1ra-612/2019 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP

1ra-612/2019 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-612/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

19 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

Ghervas Maria

Mardari Dumitru

judecând, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate de inculpat și

avocatul Căuș Radu în numele acestuia, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

Penal al Curții de Apel Chișinău din 4 aprilie 2018, în cauza penală privindu-l pe

OMELICI Alexandru XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX și domiciliat temporar

în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.06.2015 – 31.10.2017;

Instanța de apel: 28.02.2018 – 04.04.2018;

Instanța de recurs: 06.02.2019 – 19.03.2019.

c o n s t a t ă:

conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, s-a dispus încetarea procesului penal în privința lui Omelici Al., în

baza art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, pe epizodul cu partea vătămată Botnari I. în

legătură cu împăcarea părților. Totodată, Omelici Al. a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza:

- art. 27, 186 alin. (2) lit. c) Cod penal, pe epizodul din 23 august 2013, la 2 ani și 8

luni închisoare;

- art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, pe epizodul din noiembrie 2013 – 28

februarie 2014, la 2 ani și 8 luni închisoare;

- art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, pe epizodul din 31 iulie 2015, la 2 ani și 8

luni închisoare.

În baza art. 82 și art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate inculpatului, acestuia i-a fost stabilită pedeapsa

definitivă de 3 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Dubniuc P. a fost admisă parțial, cu

1

dispunerea încasării de la Omelici Al. în beneficiul părții a sumei de 7644 de lei pentru

prejudiciul material cauzat în rezultatul comiterii infracțiunii, a sumei de 1000 de lei

pentru prejudiciul moral și a sumei de 300 de lei pentru recuperarea cheltuielilor de

asistență juridică. În rest acțiunea a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Acțiunea civilă înaintată de SA „Agroteh” a fost admisă, cu dispunerea încasării de

la Omelici Al. în beneficiul părții a sumei de 180376 de lei pentru recuperarea

prejudiciului material cauzat în urma comiterii infracțiunii.

Plângerea reprezentantului părții vătămate SA „Agroteh” din 27 noiembrie 2015,

depusă în ordinea art. 313 Cod de procedură penală, împotriva ordonanței procurorului

din 16 octombrie 2013 de scoatere de sub urmărire penală a lui Omelici Al. pe cauza nr.

2013270743, bănuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) Cod penal,

din motivul lipsei în acțiunile acestuia a elementelor constitutive ale componenței de

infracțiune și împotriva ordonanței procurorului ierarhic superior din 13 noiembrie 2013,

a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Omelici Al. la 23 august 2013, aproximativ la ora 04:00, urmărind scopul sustragerii pe

ascuns a bunurilor altei persoane, prin deteriorarea ferestrei, a pătruns în atelierul de

reparație a pompelor hidraulice al SA „Agroteh”, amplasat pe XXXXX și având scopul

de a sustrage piese din metal colorat de la utilaj, a deteriorat 2 aparate de sudat cu

argon de model „УДГ-501-1 УXЛ” cu costul fiecăruia de 15000 de lei, 3 panouri de

control a agregatelor hidraulice de model „KИ-4815M” cu costul fiecăruia de 55000 de

lei, pregătindu-se pentru sustragerea pieselor din metal pentru ulterioara prelucrare în

sumă de 540 de lei, sfredele de prelucrare a metalelor pe diamant în cantitate de 6

bucăți, cu costul fiecăruia de 645 de lei, 2 sfredele de prelucrare a metalelor pe diamant

cu costul de 920 de lei fiecare, sfredele tubulare pentru prelucrarea metalelor în valoare

totală de 1500 de lei, cabluri electrice din cupru de la panourile de control a agregatelor

hidraulice în cantitate de 32 m., cu diametrul de 0,5cm, costul unui metru de 38 lei, cuțite

de la strung pentru prelucrarea metalelor în valoare de 340 de lei, adică bunuri

materiale în valoare totală de 9306 de lei, însă din cauze independente de voința

făptuitorului, aceasta nu și-a produs efectul, deoarece a fost depistat la fața locului de

către angajații societății, care i-au curmat acțiunile ilegale.

Pe baza stării de fapt expuse supra, instanța a reținut că acțiunile lui Omelici Al., se

încadrează juridic în baza art. 27, 186 alin. (2) lit. c) din Codul penal, tentativă de furt, cu

semnele calificative - săvârșit prin pătrundere în încăpere.

Tot Omelici Al., continuându-și acțiunile infracționale, în perioada de timp

noiembrie 2013 – 28 februarie 2014, data și ora nestabilită de organul de urmărire

penală, acționând de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu cet. Paciu Vl.

urmărind scopul de profit și sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane, dându-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale intenționate și dorind în mod

conștient survenirea acestor urmări, a pătruns în gospodăria părinților cet. Grosu V.

amplasată în XXXXX, de unde, pe ascuns, a sustras, un robinet de la cazan confecționat

din bronz la preț de 400 de lei, o coloană de gaz la preț de 2000 de lei și un contor de

lumină la preț de 300 de lei, astfel cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material

2

considerabil în sumă totală de 2700 de lei.

