1ra-149/2018 — art. 188 alin. 4 CP

1ra-149/2018 — art. 188 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-149/2018

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

10 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte ȚURCAN Anatolie

Judecători GAFTON Luiza

VASCAN Nina

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Berezovschi Adrian în numele inculpatului Aftenii Grigori, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie

2017, în cauza penală privindu-l pe

AFTENII Grigori xxxxx, născut la

xxxxx, originar și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.11.2010 – 23.12.2011;

Instanța de apel: 03.03.2012 –03.07.2012;

Instanța de recurs: 12.12.2012 – 19.02.2013;

Instanța de apel: 18.03.2013 – 28.04.2015;

Instanța de recurs: 12.08.2015 – 10.11.2015;

Instanța de apel: 14.02.2015 – 08.06.2017;

Instanța de recurs: 05.12.2017 – 10.01.2018.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

fost condamnat în baza art.188 alin.(4) Cod penal, la 12 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

1

S-a dispus încasarea de la Aftenii Grigori a prejudiciului material în beneficiul

părților vătămate: Caraman Iulia - 3700 lei; Caraman Olga – 24 400 lei; Caraman

Alexandru – 14 700 lei; Glazcov Nicolae – 10 000 lei și Jigan Andrei - 330 lei.

Grigori, locuitorul s. Tănătari r-nul Căușeni, la 07.10.2010 în jurul orei 02:00,

aflându-se în s. Ursoaia, r-nul Căușeni, împreună și prin înțelegere prealabilă cu alte

persoane, urmărind scopul comiterii unui atac tâlhăresc în privința lui Caraman Iulia,

având cagule pe cap, fiind înarmați cu o armă de foc de model nestabilit și cuțite, au

pătruns în domiciliul lui Caraman Iulia din s. Ursoaia r-nul Căușeni, unde

amenințându-i pe persoanele care se aflau în domiciliu, și anume Caraman Iulia,

Caraman Alexandru, Caraman Olga, Glazcov Nicolae și Jigan Andrei, cu arma de foc

și cuțite, cu vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății, în mod deschis au

sustras un laptop de model „Samsung S 520” cu costul de 12 000 lei, un aparat de

fotografiat de model „Sony DSC-W150” cu costul de 3 000 lei, un telefon mobil

model „Samsung D 842” cu costul de 2 000 lei, un telefon mobil de model „Samsung

M 7600” cu costul de 2 000 lei, un telefon mobil de model „Samsung S 5230” cu

costul de 1 500 lei, un telefon mobil de model „Motorola” cu costul de 1 000 lei, 60

000 de ruble RUS, cu sine costul unei ruble RUS conform ratei oficiale de schimb de

0,3952 MDL, în sumă de 23 712 lei RM, 300 de dolari SUA cu sine costul unui dolar

SUA conform ratei oficiale de schimb de 3 540,93 lei, o brățară din aur cu costul de 9

000 lei RM, o brățară pentru dame cu costul de 4 000 lei RM, un lănțișor din aur cu

pandantiv din aur în forma de 2 îngerași cu costul de 3 000 lei RM, un inel din aur cu

piatră de culoare verde cu costul de 3 500 lei RM, un inel din aur în formă de frunză

cu costul de 1 200 lei RM, un inel din aur cu costul de 1 500 lei RM, un set din inel

din argint cu piatră de culoare verde și cercei din argint cu costul de 500 lei RM, 2

inele din aur pentru logodnă cu costul de 2 300 lei RM, un inel din aur în formă de o

inimioară cu costul de 1 200 lei RM, un inel din aur în forma unui ochi pe jumate cu

pietre cu costul de 1 200 lei RM, 3 perechi de cercei din aur cu costul total de 5 000

lei RM, un inel din aur în forma literei „Z” cu costul 1.200 lei RM, o brățară pentru

dame cu costul de 2 500 lei RM, un ghiozdan cu costul de 200 lei RM, un ceas

mecanic german de culoare aurie cu costul de 1 200 lei RM, cauzându-le astfel

părților vătămate un prejudiciu material în proporții mari în sumă de 97 552,3 lei RM.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, organul de urmărire penală a reținut că,

în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute la art.188 alin.(4) Cod penal, tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra

persoanelor în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de amenințarea cu aplicarea

violenței periculoase pentru viața și sănătatea persoanei agresate, săvârșit de mai

multe persoane mascate, prin pătrundere în locuință, cu aplicarea armei, cu cauzarea

de daune în proporții mari.

