

precum și de persoanele care au participat la efectuarea acțiunii de

urmărire penală. Procesul-verbal nominalizat n-a fost semnat de către toate

persoanele care au participat la efectuarea acestei acțiuni de urmărire

penală;

- potrivit art. 87 alin. (4) Cod de procedură penală, înainte de

începerea acțiunii procesuale la care participă specialistul, organul de

urmărire penală stabilește identitatea și competența specialistului,

domiciliul lui, îi explică drepturile și obligațiile și îl previne de răspunderea

pentru refuzul sau eschivarea de a-și îndeplini obligațiile. Aceasta se

consemnează în procesul-verbal al acțiunii respective și se certifică prin

semnătura specialistului. Aceste prevederi legale n-au fost respectate,

specialistului nu i-au fost comunicate drepturile și obligațiile despre

răspunderea penală, conform art.312 Cod penal. Respectiv, recurentul a

menționat că obiectele descoperite și ridicate n-au fost sigilate și semnate;

- rapoartele de expertiză medico-legală nr.404, 405 și 407 din

07.10.2010 (f.d.106-108), au fost întocmite în limba rusă, prin aceasta

încălcându-se prevederile art. 16, 85 Cod de procedură penală, din care

cauză, conform art. 94 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, aceste

probe nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare, datorită faptului că

inculpatului i-a fost încălcat dreptul de a fi asigurat cu traducător, cât și

dreptul la un proces echitabil drept prevăzut de art. 6 al Convenției pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale;

3

- faptul că inculpatul a fost supus, de către colaboratorii de poliție,

constrângerii fizice și psihice se confirmă prin cercetarea tehnico-științifică

prezentată instanței de către apărare, de cercetarea telefoanelor mobile de

model „Nokia X2” care aparține soției inculpatului, „Nokia Expres Music”

care aparține inculpatului, privind schimbul de mesaje la data 07.10.2010,

ora 12:38-12:53;

- în ședința de judecată inculpatul a declarat că el nu putea să

transmită și să recepționeze mesaje la data și ora indicată în telefonul mobil

- rubrica mesaje, deoarece el la data de 07.10.2010 ora 10:00 a fost reținut de

către colaboratorii de poliție, de către ei fiind ridicat telefonul mobil.

Argumentele invocate de către inculpat se confirmă prin încheierea de

prelungire a duratei termenului de arest preventiv, în care se indică că el a

fost reținut la 07.10.2010, ora 10:00.

apelul ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței primei instanțe.

4.1. Motivând soluția, instanța de apel a reținut că prima instanță

corect a încadrat acțiunile inculpatului în prevederile art. 188 alin. (4) Cod

penal, iar probele care au fost puse la baza hotărârii atacate au fost

verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv, demonstrându-se

vinovăția inculpatului Aftenii Grigori.

declarat recurs ordinar, prin care a solicitat casarea acesteia și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

5.1. În susținerea recursului declarat, avocatul a expus următoarele:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor relevante,

totodată, a indicat că la baza sentinței de condamnare au fost puse acte

procedurale inadmisibile și nule, iar în decizia instanței de apel nu se

motivează admiterea sau respingerea temeiurilor și motivelor invocate de

către apărare;

- argumentând soluția privind vinovăția inculpatului, instanța de

apel a făcut trimitere la unele probe ale acuzării fără a le cerceta în ședința

de judecată;

- explicațiile inculpatului, a părților vătămate, n-au fost cercetate în

ședință de judecată cu respectarea cerințelor art. 368 Cod de procedură

penală. Părțile participante la proces n-au solicitat citirea explicațiilor

depuse de către inculpat și a părților vătămate la urmărirea penală. Mai

4

mult, aceste explicații conform procesului verbal al ședinței de judecată, n-

au fost citite în instanța de apel;

- concluzia instanței de apel precum că declarațiile inculpatului

depuse în ședința de judecată se infirmă prin explicațiile depuse de el la

urmărirea penală cât și de declarațiile depuse de către părțile vătămate este

contrară pct. 9) alin. (1) art. 94 Cod de procedură penală coroborat cu art.

389 Cod de procedură penală. Conform acestor prevederi legale explicațiile

respective nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare, deoarece ele n-

au fost cercetate, în modul stabilit, în ședința de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală.

din 19.02.2013, a fost admis recursul ordinar declarat de avocatul Cevdari

Vladimir, decizia instanței de apel a fost casată total și dispusă rejudecarea

cauzei de către aceiași instanță de apel, într-un alt complet de judecată.

6.1. În motivarea soluției, instanța de recurs a menționat că, instanța

de apel a ignorat stipulările art. 414 alin. (1), 336 alin. (3) pct. 6), 8), 24 alin.

(3) Cod de procedură penală, deoarece nu a consemnat în procesul verbal

al ședinței de judecată (f.d.649, vol.1) nici o probă din cele la care se referă

în descriptivul deciziei sale și pe care și-a întemeiat soluția adoptată, adică

nu a asigurat accesul părților în egală măsură la verificarea tuturor

probelor în conformitate cu principiul contradictorialității în procesul

penal, și-a întemeiat concluziile pe probele cercetate de către prima instanță

fără a le verifica public și nemijlocit în ședința de judecată, acestea nefiind

reflectate în procesul verbal al ședinței de judecată, adică nu și-a motivat în

mod legal soluția adoptată. Totodată, au fost ignorate și prevederile art.

435 Cod de procedură penală, deoarece potrivit deciziei contestate, instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor indicate în apelul

avocatului.

Mai mult, ambele instanțe au pus la baza hotărârii de condamnare

depozițiile inculpatului făcute în cadrul urmării penale, despre

recunoașterea vinovăției, deși inculpatul a declarat în fața instanței că

aceste mărturii au fost obținute prin aplicarea față de el a constrângerii

fizice de către comisarul CP Căușeni. Însă, instanța nu a luat în considerare

aceste afirmații, deoarece prin ordonanța din 23 februarie 2011 procurorul

a dispus: „a nu începe urmărirea penală pe declarațiile lui Aftenii Grigori,

precum că a fost maltratat de către comisarul CPR Căușeni, Gălbineanu

5

Valeriu, din lipsa faptului infracțiunii” (f.d.458), dar verificând versiunea

enunțată de inculpat, instanțele de judecată au omis să se expună asupra

circumstanței conținute în partea descriptivă a ordonanței nominalizate,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei.

Astfel, circumstanțele expuse denotă în mod lucid că instanța de apel

nu a judecat apelul declarat în condițiile legii, deoarece nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate și a adoptat o hotărâre, care nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția.

aprilie 2015, a fost respins ca depus peste termen apelul declarat de

avocatul Cevdari Vladimir în interesele inculpatului Aftenii Grigori cu

menținerea sentinței fără modificări.