Tot Omelici Al., în aceiași perioadă de timp, dată și oră nestabilită de organul de

urmărire penală, continuând acțiunile infracționale, urmărind scopul de profit și

sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale intenționate și dorind în mod conștient survenirea acestor

urmări, a pătruns în gospodăria părinților cet. Grosu V., amplasată în XXXXX, de unde

pe ascuns a sustras un automobil din plastic pentru copii în valoare de 5000 de lei,

cauzându-i astfel părții vătămate un prejudiciu material considerabil în sumă totală de

5000 de lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Omelici Al. a săvârșit infracțiunea prevăzută

de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) din Codul penal, furtul, adică sustragerea pe ascuns a

bunurilor altei persoane, de două sau mai multe persoane, prin pătrundere în locuință,

cu cauzarea de daune în proporții considerabile în sumă totală de 7700 de lei.

Tot Omelici Al., continuându-și acțiunile infracționale, la 03 iunie 2014,

aproximativ între ora 11.00 și 12.00, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale intenționate, acționând în scopul sustragerii bunurilor altei persoane, în

timp ce se deplasa pe str. Boris Glavan din mun. Orhei, intenționat a pătruns în ograda

casei de locuit nr. 2, de unde pe ascuns a sustras o bicicletă de model „Салют”, ce

aparține cet. Botnari I., astfel cauzându-i părții vătămate o daună considerabilă.

Prin acțiunile sale, Omelici Al. a comis infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2)

lit. c) și d) din Codul penal, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane

săvârșită prin pătrunderea în locuință și cu cauzarea daunei în proporții considerabile.

Tot Omelici Al., continuându-și acțiunile infracționale, la 31 iulie 2015, între orele

18.51 - 19.13, prin forțarea geamului, a pătruns în locuința cet. Dubniuc P., situată în

XXXXX, de unde intenționat a sustras pe ascuns: un notebook de model „Lenovo G 500”

la prețul de 7644 de lei; un ceas de mână de culoare albă de formă pătrată cu pietre

simple argintii de culoare albă, o curelușă de culoare albă din piele artificială la prețul

de 50 de lei; un ceas de mână de formă rotundă produs „Avon” din nichel de culoare

albă și albastră la prețul de 50 de lei; un ceas de mână din nichel cu brățară din nichel

în care erau incrustate pietre mici argintii simple pe cadranul căruia scria „Cuartz” la

prețul de 50de lei; un colier din mărgele argintii format din două șiraguri, fixate printr-

un accesoriu din metal galben, care au pe mijloc o piatră neprețioasă de culoare

albastră la preț de 30 de lei; un colier din mărgele format din patru șiraguri de mărgele

mici de culoare alb-argintie împletite între ele la prețul de 30 de lei; un colier din

mărgele albe de dimensiuni medii ce imită perlele la prețul de 30 de lei; un colier din

metal din mărgele, care sunt unite pe mijloc cu pandantive metalice sub formă de inimă,

floare și monete la prețul de 30 de lei; un colier din metal simplu de culoare argintie cu

pandantiv din mărgele de formă pătrată la prețul de 30 de lei; un colier din metal simplu

de culoare galbenă format din 6 pandantive sub formă de frunză metalice de culoare

cafenie și galbenă și pietricele de culoare verde și galbenă la prețul de 30 de lei, un

colier din mărgele albe mici la prețul de 20 de lei; un șirag de mărgele de culoare verde

sub formă de scoică de dimensiuni mici, fixate printre ele cu mărgele de formă rotundă

de culoare galbenă la prețul de 30 de lei; un lanț metalic cu împletitură simplă cu

3

pandantiv sub formă de inimă din metal cu pietre argintii pe el, la prețul de 30 de lei; un

set de bijuterie format din lanț de culoare galbenă, cu pandantiv sub formă de bufniță și

o pereche de cercei sub formă de bufniță la prețul de 50 de lei; un lanț din metal argintiu

cu pandantiv sub formă de floare la prețul de 30 de lei; un colier metalic în stil egiptean

format din trei bucăți, pe care erau incrustate chipul unui faraon și piatră de culoare

albastră la prețul de 50 de lei; o pereche de cercei din metal simplu de culoare argintie

de formă rotundă, care au pe mijloc o piatră de culoare albastră la prețul de 25 de lei; o

pereche de cercei cu pandantive formate din trei flori argintii, unite prin piatră mică de

culoare argintie la prețul de 30 de lei; o pereche de cercei cu pandantive sub formă de

frunză, formați din două rânduri de pietre argintii la prețul de 70 de lei; o pereche de

cercei din metal galben de formă rotundă în care era fixată o mergea ce imită perla la

prețul de 25 de lei; un set de bijuterii format din brățară din mărgele ce imită perlele și

cercei similari la prețul de 200 lei, care erau ambalați în plic din polietilenă; o pereche

de cercei sub formă de frunză cu pietricele de culoare roză la prețul de 30 lei; o broșă

metalică de culoare argintie la prețul de 30 lei; o broșă metalică de culoare roză sub

formă de frunză la prețul de 30,00 lei; o broșă metalică sub formă de semicerc formată

din pietre de culoare albastră cu frunze metalice de culoare albă și galbenă la prețul de

40 lei; o broșă sub formă de floare de culoare albă la prețul de 30 lei; o broșă metalică

de culoare galbenă sub formă de trei flori, care la bază avea o piatră argintie la prețul

de 30 lei, puțin ștearsă; o brățară din plastic de culoare cafenie cu flori încrustate pe ea

de culoare albă combinat cu cafeniu la prețul de 30 lei; o brățară formată din mărgele

de culoare albastră, metal de culoare argintie la prețul de 20,00 lei; o brățară formată

din mărgele de culoare roză, care sunt fixate pe metal de culoare galbenă la prețul de 35

lei; o brățară din plastic de culoare argintie, combinat cu sur la prețul de 35 lei; o

brățară din plastic formată din șapte pătrate de culoare galbenă, iar pe margini de

culoare aurie, parțial ștearsă la prețul de 20 lei, două încărcătoare la telefonul mobil la

prețul de 10 lei per unitate, în valoare cumulativă de 20 lei; un pled din țesătură sintetică

de culoare cafenie cu imprimeuri florale la prețul de 70 lei; o pereche de căști

deteriorate, un modem „Orange”, patru cutii în care se păstrau bijuterii, două huse

pentru bijuterii, patru chei de la ușă, cauzând părții vătămate un prejudiciu material

considerabil în valoare totală de 7644 de lei.

