1ra-904/2019 — art. 320/1 CP

1ra-904/2019 — art. 320/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-904/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Guțu Teodor în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2019, în cauza penală

în privința lui

Romanciuc Vasile xxxxx, născut la xxxxx,

originar din xxxxx, domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 06.04.2018 - 13.11.2018;

Instanță de apel: 06.12.2018 - 29.01.2019;

Instanță de recurs: 22.03.2019 - 19.06.2019.

A C O N S T A T A T :

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Romanciuc Vasile a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art.3201 Cod penal, cu aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, la 1 an închisoare.

Potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 2 ani.

În temeiul art.90 alin.(5), (6) Cod penal, în termenul de probațiune fixat în

seama inculpatului au fost puse următoarele obligații: de a nu schimba domiciliul

fără consimțământul organului care se ocupă de executarea sentinței; să presteze

muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 70 ore; să participe la

programe probaționale: ,,Motivația spre schimbare” și ,,Programul de diminuare a

agresivității”.

Vasile la 18 ianuarie 2018, aproximativ la ora 12:00, ignorând măsurile de

protecție a victimei violenței în familie, aplicate prin ordonanța de protecție lui

Guțu Elena și Guțu Gheorghe, emisă în temeiul încheierii Judecătoriei Chișinău

sediul Ciocana din 22 decembrie 2017 și adusă la cunoștința lui Romanciuc Vasile,

prin care ultimul a fost obligat pe un termen de 45 zile să părăsească temporar

locuința în care locuiesc în comun cu victimele, de a sta departe de locuință, casa

xxxxx, intenționat a venit la domiciliul menționat, unde l-a numit pe Guțu

Gheorghe cu cuvinte necenzurate, manifestând un comportament agresiv, nu a

1

reacționat la observația făcută, prin ce intenționat nu a executat măsurile de

protecție aplicate prin ordonanța de protecție a victimei violenței în familie.

sentința, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea obligării inculpatului de a

presa 70 ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie menținută

pedeapsa aplicată de prima instanță de 1 an închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pentru perioada de probațiune de 2 ani, potrivit

art.90 alin.(1) Cod penal, ca fiind echitabilă și proporțională faptei comise.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, sentința este neîntemeiată în partea

stabilirii pedepsei, care este neproporțională gravității faptei comise, or, inculpatul

a declarat în ședința de judecată că, la 14 ianuarie 2018, după ce în stradă a fost

bătut de niște persoane necunoscute, neavând altă soluție, a revenit acasă, iar la 18

ianuarie 2018 a avut înțelegere cu mama sa - Guțu Natalia, care i-a permis să vină

acasă pentru a-și lua buletinul de identitate.

La fel, declarațiile părților vătămate Guțu Natalia și Guțu Gheorghe nu se

contrazic cu declarațiile inculpatului, mai mult, acestea fiind prezente în ședința de

judecată și fiindu-le explicate drepturile de a interveni în procesul penal cu acțiune

civilă pentru posibila primire a despăgubirilor materiale sau morale, au relatat că

nu au pretenții față de inculpat și nu au formulat acțiune civilă.

Din materialele cauzei penale se confirmă, că inculpatul, în ședința de

judecată vina a recunoscut integral, a solicitat judecarea cauzei penale în procedură

simplificată, în ordinea prevăzută de art.3641 Cod procedură penală, în baza

probelor administrate la etapa urmăririi penale, s-a căit de ceia ce a comis.

Mai mult, starea sănătății inculpatului s-a înrăutățit și acesta a fost supus

unor intervenții chirurgicale, în urma cărora nu este în stare fizică normală de a

executa munca neremunerată.

