1ra-2028/2018 — 217-1 alin.3 lit.b CP

1ra-2028/2018 — 217-1 alin.3 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-2080/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 12 decembrie 2017, declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu, și de avocatul Tudor Enachi în

numele inculpatului

Tolmaciov Nicolai XXX, născut la

xxx, originar și locuitor al mun. Xxx, str. Xxx, ap. xxx,

cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 05.07.2016 - 13.06.2017,

instanța de apel: 22.09.2017 - 12.12.2017,

instanța de recurs: 15.11.2018 - 26.12.2018.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

a fost condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. b) Cod penal la 5 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții sau a exercita activități de gestionare a

substanțelor narcotice, psihotrope sau analoagelor lor pe un termen de 4 ani, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis, de la punere în executare a sentinței, cu

includerea perioadei aflării în arest preventiv și la domiciliu din 28.04.2016 până la

15.08.2016 și din 15.08.2016 până la 26.10.2016.

în perioada nedeterminată de timp dar până la 28 aprilie 2016, orele 14.00, până la

momentul efectuării percheziției, un grup criminal organizat, specializându-se în

realizarea substanței narcotice marihuana pe teritoriul mun. Chișinău, din care face

1

parte Tolmaciov N., Cozlov V., Iusubov S. și alte persoane nestabilite de organul

de urmărire penală (la 30 iunie 2016, materialele cauzei penale nr.2016421482 în

privința lui Bulgac V., Iusubov S. și Cozlov V. au fost disjunse, în vederea

continuării de mai departe a urmăririi penale), împărțind rolurile între ei, printre

care Tolmaciov N. și Cozlov V. persoane care organizau aprovizionarea grupului,

de la persoane necunoscute, cu substanță narcotică de tip marihuana, pe care o

transmitea spre realizare lui Iusubov S. și altor persoane necunoscute investite cu

atribuții de distribuire consumatorilor/vânzătorilor, contra sumei de la 105 la 150

lei per gram, care la rândul său o realizau persoanelor necunoscute personal și/ sau

prin intermediul altor persoane necunoscute, contra sumei de 200 lei pentru un

gram, astfel desfășurând o activitate infracțională privind circulația ilegală a

substanțelor narcotice.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate de către organul de urmărire penală

în baza art. 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal, adică circulația ilegală a substanțelor

narcotice în scop de înstrăinare, exprimate în procurarea, păstrarea, expedierea,

transportarea, distribuirea și alte operațiuni ilegale cu substanțele narcotice,

săvârșite de un grup criminal organizat.

Instanța a reținut inexistența unui grup organizat și a încadrat acțiunile

inculpatului în baza art. 2171 alin. (3) lit. b) Cod penal, ca circulația ilegală a

substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, exprimate în procurarea, păstrarea,

expedierea, transportarea, distribuirea și alte operațiuni ilegale cu substanțe

narcotice, săvârșite de două sau mai multe persoane.

Drozdov, a declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 2171 alin. (4) lit. b) Cod

penal la 8 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

Apelantul a indicat că din stenogramele înregistrărilor convorbirilor

telefonice rezultă planul bine determinat existent între Tolmaciov N. și Cozlov V.,

Iusubov S. și alte persoane nestabilite. Astfel, acțiunile inculpatului se încadrează

în termenul grupului criminal organizat prevăzut de art. 2171 alin. (4) lit. b) Cod

penal.

Prin urmare, fiecare persoană avea rolul bine determinat, în scopul realizării

substanțelor narcotice, atunci când prin intermediul telefonului mobil Tolmaciov

N. se înțelegea cu Iusubov S. să-i realizeze substanțe narcotice, iar Trofimov E. se

înțelegea cu Iusubov S. să procure de la acesta substanțe narcotice, Cozlov V.

ducând tratative cu Iusubov S. privind transmiterea spre realizare a altor substanțe

narcotice.

3.1. A declarat apel și avocatul Alexandru Cebanaș, solicitând casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunile inculpatului să fie

reîncadrare în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, cu liberarea de răspundere penală a

ultimului în temeiul art. 217 alin. (5) Cod penal, iar, în cazul stabilirii pedepsei

penale sub formă de închisoare, să-i fie aplicate prevederile art. 90 Cod penal.