Pe baza stării de fapt expuse, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 186

alin. (2) lit. c) și d) din Codul penal furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane săvârșită prin pătrunderea în locuință, cauzându-i părții un prejudiciu material

considerabil.

Cod de procedură penală, a fost atacată cu apeluri de către inculpatul Omelici Al., care a

solicitat casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei și a soluționării acțiunii civile, din

motiv că, la 17 ianuarie 2015, a fost diagnosticat cu XXXXX și mereu are nevoie de

asistență medicală, fapt ce se confirmă prin extrasele medicale anexate la dosarul său

personal, iar stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare, îl va împiedica să urmeze

tratamentul necesar.

În motivarea cererii, apelantul a indicat că nu este de acord cu sentința pronunțată,

4

considerând-o ilegală și pasibilă anulării, deoarece examinarea cauzei penale în privința

sa, din diferite motive, a depășit termenul de trei ani, în această perioadă dânsul fiind

bolnav și nu putea singur să audă bine, având nevoie de ajutorului altei persoane, iar în

prezent starea sănătății i s-a înrăutățit. Deși inculpatul nu a sustras toate bunurile indicate

în rechizitoriu, a recunoscut vina, pentru a înceta procedurile judiciare, tinzând astfel la o

pedeapsă mai blândă. În pofida acestui fapt, instanța de judecată i-a stabilit cea mai aspră

pedeapsă, care este mai mare, decât cea prevăzută de Lege, deoarece sancțiunea de la art.

186 alin. (2) Cod penal prevede pedeapsa maximă până la 4 ani, ținând cont de

prevederile art. 3641 Cod de procedură penală pedeapsa urma să fie redusă cu 1/3, astfel

pedeapsa maximă fiind de 2 ani și 8 luni, pe când instanța i-a aplicat 3 ani închisoare,

adică o pedeapsă prea gravă în raport cu cele comise.

De asemenea, apelantul nu a fost de acord cu acțiunile civile pe care instanța le-a

admis, mai cu seamă cu referire la epizodul furtului de la Dubniuc P., deoarece la

materialele cauzei este anexată recipisa părții vătămate, potrivit căreia ultimul a primit de

la ofițerul de urmărire penală toate bunurile furate, cu excepția notebook-lui, pe care pe

parcurs a refuzat să-l primească, iar instanța în mod eronat a dispus încasarea de la

inculpat a sumei de 7644 de lei.

Cu referire sustragerea bunurilor de la SA „Agroteh”, inculpatul a reiterat că nu a

reușit să sustragă careva bunuri, deoarece a fost prins de partea vătămată și subalternii

acesteia și bătut la locul comiterii faptei, fiindu-i ruptă maxila inferioară. Din acel

moment are probleme de sănătate și necesită tratament specializat, subsecvent solicită să-

i fie aplicată o pedeapsă non-privativă de libertate. În rezultatul unei tentative de furt

acțiunea civilă a SA „Agroteh” în sumă total de 180366 de lei a fost admisă, însă la

materialele cauzei nu sunt probe, ce ar confirma faptul că inculpatul ar fi cauzat acel

prejudiciu și în acest sens nu s-a efectuat nici o expertiză. Astfel, instanța de fond în lipsa

probelor și fără un temei legal a încasat de la Omelici Al. această sumă.

respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpat, cu menținerea sentinței fără

modificări.

inculpatul critică sentința doar asupra criteriilor de individualizare a pedepsei și în latura

civilă, necontestând legalitatea ei în privința încadrării juridice și a vinovăției.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat că, la determinarea tipului și măsurii de

pedeapsă, instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 75-77 Cod penal adică, de

pericolul social al infracțiunilor comise de Omelici Al., considerând echitabil de a-i

stabili pedeapsa definitivă cu închisoare pe un termen de 3 ani. Iar având în vedere că

inculpatul nu este căsătorit, nu are copii minori sau alte persoane la întreținere, are studii

medii de specialitate, nu este angajat în câmpul muncii, moldovean, cetățean al

Republicii Moldova, nesupus militar, fără distincții de stat și grade speciale, la evidența

medicului psihiatru nu se află, se află în supravegherea medicului narcolog, cu

diagnosticul: alcoolism cronic, la locul de trai se caracterizează negativ, anterior judecat,

antecedente penale nestinse, infracțiunile comise în stare de recidivă.

Totodată, în calitatea de circumstanțe atenuante în temeiul prevederilor art. 76 Cod

5

penal au fost reținute recunoașterea vinovăției, căința sinceră, colaborarea cu organul de

urmărire penală în vederea stabilirii adevărului, repararea în parte a prejudiciului material

cauzat. În calitatea de circumstanță agravantă, în baza art. 77 Cod penal, s-a reținut

comiterea infracțiunilor de către o persoană anterior judecată pentru infracțiuni similare,

cu antecedente penale nestinse.

