1ra-1465/2020 — art.188 alin.2 lit. c, e CP

1ra-1465/2020 — art.188 alin.2 lit. c, e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.1ra-1465/2020

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D e c i z i e

16 septembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Răileanu Petru în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Jarco Serghei xxx, născut la xxx, originar și domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.10.2017 - 04.05.2018;

Instanță de apel: 13.04.2019 - 04.11.2019;

Instanță de recurs: 28.05.2020 - 16.09.2020.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă:

Serghei a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.188 alin.(2) lit. c), e) Cod penal,

la 9 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Solicitarea privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 1 680 lei a fost

respinsă.

septembrie 2017, aproximativ la ora 02:00 min, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei

persoane printr-un atac armat, acționând după planul criminal bine chibzuit în prealabil, s-

a deplasat în direcția marketului „Olimpiakos” care își desfășoară activitatea 24/24,

amplasat pe adresa mun. Chișinău, str. Vasile Lupu 33/1. Ajungând la locul destinației,

aproximativ la ora 02:30 min, Jarco Serghei a îmbrăcat pe față o basma, pe care a pregătit-

o din timp, ținând în mână o bâtă din lemn și un cuțit la brâu, prin acces liber a pătruns în

marketul „Olimpiakos” situat pe adresa indicată, unde s-a apropiat brusc de regiunea

îngrădită cu tejghea pentru deservirea clienților, unde la acel moment se afla angajata

marketului, vânzătoarea Smochină Elena. În circumstanțele abordate, Jarco Serghei,

profitând de faptul că Smochină Elena se afla de una singură în sala de deservire a clienților,

neobservându-l pe agentul de pază, Rurac Mihai, acționând prin intenție directă, dând-u-și

1

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod

conștient survenirea lor, s-a apropiat de tejgheaua vânzătoarei și a îndreptat bâtă din lemn

în direcția acesteia, amenințând-o cu răfuiala fizică în cazul în care aceasta nu îi va

transmite toate mijloacele bănești disponibile din casieria marketului. Tot atunci, pentru a

atribui caracterul real și iminent amenințător formulate, Jarco Serghei a aplicat o lovitură

puternică cu bâtă în tejghea, cauzând suferințe fizice și psihice lui Smochină Elena,

inspirându-i senzația de pericol real asupra vieții și sănătății acesteia. În urma amenințărilor

percepute ca fiind reale, agentul de pază al marketului menționat, Rurac Mihai a încercat

să-l calmeze verbal pe Jarco Serghei în scopul contracarării acțiunilor ilegale, unde ultimul,

amenințându-l cu răfuiala fizică, a scos de la brâu un cuțit, și în vederea realizării intențiilor

criminale privind sustragerea bunurilor altei persoane printr-un atac armat, a încercat să-i

aplice paznicului mai multe lovituri în diferite părți ale corpului. În urma tentativelor eșuate

ale lui Jarco Serghei de a aplica lovituri cu cuțitul lui Rurac Mihai, agentul de pază l-a

imobilizat și l-a deposedat de cuțitul și bâta, folosite în calitate de armă.

3.1. Avocatul Răileanu Petru în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Jarco Serghei să-i fie stabilită o

pedeapsă mai blândă, menționând că inculpatul și-a recunoscut vina.

În motivarea apelului avocatul a invocat că încheierea protocolară din 24.10.2017,

prin care instanța a dispus examinarea cauzei în procedura generală este una neîntemeiată

care urmează a fi anulată, iar pedeapsa urmează a fi stabilită sub prisma art.3641 alin.(8)

Cod de procedură penală, cu reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege în cazul pedepsei cu închisoare.

3.2. Inculpatul, prin care a solicitat casarea parțială a acesteia în partea stabilirii

pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

În motivarea cererii, apelantul a invocat că, instanța de fond nu a luat în considerare

că și-a recunoscut vinovăția. Totodată, nu a fost de acord cu învinuirea adusă de procuror

precum că a încercat să-i aplice lui Rurac Mihail careva lovituri cu cuțitul. La fel, instanța

nu a luat în considerare starea lui psihologică.

apelurile declarate au fost respinse, cu menținerea sentinței atacate fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că pronunțând sentința,

prima instanță corect a constatat faptele și circumstanțele cauzei, ajungând la concluzia

privind vinovăția inculpatului în baza art.188 alin.(2) lit. c) și e) Cod penal.