2

Cevdari Vladimir în numele inculpatului Aftenii Grigori, prin care a solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să

fie achitat.

Apelantul a specificat că instanța de judecată în sentință sa bazat pe concluzii

care vin în contradicție cu circumstanțele reale ale pricinii, iar probele administrate

nu dovedesc faptele incriminate inculpatului.

Procesul-verbal de cercetare la fața locului din 07.10.2010 (f.d.7-8), întocmit

de către ofițerul de urmărire penală a Serviciului de Urmărire Penală a Comisariatului

de Poliție Căușeni, Platon L., cu participarea specialistului Veste Maxim și a părții

vătămate Caraman Iulia, este nul datorită faptului că este contrar art.118 alin.(4), 260

alin.(4), (5) Cod de procedură penală, conform cărora obiectele descoperite în timpul

cercetării la fața locului și ridicate se împachetează, se sigilează, pachetul se

semnează și despre aceasta se face mențiune în procesul verbal. Procesul verbal se

citește tuturor persoanelor care au participat la efectuarea acțiunii de urmărire penală,

explicându-li-se, totodată, că au dreptul de a face obiecții, iar acestea urmează să fie

consemnate în procesul verbal. Fiecare pagină a procesului verbal se semnează de

persoana care îl întocmește, precum și de persoanele care au participat la efectuarea

acțiunii de urmărire penală.

Astfel, reieșind din prevederile indicate, apelantul a menționat că Procesul-

verbal nominalizat n-a fost semnat de către toate persoanele care au participat la

efectuarea acestei acțiuni de urmărire penală.

Potrivit art.87 alin.(4) Cod de procedură penală, înainte de începerea acțiunii

procesuale la care participă specialistul, organul de urmărire penală stabilește

identitatea și competența specialistului, domiciliul lui, îi explică drepturile și

obligațiile și îl previne de răspunderea pentru refuzul sau eschivarea de a-și îndeplini

obligațiile. Aceasta se consemnează în procesul-verbal al acțiunii respective și se

certifică prin semnătura specialistului. Aceste prevederi legale n-au fost respectate,

specialistului nu i-au fost comunicate drepturile și obligațiile despre răspunderea

penală, conform art.312 Cod penal.

Respectiv, recurentul a menționat că obiectele descoperite și ridicate n-au fost

sigilate și semnate.

Rapoartele de expertiză medico-legală nr.404, 405 și 407 din 07.10.2010

(f.d.106-108), au fost întocmite în limba rusă, prin aceasta încălcându-se prevederile

art.16, 85 Cod de procedură penală, din care cauză, conform art.94 alin.(1) pct.3) Cod

de procedură penală, aceste probe nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare,

datorită faptului că inculpatului i-a fost încălcat dreptul de a fi asigurat cu traducător,

cât și dreptul la un proces echitabil drept prevăzut de art.6 al Convenției pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.

3

Faptul că inculpatul a fost supus, de către colaboratorii de poliție, constrângerii

fizice și psihice se confirmă prin cercetarea tehnico-științifică prezentată instanței de

către apărare, de cercetarea telefoanelor mobile de model „Nokia X2” care aparține

soției inculpatului, „Nokia Expres Music” care aparține inculpatului, privind

schimbul de mesaje la data 07.10.2010, ora 12:38-12:53.

În ședința de judecată inculpatul a declarat că el nu putea să transmită și să

recepționeze mesaje la data și ora indicată în telefonul mobil - rubrica mesaje,

deoarece el la data de 07.10.2010 ora 10:00 a fost reținut de către colaboratorii de

poliție, de către ei fiind ridicat telefonul mobil. Argumentele invocate de către

inculpat se confirmă prin încheierea de prelungire a duratei termenului de arest

preventiv, în care se indică că el a fost reținut la 07.10.2010, ora 10:00.

fiind nefondat, cu menținerea sentinței primei instanțe.

instanță corect a încadrat acțiunile inculpatului în prevederile art.188 alin.(4) Cod

penal, iar probele care au fost puse la baza hotărârii atacate au fost verificate sub

toate aspectele, complet și obiectiv.

recurs ordinar, în care a solicitat casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului, recurentul a menționat că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra motivelor relevante.