În acest sens, instanța de apel a menționat că instanța de fond în mod eronat a

reținut recunoașterea vinovăției în calitatea de circumstanță atenuantă or, în cazul dat

recunoașterea vinovăției a atras incidența procedurii simplificate și nu poate fi

valorificată în calitatea de circumstanță atenuantă în temeiul prevederilor art. 76 alin. (1)

Cod penal, astfel, aceleași situații de drept i s-a acordat o dublă valență juridică. S-a

apreciat că instanța de fond just a ținut cont de personalitatea inculpatului, căința sa

sinceră, contribuția activă la descoperirea infracțiunii și gradul pericolului social al faptei

incriminate, considerând că corectarea și reeducarea inculpatului nu este posibilă fără

izolarea lui de societate cu aplicarea unei pedepse privative de libertate sub formă de

închisoare, ultimul beneficiind de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute

la art. 3641 alin. (8) din Codul de procedură penală, iar reieșind din considerentul că

faptele infracționale au fost comise în stare de recidivă, pedeapsa nu poate fi mai mică de

jumătate din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute la articolul corespunzător.

În temeiul prevederilor din art. 82 alin. (2) din Codul penal și art. 364/1 alin. (8) din

Codul de procedură penală, s-a stabilit noua limită de pedeapsă minimă și maximă care

este: pentru infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) din Codul penal de la 2 (doi) ani

până la 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare și prin aplicarea prevederilor art. 84 alin. (1)

Cod penal inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de 3 ani închisoare, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip închis.

În asemenea circumstanțe, prima instanță corect, legal și întemeiat a aplicat în

privința inculpatului o pedeapsă definitivă sub formă de 3 ani închisoare, pedeapsă pe

care instanța de apel a considerat-o echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, fiind

neîntemeiate în acest sens argumentele invocate de inculpat cu privire la aplicarea unei

pedepse prea aspre și computarea greșită a pedepsei.

Cu referire la alegațiile inculpatului despre agravarea stării de sănătate a acestuia,

Colegiul penal le-a reținut ca întemeiate, însă a menționat că aceasta nu constituie în sine

un motiv de aplicare a unei pedepse non-privative de libertate, atât timp cât persoana

poate fi tratată în locurile de detenție. O soluție contrară se impune doar atunci când

tratarea persoanei în detenție este imposibilă și neacordarea asistenței medicale prezintă

un pericol iminent pentru viața sau sănătatea acesteia (a se vedea în acest sens cauza

Alexanyan c. Rusiei, hotărârea CtEDO din 22 decembrie 2008, care viza detenția unei

persoane bolnave de HIV mai mult de doi ani, iar boala se afla într-o fază avansată),

însă asemenea prescripție medicală, care ar confirma imposibilitatea ori refuzul din partea

instituției penitenciare în vederea acordării asistenței medicale la solicitarea

condamnatului, nu a fost prezentată.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a menționat că o pedeapsă non-privativă

de libertate în privința inculpatului, nu va fi capabilă să contribuie la realizarea scopurilor

legii penale cum ar fi corectarea acestuia, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de

6

acesta cât și de alte persoane or, o pedeapsă prea blândă ar genera dispreț față de ea și nu

va fi suficientă pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni.

Cât privește argumentul invocat de către inculpat precum că instanța de fond în mod

eronat a admis acțiunea civilă înaintată de SA „Agroteh” în sumă totală de 180366 lei,

având în vedere că bunurile nu au fost sustrase, ci a avut loc o tentativă de furt, Colegiul

nu a reținut acest argument întrucât instanța de fond cert a constatat că reprezentantul

părții vătămate a înaintat în instanță acțiune civilă, prin care a solicitat repararea

prejudiciului material cauzat în sumă de 61560 lei și prejudiciul cauzat pentru

incapacitate de funcționare a utilajului deteriorat în sumă de 118816 lei, în total 180376

lei (vol. I f.d. 68), astfel din probele anexate la dosar, și anume din devizul de cheltuieli

(vol. I, f.d. 71) și informația prezentată la dosar (vol. I, f.d. 72), s-a reținut că prejudiciul

material a fost confirmat.

Concomitent, a fost respins și argumentul inculpatului privind admiterea acțiunii

civile a părții vătămate Dubniuc P. în valoare de 7644 lei, deoarece la materialele cauzei

este anexată recipisa părții vătămate, potrivit căreia ultimul a primit de la ofițerul de

urmărire penală, toate bunurile furate, cu excepția notebook-lui, pe care pe parcurs a

refuzat să-l primească.

Subsecvent, instanța a menționat că în urma furtului comis de inculpat părții

vătămate Dubniuc P. i-a fost cauzat un prejudiciu material, cuantumul căruia a fost

apreciat corect de către prima instanță la 7644, 00 lei, deoarece potrivit materialelor

cauzei, prejudiciul material cauzat părții vătămate a fost estimat de organul de urmărire

penală la această sumă, care a avut tangență directă cu calificarea și încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului, nefiind confirmată versiunea inculpatului precum că partea

vătămată a refuzat primirea notebook-lui.

În susținerea celor enunțate, instanța de apel a menționat și jurisprudența CtEDO,

cauza Ernst c. Belgiei (15 iulie 2003), unde Curtea a statuat, în principiu, că atunci când

victima unei infracțiuni se constituie parte civilă în procesul penal, aceasta semnifică

introducerea unei cereri în despăgubiri. Chiar dacă ea nu a cerut, în mod expres, repararea

prejudiciului suferit. Prin dobândirea calității de parte civilă în procesul penal, ea are în

vedere nu numai condamnarea penală a autorului infracțiunii, ci și repararea pecuniară a

prejudiciului pe care l-a suferit.

