1ra-376/2019 — art. 151 al. 4 CP

1ra-376/2019 — art. 151 al. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-376/2019

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

13 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Ion Goncear în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2018, în cauza penală, în

privința lui

Lupu Ștefan XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 24.11.2016 până la 15.06.2018;

Instanța de apel de la 20.08.2018 până la 24.10.2018;

Instanța de recurs de la 21.11.2018 până la 13.03.2019.

a c o n s t a t a t :

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal,

fiindu-i numită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 12 ani, cu executare în

penitenciar de tip închis.

iunie 2016, aproximativ ora 18:00, aflându-se în curtea gospodăriei ce aparține cet.

Haralampie Botnari, amplasată XXXXX, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în urma

unui conflict apărut între el și Nicanor Lupu, urmărind scopul vătămării grave a

integrității corporale, intenționat l-a ridicat de brațe pe Nicanor Lupu, după care l-a

izbit cu forța în pământ de pe scările casei de locuit de la înălțimea 1,4 m., în rezultatul

căruia victima a căzut jos, fiindu-i pricinuite, leziuni corporale grave periculoase pentru

viață, sub formă de trauma vertebra-medulară manifestată prin fractura-luxați a

coloanei vertebrale la nivelul cervical C5-C6, revărsate sanguine subdurale și

intramedulare, hemarogie subdurală la nivelul respectiv, contuzie medulară,

hemoragii în țesutul pulmonar, echimoză în regiunea sternului în spațiul intercostal III,

leziuni corporale, care potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 359 din 13 aprilie

2017, în rezultat la ce, la 13 iulie 2016, Nicanor Lupu a decedat în secția de reanimare a

Spitalului raional Orhei.

1

Astfel, prin acțiunile sale intenționate inculpatul a comis infracțiunea de

vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și a sănătății, care este periculoasă

pentru viață și care a provocat decesul victime, adică infracțiunea prevăzută de art. 151

alin. (4) Cod penal.

în numele inculpatului Ștefan Lupu, prin care a solicitat repunerea în termenul de

declarare a apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care

acțiunile inculpatului să fie recalificate în baza art. 157 Cod penal și cu liberarea de

răspundere penală în legătură cu expirarea termenului de prescripție.

În motivarea apelului a invocat că, instanța de judecată la emiterea sentinței de

condamnare nu a dat apreciere critică rezultatelor expertizelor medico-legale

limitându-se doar la descrierea lor.

Procurorul nu a prezentat instanței probe concludente întru elucidarea

divergențelor expertizelor menționate, astfel în ședința de judecată nu a fost

demonstrat faptul legăturii cauzale a decesului părții vătămate și leziunile depistate pe

corpul cadavrului, nu a fost elucidat faptul descris în rezultatele expertizei prin care se

menționează faptul că leziunile corporale au putut fi provocate de la căderea proprie a

corpului.

De asemenea, avocatul a menționat că, inculpatului i-a fost încriminată agravanta

săvârșirea infracțiunii în stare de ebrietate, însă acest fapt nu a fost probat în cadrul

urmăririi penale și nu și-a găsit confirmare în cadrul cercetării judecătorești.

Totodată, apărătorul a indicat că de către instanța de judecată a fost emisă

sentința, în lipsa inculpatului.

2018, a fost respins apelul declarat de către avocatul Ion Goncear în numele

inculpatului, ca fiind nefondat, menținând sentința atacată.

4.1. În motivarea deciziei pronunțate instanța de apel a menționat că, apelul

declarat de către avocat este depus în termen, luând în considerație că sentința

Judecătoriei Orhei, sediul Central a fost pronunțată public la 15 iunie 2018 (f.d.126-129)

în lipsa inculpatului, iar la materialele cauzei nu este anexată nicio dovadă când i-a fost

adusă la cunoștință lui Ștefan Lupu sentința, iar avocatul Ion Goncear a încheiat

contract de asistenta juridică nr.7 cu inculpatul la 23.07.2018, iar la 30.06.2018 a depus

cererea de apel, fapt confirmat prin ștampila aplicată de instanță (f.d.134-142), totodată

din cererea de apel se constată că inculpatul a fost reținut la 16.07.2018 de către IP Orhei,

care și i-a adus la cunoștință sentința.