Totodată, a indicat că la baza sentinței de condamnare au fost puse acte

procedurale inadmisibile și nule, iar în decizia instanței de apel nu se motivează

admiterea sau respingerea temeiurilor și motivelor invocate de către apărare.

Mai mult, argumentând soluția privind vinovăția inculpatului, instanța de apel a

făcut trimitere la unele probe ale acuzării fără a le cerceta în ședința de judecată.

Astfel, explicațiile inculpatului, a părților vătămate, n-au fost cercetate în

ședință de judecată cu respectarea cerințelor art.368 Cod de procedură penală. Părțile

participante la proces n-au solicitat citirea explicațiilor depuse de către inculpat și a

părților vătămate la urmărirea penală. Mai mult, aceste explicații conform procesului-

verbal al ședinței de judecată, n-au fost citite în instanța de apel.

Prin urmare, concluzia instanței de apel precum că declarațiile inculpatului

depuse în ședința de judecată se infirmă prin explicațiile depuse de el la urmărirea

penală cât și de declarațiile depuse de către părțile vătămate este contrară pct.9)

alin.(1) art.94 Cod de procedură penală coroborat cu art.389 Cod de procedură

penală. Conform acestor prevederi legale explicațiile respective nu pot fi puse la baza

4

sentinței de condamnare, deoarece ele n-au fost cercetate, în modul stabilit, în ședința

de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală.

19.02.2013, a fost admis recursul ordinar declarat de avocatul Cevdari Vladimir,

decizia instanței de apel a fost casată total și dispusă rejudecarea cauzei de către

aceiași instanță de apel, într-un alt complet de judecată.

invocate, instanța de recurs a constatat că instanța de apel a ignorat stipulările art.414

alin.(1), 336 alin.(3) pct. 6), 8), 24 alin.(3) Cod de procedură penală, deoarece nu a

consemnat în procesul verbal al ședinței de judecată (f.d.649, vol.1) nicio probă din

cele la care se referă în descriptivul deciziei sale și pe care și-a întemeiat soluția

adoptată, adică nu a asigurat accesul părților în egală măsură la verificarea tuturor

probelor în conformitate cu principiul contradictorialității în procesul penal, și-a

întemeiat concluziile pe probele cercetate de către prima instanță fără a le verifica

public și nemijlocit în ședința de judecată, acestea nefiind reflectate în procesul

verbal al ședinței de judecată, adică nu și-a motivat în mod legal soluția adoptată.

Totodată, au fost ignorate și prevederile art.435 Cod de procedură penală, deoarece

potrivit deciziei contestate, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

indicate în apelul avocatului.

Mai mult, ambele instanțe au pus la baza hotărârii de condamnare depozițiile

inculpatului făcute în cadrul urmării penale, despre recunoașterea vinovăției, deși

inculpatul a declarat în fața instanței că aceste mărturii au fost obținute prin aplicarea

față de el a constrângerii fizice de către comisarul CP Căușeni. Însă, instanța nu a luat

în considerare aceste afirmații, deoarece prin ordonanța din 23 februarie 2011

procurorul a dispus: „a nu începe urmărirea penală pe declarațiile lui Aftenii Grigori,

precum că a fost maltratat de către comisarul CPR Căușeni, Gălbineanu Valeriu, din

lipsa faptului infracțiunii” (f.d.458), dar verificând versiunea enunțată de inculpat,

instanțele de judecată au omis să se expună asupra circumstanței conținute în partea

descriptivă a ordonanței nominalizate, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei.

