1ra-117/2019 — art. 217/1 alin. 4 lit. b, d CP

1ra-117/2019 — art. 217/1 alin. 4 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-117/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

26 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte Timofti Vladimir

judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

Guzun Ion

judecând, fără citarea părților la proces, recursurile ordinare declarate de avocatul

Chirtoacă Leonid în numele inculpatului Zolotuhin Alexandr și de inculpatul Zolotuhin

Alexandr, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău

din 13 mai 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017,

în cauza penală în privința lui

Zolotuhin Alexandr XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

Zolotuhin Alexandr a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217/1 alin. (4)

lit. b), d) Cod penal la 9 (nouă) ani cu privarea de dreptul de a exercita activitate în

domeniul gestionării substanțelor narcotice, stupefiantelor sau conexelor acestora pe

un termen de 5 (cinci) ani.

În baza art. 85 și 87 alin. (1) și (2) Cod penal, s-a adăugat total pedeapsa aplicată

prin sentința judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din data de 11.03.2015 în mărime de

450 (patru sute cincizeci) unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe o perioadă de 3 (trei) ani, stabilindu-i lui Zolotuhin Alexandr

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 9 (nouă) ani cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita

activitate în domeniul gestionării substanțelor narcotice, stupefiantelor sau conexelor

acestora pe un termen de 5 (cinci) ani și sub formă de amendă în mărime de 450 (patru

sute cincizeci) unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe o perioadă de 3 (trei) ani de sine stătător.

1

S-a dispus încasarea în mod solidar de la Zolotuhin Alexandr și Revenco Albert, în

beneficiul statului suma de 4190 (patru mii una sută nouăzeci) lei cu titlu de cheltuieli

pentru efectuarea expertizelor și suma de 2000 (două mii) lei cu titlu de achiziții de

control, în total suma în mărime de 6190 (șase mii una sută nouăzeci) lei.

Prin aceiași sentință a fost condamnat și Revenco Albert, în privința căruia

hotărârile judecătorești nu se contestă cu recurs ordinar.

membru activ al unui grup criminal organizat în înstrăinarea drogurilor, din care făcea

parte Revenco Albert, Molcian Valentin, Țoncu Iurie și alte persoane neidentificate,

urmărind scopul vânzării substanțelor narcotice, în mod ilegal, împreună și prin

înțelegere prealabilă cu Revenco Albert, au transmis spre realizare, lui Molcian

Valentin, 0,9471 gr heroină, pe care ultimul, la 21.04.2015 orele 09:00, i-a realizat

inițial lui Țoncu Iurie, o cantitate de 0,051 gr, de substanță în formă de praf și bulgări de

culoare cafenie, care potrivit raportului de expertiză nr. 907 din 09.06.2015 reprezintă

heroină. Ulterior, în cadrul achiziției de control, Țoncu Iurie Ion, la 21.04.2015 în jurul

orelor 16:30, a procurat de la Molcian Valentin spre realizare 10 pachețele de staniol cu

substanță în formă de praf și bulgari de culoare cafenie, care potrivit raportului de

expertiză nr. 929 din 09.06.2015, reprezintă heroină cu masa totală de 0,4151gr

(0,0395gr+0,0448 gr+0,0460 gr+0,0488 gr+0,0533 gr+0,0151gr+CT,04I6gr+0,0383

gr+0,0315gr+0,0562 gr). Ulterior, Zolotuhin Alexandr, în cadrul aceleiași componențe a

grupului, urmărind scopul vânzării substanțelor narcotice, în mod ilegal împreună și

prin înțelegere prealabilă cu Revenco Albert, au realizat la data de 13.05.2015,

aproximativ la orele 19:00 lui Molcian Valentin, substanță narcotică neutilizată în

scopuri medicinale - heroină, în formă de 3 pachete de staniol cu substanță în formă de

bulgări și praf contra sumei de 2000 lei, în care potrivit raportului de expertiză nr. 943

din 17.06.2015, constituie substanță narcotică - heroină cu masa de 0,3917gr.

(0,1235gr+0,1281gr+0,1401gr.).

Tot el, în aceleași circumstanțe, la 14.05.2015, împreună și prin înțelegere

prealabilă cu Revenco Albert, au realizat lui Molcian Valentin, aproximativ la orele

21:00, substanță narcotică neutilizată în scopuri medicinale - heroină, în formă

2 pachete de staniol cu substanță în formă de bulgări și praf contra sumei de 600 lei, în

care potrivit raportului de expertiză nr. 943 din 17.06.2015, constituie substanță

narcotică - heroină cu masa de 0,0804gr. (0,0263gr+0,0541 gr).

În total de către membrii grupului au fost realizate 1,4192 gr de heroină, ce

potrivit listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de

substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006, constituie proporții deosebit de

mari.

Ulterior, la 14.05.2015 în jurul orelor 23:45, în timpul percheziției la domiciliul

închiriat de Zolotuhin Alexandru și Revenco Albert, situat pe adresa mun. Chișinău, str.

XXXXX, s-au depistat substanțe psihotrope folosite în scopuri medicinale, tip „Antalgic”,

în formă 6 blistere a câte 10 pastile, în total 60 pastile, care conform raportului de

expertiză nr. 972-973 din 24.06.2015, conține substanță narcotică - codeină; masa

totală a substanței narcotice codeină, care intră în compoziția preparatului combinat

„Antalgic”, constituie - 28,716 grame, și 2 pastile comprimate de „RivotriT”, care

2

potrivit raportului de expertiză nr. 972-973 din 24.06.2015, conține substanță

narcotică - clonazepam; masa totală a substanței narcotice codeină, care intră în

compoziția preparatului, constituie - 0,3397 grame, ambele substanțe fiind incluse în

Tabel II și III Substanțele stupefiante (narcotice) și substanțele psihotrope utilizate în

scopul medical, Lista nr. 1 Substanțele stupefiante (narcotice) incluse în listele 2 și 4 ale

Convenției Unice a ONU asupra Stupefiantelor din 1961, și care potrivit Listei

substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe

depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată prin Hotărârea

Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006, constituie proporții deosebit de mari.

