1ra-393/2019 — art. 287 alin. 2 lit. b CP

Dosarul nr. 1ra-393/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Cojocaru Dorin în numele inculpatului Proțic Vasile, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 octombrie 2018, în

cauza penală privindu-l pe

Proțic Vasile xxxx, născut la xx xx xxxx,

originar din r-nul xxxx s. xxxx, domiciliat în or.

xxxx str. xxxx nr. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.04.2018 – 22.06.2018;

Instanța de apel: 16.07.2018 – 09.10.2018;

Instanța de recurs: 02.01.2019– 20.03.2019.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, Proțic Vasile a fost

recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b)

Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1

an 6 luni.

În conformitate cu art.90 Cod penal, s-a suspendat condiționat executarea

pedepsei cu închisoarea în privința inculpatului pe o perioadă de probațiune de 1

an.

27.08.2017, aproximativ la orele 21:00, deplasându-se împreună cu o altă persoană

la domiciliul cet. Dascăl Andrian din or. xxxx, str. xx xxxx, unde se afla cet.

Căldăraru Vitalie, urmărind premeditat scopul de a-și demonstra superioritatea față

1

de ultimul, realizând caracterul și gradul prejudiciabil al acțiunilor sale, din motive

huliganice, încălcând grosolan ordinea publică, exprimând o lipsă evidentă de

respect față de societate, acționând împreună și de comun acord cu o altă persoană,

i-au aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite regiuni ale

corpului lui Căldăraru Vitalie, cauzându-i conform raportului de expertiză

extrajudiciară nr. 366 din 29.08.2017, echimoză cu escortații în regiunea urechii

stângi, excoriație liniară pe partea din urmă a gâtului, excoriație pe mucoasa buzei

de jos, lezarea parțială a dintelui 1 din stânga de sus, echimoze pe față, gât și în

regiunea articulației umărului stâng și pe piept și escortații pe piept, care au fost

produse prin acțiunea unui obiect dur și se califică ca vătămări neînsemnate.

Astfel, acțiunile lui Proțic Vasile au fost încadrate în baza art.287 alin.(2) lit.

b) Cod penal – Huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan

ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei comis de două

persoane.

Dorin în numele inculpatului Proțic Vasile, care a solicitat casarea parțială a

sentinței în partea stabilirii pedepsei penale, rejudecarea și adoptarea unei noi

hotărâri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de amendă, respingerea

cererii acuzării privind încasarea sumei de 128 lei în beneficiul statului cu titlu de

cheltuieli judiciare, invocând că la stabilirea pedepsei, prima instanță ținut cont de

criteriile generale de individualizare a pedepsei, nu a luat în considerație faptul că

cauză penală a fost examinată în procedură simplificată, în baza prevederilor

art.3641 Cod de procedură penală, inculpatul a recunoscut integral vina, a

conștientizat acțiunile sale, s-a căit sincer, este caracterizat ca o persoană pozitivă,

responsabilă, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, a restituit

prejudiciul, prima instanță eronat a concluzionat că inculpatul nu va avea

posibilitate să achite amenda.

Apelantul a mai indicat că, nu este de acord cu faptul că instanța a dispus

achitarea sumei de 128 lei din contul inculpatului pentru expertiza medică-legală,

menționând că, potrivit art.34 alin.(3) al Legii nr.1086 din 23 iunie 2000,

cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt achitate din bugetul de stat, în acest

sens a mai menționat că, raportul de expertiză a fost efectuat la solicitarea

procurorului, astfel, cheltuielile solicitate, sunt cheltuieli efectuate în cadrul

urmăririi penale, în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea

vinovăției inculpatului.

2018, s-a admis apelul declarat, casată sentința în partea stabilirii pedepsei și a

cheltuielilor de judecată, pronunțată o hotărâre nouă potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care lui Proțic Vasile, recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit. b) Cod penal, i s-a stabilit o pedeapsă

sub formă de amendă în mărime de 500 u.c..

2

S-a respins solicitarea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor de judecată pentru efectuarea expertizei medico-legale în mărime de

128 lei.

stabilit circumstanțele de fapt și de drept, și just a concluzionat că inculpatul a

săvârșit infracțiunea încriminată.

Instanța de apel a indicat că, prima instanță a stabilit o pedeapsă prea aspră

inculpatului Proțic Vasile, fără a tine cont de personalitatea inculpatului, care a

comis infracțiunile fiind minor, nu a ținut cont de faptul că pentru minori

legiuitorul a prevăzut la art.475 Cod procedură penală, circumstanțe suplimentare

care urmează a fi stabilite în cauzele privind minorii, cum ar fi: 1) condițiile în care

trăiește și este educat minorul, gradul de dezvoltare intelectuală, volitivă și

psihologică a lui, particularitățile caracterului și temperamentului, interesele și

necesitățile lui; 2) influența adulților sau a altor minori asupra minorului; 3)

cauzele și condițiile care au contribuit la săvârșirea infracțiunii.

În acest sens, instanța de apel a menționata că, analizând posibilitatea aplicării

în privința inculpatului Proțic Vasile a pedepsei sub formă de amendă, reieșind din

circumstanțele cauzei, ținând cont de faptul că este minor, infracțiunea se atribuie

la categoria infracțiunilor mai puțin grave, circumstanțe ce ar agrava răspunderea

inculpatului nu au fost stabilite, n-au survenit careva consecințe grave, a

recunoscut vina, se căiește sincer precum și de circumstanțele excepționale care au

fost stabilite pe dosar, a ajuns la concluzia că există temei pentru aplicarea

pedepsei sub formă de amendă, or, această pedeapsă este corespunzătoare faptei

comise, dar și având în vedere scopul legii penale, care indică asupra corectării și

reeducării inculpatului în vederea neadmiterii pe viitor a careva acțiunile ilegale.