Astfel, circumstanțele expuse denotă în mod lucid că instanța de apel nu a

judecat apelul declarat în condițiile legii, deoarece nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate și a adoptat o hotărâre, care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția.

depus peste termen apelul declarat de avocatul Cevdari Vladimir în interesele

inculpatului Aftenii Grigori și menținerea sentinței fără modificări.

5

pronunțată public la 13.12.2011, la pronunțarea dispozitivului sentinței fiind prezenți

avocații Cașu Alexandru, Cevdari Vladimir, Pălărie Dumitru și acuzatorul de stat

Moruz Ghenadie, fapt ce se confirmă prin procesul verbal al ședinței de judecată din

13.12.2011 (f.d.551, Vol.1).

La 09.01.2012 în adresa participanților la proces a fost expediată copia

sentinței integrale fapt ce se confirmă prin scrisorile de însoțire anexate la materialele

cauzei penale (f.d.589-595 Vol.1).

La 12.01.2012 i-a fost eliberată avocatului Cevdari Vladimir copia sentinței

fapt ce se confirmă prin nota informativă anexată la materialele cauzei penale

(f.d.595 Vol.1).

La 14.02.2012 avocatul Cevdari Vladimir în interesele inculpatului a depus

cerere de apel împotriva sentinței, prin care a solicitat casarea acesteia, ca fiind

ilegală, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie achitat (f.d.597).

La 20.02.2012 potrivit plicului anexat la materialele cauzei penale (f.d.596a)

avocatul Cevdari Vladimir în interesele inculpatului Aftenii Grigori a expediat

cererea de apel în adresa Curții de Apel Bender.

Din considerentele menționate, instanța de apel a ajuns la concluzia că avocatul

Cevdari Vladimir a omis termenul de depunere a apelului fără careva motive

întemeiate. Mai mult, acesta nu a invocat în ședința instanței de apel careva

argumente sau probe care ar fi demonstrat că a omis termenul din motive întemeiate.

avocatul Berezovschi Adrian în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea

acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

În motivarea recursului, recurentul a menționat că instanța de apel susține că la

09.01.2012 a fost expediată în adresa avocatului sentința motivată fapt stabilit printr-

o scrisoare anexată la materialele cauzei.

De asemenea, recurentul a punctat că la 12.01.2012 sentința a fost eliberată

avocatului Cevdari Vladimir, fapt stabilit prin nota informativă anexată la materialele

cauzei.

Cererea de apel a fost depusă la 14.02.2012, dar a fost considerată depusă peste

termen, fapt cu care recurentul nu este de acord, deoarece se face referire la acte unde

nu este nici o dovadă că avocatul a primit sentința motivată la 12.01.2012, este doar o

informare că sentința a fost expediată avocatului, dar careva avize privind primirea

actului expediat nu este anexat la materialele cauzei. Materialele la care face referire

instanța de apel denotă faptul că avocatul a primit doar dispozitivul sentinței, iar

partea motivată a sentinței a fost primită mai târziu.

6

Astfel, dacă apare o situație incertă privind circumstanțele cauzei respective,

Codul penal prevede că orice incertitudine se tratează în folosul inculpatului, prin

urmare în cazul din speță, în care nu sunt probe veridice și pertinente în vederea

stabilirii cu certitudine a faptului când a fost primită sentința motivată, atunci aceasta

se prezumă că a fost primită în termen.

2015, a fost admis recursul avocatului Berezovschi Adrian, a fost casată total decizia

contestată și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, într-un alt

complet de judecată.

temei concluzia instanței de apel privind respingerea apelului declarat ca depus peste

termen, după cum a fost incorectă și concluzia potrivit căreia sentința redactată a fost

înmânată avocatului la 12.01.2012.

În aceiași ordine de idei, instanța de recurs a menționat că, la data pronunțării

sentinței, 13.12.2011, erau aplicabile prevederile art.402 alin.(1) Cod de procedură

penală, în redacția anului 2003, care expres prevede că termenul de apel este de 15

zile de la data pronunțării sentinței integrale sau, în cazul înaintării cererii în

condițiile art.399 alin.(2), de la data înmânării copiei de pe sentința redactată, dacă

legea nu dispune altfel, iar potrivit art.399 alin.(2) al aceluiași Cod, în cazul redactării

sentinței, copia de pe sentința redactată se înmânează, imediat după semnarea

acesteia, inculpatului arestat, iar celorlalte părți li se comunică în scris despre

semnarea sentinței redactate și, la cererea acestora, li se înmânează copia.