7.1. Motivând soluția emisă, instanța de apel a stabilit că sentința a

fost pronunțată public la 13.12.2011, la pronunțarea dispozitivului sentinței

fiind prezenți avocații Cașu Alexandru, Cevdari Vladimir, Pălărie Dumitru

și acuzatorul de stat Moruz Ghenadie, fapt ce se confirmă prin procesul

verbal al ședinței de judecată din 13.12.2011 (f.d.551, Vol.1). La 09.01.2012

în adresa participanților la proces a fost expediată copia sentinței integrale

fapt ce se confirmă prin scrisorile de însoțire anexate la materialele cauzei

penale (f.d.589-595 Vol.1). La 12.01.2012 i-a fost eliberată avocatului

Cevdari Vladimir copia sentinței fapt ce se confirmă prin nota informativă

anexată la materialele cauzei penale (f.d.595 Vol.1). La 14.02.2012 avocatul

Cevdari Vladimir în interesele inculpatului a depus cerere de apel

împotriva sentinței, prin care a solicitat casarea acesteia, ca fiind ilegală, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat (f.d.597).

La 20.02.2012 potrivit plicului anexat la materialele cauzei penale

(f.d.596a) avocatul Cevdari Vladimir în interesele inculpatului Aftenii

Grigori a expediat cererea de apel în adresa Curții de Apel Bender.

Din considerentele menționate, instanța de apel a ajuns la concluzia

că avocatul Cevdari Vladimir a omis termenul de depunere a apelului fără

careva motive întemeiate. Mai mult, acesta nu a invocat în ședința instanței

de apel careva argumente sau probe care ar fi demonstrat că a omis

termenul din motive întemeiate.

avocatul Berezovschi Adrian în numele inculpatului, prin care a solicitat

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

6

8.1. În susținerea recursului declarat, avocatul a susținut următoarele:

- instanța de apel susține că la 09.01.2012 a fost expediată în adresa

avocatului sentința motivată fapt stabilit printr-o scrisoare anexată la

materialele cauzei. De asemenea, recurentul a punctat că la 12.01.2012

sentința a fost eliberată avocatului Cevdari Vladimir, fapt stabilit prin nota

informativă anexată la materialele cauzei. Cererea de apel a fost depusă la

14.02.2012, dar a fost considerată depusă peste termen, fapt cu care

recurentul nu este de acord, deoarece se face referire la acte unde nu este

nici o dovadă că avocatul a primit sentința motivată la 12.01.2012, este doar

o informare că sentința a fost expediată avocatului, dar careva avize

privind primirea actului expediat nu este anexat la materialele cauzei.

Materialele la care face referire instanța de apel denotă faptul că avocatul a

primit doar dispozitivul sentinței, iar partea motivată a sentinței a fost

primită mai târziu. Astfel, dacă apare o situație incertă privind

circumstanțele cauzei respective, Codul penal prevede că orice

incertitudine se tratează în folosul inculpatului, prin urmare în cazul din

speță, în care nu sunt probe veridice și pertinente în vederea stabilirii cu

certitudine a faptului când a fost primită sentința motivată, atunci aceasta

se prezumă că a fost primită în termen.

noiembrie 2015, a fost admis recursul avocatului Berezovschi Adrian, a fost

casată total decizia contestată și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, într-un alt complet de judecată.

9.1. Motivând soluția emisă, instanța de recurs a apreciat ca lipsită de

temei concluzia instanței de apel privind respingerea apelului declarat ca

depus peste termen, după cum a fost incorectă și concluzia potrivit căreia

sentința redactată a fost înmânată avocatului la 12.01.2012.

Instanța de recurs a menționat că, la data pronunțării sentinței,

13.12.2011, erau aplicabile prevederile art. 402 alin. (1) Cod de procedură

penală, în redacția anului 2003, care expres prevede că termenul de apel

este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale sau, în cazul

înaintării cererii în condițiile art. 399 alin. (1), de la data înmânării copiei de

pe sentința redactată, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 399

alin.(2) al aceluiași Cod, în cazul redactării sentinței, copia de pe sentința

redactată se înmânează, imediat după semnarea acesteia, inculpatului

arestat, iar celorlalte părți li se comunică în scris despre semnarea sentinței

redactate și, la cererea acestora, li se înmânează copia.

7

Totodată, instanța de recurs a constatat că dispozitivul sentinței a fost

pronunțat la 13.12.2011, iar copia sentinței redactate a fost expediată la

09.01.2012 procurorului, inculpatului și părților vătămate, dar nicidecum și

avocatului Cevdari Vladimir. Nota informativă anexată la vol.I, f.d.595a,

nu confirmă faptul că avocatul a primit copia sentinței redactate la

12.01.2012 în situația în care aceasta nu este semnată de însăși avocat, mai

mult ca atât, este vizibil faptul ”lipirii” ei la materialele cauzei și

numerotării cu indice suplimentar, după ce acestea au fost cusute și

numerotate conform Instrucțiunii cu privire la ținerea manuală a lucrărilor

de secretariat în judecătorii și curțile de apel. Instanța de apel nu a luat în

considerație înscrisul efectuat de avocatul Cevdari Vladimir pe coperta

dosarului (vol.I) în care ultimul a indicat că a luat cunoștință cu sentința

redactată la 01.02.2012, astfel că termenul de declarare a apelului urma a fi

calculat din data respectivă.

Instanța de recurs, a mai menționat că instanța de apel incorect a

reținut data expedierii apelului ca fiind 20.02.2012 fixat pe partea verso a

plicului (f.d.596), corect urmând a fi reținută data de 16.02.2012 de pe fața

plicului respectiv. Reieșind din cele menționate, instanța de recurs a statuat

că apelul avocatului Cevdari Vladimir este declarat în termenul prevăzut

de lege.

Chișinău din 08 iunie 2017, a fost respins ca fiind nefondat apelul declarat

de către Cevdari Vladimir, cu menținerea sentinței contestate.

10.1. Motivând soluția emisă, instanța de apel a menționat că probele

prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, au fost obținute

legal, sunt admisibile conform prevederilor art. 95 Cod de procedură

penală, și au fost apreciate cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală.

Respectiv, instanța de apel a constatat că starea de fapt și de drept

stabilită prin sentință concordă cu probele administrate și apreciate de

prima instanță.