Apelantul a invocat că învinuirea înaintată este neîntemeiată, neprobată și

abuzivă, fiind încălcate normele Convenției Europene a Drepturilor Omului,

Constituției RM și Codului de procedură penală.

2

La starea de fapt cu care este sesizată instanța, nu se poate ajunge decât pe

cale de interpretare, iar o eventuală conduită a instanței în acest sens ar fi

inadmisibilă și ar duce la depășirea atribuției cu care a fost investită, precum și ar

încălca flagrant dreptul la apărare al inculpatului, astfel fiind valabil argumentul

apărării privind provocarea infracțiunii.

Potrivit art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, concluziile despre vinovăția

persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri, toate

dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, se interpretează în favoarea

inculpatului, iar conform art. 101 alin. (5) Cod de procedură penală, hotărârea de

condamnare nu se poate întemeia, în măsura determinantă, pe declarațiile

martorului protejat sau pe probele obținute în urma efectuării măsurilor speciale de

investigație.

decembrie 2017, apelurile au fost admise, casată sentința și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Tolmaciov Nicolai a fost condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. b) Cod

penal, la 4 ani și 8 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și

exercita activități legate de circulația drogurilor pe un termen de 4 ani, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, din momentul reținerii, cu includerea

perioadei aflării în arest preventiv și la domiciliu de la 28.04.2016 până la

15.08.2016, și de la 16.08.2016 până la 26.10.2016.

Instanța de apel a observat că instanța de fond, deși în partea dispozitivă a

sentinței recunoaște vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 2171 alin. (3) lit. b) Cod penal, în partea descriptivă a sentinței a omis să

constate fapta comisă, astfel încălcând prevederile art. 394 alin. (1) Cod de

procedură penală.

Rejudecând cauza penală, instanța de apel a constatat că, în perioada

nedeterminată de timp dar până la 28 aprilie 2016, orele 14.00, adică până la

momentul efectuării percheziției, inculpatul Tolmaciov Nicolai prin înțelegere

prealabilă cu un grup de persoane, Cozlov V., Iusubov S. și alte persoane

nestabilite de organul de urmărire penală (la 30 iunie 2016, materialele cauzei

penale nr.2016421482 în privința lui Bulgac V., Iusubov S. și Cozlov V. au fost

disjunse, în vederea continuării de mai departe a urmăririi penale), împărțind

rolurile între ei, printre care Tolmaciov N. și Cozlov V. organizau aprovizionarea

celorlalți, de la persoane necunoscute, cu substanță narcotică de tip marihuana, pe

care o transmiteau spre realizare lui Iusubov S. și altor persoane necunoscute,

investite cu atribuții de distribuire consumatorilor/vânzătorilor, contra sumei de la

105 la 150 lei per gram, care la rândul său o realizau persoanelor necunoscute

personal și/sau prin intermediul altor persoane necunoscute, contra sumei de 200

lei pentru un gram, astfel desfășurând o activitate infracțională privind circulația

ilegală a drogurilor.

Instanța de apel a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina, declarând că pe

Iusubov S. nu-l cunoștea, dar din auzite cunoaște că vinde substanțe narcotice. S-a

adresat la el ca să-i găsească cânepă contra bani însă refuza mereu. Iusubov S. îi

promitea bani în schimbul cânepei, dar niciodată nu a primit. În ziua când a fost

reținut a fost telefonat de Iusubov S., cărui i-a spus că nu-i va da nimic, deoarece

3

nu-i persoană de încredere și conlucrează cu poliția. În momentul reținerii avea la

el un pachet cu marihuana, pe care uneori o bea deoarece îi lua durerea. Niciodată

la nimeni nu a vândut, iar tot ce avea era pentru consum propriu. Când a fost

arestat, poliția i-a propus să conlucreze și să de-a tot ce are. Le-a comunicat că a

strâns cânepa de la o fabrică, după care a predat-o poliției. Ulterior, întâmplător s-a

întâlnit cu Iusubov S. care i-a spus că nu a putut să-l prevină că va fi reținut.

Totodată, vina inculpatului este confirmată integral prin probele

administrate.