Totodată, instanța de recurs a constatat că dispozitivul sentinței a fost pronunțat

la 13.12.2011, iar copia sentinței redactate a fost expediată la 09.01.2012

procurorului, inculpatului și părților vătămate, dar nicidecum și avocatului Cevdari

Vladimir. Nota informativă anexată la vol.I, f.d.595a, nu confirmă faptul că avocatul

a primit copia sentinței redactate la 12.01.2012 în situația în care aceasta nu este

semnată de însăși avocat, mai mult ca atât, este vizibil faptul ”lipirii” ei la materialele

cauzei și numerotării cu indice suplimentar, după ce acestea au fost cusute și

numerotate conform Instrucțiunii cu privire la ținerea manuală a lucrărilor de

secretariat în judecătorii și curțile de apel.

Instanța de apel nu a luat în considerație înscrisul efectuat de avocatul Cevdari

Vladimir pe coperta dosarului (vol.I) în care ultimul a indicat că a luat cunoștință cu

sentința redactată la 01.02.2012, astfel că termenul de declarare a apelului urma a fi

calculat din data respectivă.

Instanța de recurs, a mai menționat că instanța de apel incorect a reținut data

expedierii apelului ca fiind 20.02.2012 fixat pe partea verso a plicului (f.d.596),

corect urmând a fi reținută data de 16.02.2012 de pe fața plicului respectiv.

7

Reieșind din cele menționate, instanța de recurs a statuat că apelul avocatului

Cevdari Vladimir este declarat în termenul prevăzut de lege.

din 08 iunie 2017, a respins ca fiind nefundat apelul declarat de către Cevdari

Vladimir, cu menținerea sentinței contestate.

prezentate în ședința de judecată și puse la baza sentinței, au fost obținute legal, sunt

admisibile conform prevederilor art.95 Cod de procedură penală, și au fost apreciate

cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală.

Respectiv, instanța de apel a constatat că starea de fapt și de drept stabilită prin

sentință concordă cu probele administrate și apreciate de prima instanță.

Referindu-se la argumentele apelantului privind încălcările organului de

urmărire penală admise la etapa urmăririi penale, instanța de apel le-a apreciat ca

fiind neîntemeiate, deoarece din materialele cauzei, rezultă că la terminarea urmăririi

penale, când învinuitul Aftenii Grigori a luat cunoștință cu materialele cauzei în

prezența apărătorului Pălărie Dumitru (vol.I, f.d.326-327) și nu a menționat despre

nulitatea actelor procedurale efectuate pe parcursul urmării penale, ceea ce prezumă

că partea apărării a fost de acord cu legalitatea actelor respective.

În continuare, instanța de apel a menționat că sentința cuprinde elementele

definitorii condamnării prevăzute la art.394 alin.(1) și (2) Cod de procedură penală,

astfel este descrisă fapta criminală considerată ca fiind dovedită, forma și gradul de

vinovăție a inculpatului, motivele și consecințele infracțiunii săvârșite, probele pe

care se întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care sunt

respinse argumentele părții apărării.

În contextul evaluării activității primei instanțe cu privire la aprecierea probelor

administrate în cauză, nu există temei pentru a le da o nouă apreciere probelor

administrate în cauză, instanța de apel fiind solidară cu concluziile cuprinse în

sentință, deoarece sunt motivate obiectiv și legal, sub aspectul că vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate este dovedită prin probatoriul

administrat în cadrul procesului penal.

în numele inculpatului a declarat recurs ordinar prin care solicită casarea sentinței și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017, cu

pronunțarea unei decizii de achitare a lui Aftenii Grigori de învinuirea în comiterea

infracțiunii prevăzute la art.188 alin. (4) Cod penal.