Referindu-se la argumentele apelantului privind încălcările organului

de urmărire penală admise la etapa urmăririi penale, instanța de apel le-a

apreciat ca fiind neîntemeiate, deoarece din materialele cauzei, rezultă că la

terminarea urmăririi penale, când învinuitul Aftenii Grigori a luat

cunoștință cu materialele cauzei în prezența apărătorului Pălărie Dumitru

(vol.I, f.d.326-327) și nu a menționat despre nulitatea actelor procedurale

8

efectuate pe parcursul urmării penale, ceea ce prezumă că partea apărării a

fost de acord cu legalitatea actelor respective. În continuare, instanța de

apel a menționat că sentința cuprinde elementele definitorii condamnării

prevăzute la art.394 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală, astfel este

descrisă fapta criminală considerată ca fiind dovedită, forma și gradul de

vinovăție a inculpatului, motivele și consecințele infracțiunii săvârșite,

probele pe care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele

pentru care sunt respinse argumentele părții apărării.

În contextul evaluării activității primei instanțe cu privire la

aprecierea probelor administrate în cauză, nu există temei pentru a le da o

nouă apreciere probelor administrate în cauză, instanța de apel fiind

solidară cu concluziile cuprinse în sentință, deoarece sunt motivate obiectiv

și legal, sub aspectul că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

imputate este dovedită prin probatoriul administrat în cadrul procesului

penal.

în numele inculpatului Aftenii Grigori, a declarat recurs ordinar prin care a

solicitat casarea sentinței și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 08 iunie 2017, cu pronunțarea unei decizii de achitare a lui

Aftenii Grigori de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute la art.

188 alin. (4) Cod penal.

11.1. În motivarea recursului, avocatul a menționat că:

- instanța de apel în decizia adoptată la 08 iunie 2017 doar a copiat

argumentarea primei instanțe, expusă în sentința de condamnare. Asupra

argumentelor apărătorului invocate în cererea de apel, instanța de apel nu

s-a expus, ci doar prin fraze de ordin general, le-a apreciat ca fiind

neîntemeiate, fără a se expune asupra fiecăruia în parte;

- instanța de apel a omis executarea indicațiilor instanței ierarhic

superioare expuse în decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție

din 10.11.2015. Instanța de apel nu s-a expus asupra argumentului cu

privire la maltratarea lui Aftenii Grigori în cadrul urmăririi penale, în

pofida faptului că instanța de recurs a indicat în decizia sa omisiunea dată,

pe care la rejudecare instanța de apel trebuia să o repare;

- instanța de apel nu a luat în considerare nici faptul că prima

instanță nu s-a expus asupra eficienței anchetei de investigare a pretinsei

maltratări a inculpatului, ci doar a expus respingerea probei apărării, a

raportului tehnico-științific de stabilire a urmelor de electrocutare, fără a

9

expune careva argumente. În conformitate cu art. 10 Cod de procedură

penală, toate organele și persoanele participante la procesul penal sunt

obligate să respecte drepturile, libertățile și demnitatea persoanei.

Limitarea temporară a drepturilor și libertăților persoanei și aplicarea de

către organele competente a măsurilor de constrângere față de ea se admit

numai în cazurile și în modul strict prevăzut de prezentul cod. În

desfășurarea procesului penal nimeni nu poate fi supus la tortură sau la

tratamente cu cruzime, inumane ori degradante, nimeni nu poate fi deținut

în condiții umilitoare nu poate fi silit să participe la acțiuni procesuale care

lezează demnitatea umană. Sarcina probațiunii neaplicării torturii și a altor

tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante îi revine autorității

în a cărei custodie se află persoana privată de libertate, plasată la dispoziția

unui organ de stat sau la indicația acestuia sau cu acordul ori

consimțământul său tacit. Recurentul a considerat că urmărirea penală s-a

efectuat cu abateri de la normele legale, iar probele dobândite la urmărirea

penală întru confirmarea învinuirii înaintate lui Aftenii Grigore urmează a

fi declarate inadmisibile;

- probele care au fost puse la baza hotărârii de condamnare, cum ar fi

rapoartele de expertiză, procese verbale de cercetare la fața locului, de

ridicare, etc., care conțin neclarități și dubii care nu pot fi înlăturate, în

temeiul art. 8 Cod de procedură penală, urmează a fi interpretate în

favoarea inculpatului și nu pot servi temei pentru o hotărâre de

condamnare a acestuia. În asemenea condiții, când probele directe

dobândite cu participarea inculpatului, pe care se bazează sentința și

decizia instanței de apel de condamnare sunt administrate cu încălcările

normelor legale, iar alte probe pertinente, concludente, utile și veridice care

în ansamblul lor ar corobora între ele, nu au fost prezentate în instanța de

judecată și nici nu pot fi la moment prezentate, toate aceste încălcări

urmează a fi interpretate în favoarea inculpatului, cu pronunțarea unei

hotărâri de achitare a acestuia;

- instanța de apel, în mod repetat, nu s-a pronunțat asupra motivelor

invocate în apel, eroare ce a fost stabilită și de instanța ierarhic superioară

și nu a fost înlăturată de către instanța de apel la adoptarea deciziei din

08.06.2017;

- instanța de apel nu s-a expus asupra argumentelor privind nulitatea

actelor întocmite la urmărirea penală, invocate în cererea de apel, ea doar s-

a referit formal la prevederile art.251 Cod de procedură penală. Privitor la

10

termenul de declarare a recursului, recurentul a susținut că atât el, cât și

inculpatul nu a fost prezent la pronunțarea deciziei integrale de către

instanța de apel. Astfel, a făcut cunoștință cu decizia instanței de apel prin

intermediul Judecătoriei Căușeni, la 23.10.2017.

- termenul de declarare a recursului pentru inculpatul care a lipsit,

atât la etapa dezbaterilor judiciare, cât și la pronunțarea deciziei, chiar dacă

a fost reprezentat de un avocat, curge din momentul aducerii la cunoștința

inculpatului a conținutului deciziei integrale;

- a solicitat repunerea în termen a recursului, admiterea acestuia cu

casarea hotărârilor adoptate în prezenta cauză penală și pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit căreia inculpatul să fie achitat de comiterea infracțiunii

prevăzute la art.188 alin. (4) Cod penal.

ianuarie 2018, a fost dispusă inadmisibilitatea recursului ordinar declarat

de către avocatul Berezovschi Adrian în numele inculpatului Aftenii

Grigori, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

08 iunie 2017, în cauza penală privindu-l pe Aftenii Grigori, deoarece a fost

declarat peste termen.

12.1. Motivând soluția, instanța de recurs a statuat că, dispozitivul

deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 08 iunie 2017 în prezența

procurorului și a avocatului inculpatului, fapt confirmat prin procesul-

verbal al ședinței de judecată din 08 iunie 2017 (Vol. III, f.d.109-116).