Astfel, acțiunile inculpatului Zolotuhin Alexandr au fost încadrate în baza

art. 217/1 alin. (4) lit. b) și d) Cod penal, după indicii calificativi: procurarea, păstrarea,

expedierea, transportarea, distribuirea și punerea în circulație ilegală a substanțelor

narcotice, psihotrope și analoagelor lor în scop de înstrăinare, de un grup criminal

organizat, în proporții deosebit de mari.

inculpatului Zolotuhin Alexandr, și apel suplimentar declarat la 16.03.2017, solicitând

casarea acesteia, rejudecarea cauzei în modul stabilit pentru prima instanță și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul Zolotuhin Alexandru să fie achitat

de sub învinuirea imputată în baza art. 217/1 alin. (4) lit. b), d) Cod penal.

În motivare a invocat următoarele motive:

- instanța de fond eronat și ilegal l-a recunoscut vinovat și condamnat pe

inculpatul Zolotuhin Alexandr de comiterea infracțiunii prevăzute de art.217/1 alin. (4)

lit. b), d) Cod penal, deoarece la baza hotărârii de condamnare au fost puse declarațiile

unui singur martor Molcean Valentin, care în această cauză la 21.04.2015 a fost

recunoscut în calitate de bănuit pentru faptul realizării drogurilor lui Țoncu Iurie, iar în

scopul de a fi eliberat de răspundere penală, Molcean Valentin împreună cu

colaboratorii de poliție au planificat învinuirea lui Zolotuhin Alexandr;

- instanța de fond nu a ținut cont, că Molcean Valentin, fiind interogat în calitate

de martor în instanța de judecată a confirmat colaborarea sa cu organul de urmărire

penală, iar instanța deși urma să aprecieze critic declarațiile acestuia, întrucât în

rezultatul colaborării acestuia cu organul de urmărire penală, Zolotuhin și Revenco au

fost puși sub învinuire, iar în privința lui Molcean Valentin acuzațiile au fost scoase,

astfel, instanța a efectuat o justiție selectivă;

- în opinia părții apărării, în cauza dată a fost provocarea martorului Molcean

Valentin, și instigarea acestuia de către colaboratorii de poliție de a mărturisi mincinos

împotriva lui Zolotuhin Alexandr și Revenco Albert;

- instanța de fond nu a exclus ca lipsit de probatoriu calificativul grup criminal

organizat, format din inculpați și alte persoane, invocându-se art.46 Cod Penal, ori nici

un element obligatoriu impus de lege grupului criminal organizat nu se regăsește în

această cauză penală. Acest calificativ impus de organul de urmărire penală, precum și

întreaga calificare a acțiunilor lui Zolotuhin este vădit excesiv și neîntemeiat;

- de asemenea, prima instanță nu a exclus calificativul proporții deosebit de

mari, prin prisma art. 134/1 alin.(5) Cod Penal, proporțiile mici, mari sau deosebit de

mari determină conform cantităților substanțelor narcotice. Respectiv, potrivit Listei

substanțelor narcotice și cantităților acestora nr.13 heroina: cantități mici 0,01 gr,

3

cantități mari 0,01-2,5 g, iar cantitățile deosebit de mari se consider cantitățile care

depășesc cantitățile mari, respectiv pentru substanța narcotică-heroina, dacă depășește

5 g, însă potrivit rechizitoriului și ordonanței de învinuire Zolotuhin Alexandr împreună

cu membrii grupului în total au fost realizate 1,4192 gr de heroină cea ce nu pășește

cantitățile mari (2,5gr);

- avocatul apelant a menționat că la judecarea pricinii inculpatul a fost lipsit de

dreptul la apărare, prin faptul că i-a fost respins demersul de numire a unei expertize

judiciare repetate și de a fi audiat în calitate de martor, Toncu Iurie;

 mai mult ca atât, instanța nu poate reține probele materiale ridicate și

depistate la domiciliul inculpatului, Zolotuhin Alexandr, deoarece puteau să aparțină

proprietarului imobilului, iar sumele bănești depistate și ridicate din apartament, nu

pot constitui mijloace de probă conform art. 131 alin. (2) Cod de Procedură Penală, or,

nu există nici o probă că pachetul de hârtie examinat în baza procesului verbal din

28 iulie 2015 este pachetul ridicat de la domiciliul, cu atât mai mult că în procesul

verbal de percheziție nu sunt indicate elementele caracteristice a banilor depistați și

ridicați, în consecință nu pot fi admiși în calitate de probă și nu pot fi puși la baza

sentinței de condamnare;

 la fel a invocat și prezența mai multor erori comise la urmărirea penală care în

opinia apărătorului inculpatului demonstrează faptul că dosarul penal în privința

inculpatului Zolotuhin Alexandr, este unul fabricat;

 suplimentar indicând că instanța de judecată nu a ținut cont că la 26.10.2015

inculpatul Zolotuhin Alexandr a depus o plângere penală pe numele Procurorului

General al Republicii Moldova unde a sesizat faptul că cet. Molcean Valentin desfășoară

activitate de comercializare a substanțelor narcotice de la care el personal a procurat

substanță narcotică pentru consum propriu, și dorește să colaboreze cu organul de