Învederând aceste considerente ale instanței europene, instanța de apel a evidențiat

că, prima instanță în mod corect a soluționat acțiunea civilă înaintată de Dubniuc P.

dispunând încasarea sumei de 7644 de lei de la inculpat.

acestuia, Căuș R. au contestat cu recursuri ordinare decizia respectivă solicitând casarea

acesteia.

6.1. Avocatul menționează în cererea de recurs că instanțele de fond i-au aplicat

inculpatului o pedeapsă prea aspră, raportat la faptele comise de acesta. Infracțiunile de

furt incriminate lui Omelici Al. fac parte din categoria celor mai puțin grave, la caz sunt

aplicabile prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul a manifestat căință

față de cele comise, a recunoscut vina, a conlucrat cu organul de urmărire penală, lipsesc

7

circumstanțe agravante, prejudiciul material cauzat părților vătămate a fost parțial

recuperat de inculpat, ultimul are probleme serioase de sănătate, este invalid de gradul 3,

are nevoie de tratament specializat, ceea ce în condiții de detenție este greu de realizat.

La fel, apărătorul evidențiază că acțiunea civilă înaintată de SA „Agroteh” este

neîntemeiată și neprobată, nu există nici un act prin care să se confirme prejudiciul cauzat

acestei părți.

În drept, recurentul își întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și

10) Cod de procedură penală.

6.2. Inculpatul, în esență, revendică în cererea de recurs cerințe similare celor din

apel, menționând următoarele: starea sănătății i s-a agravat considerabil în perioada

îndelungată în care a fost examinată cauza împotriva sa, nu cunoaște bine limba de stat,

cu greu a înțeles terminologia juridică, actele traduse i-au fost înmânate la ultimele

ședințe, citațiile pentru ședințe au fost expediate pe adrese greșite, inculpatul pe epizodul

furtului de la partea vătămată Grosu V. nu recunoaște vina integral, acțiunile civile ale

părților vătămate sunt nefondate și neprobate, instanțele au dispus eronat încasarea în

beneficiul părții vătămate Dubniuc P. a sumei de 7644 de lei, întrucât acestei părți i-au

fost recuperate bunurile furate, la f.d. 46 este anexată recipisa, pe epizodul cu SA

„Agroteh” inculpatul nu recunoaște fapta, după cum aceasta este descrisă în sentință,

menționând că nu a deteriorat careva bunuri ale întreprinderii date, a fost prins la locul

comiterii infracțiunii, iar prejudiciul pretins în sumă de 180376 lei este neprobat.

Din considerentele arătate, inculpatul solicită casarea sentinței și deciziei în partea

stabilirii pedepsei, cu aplicarea unei sancțiuni neprivative de libertate în privința sa și cu

admiterea în principiu a acțiunilor civile înaintate de părțile vătămate, pentru ca acestea

să fie soluționate de instanța civilă.

procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor ordinare declarate de

partea apărării, menționând că la individualizarea pedepsei instanțele de fond nu au admis

nici o eroare de drept, iar în partea soluționării acțiunii civile declarate de partea vătămată

Dubniuc P. eronat au dispus încasarea din contul inculpatului a sumei de 7644 de lei, prin

urmare în această parte recursurile urmează a fi admise.

ajunge la concluzia că acestea urmează a fi admise, pentru considerentele expuse în

contextul ce urmează.

Cu titlul preliminar, se menționează că obiectul cenzurii instanței de recurs este

limitat la chestiuni de drept, or rațiunea și finalitatea exercitării acestei căi de atac, constă

în înlăturarea erorilor admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de

judecare a cauzei. Drept urmare controlul judecătoresc pe care îl declanșează instanța de

recurs, are un rol preventiv și unul reparator.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursurile

declarate împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în recursuri de titularii acestora.

8

Din punct de vedere procesual, soluția de admitere a recursurilor declarate, în drept,

se întemeiază pe dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

potrivit căreia judecând recursurile instanța este în drept să le admită, cu casarea parțială

a hotărârilor adoptate de instanțele ierarhic inferioare și pronunțarea unei noi hotărâri, în

latura civilă, dacă prin aceasta nu se agravează situația inculpatului.

Fiind analizate alegațiile părților expuse în cererile de recurs, Colegiul constată că,

în esență, acestea formulează critici bazate pe temeiurile de casare inserate la pct. 6) și

10) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, nefiind de acord cu soluțiile

instanțelor de fond în partea individualizării pedepsei și a soluționării acțiunilor civile

declarate de părțile vătămate Dubniuc P. și SA „Agroteh”.

Verificând materialele cauzei, Colegiul Penal lărgit consideră că criticele

recurenților sunt parțial întemeiate, și anume în partea în care aceștia critică modalitatea

de soluționare a acțiunii civile înaintate de partea vătămată Dubniuc P., în rest celelalte

alegații ale recurenților urmează a fi respinse pentru că sunt nefondate.

Astfel, pornind de la punctarea argumentelor care au stat la baza adoptării acestei

soluții, mai întâi urmează de reținut că, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului

penal are ca obiect tragerea la răspunderea delictuală a persoanelor responsabile potrivit

legii civile, pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii

penale.