Părțile prezente au fost înștiințate despre data pronunțării deciziei

integrale, care a avut loc la 06 iulie 2017. În ședința de judecată când s-a

pronunțat decizia integrală, s-a prezentat doar procurorul, iar ceilalți

participanți la proces nu au fost prezenți și nici nu a anunțat instanța de

judecată de motivele neprezentării lor. Decizia integrală a instanței de apel

a devenit accesibilă pentru avocatul Berezovschi Adrian începând cu data

de 06 iulie 2017, ceea ce a constituit o posibilitate reală de a declara recurs

în termenul stabilit de lege.

Termenul de declarare a recursului împotriva deciziei instanței de

apel curge din momentul pronunțării integrale a acesteia, aceasta fiind

regula generală aplicabilă pentru toți participanții la proces, în acest sens,

instanța de recurs menționând că prevederile art. 319 alin. (2) Cod de

procedură penală, stipulează că partea prezentă la un termen de judecată

nu mai este înștiințată pentru termenele următoare, chiar dacă va lipsi la

vreunul dintre aceste termene, prin urmare, argumentul invocat de către

11

recurent, precum că termenul de declarare a recursului în cauza dată curge

din data de 23.10.2017, deoarece la data indicată a recepționat prin poștă

copia deciziei motivate, nu poate fi reținut, din motiv că recurentul a

cunoscut despre data și ora pronunțării integrale a deciziei motivate, iar

neprezentarea sa la ședință nu poate fi considerată excepție de la regula

generală prevăzută de legislația penală, respectiv, recurentul a avut

posibilitatea reală de a declara recurs în termenul stabilit de lege.

În această ordine de idei, instanța de recurs a menționat că termenul

de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui

atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul

declarat după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea

procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului

ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.

Reieșind din circumstanțele menționate, instanța de recurs a ajuns la

concluzia că recursul depus de către avocatul Berezovschi Adrian la 15

noiembrie 2017, este tardiv, deoarece a fost depus peste mai mult de trei

luni de la expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de legislația penală.

08 iunie 2017, partea motivată fiind pronunțată la 06 iulie 2017, la data de

03 august 2018, a declarat recurs ordinar inculpatul Aftenii Grigore, prin

care indicând în calitate de temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea sentinței Judecătoriei

Căușeni din 13.12.2011, deciziei Curții de Apel Bender din 03 iulie 2012,

deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 19 februarie

2013, deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 aprilie

2015, deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 10

noiembrie 2015, și deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017, cu

pronunțarea unei decizii de achitare a lui Afteni Grigore de la învinuirea în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (4) Cod penal.

13.1. În motivarea recursului, inculpatul a susținut următoarele:

- în conformitate cu jurisprudența CEDO, instanțele de judecată sunt

obligate să demonstreze circumstanțele ce țin de vinovăția inculpatului cu

adoptarea unor soluții motivate, or, lipsa acestora atestă o încălcare a

dreptului la un proces echitabil, astfel, CEDO a reiterat în acest sens că

„...în cazul în care instanțele judecătorești naționale se abțin de a da un

răspuns special și explicit la cele mai importante întrebări, fără a acorda

părții care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a

12

fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera ca o încălcare a dreptului

la un proces echitabil.” (Cazurile Hiro Bălani c. S.);

- instanța de apel în decizia sa din 08 iunie 2017 doar a copiat

argumentarea instanței de fond, expusă în sentința de condamnare. Asupra

argumentelor apărătorului, invocate în apel, instanța de apel nu s-a expus,

ci doar prin fraze de ordin general, le-a apreciat neîntemeiate, ne

expunându-se asupra fiecăruia în parte;

- instanța de apel nu a luat în considerare nici faptul, că instanța de

fond nu s-a expus asupra eficienței anchetei de investigare a pretinsei

maltratări a inculpatului, ci doar a expus respingerea probei apărării, a

Raportului tehnico-științific de stabilire a urmelor de electrocutare pe

scurta, fără a expune careva argumentare;

- în sentința instanței de fond este indicat precum că nici în cadrul

ședinței de judecată, nici în cadrul investigațiilor întreprinse de procuror,

Afteni Grigore nu a declarat că deține proba - scurta în care ar fi fost

îmbrăcat în momentul în care se pretinde îmbrăcat, însă în declarațiile

inculpatului depuse în fața instanței de fond, anexate la materialele

acumulate de procuror în cadrul verificării circumstanțelor de maltratare,

este indicat că ultimul era îmbrăcat în scurtă de toamnă de culoare albastră;

- prin ordonanța din 23.02.2011 a fost dispusă neînceperea urmăririi

penale pe faptul maltratării lui Afteni Gheorghe. Menționează în fața

instanței de recurs că la inițierea proceduri de verificare a invocării

acțiunilor de maltratare a lui Afteni Gheorghe, după cum reiese din

materialul de refuz nr. 21/11, inițiat la 04.02.2011, procurorul în Raportul

său din 04.02.2011 a invocat precum că Afteni Grigore, la data de

13.10.2010, aflându-se în biroul comisarului CRP Căușeni, ar fi fost

maltratat de către comisarul CRP Căușeni în prezența șefului poliției

criminale V. Poloboc pentru a recunoaște comiterea faptei de tâlhărie, însă

procurorul nu a indicat despre faptul electrocutării. Prin ordonanța din

23.02.2011 a fost indicat că în cadrul controlului nu au fost dovedite faptele

invocate de Afteni Grigore, fiind dispusă neînceperea urmăririi penale;

- hotărârea din 4 aprilie 2006 în cauza Corsacov contra Moldovei, prin

care Curtea Europeană pentru Drepturile Omului „notează faptul că atunci

când o persoană face o afirmație credibilă că a suferit un tratament care ar

constitui o încălcare a prevederilor articolului 3, aflându-se sub controlul

poliției sau al altor funcționari similari ai statului, acea prevedere, analizată

împreună cu obligația generală a statului, în conformitate cu articolul 1 al

13

Convenției “de a garanta tuturor persoanelor aflate sub jurisdicția sa

drepturile și obligațiile definite de Convenție”, implică în sine desfășurarea

unei investigații oficiale efective. Altfel, interzicerea legală generală a

torturii și tratamentului și pedepsei inumane și degradante contrar

importanței sale fundamentale ar fi inefectivă în practică și ar crea

posibilitatea în unele cazuri pentru funcționarii statului să abuzeze de

drepturile celor aflați sub controlul lor fără ca ei să fie eventual pedepsiți.