urmărire penală pentru a demasca aceste fapte, totodată a solicitat de a contracara

acțiunile criminale ale lui Molcean Valentin, însă contrar prevederilor legale nu a fost

informat despre rezultatele examinării plângerii enunțate;

 mai mult ca atât, partea apărării a invocat și faptul că lui Zolotuhin Alexandr

nu i-a fost înmânat rechizitoriul, fapt ce se confirmă cu lipsa recipisei la dosar,

menționând, totodată, că Zolotuhin Alexandr este vorbitor de limbă rusă, care nu

cunoaște limba de stat, iar actele procedurale: ordonanțele de numire a expertizelor,

rapoartele de expertiză, ordonanța de recunoaștere a corpurilor delicte, ordonanța de

punere sub învinuire, rechizitoriul chiar și sentința de condamnare i-au fost înmânate

lui Zolotuhin Alexandr, în limba de stat, fără a fi traduse, fapt ce atestă încălcarea

dreptului acestuia la apărare;

 avocatul și-a expus și dezacordul său cu pedeapsa stabilită în privința

inculpatului, considerând că eronat au fost aplicate prevederile art.85, 87 Cod Penal.

admis apelul declarat de avocatul Chirtoacă Leonid în numele inculpatului Zolotuhin

Alexandr, casată parțial hotărârea atacată, în partea stabilirii pedepsei, inclusiv din

oficiu în baza art. 409 alin.(2) CPP și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului

stabilit, pentru prima instanță, în partea respectivă, după cum urmează:

4

Zolotuhin Alexandr recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

217/1 alin.(4) lit. b) și d) Cod penal și condamnat la 9 (nouă) ani închisoare cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita

activități în domeniul farmaceutic pe un termen de 5 ani.

Conform prevederilor art. 385 alin.(4) Cod de procedură penală, pedeapsa aplicată

lui Zolotuhin Alexandr a fost redusă drept recompensă pentru încălcarea drepturilor

acestuia, stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis cu privarea de dreptul de a exercita

activități în domeniul farmaceutic pe un termen de 5 ani.

În conformitate cu art. 85 și art.87 alin. (2) Cod penal, prin adăugarea parțială a

pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11.03.2015 sub

formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe o perioadă de 8

(opt) luni, i-a fost stabilită lui Zolotuhin Alexandr pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 8 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis cu

privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul gestionării substanțelor

narcotice, stupefiantelor sau conexelor acestora pe un termen de 5 (cinci) ani și cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe o perioadă de 8 (opt) luni,

care se va executa de sine stătător.

Termenul de executare a pedepsei în privința Zolotuhin Alexandr, urmează a fi

calculat din momentul pronunțării deciziei cu includerea în acest termen a perioadei

aflării lui Zolotuhin Alexandr în stare de reținere din 15 mai 2015 până la 17 mai 2015

și în stare de arest preventiv din 17 mai 2015 până la 13 octombrie 2015 și de la

13 octombrie 2015 până la 08 iunie 2017.

În rest hotărârea atacată a fost menținută.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe

prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției

inculpatului Zolotuhin Alexandr de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217/1

alin. (4) lit. b), d) Cod penal

Instanța de apel a indicat că, deși inculpatul nu a recunoscut vinovăția în

săvârșirea infracțiunii imputate, vinovăția acestuia este dovedită pe deplin prin

cumulul de probe administrate de către organul de urmărire penală, examinate de către

instanța de fond și verificate de către instanța de apel, astfel, reținând că, prima instanță

a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile privind vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lui rezultă din probele

administrate, cărora le-a fost dată o apreciere legală sub toate aspectele, complet și

obiectiv.

În această ordine de idei, instanța de apel a notificat elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 217/1 alin. (4) lit. b), d) Cod penal și a menționat că, în

urma analizei ansamblului de probe cu certitudine s-a constatat că, inculpatul,

Zolotuhin Alexandr, închiriind apartamentul XXXXX, mun. Chișinău, păstra în acesta,

contrar normelor citate supra pastile „Rivotril”, „Antalgic” ce conțin substanțe narcotice

și psihotrope fără a avea vreo rețetă asupra acestor medicamente, fapt prin care a

încălcat legea penală.

5

Totodată este cert și faptul înstrăinării ilegale de către inculpatul Zolotuhin

Alexandr, a substanței narcotice - heroină, lui Molcian Valentin, fapt confirmat prin

ordonanța privind efectuarea achiziției de control, în cadrul căreia ultimul l-a telefonat

pe Zolotuhin Alexandr, care se afla împreună cu Revenco Albert la domiciliul său din

str. XXXXX, mun. Chișinău, și s-a înțeles cu acesta să procure de la el 2 doze de heroină.

Astfel, Molcian Valentin a mers pe adresa menționată, unde ajungând, în spatele

blocului locativ, Zolotuhin Alexandr a aruncat peste balcon o ață de care Molcian

Valentin a legat mijloacele bănești în sumă de 1000 lei, bani pe care i-a primit de la

colaboratorii de poliție, după care Zolotuhin Alexandr a coborât pe aceeași ață 2

pachețele din staniol în care se conținea substanță narcotică.

Din declarațiile martorului, Molcean Valentin, instanța de fond corect a constatat

că, substanțele narcotice care le-a vîndut lui Țoncu Iurie și care le întrebuința personal,

la fel au fost procurate de la Zolotuhin Alexandr.

În conformitate cu concluziile rapoartelor de expertiză s-a constatat faptul că

toate substanțele ridicate de la domiciliul lui Zolotuhin Alexandr, precum și cele

înstrăinate de el martorului Molcean Valentin, reprezintă substanțe narcotice și

psihotrope, iar cantitățile sumare ale acestora reprezintă proporții deosebit de mari.