Instanța de apel a menționat că împrejurările ce determină vinovăția inculpatului au

fost constatate prin totalitatea de probe cercetate în ședința de judecată, acestea fiind corect

apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punctul de

vedere al veridicității, pertinenței, concludenței și utilității, iar al tuturor probelor în

ansamblu – din punctul de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a reținut că sentința a fost contestată numai în partea individualizării

pedepsei penale, solicitându-se aplicarea unei pedepse mai blânde, sub limita minimă

2

prevăzută la art.188 alin.(2) lit. c) și e) Cod penal, prin prisma art.3641 alin.(8) Cod de

procedură penală.

Instanța de apel a considerat nefondat motivul invocat de partea apărării cu referire

la dezacordul că, instanța de fond neîntemeiat a dispus examinarea cauzei penale în

procedură generală, reținând că inculpatul la data de 24.10.2017, a depus o cerere prin care

a solicitat examinarea cauzei în baza art.3641 Cod de procedură penală (f.d.117 vol. I), care

prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 24 octombrie 2017, a fost admisă

și s-a dispus examinarea cauzei în baza probelor administrate la faza de urmărire penală

(f.d.118 vol. I). După audierea inculpatului conform regulilor de audiere a martorului,

instanța de fond a constatat circumstanțe ce exclude aplicarea dispozițiilor art.3641 Cod de

procedură penală și anume inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele incriminate.

Recunoașterea faptei incriminate trebuie să aibă loc fără anumite ezitări,

comportamentul inculpatului prin care nu refuză direct recunoașterea vinovăției, dar prin

anumite justificări ”nu tine minte din cauza stării de ebrietate”, evită recunoașterea fără

echivoc, trebuie interpretat ca nerecunoașterea vinovăției de către inculpat.

Din considerentele expuse, instanța de apel a reținut că, instanța de fond întemeiat a

dispus prin încheierea 24 octombrie 2017, examinarea cauzei în procedură generală, or,

reieșind din declarațiile inculpatului se constată că acesta nu a recunoscut în totalitate

faptele incriminate - că a încercat să-i aplice paznicului Rurac Mihail mai multe lovituri în

diferite părți ale corpului cu cuțitul.

Mai mult, inculpatul a indicat și în cererea de apel că nu este de acord cu această

învinuire, din care motive instanța de apel a respins solicitarea apărătorului.

Instanța de apel a notat că prima instanță la stabilirea categoriei și a măsurii de

pedeapsă a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea

pedepsei, aplicând o pedeapsă corectă, echitabilă și legală, conform art.art.7, 75 Cod penal.

Pedeapsa aplicată urmează să contribuie la formarea unei atitudini de respect față de

legea penală, precum și de valorile sociale și interesele protejate de acestea, din partea

condamnatului, persoana să fie silită să înceteze activitatea criminală și să-și modifice

comportamentul în conformitate cu prevederile legii.

Răileanu Petru în numele inculpatului, invocând prevederile art.427 alin.(1) pct. 10) Cod

de procedură penală, solicitând casarea deciziei și sentinței cu aplicarea unei pedepse sub

limita minimă prevăzută de sancțiunea articolului incriminat, cu aplicarea art.3641 Cod de

procedură penală, dat fiind faptul că pedeapsa aplicată de instanțele de fond este prea aspră.

În motivarea recursului declarat a menționat că, instanțele de fond nu au ținut seama

că inculpatul a recunoscut vina și la data de 24.10.2017, a depus o cerere prin care a solicitat

examinarea cauzei în baza art.3641 Cod de procedură penală, care prin încheierea

Judecătoriei Chisinău, sediul Buiucani din 24 octombrie 2017, a fost admisă cererea

inculpatului și s-a dispus examinarea cauzei în baza probelor administrate la faza de

urmărire penală (f.d.118 vol. I). Iinstanța de fond nu a analizat obiectiv cererea și prin

încheierea protocolară din 24.10.2017, a dispus examinarea cauzei în procedura generală,

3

or, aceasta este una neîntemeiată care urmează a fi anulată, iar pedeapsa urmează a fi

stabilită sub prisma art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, cu reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Susține apărarea că, hotărârea primei instanțe, menținută de instant de apel, nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, inculpatului fiind aplicată o pedeapsă

individualizata contrar prevederilor legale.

solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsite de temeiuri legale.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia,

din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă că recurentul apreciază ca

fiind prea aspră pedeapsa aplicată de instanțele de fond, invocând faptul că instanțele eronat

au stabilit circumstanțele cauzei care individualizează pedeapsa aplicată, în acest sens

invocând incidența la caz a temeiului de casare prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal atestă că motivele și temeiul de recurs invocate de către partea

apărării, nu și-au găsit confirmarea, în speță nefiind constatate erorile de drept invocate.