Astfel, martorul Iusubov S. a declarat că, pe inculpat l-a văzut de două ori, a

făcut cunoștință în stradă, i-a spus că are nevoie de substanțe narcotice și acesta l-a

ajutat să le achiziționeze. Prima dată a procurat de la inculpat două sau trei bucăți

de marihuana, contra sumei de 100 lei pentru pachețel. A doua oară a procurat

aproximativ aceiași cantitate de substanțe narcotice, achitându-i 200 lei pentru

două bucăți. Nu cunoaște cum au aflat colaboratorii de poliție, însă el a fost reținut

în scară. El a dat comandă de substanțe narcotice și Tolmaciov N. a ieșit afară,

unde poliția l-a reținut. Pe Cozlov V. nu-l cunoaște bine, l-a văzut de câteva ori. A

semnat o cerere de colaborare cu organele de poliție, după care Tolmaciov N. a

fost reținut. El, împreună cu colaboratorii de poliție, l-a telefonat pe Tolmaciov N.

însă nu a mers să se întâlnească, deoarece era reținut. Cu poliția a colaborat din

propria voință, nu a fost impus de nimeni. Nu a cunoscut că convorbirea telefonică

între el și Tolmaciov N. este înregistrată, însă știa că scopul întâlnirii era reținerea

lui Tolmaciov N. Substanțele narcotice care au fost depistate la el erau de la

inculpat, fiind pentru consum propriu. A procurat substanțe narcotice atât de la

Tolmaciov N., cât și de la Cozlov V., ulterior le-a vândut-o lui Trofimov E. Când

vorbea prin telefon cu Tolmaciov N. folosea cuvinte descifrabile „butâlca”,

„petrușca”.

Conform procesului-verbal de percheziție din 26.04.2016, la domiciliul lui

Iusubov S., din mun. Chișinău, bd. Dacia 1/3, ap.18, de la balcon au fost ridicate

33 pachete din hârtie din staniol cu masa vegetală uscată de culoare verzui-cafenie,

10 pachete din polietilenă cu masa vegetală uscată de culoare verzui-cafenie, iar

dintr-o odaie - un cântar electronic de marca Digital Scale, un pachet din hârtie cu

masa vegetală uscată mărunțită de culoare verde, un pachet din hârtie din staniol cu

masa vegetală uscată de culoare verzui-cafenie, un telefon mobil de model Nokia,

în care se afla cartela SIM nr. 068618614.

Potrivit raportului de expertiză chimică nr.34/12/1/R/2331 din 04.05.2016,

masa vegetală din 34 pachețele din hârtie din staniol, 10 pachețele de polietilenă de

tip zip lock și într-un pachețel din hârtie, ridicate la 26.04.2016 de la domiciliul lui

Iusubov S., reprezintă substanță narcotică marihuană, cu masa totală de 25,43 gr.

Pe suprafața cântarului electronic depistat și ridicat în circumstanțele nominalizate,

au fost depistate particole unice de marihuană, care se atribuie la substanțele

narcotice.

Conform procesului-verbal de percheziție corporală din 27.04.2016, de la

Cozlov D. a fost ridicată o sacoșă de culoare neagră în care se afla un vas din

plastic cu masă vegetală uscată, de culoare verde, care, potrivit raportului de

expertiză chimică nr.34/12/1/-R-2479 din 11.05.2016, reprezintă substanță

4

narcotică marihuană, cu masa de 29,81 gr., fiind ridicat și telefonul mobil de model

Alcatel, în care se afla cartela SIM cu nr.068903070.

Potrivit procesului-verbal de percheziție corporală din 28.04.2016, de la

Tolmaciov N. a fost ridicată o sacoșă din polietilenă incoloră cu masa vegetală

uscată mărunțită de culoare verde, care, conform raportului de expertiză chimică

nr.34/12/1-R-2477, reprezintă substanță narcotică marihuană cu masa de 131 gr., și

un telefon mobil de marca Nokia, în care se află cartela Sim cu nr.079471894.