În procesul penal acțiunea civilă este o modalitate de reparare a prejudiciului cauzat

prin infracțiune, iar pentru exercitarea acesteia este necesar întrunirea cumulativă a

anumitor condiții. În primul rând, este important de a constata dacă infracțiunea a

provocat un prejudiciu, care poate fi material, moral sau fizic. După care, se va stabili

legătura de cauzalitate între infracțiunea săvârșită și prejudiciul reclamat. În final, pentru

a se putea pretinde repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune, se cere ca acesta să fie

stabilit cu certitudine. Caracterul cert al prejudiciului înseamnă că acesta este un

prejudiciu sigur, s-a produs în realitate și poate fi evaluat.

În general, se consideră că prejudiciul solicitat de partea civilă prin intermediul

acțiunii avansate în fața instanței împotriva inculpatului, trebuie să reprezinte o

consecință directă a infracțiunii deduse judecății, mai cu seamă în cazul pretinderii

recuperării prejudiciului material.

Față de cele ce preced, instanța de recurs reiterează că angajarea răspunderii civile

delictuale pentru prejudiciile cauzate prin fapta proprie presupune existența cumulată a

celor patru condiții sau elemente constitutive, respectiv: prejudiciul, fapta ilicită, raportul

de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite și

prejudiciabile. Răspunderea civilă delictuală sau reparatorie are ca primă finalitate

repararea prejudiciului cauzat, iar prejudiciul reprezintă condiția dar și măsura

răspunderii reparatorii, întrucât aceasta se angajează numai în limita prejudiciului injust

cauzat.

În acest context, se relevă că, potrivit art. 387 alin. (1), (3) Cod de procedură penală,

o dată cu pronunțarea sentinței de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt

dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea civilă, în

tot sau în parte, ori o respinge și numai în cazuri excepționale când, pentru a stabili exact

9

suma despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui amânată examinarea cauzei, instanța

poate să admită, în principiu, acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă. În toate cazurile, instanța este legată

de obligația de a-și motiva soluția adoptată.

La caz, Omelici Al. a fost deferit justiției pentru că ar fi comis mai multe epizoade

de furt, care au condiționat și prejudicierea materială a părților vătămate.

Pe epizodul de furt de la partea vătămată Dubniuc P. acestuia i-a fost imputat că ar

fi sustras mai multe bunuri din locuința părții vătămate, valoarea totală a cărora a fost

estimată la 7644 de lei, cauzându-i părții un prejudiciu material considerabil.

Prima instanță a conchis asupra vinovăției inculpatului pe acest capăt de învinuire,

Omelici Al. fiind condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal la 2 ani și 8

luni închisoare, iar acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Dubniuc P. a fost admisă

parțial, cu dispunerea încasării de la Omelici Al. în beneficiul părții a sumei de 7644 de

lei pentru prejudiciul material cauzat în rezultatul comiterii infracțiunii, a sumei de 1000

de lei pentru prejudiciul moral și a sumei de 300 de lei pentru recuperarea cheltuielilor de

asistență juridică. În rest, suma de 9000 lei, pretinsă pentru recuperarea prejudiciului

moral, a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a consemnat în partea descriptivă a

sentinței că: „ ... potrivit materialelor cauzei, prejudiciul material cauzat părții vătămate

a fost estimat de organul de urmărire penală la suma de 7644 lei, sumă care are

tangență directă cu calificarea și încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului.

Prin urmare, reieșind din faptul că cuantumul sumei pretinse a fost probat, fiind

stabilită exact suma despăgubirilor cuvenite pentru repararea prejudiciului material

cauzat părții vătămate, instanța consideră rațională admiterea acțiunii civile în partea

reparării prejudiciului material cauzat și a încasa de la inculpatul Omelici Al. în

beneficiul lui Dubniuc P. a sumei de 7644 lei.”

Ulterior, din actele cauzei rezultă că, în această parte, inculpatul în cererea de apel a

criticat sentința menționând expres că la materialele cauzei este anexată recipisa părții

vătămate Dubniuc P., potrivit căreia ultimul a primit de la ofițerul de urmărire penală

toate bunurile furate, cu excepția notebook-lui, pe care pe parcurs a refuzat să-l

primească, iar instanța în mod eronat a dispus încasarea de la inculpat a sumei de 7644 de

lei.

Curtea de apel, neverificând minuțios alegațiile inculpatului i le-a respins, ca

nefondate, menținând integral statuările primei instanțe în această parte.

Cu toate acestea, la filele dosarului 43-46 din vol. IV, sunt anexate actele ce

confirmă restituirea către proprietar a bunurilor sustrase în valoare de 7644 de lei, după

cum a și menționat inculpatul atât în cererea de apel, cât și în cea de recurs.

Prin urmare, la fila dosarului 43 din vol. IV este anexată cererea părții vătămate

Dubniuc P. prin care dânsul solicită organului de urmărire penală restituirea bunurilor

sustrase la 31 iulie 2015 din domiciliul său de către Omelici Al., care au fost recunoscute

ca corpuri delicte, indicând și descriind fiecare bun în parte.

10

Ofițerul de urmărire penală, examinând cererea părții vătămate, a dispus restituirea

către aceasta a tuturor bunurilor ridicate prin procesul-verbal din 6 august 2015 de la

inculpatul Omelici Al.

La fila dosarului 46 din același volum este anexată recipisa semnată de partea

vătămată Dubniuc P., prin care acesta confirmă că a recepționat de la ofițerul de urmărire

penală bunurile ce i-au fost sustrase de inculpat în valoare de 7644 de lei.

