1ra-524/2019 — art. 186 alin. 2 lit. b,c,d CP

Dosarul nr. 1ra-524/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

03 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 iulie 2018, declarat

de inculpatul

Iurco Ion Xxxxx, născut la xxxxx, originar și domiciliat s.

Xxxxx, r-nul Xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 08.02.2017 – până la 07.12.2017

instanța de apel:

de la 15.01.2018 – până la 03.07.2018

instanța de recurs ordinar:

de la 24.09.2018 – până la 05.12.2018

de la 29.01.2019 – până la 03.04.2019

C O N S T A T Ă :

Ion Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c),

d) Cod penal, la 2 ani închisoare cu executare în penitenciar de tip închis.

A fost încasat de la Iurco Ion și Gortolomei Serghei în beneficiul lui Scutari

Mihail prejudiciul material în sumă de 11.554,80 lei.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Gortolomei Serghei, însă în privința

acestuia hotărârile judecătorești nu se contestă.

Iurco Ion, de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu Gortolomei Serghei,

urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, acționând cu intenție directă,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al faptei, a pătruns în grădina ce aparține

lui Scutari Mihail, care se află în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx, de unde tainic au sustras piese

de la automobilul „Zil” și anume o osie, cardanul, starterul, ventilul și compresorul,

în sumă de 11.554,8 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

faptele inculpatului Iurco Ion, au fost calificate de drept în baza art. 186 alin. (2) lit. b),

1

c), d) Cod penal – furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

săvârșit de două persoane, prin pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile.

Ion și apărătorul său Tarlapan Artur, care au solicitat casarea parțială a acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Iurco Ion să fie achitat.

În motivarea apelului au invocat că, prima instanță nu a dat o apreciere

corespunzătoare declarațiilor martorilor audiați în cadrul cercetării judecătorești.

3.1 Ulterior, la data de 05.02.2018, avocatul Tarlapan Artur în numele

inculpatului Iurco Ion, a depus apel suplimentar, solicitând casarea parțială a

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care ultimul să fie achitat, invocând că prima instanță urma să

aprecieze critic declarațiile părții vătămate Scutari Mihail și urma să aprecieze la justa

valoare declarațiile martorului Ciobanu Constantin.

fost admis apelul declarat de către avocatul Tarlapan Artur în numele inculpatului

Iurco Ion, casată sentința în partea stabilirii tipului penitenciarului lui Iurco Ion,

inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, fiind pronunțată

o nouă hotărâre în această parte, prin care lui Iurco Ion recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, i-a fost

stabilit executarea pedepsei cu închisoare în penitenciar de tip semiînchis.

a prezentat în ședința de judecată, în privința lui fiind pornit dosar de căutare.

Instanța de apel a considerat că, instanța de fond corect a stabilit situația de fapt

și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, fapta

săvârșită fiind încadrată juridic corespunzător probelor administrate. Or, comiterea

infracțiunii a fost dovedită în cadrul judecării cauzei penale, atât în instanța de fond,

cât și în instanța de apel, în baza probelor apreciate din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu -

din punct de vedere al coroborării lor, care demonstrează vinovăția inculpatului

Iurco Ion în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod

penal, în afara oricărui dubiu rezonabil.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a apreciat că, prima instanță corect a

aplicat prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, însă, potrivit art. 72 alin. (3) Cod penal,

inculpatul urmează să execute pedeapsa în penitenciar de tip semiînchis, fiind

stabilit că a comis o infracțiune intenționată mai puțin gravă.

de către avocatul Druță Boris în numele inculpatului Iurco Ion, care a solicitat casarea

parțială a acestora cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Iurco Ion să fie achitat.

În motivarea recursului a invocat că:

- nu a participat la pronunțarea deciziei motivate pe 19 iulie 2018, iar copia

deciziei a primit-o la 06 septembrie 2018;

2

- la judecarea cauzei, nu a fost dată o apreciere corectă depozițiilor martorilor

și altor probe, care nu confirmă cu certitudine atribuția inculpatului la fapta

incriminată.

În drept, recursul a fost întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 2), 6) Cod de

procedură penală.

2018 a fost decis inadmisibilitatea recursului ordinar, pe motiv că a fost declarat peste

termen.

procesului-verbal al ședinței de judecată, instanța de apel a pronunțat dispozitivul

deciziei la 03 iulie 2018, în prezența avocatului, comunicând că decizia motivată va

fi pronunțată pe 19 iulie 2018, fapt realizat la această dată și consemnat în procesul-

verbal, în lipsa părților, avocatului Druță Boris fiindu-i expediată o copie de pe

decizia motivată (vol. 2, f.d. 90-91, 109).

Astfel, decizia atacată a fost pronunțată în condițiile legii la 19 iulie 2018, iar

termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a expirat la sfârșitul zilei de

20 august 2018.

Totodată, potrivit ștampilei de pe plic, recursul ordinar al avocatului a fost

depus la oficiul poștal la 08 septembrie 2018 și înregistrat la Curtea Supremă de

Justiție la 10 septembrie 2018, adică peste termenul prevăzut de lege (vol. 2, f.d. 123,

125).

Alte informații cu privire la data depunerii recursului respectiv în instanța de

recurs nu există, nici în dosar și nici în recursul nominalizat.

Instanța de recurs a menționat că, art. 422 Cod de procedură penală, nu prevede

repunerea în termen a recursului ordinar, nici o altă procedură legală de a calcula

termenul de recurs, decât de la data pronunțării deciziei motivate, iar art. 230 alin.

(2) Cod de procedură penală prescrie expres că, în cazul în care pentru exercitarea

unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia

impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Prin urmare, durata termenului de recurs este stabilită prin lege. Acest termen

nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată. El este absolut, are un

caracter imperativ și fatal, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de

a exercita calea de atac.