Investigația unor alegații grave de aplicare a tratamentului rău trebuie să

fie completă. Acest lucru înseamnă că autoritățile trebuie întotdeauna să

depună eforturi considerabile pentru a afla ce s-a întâmplat și nu trebuie să

se bazeze pe anumite concluzii nefondate sau pripite pentru a înceta

investigația sau a adopta decizii. Autoritățile trebuie să întreprindă toate

acțiunile rezonabile aflate la dispoziția lor pentru a asigura probe cu privire

la incident, care să includă, printre altele, depoziții ale martorilor oculari și

expertize. Orice omisiune pe parcursul desfășurării investigației care ar

putea submina capacitatea sa de a stabili cauza leziunilor corporale sau

identitatea persoanelor responsabile riscă să nu corespundă unor astfel de

standarde. în fine, investigația trebuie să fie rapidă. în cauze care cad sub

incidența articolelor 2 și 3 ale Convenției, când se analiza eficiența

investigației oficiale, Curtea deseori a evaluat dacă autoritățile au

reacționat prompt la plângerile adresate de către persoane în perioada

respectivă;

- analizând investigația efectuată de către procuror pe marginea

pretinsei maltratări a lui Afteni Grigore în cadrul CRP Căușeni în cadrul

urmăririi penale, prin prisma cerințelor față de „investigația oficială

efectivă” și rapidă pe care trebuie să o exercite reprezentantul statului în

cadrul urmăririi penale - procurorul, expuse în hotărârea CEDO Corsacov

contra Moldovei, se constată, că în cauza dată nu a fost efectuată o

asemenea investigație;

- procurorul nu a verificat cine erau acele trei persoane, la care a

indicat inculpatul, în care birou au avut loc pretinsele acțiuni, fără a efectua

alte acțiuni procesuale. De asemenea, în cadrul investigațiilor, nu a fost

audiat însuși Afteni Grigore, pentru a verifica declarațiile acestuia pe

marginea torturii invocate, ci doar s-a limitat la anexarea declarațiilor

acestuia, depuse în instanța de fond. Consideră că investigația exercitată nu

corespunde exigențelor specificate de către CEDO și probele dobândite la

14

urmărirea penală în prezenta cauză în privința lui Afteni Grigore urmează

a fi declarate inadmisibile.

- celelalte probe care au fost puse la baza hotărârilor de condamnare,

cum ar fi rapoarte de expertiză, procese verbale de cercetare la fața locului,

de ridicare etc., care conțin neclarități și dubii care nu pot fi înlăturate, în

temeiul art. 8 Cod de procedură penală urmează a fi interpretate în

favoarea inculpaților și nu pot servi temei pentru o hotărâre de

condamnare a inculpatului;

- instanța de apel, în mod repetat, nu s-a pronunțat asupra motivelor

invocate în apel, expuse supra, eroare, stabilită și de către instanța ierarhic

superioară, ce nu a fost înlăturată de către instanța de apel la adoptarea

deciziei din 08.06.2017. De asemenea, instanța de apel nu s-a expus și

asupra nulității actelor urmării penale, invocate în apel, ci doar prin fraze

generale a făcut referire la prevederile art. 251 Cod de procedură penală;

- nu a fost prezent la examinarea cauzei atât în instanța de fond cât și

în instanța de apel precum și la emiterea deciziei motivată a Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017, astfel despre adoptarea

deciziei motivate a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie

2017 a fost posibilă doar prin scrisoare care i-a fost transmisă de rudele

inculpatului deoarece la momentul actual ispășește pedeapsa penală în

Federația Rusă și o eventuală posibilitate de a face cunoștință cu deciziei

motivată a Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017 nu

am avut, avocatul nu l-a informat, prin urmare este nevoit să adreseze

personal cerere de recurs ordinar asupra deciziei;

- în sprijinul celor relatate a menționat Hotărârea Plenului Curții

Supreme de Justiție cu privire la judecarea recursului ordinar, care

stabilește în pct. 9 că termenul de declarare a recursului ordinar împotriva

hotărârilor instanțelor de apel, potrivit prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală, este de 30 zile de la data pronunțării deciziei, dacă legea

nu dispune altfel, iar în cazul redactării deciziei - de 30 zile după

înștiințarea în scris a părților despre semnarea deciziei redactate de

judecătorii completului de judecată. Termenul de declarare a recursului

pentru inculpatul care a lipsit atât la dezbateri, cât și la pronunțarea

deciziei, chiar dacă a fost reprezentat de avocat, curge de la înmânarea

copiei de pe hotărârea judecătorească. În cazul în care recursul este depus

peste termenul prevăzut de lege, instanța este obligată să stabilească

motivele întârzierii și, dacă constată motive întemeiate, va trimite recursul

15

pentru judecare. Motive întemeiate pot fi: existența cazului fortuit sau a

forței majore, fie existența unei alte cauze care a pus titularul recursului în

situația de a nu putea acționa în conformitate cu interesele sale și în lipsa

căreia ar fi acționat în conformitate cu aceste interese. În cazul dat invocă

faptul că condamnatul ispășește pedeapsa penală în Federația Rusă și se

află pe teritoriul Federației Ruse și nu a cunoscut de adoptarea deciziei și

despre decizia Curții de Apel Chișinău a cunoscut la data de 23 iulie 2018,

considerând că recursul a fost declarat în termen.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Crijanovschi S., prin care a susținut dispunerea inadmisibilității recursului,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal lărgit concluzionează că, acesta urmează a fi respins, din

următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se constată că

recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este tardiv sau

inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat).

Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărârilor

instanțelor de apel, potrivit prevederilor art. 422 Cod de procedură penală,

este de 30 zile de la data pronunțării deciziei.

Termenul de declarare a recursului pentru inculpatul care a lipsit atât

la dezbateri, cât și la pronunțarea deciziei, chiar dacă a fost reprezentat de

avocat, curge de la înmânarea copiei de pe hotărârea judecătorească.

În respectiva cauză, Colegiul constată că prin încheierea Judecătoriei

Căușeni din 24 august 2011, inculpatul Aftenii Grigorii a fost anunțat în

căutare.

La interpelarea instanței de apel, prin răspunsul din 03.02.2016 a

șefului IP Căușeni, Maximov Iurie, a fost comunicat faptul că la 23.01.2011

a fost intentat dosarul de căutare nr. XXXXX în privința lui Aftenii Grigori,

în cauza penală nr. XXXXX din 07.10.2010, învinuit în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (4) Cod penal, măsura de reprimare

fiind arestul. Concomitent a fost menționat că la acel moment Aftenii

Grigori a fost condamnat la 5 ani închisoare de către organele de drept din

Federația Rusă. Dosarul de căutare aflându-se în categoria de extrădare, iar

16

conform art. 19 a Convenției Europene de Extrădare din 13.12.1957,

căutatul nu poate fi supus procedurii de extrădare. Din materialele anexate

la răspunsul oferit de către autoritățile din Federația Rusă a fost

concluzionat că Aftenii Grigori execută pedeapsa de cinci ani închisoarea

pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 158 alin. (3) lit. a), v) (2

episoade) și art. 158 alin. (4) lit. b) (7 episoade) Cod penal al Federației

Ruse, termenul executării pedepsei fiind calculat din 06.08.2014.