În motivarea recursului, avocatul invocă că instanța de apel în decizia adoptată

la 08 iunie 2017 doar a copiat argumentarea primei instanțe, expusă în sentința de

condamnare. Asupra argumentelor apărătorului invocate în cererea de apel, instanța

8

de apel nu s-a expus, ci doar prin fraze de ordin general, le-a apreciat ca fiind

neîntemeiate, fără a se expune asupra fiecăruia în parte.

De asemenea, recurentul susține că instanța de apel a omis executarea

indicațiilor instanței ierarhic superioare expuse în decizia Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție din 10.11.2015.

În contextul dat, recurentul afirmă că instanța de apel nu s-a expus asupra

argumentului cu privire la maltratarea lui Aftenii Grigori în cadrul urmăririi penale,

în pofida faptului că instanța de recurs a indicat în decizia sa omisiunea dată, pe care

la rejudecare instanța de apel trebuia să o repare.

Instanța de apel nu a luat în considerare nici faptul că prima instanță nu s-a

expus asupra eficienței anchetei de investigare a pretinsei maltratări a inculpatului, ci

doar a expus respingerea probei apărării, a raportului tehnico-științific de stabilire a

urmelor de electrocutare, fără a expune careva argumente.

În conformitate cu art.10 Cod de procedură penală, toate organele și persoanele

participante la procesul penal sunt obligate să respecte drepturile, libertățile și

demnitatea persoanei. Limitarea temporară a drepturilor și libertăților persoanei și

aplicarea de către organele competente a măsurilor de constrângere față de ea se

admit numai în cazurile și în modul strict prevăzut de prezentul cod. În desfășurarea

procesului penal nimeni nu poate fi supus la tortură sau la tratamente cu cruzime,

inumane ori degradante, nimeni nu poate fi deținut în condiții umilitoare nu poate fi

silit să participe la acțiuni procesuale care lezează demnitatea umană. Sarcina

probațiunii neaplicării torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau

degradante îi revine autorității în a cărei custodie se află persoana privată de libertate,

plasată la dispoziția unui organ de stat sau la indicația acestuia sau cu acordul ori

consimțământul său tacit.

Recurentul consideră că urmărirea penală s-a efectuat cu abateri de la normele

legale, iar probele dobândite la urmărirea penală întru confirmarea învinuirii înaintate

lui Aftenii Grigore urmează a fi declarate inadmisibile.

Astfel, probele care au fost puse la baza hotărârii de condamnare, cum ar fi

rapoartele de expertiză, procese verbale de cercetare la fața locului, de ridicare, etc.,

care conțin neclarități și dubii care nu pot fi înlăturate, în temeiul art.8 Cod de

procedură penală, urmează a fi interpretate în favoarea inculpatului și nu pot servi

temei pentru o hotărâre de condamnare a acestuia.

În asemenea condiții, când probele directe dobândite cu participarea

inculpatului, pe care se bazează sentința și decizia instanței de apel de condamnare

sunt administrate cu încălcările normelor legale, iar alte probe pertinente,

concludente, utile și veridice care în ansamblul lor ar corobora între ele, nu au fost

prezentate în instanța de judecată și nici nu pot fi la moment prezentate, toate aceste

9

încălcări urmează a fi interpretate în favoarea inculpatului, cu pronunțarea unei

hotărâri de achitare a acestuia.

Analizând decizia contestată, recurentul menționează că instanța de apel, în

mod repetat, nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel, eroare ce a fost

stabilită și de instanța ierarhic superioară și nu a fost înlăturată de către instanța de

apel la adoptarea deciziei din 08.06.2017.

De asemenea, recurentul punctează că instanța de apel nu s-a expus asupra

argumentelor privind nulitatea actelor întocmite la urmărirea penală, invocate în

cererea de apel, ea doar s-a referit formal la prevederile art.251 Cod de procedură

penală.

Privitor la termenul de declarare a recursului, recurentul susține că atât el, cât și

inculpatul nu a fost prezent la pronunțarea deciziei integrale de către instanța de apel.

Astfel, a făcut cunoștință cu decizia instanței de apel prin intermediul Judecătoriei

Căușeni, la 23.10.2017.