(vol. 1, f.d. 74-78, 89-94, 108-111, 122-132, 135- 138, 148-152)

Totodată, instanța de apel a statuat că prima instanță corect a reținut elementele

unui grup criminal organizat, deoarece fiecare din ei aveau un rol bine determinat,

astfel lui Revenco Albert îi revenea rolul de șofer, iar lui Zolotuhin Alexandr de

vânzător, deplasarea în diferite locuri din municipiul Chișinău pentru a procura

substanțele narcotice, ceia ce denotă clar elementele constitutive ale unui grup criminal

organizat cu scopul de pune în circulație ilegală substanțe narcotice și psihotrope.

Stabilitatea grupului se confirmă prin săvârșirea acțiunilor similare în

Respectiv, instanța de apel a stabilit că în speță au fost administrate suficiente

probe pertinente și concludente, prin care s-a stabilit că inculpații au săvârșit fapta

prejudiciabilă în mod nemijlocit în calitate de autori, ultimii fiind membrii unui grup

criminal organizat, care a desfășurat activitatea criminală până la momentul reținerii

inculpaților de către organele de drept.

Instanța de apel a menționat că, probele administrate la materialele cauzei și

anume declarațiile martorilor, rezultatele perchezițiilor, concluziile rapoartelor de

expertiză efectuate, rezultatele măsurilor speciale de investigații dispuse în cadrul

urmării penale autorizate de către judecătorul de instrucție, coroborate între ele

demonstrează indubitabil vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

Mai mult, instanța de apel a reținut că, din conținutul cererii de apel și a

materialelor cauzei penale s-a constatat că apelantul a invocat aceleași afirmații pe care

le-a făcut în fața instanței de fond și la care aceasta a răspuns detaliat, respectându-se

dreptul la un proces echitabil a părților, inclusiv sub aspectul motivării hotărârii de

condamnare, sentința, conținând răspunsuri amănunțite cu privire la fiecare argument

invocat de părți, permițând părților să utilizeze eficient dreptul de apel.

Or, față de lucrul judecat de primă instanță, se constată motivarea amplă și

temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a

probelor prezentate de părți în raport cu faptele reținute în sarcina inculpaților, astfel,

fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția pentru Apărarea

6

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Respectiv, potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. In cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs

eventual, o curte de apel poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (Hotărîrea CEDO Garcia Ruis contra Spaniei, Helle contra

Finlandei).

În atare situație, este corectă concluzia primei instanțe privind determinarea și

constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptelor prejudiciabile

săvârșite de inculpat și semnele componenței de infracțiune prevăzute de art. 217/1

alin. (4) lit. b) și d) Cod penal. Astfel că, instanța de apel a respins alegațiile părții

apărării invocate în cererile de apel referitor la faptul că la materialele cauzei nu s-au

păstrat probele-corpuri delicte; nu au fost prezentate probe/corpuri delicte ce

dovedesc vinovăția inculpaților, iar probele puse la baza sentinței de condamnare

reprezintă probe indirecte, care, însă nu indică direct și nu probează vinovăția

inculpaților.

5.1. În continuare, instanța de apel, verificând legalitatea pedepsei stabilite

inculpatului Zolotuhin Alexandr a constatat că, prima instanță a ținut cont de

prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, care potrivit art. 16 Cod penal se califică ca infracțiune deosebit de gravă, de

persoana celui vinovat, care nu este încadrat oficial în câmpul muncii, cu antecedent

penal nestins, nu se află la evidența Dispensarului Republican de Narcologie, însă a

comunicat personal că este consumator de droguri, nu are persoane la întreținere, a

săvârșit infracțiunea cu scop material, iar circumstanțe care atenuează sau agravează

situația nu au fost stabilite de instanță.

Astfel, în opinia instanței de apel pedeapsa stabilită de instanța de fond este

echitabilă, legală și proporțională faptei comise, care va restabili echitatea socială și va

realiza scopurile legii penale și pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului Penal.

5.2. Într-o altă consecutivitate de idei, cât privește pretinsa încălcare a dreptului

inculpatului la interpret, instanța de apel a relevat că acest drept (dreptul la asistența

gratuită a unui interpret) își găsește consacrare în art. 6§3 lit. e) din CEDO, menținând

că, în speța Șaman v. Turcia, CtEDO, pe marginea pretinsei încălcări a dreptului

reclamantei la asistența gratuită a unui interpret, ea fiind necărturară și vorbitoare de

limbă kurdă, a reiterat principiile generale aplicabile art.6§3 lit.e) din CEDO. Astfel,

chestiunea privind cunoștințele lingvistice ale acuzatului sunt de o importanță vitală

pentru procesul penal, fiind necesară examinarea dacă natura infracțiunii imputabile și

întrebările adresate acuzatului de către instanțele naționale, sunt suficient de complexe

pentru a cere o cunoștință detaliată a limbii vorbite de autoritățile naționale. Asistența

unui interpret trebuie acordată pe parcursul întregii faze a investigației, în afara

situației când în lumina circumstanțelor concrete ale speței se demonstrează existența

unor motive convingătoare de a restricționa dreptul acuzatului la asistența promovată

de interpret.

7

Iar în speța Hermi v. Italia, Marea Cameră a CtEDO a reiterat suplimentar unele

principii degajate pe marginea dreptului la asistența gratuită a unui interpret. Deci,

art. 6§3 lit. e) din CEDO garantează fiecărui acuzat dreptul la interpret, care se referă nu

doar la declarațiile verbale făcute în cadrul ședințelor de judecată, dar, de asemenea,

privește materialul documentar al fazei prejudiciare (id est: faza de urmărire penală).