Potrivit procesului verbal al ședinței de judecată din 08 iunie 2017,

instanța prin încheiere protocolară a dispus examinarea cauzei în lipsa

inculpatului Aftenii Grigori, decizia instanței de apel fiind emisă la aceiași

dată.

La 03 august 2018 a fost înregistrat recursul ordinar declarat de către

inculpatul Aftenii Grigori.

La recurs a fost anexată o copie, autentificată de către avocatul

Berezovschii Adrian, a confirmării faptului că Aftenii Grigori a făcut

cunoștință cu decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

08.06.2017, la data de 27 iulie 2018, respectiva confirmare fiind

contrasemnată de către interimarul șefului penitenciarului din Federația

Rusă unde își execută pedeapsa Aftenii Grigori.

Reieșind din actele anexate la recursul ordinar declarat de către

inculpatul Aftenii Grigori, prezumându-se veridicitatea acestora întrucât

au fost autentificate de către avocatul Berezovschi Adrian, Colegiul penal

lărgit consideră că recursul ordinar declarat de către inculpatul Aftenii

Grigori a fost depus în termenul prevăzut de art. 422 Cod de procedură

penală.

Din recursul declarat, Colegiul reține că inculpatul a invocat în

calitate de temei de drept pentru casarea deciziei atacate prevederile art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală potrivit căruia instanța nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, motivarea soluției

contrazice dispozitivului hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Verificând decizia atacată în raport cu motivele invocate și temeiul de

drept indicat de către recurent, Colegiul conchide că respectivele nu și-au

găsit confirmarea astfel recursul fiind nefondat.

Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

17

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de

drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă a fost corect

aplicată legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte

au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a

deciziei atacate, inclusiv cele reproduse în pct. 10.1. din prezenta decizie,

relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat

au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

învinuirea înaintată inculpatului, și încadrarea juridică corectă a acțiunilor

lui infracționale, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului

de probe anexate la dosar, inclusiv prin verificarea suplimentară a acestora

în ședința instanței de apel și anume: declarațiile inculpatului Aftenii G.

date în faza de urmărire penală, în calitate de bănuit și de învinuit (vol. I, f.

d. 172-178, 217-218); declarațiile părții vătămate Caraman Olga (vol. I, f. d.

555-556); declarațiile părții vătămate Caraman Iulia (vol. I, f. d. 563-564);

declarațiile părții vătămate Caraman Alexandru (vol. I, f. d. 560-561);

declarațiile părții vătămate Glazcov Nicolae (vol. I, f. d. 553); declarațiile

părții vătămate Jigan Andrei (vol. I, f. d. 558); procesul verbal de cercetare

la fața locului din 07.10.2010, conform căruia, fiind cercetat domiciliul lui

Caraman Iulia din XXXXX, s-a constatat consecințele atacului tâlhăresc -

dezordine, lucruri mărunte împrăștiate, ușile dulapurilor deschise, în una

din camere, pe pat au fost depistate bucăți de scotei de culoare sură. (vol. I,

f. d. 7-8); foto-tabelele care conțin imaginea obiectelor sustrase în rezultatul

atacului tâlhăresc din 07 octombrie 2010 din casa lui Caraman Iulia (vol. I,

f. d. 24-25); procesul-verbal de percheziție din 07 octombrie 2010, prin care

se confirmă, că în cadrul percheziției în domiciliul lui Aftenii Grigori din

XXXXX, au fost depistate și ridicate patru bancnote a câte 5000 ruble

rusești, 3 perechi de mănuși, un cuțit, permisul pe numele lui Caraman

Iulia. La momentul efectuării percheziției a fost folosită camera video

model „Samsung” (vol. I, f. d. 92-94); procesul-verbal de examinare a

obiectului din 08 octombrie 2010 potrivit căruia au fost cercetate obiectele

ridicate la domiciliul lui Aftenii Grigori în cadrul percheziției din 07

18

octombrie 2010 inclusiv și 3 perechi de mănuși cu puncte din cauciuc de

culoare deschisă, un cuțit din metal de culoare albă și mânerul de culoare

cafenie, 4 bancnote rusești a câte 5000, permisul nr.5719 pe numele lui

Caraman Iulia cu fotografie (vol. I, f. d. 102-103); procesul-verbal de

recunoaștere a obiectului din 14 octombrie 2010, conform căruia, pătimiții

Caraman Olga și Caraman Alexandru au recunoscut cuțitul sub nr. 2, fiind

cuțitul care a fost utilizat în cadrul atacului tâlhăresc asupra lor la 07

octombrie 2010. Cuțitul nominalizat a fost ridicat în cadrul percheziției din

domiciliul inculpatului Aftenii Grigori (vol. I, f. d. 235-236); procesul-verbal

de recunoaștere a obiectului din 14 octombrie 2010, conform căruia, fiindu-i

prezentate spre recunoaștere trei perechi de mănuși, Caraman Iulia a

recunoscut după culoare, formă, modul de îmbrăcare pe mână, punctele de

pe partea palmei-mănușile cu nr.3, mănușile nominalizate fiind ridicate din

domiciliul inculpatului Aftenii Grigori în cadrul percheziției (vol. I, f. d.

226 - 227); procesul-verbal de recunoaștere a obiectului din 14 octombrie

2010 prin care se confirmă că, pătimită Caraman Olga a recunoscut

permisul său pentru trecerea în zona de lucru în Federația Rusă,

concretizând, că permisul dat se afla în portmoneul unde se aflau și banii

sustrași de atacanți. Permisul pe numele lui Caraman Iulia și recunoscut de

ultima, a fost ridicat de la domiciliul inculpatului Aftenii Grigori în cadrul

percheziției din 07.10.2010 (vol. I, f. d. 228-229); procesele-verbale de

recunoaștere a obiectului din 14 octombrie 2010, prin care se confirmă, că

pătimită Caraman Olga a recunoscut mănușile sub nr.1, după culoare,

după punctele pe partea palmei, după cum arată mănușile îmbrăcate pe

mână și cuțitul nr 2, cu care a fost amenințat soțul său în timpul atacului

tâlhăresc. (vol. I, f. d. 233-236); procesele-verbale de recunoaștere a

obiectului din 14 octombrie 2010, conform cărora, pătimitul Caraman

Alexandru a recunoscut mănușile sub nr.3, care le-au avut pe mâini cei care

i-au atacat și cuțitul sub. nr.2 (vol. I, f. d. 240-243); procesul-verbal de

recunoaștere a obiectului din 14 octombrie 2010, conform căruia, pătimitul

Caraman Alexandru, din cele trei perechi de mănuși prezentate spre

recunoaștere, a recunoscut perechea cu nr.2; (vol. I, f. d. 247-248); procesele-

verbale de confruntare între inculpatul Aftenii Grigori și pătimită Caraman

Iulia din 15.10.2010, între inculpatul Aftenii Grigore și pătimită Caraman

Olga din aceiași dată (f.d.256-262), prin care se atestă că în cadrul

confruntării inculpatul Aftenii Grigori a recunoscut faptul că împreună cu

alte două persoane au săvârșit atacul tâlhăresc asupra pătimiților (vol. I, f.