Instanța de apel a mai indicat că, pedeapsa stabilită inculpatului cu aplicarea

prevederilor art.3641 Cod penal, nu poate fi mai mică decât limita generală de 500

unități convenționale de amendă, raportată la art.64 alin.(3) Cod penal, potrivit

modificărilor operate în Codul penal prin Legea nr.207 din 29.07.2016, în vigoare

la 07.11.2016, prin care textul de la 150 a fost substituit cu textul de la 500.

Cât privește cerința procurorul privind încasarea cheltuielilor de judecată

pentru efectuarea expertizei medică-legală în mărime de 128 lei din contul

inculpatului, instanța de apel a indicat că, în cazurile când expertiza judiciară se

efectuează la inițiativa organului de urmărire penală ori instanței de judecată -

autorități abilitate ale statului, plata pentru cheltuielile suportate se face din contul

bugetului de stat, iar în cazurile când expertiza judiciară se efectuează la inițiativa

proprie și pe cont propriu, de persoana participantă la procesul penal, plata

respectivă se face din contul acestei persoane.

Prin urmare, în cauză, odată ce ordonatorul expertizei este o instituție abilitată

a statului și, respectiv, nu există cererea inculpatului privind efectuarea raportului

și expertizei respective, prin prisma normelor de drept enunțate la punctul

3

precedent, rezultă, în mod cert și univoc, că plata pentru efectuarea raportului de

expertiză judiciară se face din contul mijloacelor bugetului de stat, or, legea nu

prevede o altă modalitate de plată a expertizelor judiciare în cazul în care

elementele de fapt, în calitate de probe în procesul penal, constatate prin

intermediul raportului de expertiză, sunt administrate la inițiativa organului de

urmărire penală sau instanței de judecată.

Cojocaru Dorin în numele inculpatului Proțic Vasile, indicând temeiul pentru

recurs prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, prin care a

solicitat casarea deciziei cu pronunțarea unei noi decizii, prin care inculpatului să-i

fie stabilită o pedeapsă mai blândă, invocând argumente similare cu cele indicat în

apelul său (pct.3 din prezenta decizie) invocând suplimentar că:

- chiar dacă instanța de apel a ținut cont de prevederile art.79 Cod penal și

art.3641 Cod de procedură penală, consideră că pedeapsa aplicată este prea aspră;

- instanța de apel trebuia să tina cont de circumstanțele cauzei.

pct.1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a

manifestat dezacordul cu recursul declarat, pe motiv că este vădit neîntemeiat,

motivând prin faptul că instanța de apel just a ajuns la concluzia casării sentinței în

partea stabilirii pedepsei, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă sub formă de amendă

în mărime de 500 u.c., argumentând suficient soluția.

În acest sens, procurorul a indicat că, instanța de apel a ținut cont de

prevederile art.art.6, 7, 61, 70, 75-79 Cod penal și art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, astfel, stabilind o pedeapsă sub formă de amendă sub limitele

sancțiunii prevăzute de infracțiunea încriminată.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art.422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

4

Colegiul penal reține că, recurentul indică drept temei pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, în

sensul că - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii sau acesta este expus neclar,

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că motivul – temeiul de recurs invocat de recurent, nu se confirmă în instanța

de recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.

Cu referire la temeiul invocat, prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, Colegiul penal constată că nu este incident în speță, dat fiind

faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art.414 alin.

(1), (5), 417 alin.(1) pct.8), 419 Cod de procedură penală și prin hotărârea adoptată

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante, invocate în apelul declarat de

către avocat, decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care își întemeiază

soluția.

Cât ține de motivele indicate în recurs precum că „instanța de apel nu a ținut

cont de circumstanțele cauzei”, Colegiul penal nu le acceptă, or, instanța de apel în

decizia recurată a indicat și motivat pe deplin pedeapsa aplicată (f.d.237-243 v. II),

a dat apreciere tuturor circumstanțelor, inclusiv celor menționate de recurent și a

luat în considerare minoratul inculpatului, din care motiv a și casat sentința în

partea stabilirii pedepsei și a emis o decizie nouă în această parte stabilindu-i o

pedeapsă mai blândă, sub formă de amendă în mărime de 500 u.c., care este

corectă, legală și echitabilă, corespunde atât principiului proporționalității cât și

scopului pedepsei penale, va asigura restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât în partea

acestuia cât și a altor persoane.

Mai mult, Colegiul penal susține concluzia instanței de apel precum că

„pedeapsa stabilită inculpatului cu aplicarea prevederilor art.3641 Cod de procedură

penal, nu poate fi mai mică decât limita generală de 500 u.c. de amendă, raportată

la art.64 alin.(3) Cod penal”

corectitudinea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele

contestate nu se identifică, pe care în virtutea temeiniciei lor și pentru a evita

repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România

din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanța inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

5

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele

contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și

întemeiată, iar recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cojocaru Dorin în

numele inculpatului Proțic Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 09 octombrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Proțic Vasile , ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 25 aprilie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

6