Dacă acuzatul nu înțelege sau nu vorbește limba utilizată în instanță, el trebuie să fie

asistat de un interpret pentru traducerea și explicarea conținutului documentelor sau

declarațiilor făcute în cadrul procesului penal îndreptat împotriva sa. Este absolut

necesar pentru desfășurarea unui proces echitabil ca acuzatul să înțeleagă sau să-i fie

tradus corect din limba instanței de jurisdicție conținutul faptelor și actelor relevante.

Urmând raționamentele ce derivă din jurisprudența CtEDO, instanța de apel a

subliniat că, atât în instanța de fond, cât și în cea de apel, inculpatul a beneficiat de

dreptul la interpret. Totuși, instanța de apel a observat că la materialele dosarului nu

există nici o dovadă că rechizitoriul ar fi fost comunicat inculpatului, la faza de urmărire

penală, în limba pe care o posedă (limba rusă). Însă, instanța de apel a conchis că,

această împrejurare în sine nu poate să conducă la o încălcare iremediabilă a dreptului

la un proces echitabil, or, încălcarea reliefată nu poate constitui nici motiv de achitare a

inculpatului așa cum susține partea apărării, deoarece vinovăția acestuia a fost

demonstrată indubitabil.

În opinia instanței de apel pentru omisiunea semnalată, la aplicarea pedepsei în

privința inculpatului Zolotuhin Alexandr, urmează a fi aplicate prevederile art.385

alin.(4) din Codul de procedură penală, conform cărora, dacă, în cursul urmăririi penale

sau judecării cauzei, s-au constatat încălcări ale drepturilor inculpatului, precum și s-a

stabilit din vina cui au fost comise aceste încălcări, instanța examinează posibilitatea

reducerii pedepsei inculpatului drept recompensă pentru aceste încălcări.

Astfel că, pedeapsa stabilită lui Zolotuhin Alexandr a fost redusă drept

recompensă pentru încălcarea drepturilor acestuia, stabilindu-i pedeapsa sub formă

de închisoare pe un termen de 8 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis

cu privarea de dreptul de a exercita activități în domeniul farmaceutic pe un termen de

5 ani.

Totodată, instanța de apel a menționat prevederile art.85 alin. (1) și alin. (3), 87

alin. (1) și (2), 88 alin. (3) și raportându-le la caz, a reținut că pedeapsa sub formă de

amendă aplicată lui Zolotuhin Alexandr prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 11.03.2015 (devenind irevocabilă la 27.03.2015), a fost executată integral,

fapt adeverit prin ordinul de încasare a numerarului nr.99916372 din 13 martie 2015,

însă nu a executat integral pedeapsa complementară sub formă de privare de a conduce

mijloace de transport. Or, conform art. 65 alin. (4) din Codul penal, la aplicarea

pedepsei privative de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate în calitate de pedeapsă complementară la amendă sau muncă neremunerată

în folosul comunității, termenul ei se calculează de la data rămânerii definitive a

hotărârii, iar la aplicarea ei în calitate de pedeapsă complementară la închisoare,

termenul ei se calculează din momentul executării pedepsei principale.

Față de cele ce preced, instanța de apel a dispus executarea de sine stătător a

pedepsei de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport (a părții rămase

8

neexecutate) aplicată în privința lui Zolotuhin Alexandr Vladimir prin sentința

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din data de 11.03.2015. (vol. III, f.d. 82-83)

O astfel de opțiune a instanței de apel are ca rațiune împrejurarea că pedepsele în

discuție sunt eterogene și nu pot fi cumulate prin definiție.

03 august 2017, cu recursuri ordinare de avocatul Chirtoacă Leonid în numele

inculpatului Zolotuhin Alexandr și inculpatul Zolotuhin Alexandr, care solicită casarea

acesteia, precum și a sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care să fie achitat de sub învinuirea imputată.

6.1. Avocatul Chirtoacă Leonid în numele inculpatului Zolotuhin Alexandr

invocând art.427 alin. (1) pct.6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel; hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii care este expus neclar;

instanța a admis o eroare gravă de drept care a afectat soluția instanței și pct. 12) faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare greșită, a expus aceleași argumente ca și în cererile de

apel (f.d.130-137, vol. IV; f.d.70-76, vol. V).

În opinia părții apărării, instanța de apel a examinat superficial cauza, a respins

neîntemeiat toate cererile inculpatului și a apărării acestuia, totodată a menținut eronat

concluzia instanței de fond în privința vinovăției lui Zolotuhin Alexandru în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 217/1 alin. (4) lit.b), d) Cod penal, fără a combate

alegațiile inculpatului Zolotuhin Alexandru și apărării acestuia, fapt ce confirmă că

acestea nu au fost auziți. Instanțele de fond nu au efectuat o activitate judecătorească, s-

au manifestat vădit în favoarea acuzării și nu a exprimat în hotărâre interesele legii.

Totodată, avocatul recurent menționează că, instanța de apel deși a constatat că la

materialele dosarului nu există nici o dovadă că rechizitoriul ar fi comunicat

inculpatului la faza de urmărire penală în limba pe care o posedă, a considerat eronat că

această împrejurare în sine nu poate să conducă la o încălcare iremediabilă a dreptului

la un proces echitabil, iar pentru omisiunea semnalată a ajuns la concluzia că urmează

de a fi aplicate prevederile art.385 alin.(4) Cod de procedură penală, astfel, i-a fost

redusă drept recompensă lui Zolotuhin Alexandru pedeapsa stabilită cu un an de zile.