Respectiv, se conchide că partea vătămată Dubniuc P. a fost despăgubită în partea

ce ține de prejudiciul material ce i-a fost cauzat prin acțiunile infracționale ale

inculpatului, iar încasarea repetată a aceleiași sume de 7644 de lei prin sentință, din

contul inculpatului în beneficiul părții, constituie o îmbogățire fără just temei a părții

vătămate Dubniuc P., care pe de o parte a primit bunurile ce i-au fost sustrase și pe de

altă parte a primit și echivalentul bănesc al acestor bunuri.

Din considerentele arătate, Colegiul penal lărgit a ajuns la concluzia că atât sentința

Judecătoriei Orhei, (sediul central) din 31 octombrie 2017, cât și decizia Colegiului Penal

al Curții de Apel Chișinău din 4 aprilie 2018, urmează a fi casate parțial, în partea

încasării prejudiciului material din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate

Dubniuc P., în mărime de 7644 de lei, cu rejudecarea cauzei în această parte și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea civilă înaintată de partea vătămată

Dubniuc P. privind încasarea prejudiciului material din contul inculpatului se admite în

principiu, asupra acesteia urmând a se pronunța instanța în ordinea procedurii civile. În

rest, celelalte dispoziții ale hotărârilor contestate se mențin fără modificări.

În continuare, după cum s-a specificat supra, celelalte critici ale recurenților,

instanța de recurs le consideră nefondate, din următoarele considerente.

Omelici Al., în prima instanță, a manifestat dorința de a beneficia de procedura

simplificată de judecare a cauzei în privința sa, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură

penală. Pentru a beneficia de această procedură simplificată de judecare a cauzei, în

sarcina inculpatului se impun trei condiții sine qua non, și anume ca cererea inculpatului

să intervină până la începerea cercetării judecătorești în prima instanță; cererea

inculpatului trebuie să conțină mențiune privind recunoașterea totală și necondiționată a

faptei/faptelor incriminate în legătură cu care a fost diferit justiției și renunțarea la dreptul

de a solicita examinarea altor probe; probele administrate în faza de urmărire penală să

fie suficiente și de natură să permită stabilirea unei pedepse.

Un alt factor important ce caracterizează această procedură, se referă la aceea că,

odată ce inculpatul și-a dat acordul de a fi judecat în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod

de procedură penală și instanța a adoptat încheierea de examinare a cauzei în procedura

simplificată, inculpatul și apărătorul lui nu mai pot renunța pe parcursul procesului penal

asupra opțiunii sale de a fi judecată cauza potrivit procedurii simplificate. Împotriva

sentinței adoptate de prima instanță în urma judecării în procedura simplificată, părțile

pot exercita calea de atac a apelului, de regulă, sub aspectul individualizării pedepsei,

inculpatul neputând renunța la opțiunea de a fi judecat potrivit procedurii simplificate și

neputând critica faptele imputate prin rechizitoriu.

În cererea de recurs, Omelici Al. indică faptul că pe epizodul furtului de la partea

vătămată Grosu V. eronat au fost indicate mai multe bunuri, decât acesta ar fi sustras,

11

adică nu recunoaște vina integral, pretinzând că în prima instanță a recunoscut vinovăția

pentru a beneficia de o pedeapsă neprivativă de libertate. Pe epizodul furtului de la SA

„Agroteh” inculpatul nu recunoaște fapta, după cum aceasta este descrisă în sentință,

menționând că nu a deteriorat careva bunuri ale întreprinderii date, a fost prins la locul

comiterii infracțiunii, iar prejudiciul pretins în sumă de 180376 lei este neprobat și

neîntemeiat încasat din contul lui.

Colegiul Penal lărgit respinge criticele recurentului în această parte, având în vedere

că baza factologică reținută în sarcina inculpatului nu poate constitui temei de contestare

în procedura simplificată în care a fost judecată această cauză.

De asemenea, instanța de recurs consemnează că găsește vădit nefondate criticele

recurenților ce vizează individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, rezultând în acest

sens din însăși scopul pedepsei penale exclamat în art. 61 Cod penal de legislator, potrivit

căruia pedeapsa este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și

reeducare aplicată în privința condamnaților, care are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea infractorilor, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea acestora, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului. Pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în

așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvârșirii unor fapte infracționale.

În speță, pentru justa efectuare a operațiunii de individualizare a pedepsei în privința

lui Omelici Al. s-a ținut seama de prevederile din alin. (8) al art. 3641 din Codul de

procedură penală, potrivit cărora inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor imputate

în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza

urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către instanță prin încheiere, beneficiază

de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoarea ori cu muncă neremunerată în folosul comunității și de o reducere cu o

pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Infracțiunile de furt incriminate lui Omelici Al. fac parte din categoria celor mai

puțin grave, iar noile limite ale pedepsei sub formă de închisoare, reieșind din dispoziția

alin. (8) al art. 3641 din Codul de procedură, se cuprind între 3 luni și 2 ani și 8 luni.

Prima instanță a ținut seama de rigorile legii în acest sens și i-a stabilit inculpatului

o pedeapsă echitabilă și proporțională faptelor comise de acesta, în cuantum de 2 ani și 8

luni închisoare, pe fiecare epizod în parte, definitiv stabilindu-i pedeapsa de 3 ani

închisoare, prin prisma art. 82 și art. 84 Cod penal.

Totodată, instanța de recurs remarcă faptul că, este prerogativa instanței de judecată

să aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse non-privative

de libertate sau de altă categorie, iar în formarea acestei convingeri, instanța de judecată

urmează să țină cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, care, în această

speță indubitabil că au fost luate în considerare de instanța de fond la momentul

individualizării pedepsei.