Argumentele din recurs preponderent sunt aceleași care au fost invocate și în cererea

de apel, în privința cărora instanța de apel s-a pronunțat în mod argumentat și detaliat și

reiterarea cărora nu o consideră necesară. Deși recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,

critică decizia doar în partea ce ține de pedeapsa stabilită inculpatului, considerând-o prea

aspră și solicitând aplicarea unei pedepse sub limita minimă prevăzută de sancțiunea

articolului incriminat, cu aplicarea art.3641 Cod de procedură penală.

Privitor la pedeapsa stabilită inculpatului de către instanțele de fond, Colegiul penal

consideră că, acestea și-au motivat just soluția adoptată în acest sens, acordând deplină

eficiență prevederilor art.art.7, 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei, stabilite conform sancțiunii articolului incriminat, iar în sprijinul

statuării respective relevă următoarele.

Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de

judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a

4

pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune

în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute

de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza cărui a fost

condamnat inculpatul.

La individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere principalul criteriu - gradul de

pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după cuantumul pedepsei prevăzute de

textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii alăturate și distincte - persoana

infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, să fie avute

în vedere după ce instanța și-a format opinia cu privire la gradul de pericol social concret

al activității infracționale săvârșite. La stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, instanțele

de fond au ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale acestuia.

Practica judiciară demonstrează că pedeapsa prea aspră generează apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la

consecințe contrare scopului urmărit, iar o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de

ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului nici pentru prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni cât și de prevenirea săvârșirii infracțiunilor, de aceea Colegiul penal

consideră că anume o astfel de pedeapsă este echitabilă în raport cu acțiunile și

comportamentul inculpatului.

În ceea ce ține de dezacordul recurentului cu soluția instanței de apel prin care

instanța de fond neîntemeiat a dispus examinarea cauzei penale în procedură generală,

Colegiul penal menționează că este unul declarativ, deoarece din materialele cauzei și textul

deciziei atacate rezultă că, instanța de fond întemeiat a dispus prin încheierea 24 octombrie

2017, examinarea cauzei în procedură generală, or, după audierea inculpatului conform

regulilor de audiere a martorului, instanța de fond corect a constatat circumstanțe ce

exclude aplicarea dispozițiilor art.3641 Cod de procedură penală și anume că inculpatul nu

a recunoscut în totalitate faptele incriminate și anume că a încercat să-i aplice paznicului

Rurac Mihail mai multe lovituri în diferite părți ale corpului cu cuțitul. Mai mult, inculpatul

a indicat și în cererea de apel că nu este de acord cu această învinuire.

Colegiul penal menționează că, recunoașterea faptei incriminate trebuie să aibă loc

fără anumite ezitări, iar comportamentul inculpatului prin care nu refuză direct

recunoașterea vinovăției, dar prin anumite justificări ”nu ține minte din cauza stării de

ebrietate”, evită recunoașterea fără echivoc trebuie interpretat ca nerecunoașterea

vinovăției de către inculpat.

După cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal constată că, instanța de

apel și-a motivat decizia în conformitate cu art.417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală,

5

decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la menținerea sentinței instanței

de fond, or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, soluție pe care instanța de recurs și-o

însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că

verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art.424 alin.(2) Cod de procedură

penală, temeiuri de casare a acesteia nu s-au stabilit.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal concluzionează că instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor

cauzei în latura pedepsei în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este o competență

și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din

numărul celor incluse în art.427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei

chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal constată, că pedeapsa

individualizată de instanțele de fond, răspunde atât principiului proporționalității, cât și

scopului prevăzut în art.61 alin.(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât

și a altor persoane.

Din considerentele nominalizate, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de

recurent nu și-a găsit confirmare, ceea ce impune dispunerea inadmisibilității recursului

ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Răileanu Petru în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04

noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui Jarco Serghei xxx, deoarece este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 octombrie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

6