Audiind participanții la proces, cercetând probele administrate de instanța de

fond și apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, verificând

2

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate a primei instanțe în raport cu motivele apelului

declarat, călăuzindu-se de intima convingere, instanța de apel a respins ca fiind

nefondat apelul avocatului Ion Goncear în numele inculpatului din următoarele

considerente:

Examinând probatorul administrat, instanța de apel a conchis ca fiind dovedită

vina inculpatului în afara dubiilor rezonabile prin următoarea sistemă de probe

pertinente, concludente, utile și veridice, care coroborează între ele: declarațiile

succesorului părții vătămate Tatiana Lupu (f.d.117); declarațiile martorului Haralampie

Botnari (f.d.119); raportul privind recepționarea informației telefonice despre comiterea unei

fapte ilicite, prin care Serviciul de Gardă al Inspectoratului de Poliție Orhei, a recepționat

comunicarea telefonică parvenită de la Secția de internare a Spitalului rațional Orhei, prin care

de comunică că după ajutor medical s-a adresat Nicanor Lupu, cu diagnosticul: traumatism

cervical grav(f.d.8); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 12.12.2015, cu imaginile foto

anexate (f.d. 9-13); raportul de expertiză medico-legală nr. 109D/1487 din 21.09.2016 (f. d. 61);

raportul de expertiză judiciară în comisie nr. 359 din 13.04.2017 (f. d.104-109).

Instanța de apel a apreciat nerecunoașterea vinei de către inculpat, drept o

metodă de apărare și un drept de a nu se auto incrimina garantat de art. 66 Cod de

procedură penală și art. 6 CEDO, or, persoana care pe parcursul procesului penal are

calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărit pentru depunerea declarațiilor false

sau refuzul de a face declarații și nu poate fi calificată ca circumstanță agravantă la

stabilirea pedepsei penale.

De asemenea, instanța de apel a menționat că în acțiunile inculpatului sunt

prezente elementele infracțiunii prevăzute de art. 151 Cod penal, obiectul îl reprezintă

corpul persoanei, latura obiectivă: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea sau

inacțiunea de cauzare a vătămării grave a integrității corporale sau a sănătății care este

periculoasă pentru viață și care a provocat decesul victime; 2) urmările prejudiciabile

sub forma vătămării grave a integrității corporale sau a sănătății care a provocat decesul

victime; 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile,

latura subiectivă a infracțiunii analizate se exprimă, în primul rând, prin vinovăție sub

formă de intenție directă sau indirectă.

Astfel instanța de apel a identificat că inculpatul a acționat cu intenție directă, de

a se răfui cu Nicanor Lupu în curtea gospodăriei cet. Haralampie Botnari, l-a ridicat de

brațe pe Nicanor Lupu, după care l-a izbit cu forța în pământ de pe scările casei de

locuit de la înălțimea 1,4 m.

Totodată, instanța de apel a menționat că intenția inculpatului, a fost îndreptată

anume spre vătămarea gravă a integrității corporale a lui Nicanor Lupu, or, acesta l-a

ridicat de brațe, după care l-a izbit cu forță în pământ de pe scările casei de locuit de la

înălțimea 1,4 m., care conform raportului de expertiză judiciară în comisie nr. 359 din

3

13.04.2017, i-a cauzat leziuni corporale lui Nicanor Lupu sub formă de fractură-luxație

C5-C6, revărsate sanguine subdurale și intramedulare - leziuni ce au fost produse prin

mecanism de hiperflexie a capului. Echimoză în regiunea sternului, fractura sternului

în spațiul intercostal III, excoriație în regiunea umărului drept - leziuni produse la

acțiunea traumatică a unui corp contondent dur sau la lovirea de un asemenea corp.

Astfel, instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul apărătorului precum

că, probele administrate și cercetate dovedesc că a fost comisă faptă prevăzută de art.

157 Cod penal, adică vătămarea gravă ori medie a integrității corporale sau a sănătății

cauzată din imprudență, s-au manifestat datorită imprudenței, or, neglijența ca

modalitate a imprudenței există atunci când persoana nu își dădea seama de caracterul

prejudiciabil al faptei, nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor prejudiciabile,

deși urma să le prevadă. Astfel, lipsa de înțelegere a gradului prejudiciabil al faptei și

al prevederii producerii rezultatului ei deosebesc imprudența de toate celelalte

modalități ale vinovăție.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit că, instanța de fond corect a conchis că

inculpatul a comis fapta intenționat, or, însuși din declarațiile martorului Haralampie

Botnari rezultă clar că urmare a conflictului iscat între Ștefan Lupu și Nicanor Lupu,

ultimul a fost ridicat de către Ștefan Lupu după care l-a izbit cu forța în pământ de pe

scările casei de locuit de la înălțimea 1,4 m., care în cele din urmă văzând că aceasta nu

se poate mișca, împreună cu Haralampie Botnari l-au încărcat în roabă și l-au dus la

domiciliul său și l-au descărcat pe iarbă jos, după care au plecat în continuare să stea la

masă, fără a încerca să cheme salvarea sau să acorde alt ajutor.