În acest sens, Colegiul se raliază statuărilor din decizia instanței de apel potrivit

cărora: „ ... cu referire la alegațiile inculpatului Omelici Al., care relevă circumstanțe ce

12

denotă diagnosticarea acestuia cu osteomielită și agravarea stării de sănătate a

acestuia, Colegiul penal le va reține, însă a menționează că aceasta nu constituie în sine

un motiv de aplicare a unei pedepse non-privative de libertate, atât timp cât persoana

poate fi tratată în locurile de detenție. O soluție contrară se impune doar atunci când

tratarea persoanei în detenție este imposibilă și neacordarea asistenței medicale prezintă

un pericol iminent pentru viața sau sănătatea acesteia (a se vedea în acest sens cauza

Alexanyan c. Rusiei, hotărârea CtEDO din 22 decembrie 2008, care viza detenția unei

persoane bolnave de HIV mai mult de doi ani, iar boala se afla într-o fază avansată),

însă asemenea prescripție medicală, care ar confirma imposibilitatea ori refuzul din

partea instituției penitenciare în vederea acordării asistenței medicale la solicitarea

condamnatului, nu a fost prezentată.

Colegiul penal reține că o pedeapsă non-privativă de libertate în privința

inculpatului, nu va fi capabilă să contribuie la realizarea scopurilor legii penale cum ar

fi corectarea acestuia, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de acesta cât și de alte

persoane or, o pedeapsă prea blândă ar genera dispreț față de ea și nu va fi suficientă

pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.”

Instanța de recurs consideră că instanțele au efectuat o analiză complexă a

circumstanțelor acestei cauze și nemijlocit a personalității inculpatului Omelici Al.,

urmărind în acest sens comportamentul lui înainte și după săvârșirea infracțiunilor

incriminate, precum și ținând cont de circumstanțele comiterii acestor infracțiuni, de

scopul urmărit, stabilindu-i în acest sens o pedeapsă proporțională faptelor comise.

Este eronată și declarativă afirmația apărătorului inculpatului precum că, la caz, nu

trebuiau să fie reținute careva circumstanțe agravante în privința inculpatului, dat fiind că

prin rechizitoriu întocmit pe epizodul furtului de la SA „Agroteh” procurorul a evidențiat

că există circumstanța agravantă prevăzută de art. 77 Cod penal - săvârșirea infracțiunii

de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiuni similare sau

pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză.

Prin urmare, corect instanțele la individualizarea judiciară a pedepsei în privința

inculpatului, au reținut în sarcina acestuia, ca circumstanță agravantă, prevederile art. 77

alin. (1) lit. a) Cod penal. De altfel, se notează că, la stabilirea pedepsei instanța poate

recunoaște ca agravante numai acele circumstanțe, care au fost stabilite de organul de

urmărire penală și au fost indicate expres în rechizitoriu. La caz, potrivit actului de

sesizare a instanței, anexat la fila dosarului 54, vol. I, este indicat expres că, în speța dată

persistă circumstanța de agravare a răspunderii penale inserată în art. 77 Cod penal.

Din considerentele menționate, Colegiul Penal lărgit este convins că reeducarea

inculpatului în spiritul respectării valorilor apărate de legea penală nu este posibilă decât

prin menținerea pedepsei aplicate prin sentință, atât sub aspectul cuantumului cât și al

modalității de executare a acesteia.

Față de lucrul judecat de către instanțele de fond, Colegiul consideră că o atare

modalitate de individualizare a pedepsei corespunde exigenților legii penale, iar pedeapsa

aplicată infractorului este echitabilă raportat la scopul urmărit de legislator în art. 61 Cod

penal, care îl va descuraja pe inculpat de a comite pe viitor alte fapte infracționale de

același gen.

13

Concomitent, Colegiul consideră neîntemeiate criticele ce țin de pretinsa soluționare

greșită a acțiunii civile înaintată de SA „Agroteh”, întrucât din actele cauzei nu se

confirmă cele invocate de părți. Mai mult, instanța de apel s-a pronunțat asupra acestor

chestiuni menționând corect în decizie că prima instanță cert a constatat că reprezentantul

părții vătămate SA „Agroteh” a înaintat în instanță acțiune civilă, prin care a solicitat

repararea prejudiciului material cauzat în sumă de 61560 lei și prejudiciul cauzat pentru

incapacitate de funcționare a utilajului deteriorat în sumă de 118816 lei, în total suma de

180376 lei (vol. I f.d. 68). Din probele anexate la dosar, și anume din devizul de

cheltuieli (vol. I, f.d. 71) și informația prezentată la dosar (vol. I, f.d. 72), s-a reținut că

prejudiciul material a fost confirmat.

Colegiul Penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursurile ordinare declarate de inculpatul Omelici Alexandru XXXXX și

avocatul Căuș Radu în numele acestuia, casează parțial sentința Judecătoriei Orhei,

(sediul central) din 31 octombrie 2017 și decizia Colegiului Penal al Curții de Apel

Chișinău din 4 aprilie 2018, în partea încasării prejudiciului material din contul

inculpatului în beneficiul părții vătămate Dubniuc Pavel XXXXX, în mărime de 7644 de

lei, cu rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Dubniuc Pavel XXXXX privind încasarea

prejudiciului material din contul inculpatului se admite în principiu, asupra acesteia

urmând a se pronunța instanța în ordinea procedurii civile.

În rest, celelalte dispoziții ale hotărârilor contestate se mențin fără modificări.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 aprilie 2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

Judecător Ghervas Maria

Judecător Mardari Dumitru

14