În acest context, partea apărării a relevat că, instanța de apel nu a ținut cont că lui

Zolotuhin Alexandru, vorbitor de limba rusă, care nu cunoaște limba de stat i-a fost

încălcat dreptul la interpret și la traducere, care a condus la încălcarea gravă a

dreptului la apărare și la un proces echitabil, ori învinuirea prezentată și susținută de

procuror prin actul de sesizare a instanței (ordonanța de punere sub învinuire (f.d-129

vol.II) și rechizitoriul (f.d-139-147 vol. II) pe lângă faptul că nu i-au fost traduse în

limba pe care acesta o înțelege, această învinuire nu este clară, concretă și previzibilă,

fapt ce conduce la nulitatea acestor acte procedurale prin prisma art. 251 alin. (2) și (3)

Cod de procedură penală.

6.2. Inculpatul Zolotuhin Alexandr a invocat aceleași temeiuri pentru recurs, care

au fost invocate de avocat, considerând că dosarul a fost fabricat, deoarece toate

acțiunile întreprinse la faza de urmărire penală au fost cu încălcări grave a legii.

Totodată, menționând că, i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece

a fost privat de interpret, or, toate actele, inclusiv rechizitoriul nu i-au fost înmânate în

limba rusă pe care o posedă și nu a avut posibilitatea de a se apăra.

9

declarat de avocatul Chirtoacă Leonid în numele inculpatului Zolotuhin Alexandr și de

inculpat, solicitând inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

consideră că acestea urmează a fi admise din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să caseze total

decizia atacată și să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Alin. (4) și (5) al aceleiași norme, prevede că în vederea

soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor,

pronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Conform cerințelor art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de drept, asupra

cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se

transmit instanței de apel, sunt: dacă fapta reținută ori imputată a fost săvârșită ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, dacă

probele au fost apreciate corect de prima instanță prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just; dacă normele de drept procesual, penal, administrativ

ori civil au fost corect aplicate. În cazul în care s-ar constata încălcări ale prevederilor

legale referitor la ele, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată cu

rejudecarea cauzei.

În acest sens este relevantă și practica judiciară constantă ,,Cu privire la practica

judecării cauzelor penale în ordine de apel”, care stipulează că: ,,…în decizie se expune

concluzia generală a instanței pe marginea apelului și temeiurile de fapt și de drept,

motivele adoptării soluției respective. Instanța de apel este obligată să se pronunțe

asupra tuturor motivelor indicate în apel. Nerespectarea acestor cerințe echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului”.

Prin urmare, decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală,

trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului

sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Potrivit

cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia

să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă

fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de

inculpat și în ce împrejurări a fost comisă, dacă probele corect au fost apreciate prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de

procedură penală.

Totodată, instanța de recurs menționează, că potrivit art. 93 alin. (1) și alin. (2)

Cod de procedură penală, probele sunt elemente de fapt dobândite în modul stabilit de

10

prezentul cod, care servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la

identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor

împrejurări importante pentru justa soluționare a cauzei, și în calitate de probe în

procesul penal se admit elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor

mijloace: 1) declarațiile bănuitului, învinuitului, inculpatului, ale părții vătămate, părții

civile, părții civilmente responsabile, martorului; 2) raportul de expertiză, etc.

Conform art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, toate probele administrate în

cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv. Verificarea

probelor constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe,

administrarea de noi probe și verificarea sursei din care provin probele, în

conformitate cu prevederile prezentului cod, prin procedee probatorii respective, iar în

conformitate cu art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Analizând decizia recurată, Colegiul lărgit conchide că, instanța de apel a ignorat

prevederile indicate supra, or, lecturând apelurile declarate, se constată că, instanța de

apel expunând fondul apelurilor declarate de către avocatul Chirtoacă Leonid în numele

inculpatului Zolotuhin Alexandr, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor indicate în

aceste apeluri, considerând că: „..din conținutul cererii de apel și a materialelor cauzei

penale se constată că apelanții au invocat aceleași afirmații pe care le-au făcut în fața

instanței de fond și la care aceasta a răspuns detaliat, respectându-se dreptul la un proces

echitabil a părților, inclusiv sub aspectul motivării hotărârii de condamnare, sentința

conținând răspunsuri amănunțite cu privire la fiecare argument invocat de părți,

permițând părților să utilizeze eficient dreptul de apel.

Față de lucrul judecat de primă instanță, se constată motivarea amplă și temeinică a

sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate

de părți în raport cu faptele reținute în sarcina inculpaților, astfel, fiind în corespundere

cu exigențele articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

Ori, potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția

dată de prima instanță. In cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată,

arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală,

pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte

de apel poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă

instanță (Hotărîrea CEDO Garcia Ruis contra Spaniei, Helle contra Finlandei).”

Colegiul lărgit consideră că instanța de apel urma să verifice mai minuțios

conținutul cererilor de apel cu afirmațiile invocate de apelanți, și desigur, răspunsurile

oferite de către prima instanță cu privire la fiecare argument invocat.

Or, jurisprudența CtEDO în repetate rânduri a statuat necesitatea motivării

hotărârilor instanței, unde funcția unei decizii motivate este să demonstreze părților că

ele au fost auzite. Dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce

argumente instanței, dar de asemenea o obligație corespunzătoare a instanței de a

arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau

11

respinse. CtEDO a menționat că, este motivată în mod corespunzător o decizie care

permite părților să facă uz efectiv de dreptul lor de a face apel (Hirvisaari împotriva

Finlandei).

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și explicit

în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a

ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest fapt se va considera o

încălcarea art. 6§1 din CEDO (Hiro Balani vs. Spania).