Așadar, instanța de apel a indicat că latura subiectivă a infracțiunii prevăzute de

art. 151 Cod penal se exprimă, în primul rând, în vinovăție sub formă de intenție directă

sau indirectă. Caracterul intenției directe sau indirecte a făptuitorului reiese din analiza

circumstanțelor faptice ale celor comise: obiectul vulnerant folosit; zona corpului spre

care au fost îndreptate și exercitate actele de violență; intensitate actelor de violență;

gravitatea leziunilor cauzate, precum și comportamentul făptuitorului înainte și după

comiterea infracțiunii.

La fel, instanța de apel a apreciat critic argumentul avocatului precum că, nu s-a

constatat faptul cauzării leziunilor corporale, or, atât instanța de fond, cât și în instanța

de apel s-a constatat cu certitudine că aceste leziuni au fost cauzate în urma aruncării

lui Nicanor Lupu, fapt confirmat inclusiv prin declarațiile martorului și ale inculpatului

unde au declarat că ,,De la acțiunile lui Ștefan Lupu, Nicanor a căzut peste perila și a căzut

la pământ, lângă un copac de nuc. Nicanor, se află culcat la pământ și nu putea să se ridice, doar

gemea, a observat că se schimbă la față și se simte rău. Nicanor încerca să se ridice, însă nu îi

reușea.", iar inculpatul a menționat că ,,(...)deoarece Lupu Nicanor nu se putea mișca.

Împreună cu Haralampie Botnari, au încercat să-l apuce de subraț pe Lupu Nicanor ca să-l ducă

4

acasă, dar acesta era greu, motiv pentru care l-au pus în roabă și l-au dus la el acasă, care se află

peste două gospodării, unde l-au pus în poziția culcat pe spate în curtea casei lângă scară, la

umbră”.

Cu referire a stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța de apel a ținut cont

de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, de pericolul social al infracțiunii,

și anume că este o infracțiune deosebit de gravă, personalitatea inculpatului, care

anterior nu a fost judecat (f.d. 20), nu se află la evidența medicului psihiatru sau

narcolog (f.d. 18,19), la locul de trai se caracterizează satisfăcător (f.d. 21). Circumstanțe

atenuante nu au fost reținute, iar în baza art. 77 Cod penal, s-a reținut circumstanța

agravantă - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care se afla în stare de ebrietate, fapt

confirmat prin declarațiile inculpatului și martorului care au menționat că ,,La 24 iunie

2016, a venit de la cosit cu vecinul Haralampie Botnari și s-au dus la el acasă să consume băuturi

alcoolice”.

Astfel, instanța de apel a conchis că, concluzia instanței de fond privind pedeapsa

stabilită inculpatului este una corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost respectate

exigențele legii, pedeapsa stabilită inculpatului fiind în limitele prevăzute de legea

penală.

Goncear în numele inculpatului în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, prin care solicită casarea hotărârilor anterioare, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie recalificate acțiunile de la

art. 151 alin. (4) la 157 Cod penal, cu eliberarea acestuia în legătură cu expirarea

termenului de prescripție.

În motivarea cerințelor sale, recurentul susține dezacordul cu aprecierea probelor

de către instanța de apel, mai mult indică că instanța de apel a pus la baza condamnării

inculpatului probe contradictorii.

De asemenea, avocatul susține argumentele invocate în instanța de apel și anume

faptul că, instanța eronat a conchis că inculpatul a săvârșit fapta în stare de ebrietate și

că nu au fost stabilite de către organul de urmărire penal legătura cauzală între acțiunile

inculpatului și urmările prejudiciabile.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, ținând cont de opinia

procurorului expusă în referință prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind

neîntemeiat, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil

din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

5

Din conținutul cererii de recurs se deduce temeiurile prevăzute de pct. 6), 8), 12)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, având în vedere că apărătorul critică

vinovăția inculpatului, considerând că, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, solicitând ca

inculpatului să-i fie recalificate acțiunile de la art. 151 alin. (4) la 157 Cod penal, cu

eliberarea acestuia în legătură cu expirarea termenului de prescripție.

Analizând motivele indicate în textul recursului, Colegiul penal sesizează că, de

fapt, recurentul contestă modalitatea de apreciere a probelor de către instanțele

inferioare, considerând că acestea sunt insuficiente și nu dovedesc cu certitudine că

faptele incriminate în actul de învinuire au fost comise de către inculpatul Ștefan Lupu.