2019, a fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, la stabilirea

tipului și măsurii de pedeapsă inculpatului Romanciuc Vasile, prima instanță a

respectat prevederile art.art.6, 7, 61, 75-78 Cod penal, ținând cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, care conform art.16 Cod penal se atribuie la categoria

infracțiunilor mai puțin grave, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat,

care are loc permanent de trai, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se

află, anterior a fost judecat, însă în perioada vârstei minore, iar într-un alt caz după

împlinirea majoratului procesul penal a fost încetat conform art.109 Cod penal, se

căiește sincer de cele săvârșite, de circumstanțele cauzei – careva circumstanțe

atenuante sau agravante nefiind stabilite, de condițiile de viață ale familiei acestuia

precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

În această ordine de idei, instanța de apel a ajuns la concluzia că, prima

instanță întemeiat a stabilit inculpatului pedeapsa închisorii în noile limite ale

sancțiunii în baza art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

La fel, instanța de apel a reținut că, din materialele cauzei nu s-a stabilit că

inculpatul prezintă pericol sporit pentru societate sau pentru victimele violenței în

familie și ultimii nu pretind izolarea inculpatului. Deși anterior inculpatul a fost

2

judecat la pedeapsa închisorii cu executare, această condamnare a avut loc pentru

infracțiunea comisă de inculpat în timpul minoratului considerându-se că

inculpatul nu are antecedente penale, circumstanțe care indică la posibilitatea

aplicării prevederilor art.90 Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a considerat întemeiată concluzia primei

instanțe ca suspendarea condiționată a pedepsei inculpatului să fie însoțită de

obligațiunea de a presta muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen

de 70 ore, această concluzie rezultând din caracterul prejudiciabil al acțiunilor

inculpatului, de faptul că acest anterior a fost condamnat.

Mai mult, legiuitorul a prevăzut la art.90 alin.(6) lit. g) Cod penal,

dreptul/opțiunea instanței ca să oblige inculpatul să presteze munca neremunerată

în folosul comunității în vederea executării scopului de corectare a inculpatului, or,

prestarea muncii neremunerate în folosul comunității în timpul perioadei de

probațiune va contribui la conștientizarea inculpatului referitor la faptele comise, la

comportamentul acestuia, astfel, prestarea muncii neremunerate în folosul

comunității ca contribui la corectarea inculpatului Romanciuc Vasile.

În același context, instanța a respins argumentele apărătorului inculpatului,

dar și a inculpatului precum că, recent Romanciuc Vasile a suferit o intervenției

chirurgicală și că acesta nu poate să-și execute obligația de a presta muncă

neremunerată în folosul comunității, or, pe de o parte aceste argumente au fost

fundamentate pe concluzia medicală nr.337 din 23.11.2018 din care rezultă că la

data respectivă Romanciuc Vasile avea diagnoza indicată în concluzie, însă la data

judecării cauzei în apel, aceste circumstanțe nu au fost reevaluate și probate de

apărare, mai mult, în concluzie indicată, este indicat că pacientul necesită lucru

ușor fără supra efort fizic, ceea ce indică că acesta poate presta o munca

neremunerată fără supra efort, în acord cu Birului de probațiune, totodată, în

ședința de judecată inculpatul, dar și apărătorul acestuia și-au exprimat acordul

privind aplicarea pedepsei cu muncă neremunerată (f.d.164), iar certificatul

prezentat nu este un extras din fișa medicală care ar confirma suportarea unei

intervenții chirurgicale.

Astfel, instanța a reținut că nu au fost probate careva circumstanțe ce indică

că inculpatul nu va putea să presteze munca neremunerată în folosul comunității,

iar, eventualele stări de fapt legale de starea de sănătate a inculpatului în timpul

executării obligației impuse de instanță urmează a fi soluționate conform pct.10 al

Regulamentului cu privire la modul de executare a pedepsei penale sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr.1643 din 31.12.2003.

art.427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia solicitând

casarea parțială a acesteia, în partea obligării inculpatului de a presa 70 ore muncă

neremunerată în folosul comunității, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să

fie menținută pedeapsa aplicată de prima instanță și instanța de apel de 1 an

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru perioada de

probațiune de 2 ani, potrivit art.90 alin.(1) Cod penal, ca fiind echitabilă și

proporțională faptei comise.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, examinarea apelului a fost

3

superficială și neobiectivă, instanța nu a ținut cont de faptul, că inculpatul recent a

fost supus unor intervenții chirurgicale, fiind în acest sens prezentat instanței și

actul medical confirmativ, concluziile medicale fiind expuse clar, că inculpatul

necesită o muncă ușoară, fără supra efort fizic, iar afirmația instanței, precum că

ultimul poate presta o muncă neremunerată fără supra efort reprezintă presupuneri,

care nu au suport probant.