CtEDO în practica sa constantă a menționat că, dreptul la un proces echitabil,

garantat de art.6 §1 din Convenție, include printre altele dreptul părților de a prezenta

observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are

drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și

efective (Artico împotriva Italiei), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă

aceste observații sunt în mod real ascultate, adică în mod corect examinate de către

instanța sesizată. Prin urmare, art. 6 implică mai ales în sarcina instanței obligația de a

proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă

ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Parez împotriva Franței, Van der

Hurk împotriva Olandei)

Colegiul lărgit constată că, în speța dedusă judecății, instanțele de fond s-au

abținut de a da un răspuns special și explicit la întrebări ridicate de apelanți, care sunt

invocate și în recursurile ordinare declarate împotriva hotărârilor adoptate de

instanțele ierarhic inferioare, și anume în ceea ce privește provocarea și instigarea din

partea colaboratorilor de poliție la săvârșirea infracțiunii imputate inculpatului

Zolotuhin Alexandr în speța dată, fiind indicate argumente în acest sens de către partea

apărării Chirtoacă Leonid atât în pledoaria avocatului în prima instanță, cât și în

cererea de apel (f.d.37-49; 130-137, vol. IV), precum și lipsa unui răspuns la plângerea

depusă de către inculpatul Zolotuhin Alexandr la 26 octombrie 2015 pe numele

Procurorului General, care potrivit materialelor cauzei a fost expediată în

adresa procurorului sectorului Botanica, mun. Chișinău pentru organizarea examinării.

(f.d. 6, 7, vol. IV).

Totodată, în aceiași ordine de idei, se atestă că, în recursurile declarate de

inculpatul Zolotuhin Alexandr și de avocatul acestuia, se atrage atenția la faptul că,

toate actele, inclusiv rechizitoriul nu i-au fost înmânate în limba rusă pe care o posedă

inculpatul și nu a avut posibilitatea de a se apăra, considerând că, prin aceasta i-a fost

încălcat dreptul inculpatului la interpret.

Colegiul subliniază că, acest argument, a fost indicat și în cererile de apel, dar

instanța de apel nu a dat un răspuns detaliat, reieșind din materialele cauzei și în

conformitate cu prevederile legale, or, din procesul-verbal al ședinței de judecată,

instanța de apel a pus la îndoială veridicitatea actelor anexate la materialele cauzei, prin

faptul la data de 12 aprilie 2017 s-a pus în sarcina acuzatorului de stat prezentarea

participanților la proces a rechizitoriului în limba rusă pe care aceștia o posedă (f.d.162,

vol. V), iar în ședința de judecată din 19 aprilie 2017 președintele ședinței anunță că

inculpaților li se înmânează suplimentar rechizitoriul în limba rusă contra semnătură,

recipisa fiind anexată la materialele cauzei (f.d.164, vol. V). Însă, Colegiul constată că, la

materialele cauzei anexate pe perioada judecării cauzei date în instanța de apel, nu este

12

anexată recipisa privind înmânarea suplimentară a rechizitoriului în limba rusă contra

semnătură.

În acest context, Colegiul lărgit menționează că, potrivit procesului-verbal al

ședinței preliminare întocmit în prima instanță, la data de 01 septembrie 2015 avocatul

inculpatului Zolotuhin A., Chirtoacă Leonid a declarat că: „…recent li-a fost înmânat

rechizitoriu cu lista probelor și urmează să fac cunoștință cu acestea și să le traduc

clientului meu”….„onorată instanță, nu solicit traducerea rechizitoriului în limba pe care

o posedă inculpații” (f.d.23, vol. III), iar la 28 septembrie 2015, de asemenea, în ședința

preliminară inculpatul Zolotuhin A. a declarat că copia rechizitorului nu a primit-o

(f.d.43 verso, vol. III)

Ulterior, în ședința de judecată din 05 noiembrie2015 inculpatului Zolotuhin A. i-a

fost înmânată contra semnătură copia rechizitoriului în limba rusă și a declarat că

învinuirea îi este clară (f.d. 63, vol. IV; 109, vol. III). Acest fapt, fiind indicat în sentința

primei instanțe la pct.67 (f.d.106 verso, vol. IV).

Subsidiar, Colegiul lărgit menționează că potrivit art. 6 parag. 3 CEDO, orice acuzat

are, mai ales, dreptul să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o

înțelege și în mod amănunțit, despre natura și cauza acuzației aduse împotriva sa ;b. să

dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale, etc.

De asemenea, Colegiul lărgit atestă faptul că, instanța de apel la stabilirea pedepsei

inculpatului Zolotuhin Alexandru, reține că pedeapsa sub formă de amendă aplicată

acestuia, prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 martie 2015, a fost

executată integral, fapt adeverit prin ordinul de încasare a numerarului nr.99916372

din 13 martie 2015, însă Colegiul constată că acest ordin este o fotocopie, care nu este

autentificată în modul corespunzător stabilit de legislație.

Or, pe copia sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11.03.2015, este

doar inscripția că corespunde originalului și data la care sentința a devenit definitivă

(f.d. 82-83, vol. III).

Din considerentele menționate, Colegiul lărgit conchide că soluția adoptată de

către instanța de apel este una pripită și nemotivată, deoarece instanța, judecând cauza

dată, a comis eroarea de drept prevăzută în art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

penală, la care se face referire în recursuri, eroare ce nu poate fi corectată de către

instanța de recurs, deci există temeiul de casare a soluției adoptate de către instanța de

apel.