Conform procesului-verbal de cercetare la fața locului din 28.04.2016

efectuat într-o fâșie forestieră din bd. Dacia, în apropiere de str. Hristo-Botev,

indicate de Tolmaciov N., a fost depistat și ridicat un borcan din sticlă cu capac

metalic, în interiorul căruia se află masă vegetală uscată mărunțită de culoare

verde, care potrivit raportului de expertiză chimică nr.34/12/1-R-2477, reprezintă

substanță narcotică marihuană cu masa de 76 gr.

Potrivit procesului-verbal de percheziție corporală din 26.04.2016 de la

Trofimov E. au fost ridicate un pachețel din hârtie din staniol cu masă vegetală

uscată, o lulea, pe pereții interiori ai căreia se află depuneri de substanță de culoare

întunecată, un dop din lemn în interiorul căruia se află un cilindru metalic, cu

depuneri de substanță de culoare întunecată.

Conform raportului de expertiză chimică nr.34/12/l-R-2339 din 04.05.2016,

masa vegetală din pachețelul din hârtie din staniol, ridicate la 26.04.2016 în cadrul

percheziției corporale a lui Trofimov E. reprezintă substanță narcotică marihuană

cu masa totală de 0,11 gr. Pe suprafața dopului din lemn ridicat, a fost depistată,

substanța narcotică rășină de cannabis, cu masa de 0,02 gr., un telefon mobil de

marca Iphone în care se afla cartela SIM cu nr.068407407.

Potrivit raportului de expertiză chimică nr.34/12/l-R-2477 din 11.05.2016,

masa vegetală uscată, mărunțită de culoare verde, ridicată la 28.04.2016 în cadrul

percheziției corporale a lui Tolmacioc N. reprezintă marihuana. Masa vegetală

uscată, mărunțită de culoare verde ridicată în cadrul cercetării la fața locului, într-o

fâșie forestieră, reprezintă marijuana. Cantitatea substanței narcotice – marihuana

constituie în total 207 gr.

Totodată, urmează a fi respinse argumentele acuzatorului de stat privind

calificarea acțiunilor lui Tolmaciov N. în baza art. 2171 alin. (4) lit. b) Cod penal –

de un grup criminal organizat sau de o organizație criminală ori în favoarea

acestora, deoarece potrivit art. 46 Cod penal, grupul criminal organizat este o

reuniune stabilă de persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una

sau mai multe infracțiuni. Această formă de participație se deosebește de altele,

după criteriul ei de stabilitate, de statornicie. Fiecare persoană ce intră în grupul

criminal organizat nu este un simplu participant la acest grup, ci membru al

grupului, indiferent de locul și funcțiile ce i-au fost încredințate în cadrul

desfășurării planului de activitate criminală. Aceste concluzii rezultă și din faptul

că legea nu limitează participarea la grupul organizat doar prin acțiuni de autorat

sau coautorat, cum este cazul participației simple sau complexe.

În speță nu a fost probată existența unui grup criminal organizat cu scopul

comiterii infracțiunii de circulație ilegală a substanțelor narcotice în scop de

înstrăinare, or, reieșind din faptele constatate, din cercetarea stenogramelor

convorbirilor purtate de Tolmaciov N. nu persistă criteriul de determinare a

5

grupului organizat, cel al stabilității și a statorniciei, ultima caracterizându-se prin

durata existenței acestui grup, în care membrii grupului au săvârșit infracțiuni,

precum nu este nici gradul înalt de coordonare și statornicie a legăturilor dintre

membrii grupului criminal indicat de existența unui plan bine determinat de

activitate infracțională, cu desemnarea rolurilor și funcțiilor membrilor grupului, a

unor acte și operațiuni concrete. Statornicia grupului criminal organizat se

manifestă prin acțiunile multiple de organizare, plănuite și pregătire detaliată a

unei infracțiuni.

Totodată, sunt nefondate și argumentele părții apărării privind recalificarea

acțiunilor inculpatului în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, cu liberarea lui de

răspundere penală conform art. 217 alin. (5) Cod penal, or, s-a demonstrat cu

certitudine scopul de înstrăinare, care rezultă din cantitatea mare a drogurilor, iar

alegațiile inculpatului precum că aceste substanțe sunt pentru consum propriu

pentru că este bolnav nu au fost probate prin careva concluzii sau rețete medicale.