Astfel, avocatul consideră că pedeapsa aplicată inculpatului este

disproporțională și neechitabilă în raport cu fapta săvârșită.

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri

legale.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată

că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal reține că recurentul invocă

temeiul pentru recurs prevăzut la pct.10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală,

care statuează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată,

Colegiul constată că acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă judecății.

În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care

este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,

pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

4

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest context, Colegiul penal consideră, că la aplicarea pedepsei

inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, instanța de apel a acordat deplină

eficiență prevederilor art.art.61, 75, 90 Cod penal, totodată ținând cont și de

gravitatea infracțiunii săvârșite, care conform art.16 Cod penal se atribuie la

categoria infracțiunilor mai puțin grave, de motivul acesteia, de personalitatea celui

vinovat, care are loc permanent de trai, la evidența medicului narcolog și psihiatru

nu se află, anterior a fost judecat, însă în perioada vârstei minore, iar într-un alt caz

după împlinirea majoratului procesul penal a fost încetat conform art.109 Cod

penal, se căiește sincer de cele săvârșite, de circumstanțele cauzei – careva

circumstanțe atenuante sau agravante nefiind stabilite, de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Totodată, Colegiul penal menționează, că instanța de apel la emiterea

deciziei a ținut cont și de prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală,

care stipulează că în caz de aplicare a pedepsei închisorii inculpatul beneficiază de

reducerea cu 1/3 din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, fiind stabilite

noi limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei.

În acest context, Colegiul penal respinge argumentele invocate de apărare că,

inculpatul recent a fost supus unor intervenții chirurgicale, fiind în acest sens

prezentat instanței și actul medical confirmativ, concluziile medicale fiind expuse

clar, că inculpatul necesită o muncă ușoară, fără supra efort fizic, iar afirmația

instanței, precum că ultimul poate presta o muncă neremunerată fără supra efort

reprezintă presupuneri, care nu au suport probant, deoarece însăși avocatul susține

că în actul medical confirmativ este indicat că, inculpatul necesită o muncă ușoară,

fără supra efort fizic, deci, concluzia instanței de apel nu este fără suport probant,

la materialele dosarului fiind anexată concluzia medicală nr.337 din 23 noiembrie

2018 (f.d.184).

La fel, Colegiul penal consideră ca fiind corectă concluzia instanței de apel

că, poate presta o munca neremunerată fără supra efort, în acord cu Biroul de

probațiune, … iar, eventualele stări de fapt legale de starea de sănătate a

inculpatului în timpul executării obligației impuse de instanță urmează a fi

soluționate conform pct.10 al Regulamentului cu privire la modul de executare a

pedepsei penale sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, aprobat

prin hotărârea Guvernului nr.1643 din 31.12.2003.

Or, pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții

ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite, suficientă

pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor părții

vătămate, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat,

precum și de alte persoane.

În consecință, Colegiul penal opinează că argumentele punctate în cererea de

5

recurs privind greșita individualizare a pedepsei nu sunt incidente cauzei deferite

judecății, instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, pedeapsa aplicată

inculpatului fiind individualizată corect, echitabilă și în concordanță cu scopul

pedepsei penale, fapt ce determină incontestabil concluzia de inadmisibilitate a

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Guțu Teodor în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 29 ianuarie 2019, în cauza penală în privința lui Romanciuc Vasile xxxxx,

deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 18 iulie 2019.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Elena Cobzac

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

6