Reieșind din aceste circumstanțe, Colegiul lărgit consideră necesar a casa total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel, în strictă conformitate cu prevederile

legale.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care stabilește procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe în modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legale

asupra motivelor indicate în apelul declarat de partea apărării, să cerceteze, să verifice

și să aprecieze profund probele administrate pe parcursul procesului penal în strictă

conformitate cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, să-și argumenteze clar

13

concluziile sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de

practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a CtEDO, să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată.

penală, Colegiul lărgit,

D E C I D E:

Se admit recursurile ordinare declarate de avocatul Chirtoacă Leonid în numele

inculpatului Zolotuhin Alexandr și de inculpatul Zolotuhin Alexandr, se casează total

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017, în cauza penală în

privința lui Zolotuhin Alexandr XXXXX, și se dispune rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Pronunțată integral la 11 aprilie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

Guzun Ion

14

26 februarie 2019 Dosar nr. 1ra-117/2019

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorilor Timofti Vladimir și Guzun Ion

Conform art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de procedură penală

în cauza penală privindu-l pe Zolotuhin Alexandr Vladimir.

2019, au fost admise recursurile ordinare declarate de avocatul Chirtoacă Leonid în

numele inculpatului Zolotuhin Alexandr și de inculpatul Zolotuhin Alexandr, casată

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017, în cauza

penală privindu-l pe Zolotuhin Alexandr Vladimir, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

propus o altă soluție, conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, de respingere ca inadmisibile a recursurilor declarate, fiind vădit neîntemeiate,

în legătură cu ce expunem opinie separată.

introductivă și în pct. 1-7 a deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

din 26 februarie 2019, nr. 1ra-117/2019, în prezenta cauză.

117/2019, unde s-au indicat următoarele motive:

4.1. - provocarea și instigarea din partea colaboratorilor de poliție, nu a fost

motivată de instanța de apel;

4.2. - lipsa unui răspuns la plângerea depusă de inculpatul Zolotuhin Alexandr la

26.10.2015 pe numele Procurorului General;

4.3. - că toate actele, inclusiv rechizitoriul, nu i-au fost înmânate în limba rusă, pe

care inculpatul o posedă, fiindu-i încălcat dreptul la apărare și la interpret;

4.4. - că nu este autentificat ordinul de încasare a amenzii din 13.03.2015.

Considerăm că motivele din pct. 4.1. nu sunt relevante în speța dată, fiindcă,

conform învinuirii și faptei constatate, inculpatul Zolotuhin Alexandr a fost învinuit și

condamnat pentru că în componența unui grup criminal organizat, a participat la mai

multe episoade de realizare a heroinei, comise la 21.04.2015 ora 0900; la 13.05.2015 ora

1900; la 14.05.2015 la ora 2100, în total 1,4192 g de heroină. Plus, la 14.05.2015, în jurul

orei 2345, în timpul percheziției la domiciliul închiriat de inculpatul Zolotuhin Alexandr,

s-au depistat substanțe narcotice-codeină în masă totală de 28,716 grame + 0,3397

grame, ce formează proporții deosebit de mari. Astfel, este exclusă posibilitatea

provocării și instigării la comiterea a 3 episoade de realizare a heroinei și de păstrare a

codeinei, ce evident este un motiv inventat de partea apărării, pentru a se eschiva de

răspunderea penală.

15

Referitor la motivul din pct. 4.2 - lipsa de răspuns la plângerea inculpatului

Zolotuhin Alexandr adresată Procurorului General, în care Zolotuhin Alexandr a

solicitat tragerea la răspundere penală a lui Molcean Valentin - martorul decisiv în

confirmarea învinuirii în privința lui Zolotuhin Alexandr, pentru realizarea substanțelor

narcotice și denunț calomnios, considerăm că instanța de fond și instanța de apel,

punând la baza condamnării inculpatului Zolotuhin Alexandr, declarațiile martorului

Molcean Valentin și alte mijloace de probă, administrate cu ajutorul lui, i-a dat crezare,

prin ce a dat răspuns la solicitarea din această plângere. Astfel, acest motiv nu este

relevant pentru speța dată.

Cu privire la motivele din pct. 4.3., atragem atenția că în decizia instanței de recurs

nr. 1ra-117/2019, în pct. 8, instanța de recurs se contrazice, descriind că rechizitoriul nu

i-a fost înmânat inculpatului Zolotuhin Alexandr în limba rusă, apoi indică recipisa (f.d.

109, vol. III), unde este confirmat faptul că inculpatul Zolotuhin Alexandr, la

05.11.2015 a primit copia rechizitoriului tradusă în limba rusă, ce este un motiv evident

inventat de partea apărării și urma a fi respins, cu atât mai mult că instanța de apel,

pentru neîmânarea rechizitoriului în limba rusă la faza urmăririi penale, a redus

pedeapsa stabilită inculpatului Zolotuhin Alexandr.

Motivul invocat în pct. 4.4., cu referire la autentificarea ordinului de încasare a

amenzii din 13.03.2015, la fel considerăm că nu este relevant pentru dispunerea

rejudecării cauzei în speța dată, fiindcă acest ordin de încasare nu a fost contestat de nici

un participant la acest proces penal, de unde rezultă că toți sunt de acord că există astfel

de ordin de încasare a amenzii, din 13.03.2015.

s-a efectuat corect și echitabil justiția în speța dată, am propus soluția, prevăzută de art.

435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, de respingere ca inadmisibile a

recursurilor ordinare declarate de avocatul Chirtoacă Leonid în numele inculpatului

Zolotuhin Alexandr și de inculpatul Zolotuhin Alexandr, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iunie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Zolotuhin Alexandr Vladimir, cu menținerea deciziei atacate, dar nu am fost susținuți de

ceilalți judecători.

Judecători Timofti Vladimir

Guzun Ion

16