Mai mult, inculpatul pe tot parcursul examinării cauzei a avut o poziție de

nerecunoaștere a vinei, iar potrivit art. 217 alin. (5) Cod penal, persoana care a

săvârșit acțiunile prevăzute la art. 217 sau 2171 este liberată de răspundere penală

dacă a contribuit activ la descoperirea sau contracararea infracțiunii ce ține de

circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora, după caz, prin

autodenunțare, predare benevolă a drogurilor, etnobotanicelor sau analogii

acestora, indicare a sursei de procurare a acestor substanțe, la divulgarea

persoanelor care au contribuit la săvîrșirea infracțiunii, la indicarea mijloacelor

bănești, a bunurilor sau a veniturilor rezultate din infracțiune. Nu poate fi

considerată predare benevolă a drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora

ridicarea acestora la reținerea persoanei, precum și la efectuarea acțiunilor de

urmărire penală pentru depistarea și ridicarea lor.

Prin apelul declarat, apărătorul a solicitat recalificarea acțiunilor inculpatului

în baza art. 217 alin. (2) Cod penal, cu dispunerea liberării lui de răspundere penală

în baza art. 217 alin. (5) CP. Dar, în cazul stabilirii unei pedepse cu închisoarea sau

menținerea pedepsei aplicate de instanța de fond, să-i fie aplicate inculpatului

prevederile art. 90 Cod penal.

Astfel, este clară poziția apărării și inculpatului în solicitările înaintate.

Sunt nefondate argumentele apărătorului cu privire la provocarea infracțiunii

de către agenții statului, cu utilizarea agenților provocatori, deoarece inculpatul îl

cunoștea pe investigatorul sub acoperire Iusupov S. ceea ce constituie o violare a

art. 6 CEDO, or martorul Iusupov S. a fost audiat în ședința de judecată, la care a

fost prezent inculpatul și avocatul acestuia, care au avut posibilitatea de a contesta

sau interoga martorul, deci nefiind încălcat dreptul inculpatului la apărare.

La fel, sunt neîntemeiate și alegațiile apărătorului precum că la dosar lipsesc

probe că inculpatul anterior a vândut careva droguri, or, inculpatul anterior a fost

condamnat prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 11.07.2014

pentru infracțiuni legate de circulația ilegală a substanțelor narcotice.

Astfel, instanța de apel a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 217 1

alin. (3) lit. b) Cod penal, ca circulația ilegală a substanțelor narcotice în scop de

înstrăinare, exprimate în procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea,

6

distribuirea și alte operațiuni ilegale cu substanțe narcotice, săvârșite de două sau

mai multe persoane.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a ținut cont

de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75-78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii

săvârșite, care se atribuie la categoria celor grave, comisă cu intenție, că inculpatul

anterior a fost judecat pentru comiterea infracțiunilor similare, însă nu și-a făcut

concluziile necesare și nu s-a corectat, din nou a comis o infracțiune,

concluzionând că reeducarea și corectarea lui este posibilă prin izolare de societate.

Instanța de apel a statuat că este nefondată solicitarea apărării privind

aplicarea instituției suspendării condiționate a executării pedepsei față de inculpat

or, acesta anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare, fără a se corija,

manifestând în continuare un comportament infracțional.

Prin urmare, pedeapsa privativă de libertate este corectă și suficientă pentru

restabilirea echității sociale a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii

societăți, perturbate prin acțiunile inculpatului, aceasta fiind una aptă de a îndeplini

funcțiile și de a realiza scopul pedepsei penale.

Călugăreanu, a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei deciziei și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Recurentul a indicat că instanța de apel se contrazice, constatând că a fost

demonstrat cu certitudine scopul de înstrăinare a drogurilor care reiese din

cantitatea mare a drogurilor, însă exclude reuniunea la care participă Tolmaciov N.

Potrivit înregistrărilor convorbirilor telefonice, s-a confirmat faptul că între

Tolmaciov N., Cozlov V. și Iusubov S. există o legătură strânsă privind procurarea,

distribuirea, comercializarea substanțelor narcotice, ultimii planificau realizarea

substanțelor narcotice. Această legătură fiind remarcată în momentul în care

Cozlov V. și Iusubov S. duceau tratative privind transmiterea spre realizare a

substanțelor narcotice inculpatului.