19

d. 251-255); rapoartele de expertiză medico legală nr. nr. 407, 404, 405 din

07.10.2010 prin care se confirmă, că în rezultatul atacului tâlhăresc săvârșite

asupra lor le-au fost cauzate leziuni corporale ușoare; procesul-verbal de

examinare a obiectului din 08 octombrie 2010 conform căruia au fost

examinate telefoanele mobile model „Nokia” și Nokia „X2” (vol. I, f. d. 106-

108), toate probele fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101

alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel

indicând clar și fără echivoc motivele pentru care a respins versiunile

apărării, pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul apărării, probele administrate pe caz demonstrând prezența în

acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 188 alin.

(4) Cod penal.

Colegiul a reținut faptul că instanța de apel în urma examinării

probelor administrate în cauză, a menționat că respectivele probe au fost

obținute legal, sunt admisibile conform prevederilor art. 95 Cod de

procedură penală, și au fost apreciate cu respectarea prevederilor art. 101

Cod de procedură penală.

Cât privește argumentele recurentului privind încălcările organului

de urmărire penală admise la etapa urmăririi penale, Colegiul penal lărgit

le apreciază ca fiind neîntemeiate, deoarece din materialele cauzei, rezultă

că la terminarea urmăririi penale, când învinuitul Aftenii Grigori a luat

cunoștință cu materialele cauzei în prezența apărătorului Pălărie Dumitru

(vol. I, f.d.326-327), atât învinuitul cât și apărătorul său nu au înaintat

careva obiecții și nu au invocat nulitatea actelor procedurale efectuate pe

parcursul urmării penale, ceea ce prezumă că partea apărării a fost de

acord cu legalitatea actelor respective, care în esență nu conțin careva erori.

Conform prevederilor articolului 251 alin. (4) Cod de procedură

penală, încălcarea oricărei altei prevederi legale decât cele prevăzute în

alin. (2) atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul efectuării

acțiunii - când partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale -

când partea i-a cunoștință de materialele dosarului, sau în instanța de

judecată când partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale,

precum și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță.

Potrivit art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care

pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen,

20

nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen.

Conform procesului – verbal de prezentare a materialelor de

urmărire penală din 05 noiembrie 2010 învinuitul și apărătorul său au

înaintat o cerere prin care au solicitat încetarea urmăririi penale în privința

lui Aftenii Grigori din motivul că fapta pentru care a fost pus sub învinuire

nu a fost săvârșită de ultimul, respectiva cerere a fost examinată și prin

ordonanța din 05 noiembrie 2010 a fost respinsă ca neîntemeiată. (f.d. 327,

328 vol. I).

Astfel, odată ce la terminarea urmăririi penale, atât învinuitul cât și

apărătorul său nu au înaintat careva obiecții și nu au invocat nulitatea

actelor procedurale efectuate pe parcursul urmării penale, invocarea

acestora la etapa examinării recursului ordinar nu poate constitui obiect de

examinare.

Cu referire la alegațiile recurentului precum că, probele care au fost

puse la baza hotărârii de condamnare, cum ar fi rapoartele de expertiză,

procese verbale de cercetare la fața locului, de ridicare, etc., care conțin

neclarități și dubii care nu pot fi înlăturate, în temeiul art. 8 Cod de

procedură penală, urmează a fi interpretate în favoarea inculpatului și nu

pot servi temei pentru o hotărâre de condamnare a acestuia, Colegiul

respinge respectivele invocări ca fiind inadmisibile de drept întrucât

dezacordul recurentului cu modalitatea de apreciere a probelor efectuată

de către instanțele de fond, și acordarea unei alte interpretări așa cum o

dorește recurentul nu poate constitui temei de casare a deciziei instanței de

apel, întrucât examinarea și aprecierea probelor este o competență

exclusivă a instanțelor de judecată și nici o probă nu are o valoarea sau

interpretare prestabilită până la examinarea de către autoritatea

competentă.

Cercetând motivele indicate de către inculpat prin prisma temeiului

de drept invocat în raport cu hotărârea atacată, Colegiul penal lărgit atestă

că aceste motive poartă un caracter declarativ și nu sunt susceptibile de a

impune necesitatea casării deciziei instanței de apel întrucât decizia atacată

este întemeiată, legală și argumentată, cuprinzând totalmente motivele pe

care a fost întemeiată soluția precum și argumentarea concluziilor cu

privire la pedeapsa aplicată față de inculpat.

Din materialele cauzei a fost constatat că prima instanță în ordinea

prevăzută la art. 368 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, a administrat

21

declarațiile inculpatului Aftenii Grigori depuse în cursul urmăririi penale,

unde fiind audiat în calitate de bănuit la 12.10.2010 (f.d.171) cât și în calitate

de învinuit la 13.10.2010 (f.d.217), a recunoscut vinovăția, Colegiul

stabilind că ulterior nu a fost posibilă audierea suplimentară a acestuia din

motiv că se eschiva de la prezentarea în fața instanței de judecată pentru a

participa nemijlocit la judecarea cauzei, instanța fiind nevoită să dispună

anunțarea în căutare a ultimului, după care pe parcursul judecării a fost

stabilit că inculpatul este în Federația Rusă condamnat la 5 ani închisoare.

Cu referire la legațiile recurentului precum că inculpatul Aftenii

Grigori a fost suspus constrângerii fizice și psihice pentru a da declarații de

recunoaștere a faptelor incriminate, Colegiul le apreciază critic întrucât

respectiva invocare a constituit obiect de examinare a instanței de judecată

care s-a expus clar și explicit că afirmațiile lui Aftenii Grigori în instanță

precum că declarațiile din timpul urmăririi penale au fost depuse ca

rezultat al constrângerii fizice și psihice din partea colaboratorilor de

poliție, au fost verificate de către instanță și au fost apreciate ca

neîntemeiate.