Prin urmare, recurentul concluzionează că termenul de declarare a recursului

pentru inculpatul care a lipsit, atât la etapa dezbaterilor judiciare, cât și la pronunțarea

deciziei, chiar dacă a fost reprezentat de un avocat, curge din momentul aducerii la

cunoștința inculpatului a conținutului deciziei integrale.

Reieșind din cele menționate, recurentul solicită repunerea în termen a

recursului, admiterea acestuia cu casarea hotărârilor adoptate în prezenta cauză

penală și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit căreia inculpatul să fie achitat de

comiterea infracțiunii prevăzute la art.188 alin. (4) Cod penal.

menționează că recurentul, avocatul Berezovschi Adrian a omis termenul de declarare

a recursului și respectiv recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind depus

peste termen.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, din

următoarele considerente:

Potrivit art.432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea pârților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este declarat peste termen.

În conformitate cu prevederile art.422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Potrivit materialelor dosarului, instanța de recurs constată că dispozitivul

deciziei instanței de apel a fost pronunțat la 08 iunie 2017 în prezența procurorului și

a avocatului inculpatului, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată

10

din 08 iunie 2017 (Vol. III, f.d.109-116). Părțile prezente au fost înștiințate despre

data pronunțării deciziei integrale, care a avut loc la 06 iulie 2017. În ședința de

judecată când s-a pronunțat decizia integrală, s-a prezentat doar procurorul, iar ceilalți

participanți la proces nu au fost prezenți și nici nu a anunțat instanța de judecată de

motivele neprezentării lor.

Decizia integrală a instanței de apel a devenit accesibilă pentru avocatul

Berezovschi Adrian începând cu data de 06 iulie 2017, ceea ce a constituit o

posibilitate reală de a declara recurs în termenul stabilit de lege.

Totodată, instanța de recurs consideră necesar de accentuat că potrivit

legislației procesual penale în vigoare, termenul de declarare a recursului împotriva

deciziei instanței de apel curge din momentul pronunțării integrale a acesteia, aceasta

fiind regula generală aplicabilă pentru toți participanții la proces.

Tot aici, instanța de recurs reține că prevederile art.319 alin. (2) Cod de

procedură penală, stipulează că partea prezentă la un termen de judecată nu mai este

înștiințată pentru termenele următoare, chiar dacă va lipsi la vreunul dintre aceste

termene.

Prin urmare, argumentul invocat de către recurent, precum că termenul de

declarare a recursului în cauza dată curge din data de 23.10.2017, deoarece la data

indicată a recepționat prin poștă copia deciziei motivate, nu poate fi reținut, din motiv

că recurentul a cunoscut despre data și ora pronunțării integrale a deciziei motivate,

iar neprezentarea sa la ședință nu poate fi considerată excepție de la regula generală

prevăzută de legislația penală. Respectiv, recurentul a avut posibilitatea reală de a

declara recurs în termenul stabilit de lege.

În atare împrejurări, în speța dată, termenul de declarare a recursului pentru

avocat curge din momentul pronunțării deciziei integrale a instanței de apel, din 06

iulie 2017 și a expirat la 07 august 2017, aceasta fiind considerată ultima zi de

declarare a recursului ordinar.

În această ordine de idei, instanța de recurs menționează că termenul de recurs

este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din

dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se

va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura

examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a

recursului.

Reieșind din circumstanțele menționate, instanța ajunge la concluzia că

recursul depus de către avocatul Berezovschi Adrian la 15 noiembrie 2017, este

considerat de către instanța de recurs ca fiind tardiv, deoarece a fost depus doar peste

mai mult de trei luni de la expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de legislația

penală.

11

Raportând situația reținută în cauză la prevederile art.art.422, 432 alin. (2) pct.

2) Cod de procedură penală, rezultă că recursul declarat de către avocatul

Berezovschi Adrian în numele inculpatului este inadmisibil, deoarece este declarat

peste termen.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Berezovschi

Adrian în numele inculpatului Aftenii Grigori, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017, în cauza penală privindu-l pe Aftenii

Grigori xxxxx, deoarece este declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 10 ianuarie 2018.

Președinte ȚURCAN Anatolie

Judecători GAFTON Luiza

VASCAN Nina

12