Din stenogramele înregistrărilor convorbirilor telefonice rezultă că, fiecare

dintre cei nominalizați, aveau roluri bine determinate în scopul realizării

substanțelor narcotice.

Astfel, instanțele urmau să țină cont că în speță persistă criteriul de

determinare a grupului organizat, cel al stabilității și a statorniciei, ultima

caracterizându-se prin durata acțiunii acestui grup, în care membrii grupului au

săvârșit multiple acțiuni criminale doar pentru a atinge scopul de realizare a

substanțelor narcotice.

Prin urmare, instanța de judecată incorect a reîncadrat acțiunile inculpatului,

excluzând elementul „grup criminal organizat”, deși acuzarea a prezentat legătura

acestora prin intermediul măsurilor speciale de investigație efectuate prin

interceptarea convorbirilor telefonice, potrivit cărora se constată înțelegerea

acestora privind înstrăinarea substanțelor narcotice, precum și legătura dintre ei.

Substanța narcotică – marihuana, nu este produsă pe teritoriul R. Moldova,

care de către inculpați este împachetată în pachețele, astfel, fiind clar din start

intenția unei grupări criminale de persoane, care au o intenție unică de a realiza

droguri pe teritoriul R. Moldova, grupare care se caracterizează prin stabilitate,

7

intenție unică de a obține profit de pe urma înstrăinării drogurilor, în cadrul căreia

sunt divizate acțiunile ilegale ale fiecărui membru, transportator, realizator.

În drept, recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

5.1. A declarat recurs și avocatul Tudor Enachi, solicitând casarea

hotărârilor adopătate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie condamnat în baza art. 217 alin. (2) Cod penal.

Însă, ținând cont că inculpatul este pensionar, are 67 de ani, îngrijește de

soția care este cu dizabilitate și grav bolnavă, lui urmează să-i fie stabilită pedeapsa

închisorii pe un termen de 5 luni și 29 de zile, termen pe care la executat în

perioada aflării în arest preventiv și la domiciliu, de la 28.04.2016 până la

26.10.2016.

Prin probele administrate nu se confirmă vinovăția inculpatului în baza art.

2171 alin. (4) lit. b) sau 217 1 alin. (3) lit. b) Cod penal,

Instanțele judecătorești urmau să stabilească cu certitudine anul, luna și ziua

când inculpatul a vândut lui Iusubov S. substanțe narcotice, dar nu să indice în

rechizitoriu noțiunea de - perioadă nedeterminată.

La fel, urmează a fi apreciat critic convorbirile telefonice între Tolmaciov N.

și martor, persoana care conlucra cu organele de poliție, pe nume Iusubov Serghei.

Descifrările telefonice au un caracter operativ, astfel, ofițerul de urmărire

penală urma să documenteze un timp mai îndelungat pe inculpat, pentru a stabili

unde acesta păstrează substanțele narcotice, cum și cui le vinde, adică să

acumuleze probe directe. Anume colaboratorii operativi a MAI, prin intermediul

lui Iusubov S., l-au provocat pe Tolmaciov N. la comiterea infracțiunii.

Nerespectarea jurisprudenței CEDO și încălcarea prevederilor art. 24, 25

Cod de procedură penală, care îl obligă pe acuzatorul de stat să prezinte în ședința

de judecată anumite probe în susținerea acuzațiilor, urmează să fie apreciată ca

nesusținere a acuzațiilor penale în privința inculpatului. Ignorarea acestor prevederi

lezează dreptul inculpatului la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 din

Convenție.