În primul rând, declarațiile depuse de acesta, după cum urmează din

procesele verbale, au fost depuse personal, în prezența apărătorului,

confirmând că i s-au respectat drepturile. Nu a făcut declarații privind

acțiunile ilegale ale organelor de urmărire penală asupra lui nici la faza de

încheiere a urmăririi penale, unde Aftenii Grigori a confirmat că a făcut

cunoștință cu materialele cauzei și că nu are obiecții. A avut posibilitatea să

declare despre faptul maltratării și în fața instanței la prelungirea măsurii

preventive, or, judecătorul direct i-a formulat o astfel de întrebare, fapt

confirmat de către însăși Aftenii G. în cadrul cercetării judecătorești a

fondului.

În al doilea rând, pe parcursul judecării cauzei, din inițiativa

procurorului, acestuia i s-a oferit timp pentru verificarea declarațiilor

inculpatului privind supunerea sa constrângerii fizice și psihice și, potrivit

ordonanței de neîncepere a urmăririi penale din 23.02.2011 (f.d.459-460)

declarațiile inculpatului nu s-au confirmat, ordonanța nominalizată fiindu-i

adusă la cunoștință însă ultimul nu a contestat-o.

După prezentarea în prima instanță de către procuror a materialelor

acumulate pentru verificarea declarațiilor inculpatului referitor la faptul că

în cadrul urmăririi penale ar fi fost supus influenței fizice și psihice întru

obținerea declarațiilor de recunoaștere a vinovăției, apărătorul

22

inculpatului, Cevdari V., în scopul confirmării faptului dat, a prezentat

instanței Cercetarea tehnico-științifică nr.186 din 23.03.2011, efectuată de

către Centrul independent de expertize „CEXIN” la cererea avocatului

Cevdari V., unde în concluzie a fost menționat că: „Ткань куртки,

принадлежащей гр-ну гр. Афтений Григорию, на участке верхней части

левой спинки, имеет сквозные точечные термические повреждения

диаметром до 1.2 мм, которые могли быть образованы при

высоковольтной дуге, сформированной между электродами,

расположенными на расстоянии друг от друга порядка 4 MM”. (f. d. 462-

463). Prima instanță a respins respectiva cercetare în calitate de probă

întrucât nu a fost întocmită cu respectarea condițiilor specificate la art. 139-

141 Cod de procedură penală. Nici în cadrul ședinței de judecată când a

declarat că ar fi fost supus maltratării, electrocutat în cadrul urmăririi

penale și nici în cadrul investigațiilor întreprinse de procuror pentru

verificarea acestor circumstanțe, inculpatul nu a menționat că deține așa

numita probă - scurta în care ar fi fost îmbrăcat în momentul în care se

pretinde maltratat. În sensul dat nu a fost constatat în ce împrejurări a fost

ridicată această scurtă și dacă ea aparține într-adevăr inculpatului.

Cu toate că inculpatul de la audierea în calitate de bănuit și învinuit

și-a schimbat poziția, pledând în cele din urmă că este nevinovat, Colegiul

lărgit sub acest aspect susține poziția primei instanței care a constatat că în

ipoteza în care inculpatul nu are o careva tangență cu comiterea infracțiunii

incriminate, poziția acestuia de nevinovăție se combate prin însăși

declarațiile depuse de acesta la urmărirea penală care coroborează întru tot

cu declarațiile martorilor, și circumstanțele stabilite pe caz și anume fiind

examinate în prima instanță corpurile delicte-obiectele care au fost ridicate

din apartamentul inculpatului în cadrul percheziției din 07.10.2010, părțile

vătămate au recunoscut mănușile, cuțitul, permisul pe numele lui Caraman

Iulia, iar în ședința de judecată au fost cercetate telefoanele mobile model

Nokia „X2” care aparține soției inculpatului, Caragacean Natalia, și

telefonul mobil de model Nokia „Expres music” care aparține inculpatului

Aftenii Grigori, unde în telefonul mobil de model Nokia „Expres Music” în

rubrica mesaje primite are mesajul primit la data de 07.10.2010 ora 12:43 de

la telefonul 060025250, care aparține soției inculpatului Caragacean Natalia

cu următorul conținut: „Ruble rusești le rupi, șterge mesajul” și alt mesaj

parvenit la aceiași dată ora 12:38 de pe nr. XXXXX „unul stă la ușă eu ce să

fac”, iar în telefonul de model Nokia „X2” în rubrica mesaje transmise are

23

mesajul „Ruble rusești le rupi șterge mesajul” adresat la data de 07.10.2010

ora 12:43 și în rubrica mesaje primite de la nr. XXXXX la 12:53 din

07.10.2010 „vine unu din ei și dăi 1.000 euro” și la ora 12:40 din 07.10.2010 -

„ ascunde tot”. Schimbul de mesaje precum și alte circumstanțe faptice

relatate de către inculpat în cadrul urmăririi penale, au fost confirmate de

către soția acestuia Caragacean Natalia fiind audiată în calitate de martor

în cadrul urmăririi penale.

În plenitudinea celor constatate, lecturând hotărârea atacată, Colegiul

penal lărgit consideră că motivele invocate de recurent nu sunt aplicabile

din punct de vedere al prezenței erorii de drept, ce ar servi ca temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârilor judecătorești

adoptate în această cauză.

Prin urmare Colegiul penal lărgit consideră, că instanța de apel legal

și întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe, acordând apreciere

tuturor argumentelor apelantului, instanța de apel a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin.

(1), (5) și art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat,

întemeiat ajungând la concluzia privind menținerea sentinței fără

modificări, decizia cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția, așa

cum este indicat în pct. 10.1 din prezenta decizie, motivare pe care instanța

de recurs și-o însușește, reiterarea căreia fiind inoportună, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs România din 16 februarie 2010, statuează că art. 6 §1 din

CtEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument

(hotărârea Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Astfel, reieșind din faptul că decizia instanței de apel conține o

motivare amplă și întemeiată, Colegiul penal lărgit o susține, însușindu-și

motivarea acesteia, iar argumentele invocate de către recurent le apreciază

ca fiind declarative și nesusceptibile de a impune casarea hotărâri atacate.

În viziunea Colegiului, instanța de apel judecând apelul declarat de

către avocatul inculpatului, a respectat prevederile art. 414 Cod de

24

procedură penală, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar

și cercetate de instanța de apel, care s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel în raport cu argumentarea expusă de prima instanță.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de apel

nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent,

hotărârea atacată conținând motive clare și legale pe care se întemeiază

soluția, iar recursul ordinar declarat de către inculpatul Aftenii Grigori

fiind inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către inculpatul

Aftenii Grigore, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 08 iunie 2017, în cauza penală în privința lui Aftenii Grigori

XXXXX

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 aprilie 2019.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Cobzac Elena

Mardari Dumitru

Ghervas Maria

25