În opinia instanței de recurs, alegațiile recurentului precum că, nu a participat

la pronunțarea deciziei motivate din 19 iulie 2018, iar copia deciziei a primit-o la 06

septembrie 2018, este lipsită de orice suport legal.

09 ianuarie 2019 o contestă cu recurs ordinar, invocând că este una ilegală, deoarece

nu a săvârșit infracțiunea imputată.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, și

a solicitat de a decide inadmisibilitatea acestuia, deoarece argumentele invocate

contravin cerințelor de conținut ale recursului ordinar, prevăzute de art. 430 pct. 5)

3

Cod de procedură penală.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente:

Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, se

relevă că instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de

consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate

corespunzător de către recurent.

Reieșind din conținutul recursului declarat de către inculpat, acesta își expune

dezacordul cu constatarea vinovăției sale, invocând că nu a comis crima imputată, în

asemenea situație Colegiul penal întrevede semnalarea de către recurent a pct. 8)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, ca temei de casare și anume – nu au fost

întrunite elemenetele infracțiunii.

Cu referire la incidența temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, care de fapt este semnalat în speță de către inculpat,

Colegiul menționează că, acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a

fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici

mijloacele de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori

când nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

Potrivit lucrărilor dosarului se constată că, inculpatul a fost învinuit, recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal și anume –

furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit de două

persoane, prin pătrundere în locuință, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

În cauza supusă judecării Colegiul notează că, prima instanță în sentința

adoptată a făcut o analiză amplă a probelor administrate la caz, în raport cu

învinuirea înaintată inculpatului, oferind răspunsuri argumentate la criticile

esențiale invocate de către partea apărării, care de altfel au fost similare și în

procedurile de apel și recurs ordinar. Prin urmare, dat fiind faptul că prima instanță

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de

probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel justificat ajungând la

concluzia privind vinovăția inculpatului Iurco Ion, la săvârșirea infracțiunii

imputate. Atât instanța de apel, cât și cea de recurs ordinar nu au avut temeiuri de a

devia de la concluziile menționate în sentința de condamnare.

Subsidiar la concluziile instanțelor de fond, Colegiul penal relevă că, potrivit

art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și

4

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile

săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Din textul recursului declarat de către inculpatul Iurco Ion, se reține că acesta

neagă faptul că a săvârșit infracțiunea imputată. Însă, instanța de recurs în urma

verificării hotărârilor judecătorești contestate, consideră că instanțele de fond

întemeiat au reținut ca probe ce confirmă vina inculpatului declarațiile părții

vătămate Scutari Mihail, din care rezultă că la data de 08.06.2016, aflându-se în

gospodăria lui a văzut cum inculpatul Iurco Ion, împreună cu Gortolomei Serghei și

alte persoane aruncau peste gard piese din metal, când s-a apropiat de mașina din

ograda sa, l-a văzut pe Gortolomei Serghei sub mașină, iar celelate persoane au fugit,

inclusiv inculpatul Iurco Ion, care a sărit gardul, ulterior depistând că i-au fost

sustrase piese de la autovehiculul său (f.d. 187-189 v. 1).

Declarațiile părții vătămate, coroborează cu declarațiile martorului Ciobanu

Constantin, care a confirmat că a auzit gălăgie în ograda părții vătămate la data de

08.06.2016 în jurul orelor 15:00-16.00, apropiindu-se l-a observat pe Gortolomei

Serghei, care ieșea de sub mașină, iar pe inculpatul Iurco Ion l-a văzut fugind la vale

prin grădini, observând încă două persoane care săreau gardul, având un sac

murdar, ce nu părea a fi gol (f.d. 7-8 v. 2).

De asemenea și martorul Plămădeală Ion a confirmat că a văzut în ziua comiterii

infracțiunii niște persoane, lângă automobilul ce aparținea părții vătămate, apoi de

la partea vătămată a aflat că i-au fost sustrase piese de la acel automobil.

Reieșind din procesul-verbal de cercetare la fața locului din 08.06.2016 și planșa

fotografică (f.d. 23 v. 1), rezultă că la automobilul aflat în gospodăria părții vătămate

Scutari Mihail, lipsesc mai multe piese.

De asemenea, în cadrul urmăririi penale a fost efectuată confruntarea între

inculpat Gortolomei Serghei și partea vătămată (f.d. 61-63 v. 1), unde ultimul și-a

menținut declarațiile, care au fost constante.

Rezumând în ansamblu probele administrate și reținute la caz de către

instanțele de fond, Colegiul penal statuează că, nu se constată prezența a careva dubii

privind vinovăția inculpatului Iurco Ion, în săvârșirea infracțiunii imputate.

Ținând cont de cele menționate mai sus, se constată că în cauză dată există o

concordanță deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de

instanțele de fond în privința inculpatului Iurco Ion, respectiv confirmându-se

vinovăția ultimului, în săvârșirea infracțiunii imputate, iar acțiunile acestuia sânt

incidente elementelor infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod

penal. Prin urmare, temeiul pentru recurs semnalat de inculpat și stipulat la pct. 8)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea în prezenta speță.

Din considerentele expuse, Colegiul penal apreciază ca nefondate alegațiile

recurentului despre nevinovăția sa, nefiind incident în speță cazul de casare

semnalat, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs, în sensul casării

deciziei contestate și se impune, astfel, concluzia privind inadmisibilitatea recursului

ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

5

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 03 iulie 2018, declarat de inculpatul Iurco Ion Xxxxx, în

cauza penală în privința acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 25 aprilie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

6