În speță, nu este confirmat „scopul de înstrăinare” incriminat inculpatului,

astfel acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 217 alin. (2) Cod

penal, deoarece la inculpat au fost depistate droguri, el confirmând consumul

acestora la domiciliu, fapt recunoscut și de soția sa.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod

de procedură penală.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

8

apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, și când

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile ordinare

(pct. 5. din decizie), se reține că împrejurările menționate în partea descriptivă a

hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în

mod concludent că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și

de drept privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a

acțiunilor infracționale ale acestuia în baza art. 2171 alin. (3) lit. b) Cod penal, în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor

de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv

declarațiile martorului Iusubov S., că a procurat de la inculpat, în repetate rânduri,

substanțe narcotice; procesul-verbal de percheziție din 26.04.2016, că la domiciliul

lui Iusubov S. au fost ridicate 33 pachete din hârtie din staniol cu masa vegetală

uscată de culoare verzui-cafenie, 10 pachete din polietelenă cu masa vegetală

uscată de culoare verzui-cafenie, un cântar electronic de marca Digital Scale, un

pachet din hârtie cu masa vegetală uscată mărunțită de culoare verde, un pachet din

hârtie din staniol cu masa vegetală uscată de culoare verzui-cafenie și un telefon

mobil de model Nokia, în care se afla cartela SIM nr.068618614; raportul de

expertiză chimică nr.34/12/1/R/2331 din 04.05.2016, că masa vegetală din 34

pachețele din hârtie din staniol, 10 pachețele de polietilenă de tip zip lock și într-un

pachețel din hârtie, ridicate la 26.04.2016 de la domiciliul lui Iusubov S.,

reprezintă substanță narcotică marihuană, cu masa totală de 25,43 gr., pe suprafața

cântarului electronic depistat și ridicat în circumstanțele nominalizate, au fost

depistate particole unice de marihuană, care se atribuie la substanțele narcotice;

procesul-verbal de percheziție corporală din 27.04.2016, că de la Cozlov D. a fost

ridicată o sacoșă de culoare neagră în care se afla un vas din plastic cu masă

vegetală uscată, de culoare verde, care potrivit raportului de expertiză chimică

nr.34/12/1/-R-2479 din 11.05.2016, reprezintă substanță narcotică marihuană, cu

masa de 29,81 gr., inclusiv a fost ridicat și telefonul mobil de model Alcatel, în

care se afla cartela SIM cu nr.068903070; procesele-verbale de percheziție

corporală din 28.04.2016, că de la Tolmaciov N. a fost ridicată o sacoșă din

polietilenă incoloră cu masa vegetală uscată mărunțită de culoare verde, care

conform raportului de expertiză chimică nr.34/12/1-R-2477, reprezintă substanță

narcotică marihuană cu masa de 131 gr., un telefon mobil de marca Nokia, în care

se află cartela sim cu nr.079471894; procesul-verbal de cercetare la fața locului din

28.04.2016, că într-o fâșie forestieră a fost depistat și ridicat un borcan din sticlă cu

capac metalic, în interiorul căruia se află masă vegetală uscată mărunțită de culoare

verde, care potrivit raportului de expertiză chimică nr.34/12/1-R-2477, reprezintă

substanță narcotică marihuană cu masa de 76 gr.; procesul-verbal de percheziție

corporală din 26.04.2016 că de la Trofimov E. au fost ridicate un pachețel din

hârtie din staniol cu masă vegetală uscată, o lulea, pe pereții interiori ai căreia se

află depuneri de substanță de culoare întunecată, un dop din lemn în interiorul

căruia se află un cilindru metalic, cu depuneri de substanță de culoare întunecată;

9

raportul de expertiză chimică nr.34/12/l-R-2339 din 04.05.2016, potrivit căreia s-a

stabilit că masa vegetală din pachețelul din hârtie din staniol, ridicate la 26.04.2016

în cadrul percheziției corporale a lui Trofimov E. reprezintă substanță narcotică -

marihuană cu masa totală de 0,11 gr., pe suprafața dopului din lemn ridicat, a fost

depistată, substanța narcotică rășină de cannabis, cu masa de 0,02 gr., precum și un

telefon mobil de marca Iphone în care se afla cartela SIM cu nr.068407407;

raportul de experiză chimică nr.34/12/l-R-2477 din 11.05.2016, că masa vegetală

uscată, mărunțită de culoare verde, ridicată la 28.04.2016 în cadrul percheziției

corporale a lui Tolmacioc N. reprezintă marihuana, masa vegetală uscată,

mărunțită de culoare verde ridicată în cadrul cercetării la fața locului, într-o fâșie

forestieră, reprezintă marihuana, cantitatea substanței narcotice – marihuana

constituie în total 207 gr., toate probele fiind apreciate în conformitate cu

prevederile art. 101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel

pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile

procurorului și avocatului, indicând argumentat și detailat motivele pentru care au

respins dovezile și versiunile acuzării și apărării, probele administrate pe caz

demonstrând concludent că faptelor săvârșite li s-au dat o încadrare juridică

corectă.

Este de menționat că concluziile instanței de apel privind lipsa provăcării

săvîrșirii infracțiunii pe cazul dat, coroborează și cu următoarele circumstanțe.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, colaboratorii poliției pot să activeze tainic,

dar doar sub un control judiciar, cu respectarea garanțiilor procesuale, și fără a

purcede la provocare, iar statul nu trebuie să permită folosirea probelor, dobândite

în rezultatul unor provocări din partea agenților săi, deoarece va avea loc o

încălcare a art. 6 §1 CEDO. Activitatea agenților trebuie să se rezume doar la

investigarea în mod pasiv a activității persoanei respective, fără o influentă

exercitată într-o manieră instigatoare, demonstrându-se că infracțiunea incriminată

persoanei ar fi fost comisă și fără intervenția agentului sub acoperire. În acest sens,

acțiunile procesuale nu trebuie să poarte un caracter de provocare, la baza căreia

întotdeauna se află instigarea la comiterea unor fapte care pot avea consecințe

nefaste pentru alte persoane. Interesul general nu poate justifica folosirea probelor

obținute la instigarea poliției (hotărîrile CtEDO în cauzele Teixeira de Castro vs Portugalia,

Khudobin vs Rusia).

Din materialele cauzei rezultă că aceste prescripții nu au fost încălcate de

organul de urmărire penală.

Or, în dosarul penal sunt prezente actele privind controlul judiciar asupra

infiltrării și activității agentului sub acoperire, iar instanța de judecată a constatat

motivat și just că activitatea agentului infiltrat s-a rezumat doar la investigarea în

mod pasiv a activității inculpatului, acesta nefiind influențat într-o manieră

instigatoare, el nu a fost încurajat la savîrșirea infracțiunii, acuzarea demonstrînd

că infracțiunea incriminată inculpatului ar fi fost comisă și fără intervenția

agentului sub acoperire (pct. 4. din decizie).

Totodată, soluția instanțelor coroborează și cu jurisprudența națională,

potrivit cărei, săvîrșirea infrațiunii de un grup criminal organizat are loc în cazul în

care această faptă e comisă de o reuniune stabilă de persoane care s-au organizat în

10

prealabil pentru a comite una sau mai multe infracțiuni. Spre deosebite de două sau

mai multe persoane, care s-au înțeles în prealabil despre săvîrșirea sustragerii,

grupul criminal organizat se caracterizează, în special, prin stabilitate, prin

prezența în componența lui a unui organizator și printr-un plan dinainte elaborat al

activității infracționale comune, precum și prin repartizarea obligatorie a rolurilor

între membrii grupului criminal organizat, în timpul pregătirii comiterii infracțiunii

(Hotărîrea Plenului CSJ a RM din 28.06.2004, nr.23 - Cu privire la practica judiciară în procesele

penale despre sustragerea bunurilor, pct. 26.).

Or, prezența împrejurărilor enunțate, în speță și în acțiunile infracționale ale

inculpatului, nu este demonstrată concludent prin probele administrate pe caz.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de

a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de

părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat

că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu

poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument

( hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului în

care instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 4. și 5. din

decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl

propune procurorul și avocatul este o competență și prerogativă legală a acestei

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul

ordinar la fel este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile nominalizate au constituit deja

obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 3. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

11

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârea

atacată cuprinde motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică corectă, și că recursurile ordinare sunt vădit

neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce sunt vădit neîntemeiate, recursurile ordinare de pe rol

urmează a fi declarate inadmisibile.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu, și de avocatul Tudor

Enachi, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12

decembrie 2017, în privința inculpatului Tolmaciov Nicolai XXX, pe motiv că sunt

vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 ianuarie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

12