La acest capitol, instanța de recurs subliniază că, procedura de apreciere a probelor

ține de starea de fapt a cauzei, care a fost deja statuată de către instanța de apel, de

competența căreia este stabilirea stării de fapt. Instanța de recurs este în drept să

intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s-o caseze, atunci când se constată

comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea de fapt deja constatată prin

hotărârea judecătorească devenită definitivă.

Această concluzie se desprinde din prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, care prin temeiurile enumerate în pct. 1)-16) oferă dreptul de casare numai dacă

se constată o eroare de drept.

Aprecierea probelor ca temei de recurs nu se specifică în norma vizată, iar

dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar constitui temei de

casare a unei hotărâri de condamnare.

Cu referire la alegațiile apărării precum că, instanța a admis o eroare gravă de fapt,

Colegiul penal în această ordine de idei specifică că, pentru a constitui caz de casare,

eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fi influențat soluția cauzei,

iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește

dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și

conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept

consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Dar, verificând probatoriul administrat în cauză, prin prisma argumentelor

invocate de către recurent, Colegiul penal le consideră ca nefondate, în sensul că

vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii incriminate se dovedește indubitabil

din probele acumulate și că, la caz, nu a fost comisă nicio gravă eroare de fapt de către

instanța de apel la judecarea cauzei, care ar duce la casarea hotărârii atacate și

adoptarea unei alte soluții.

Colegiul penal reține că, motivul invocat de recurent, precum că „nu au fost

întrunite elementele infracțiunii”, constituie o interpretare subiectivă a sa, or, instanța

de apel corect a constatat că, în acțiunile lui Ștefan Lupu, sunt prezente toate elementele

6

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, argumente pe care

instanța de recurs le acceptă și pentru a evita repetări inutile le însușește (vezi pct. 4.1.

din prezenta decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanța de apel. În cazul în care acesta și-a motivat decizia luată,

arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală,

pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de

recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor

instanțe(hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). .

Mai mult, Colegiul penal reiterează că, reieșind din materialele dosarului, soluția

adoptată de către instanța de apel în partea calificării de drept a acțiunilor inculpatului

în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, este corectă și întemeiată prin ansamblul de probe

expus și analizat în hotărârea contestată și menționate în pct. 4.1. al prezentei decizii.

Astfel, Colegiul penal susține că argumentul recurentului precum că acțiunile lui

urmează a fi calificate în baza art. 157 Cod penal, nu poate fi luat în calcul, deorece

vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită în instanțele de judecată prin declarațiile

succesorului părții vătămate Tatiana Lupu (f.d.117); declarațiile martorului Haralampie

Botnari (f.d.119); raportul privind recepționarea informației telefonice despre comiterea unei

fapte ilicite, prin care Serviciul de Gardă al Inspectoratului de Poliție Orhei, a recepționat

comunicarea telefonică parvenită de la Secția de internare a Spitalului rațional Orhei, prin care

de comunică că după ajutor medical s-a adresat Nicanor Lupu, cu diagnosticul: traumatism

cervical grav(f.d.8); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 12.12.2015, cu imaginile foto

anexate (f.d. 9-13); raportul de expertiză medico-legală nr. 109D/1487 din 21.09.2016 (f. d. 61);

raportul de expertiză judiciară în comisie nr. 359 din 13.04.2017 (f. d.104-109).

De asemenea, Colegiul penal ține să remarce că, dispozițiile art. 157 Cod penal,

prevede răspunderea pentru infracțiunea de vătămare gravă ori medie a integrității

corporale sau a sănătății cauzată din imprudență, obiectul juridic special îl formează

relațiile sociale cu privire la sănătatea persoanei, obiectul material vătămare gravă ori

medie a integrității corporale sau a sănătății cauzată din imprudență îl reprezintă

corpul persoanei.

Așadar, infracțiunea prevăzută la art. 157 Cod penal, nu poate avea urmări

prejudiciabile exprimate în decesul victimei, or, lipsirea de viață din imprudență trebuie

să fie calificată în conformitate cu art. 149 Cod penal.

Totodată, Colegiul penal va respinge alegațiile apărătorului precum că, instanțele

de judecată cât și organul de urmărire penală nu au identificat legătura cauzală dintre

acțiunile inculpatului cu survenirea decesului lui Nicanor Lupu, or, din declarațiile

7

martorului cât și a inculpatului, inclusiv expertizele medicale demonstrează că decesul

acestuia a survenit în urma căderii.

Mai mult, instanța de recurs ordinar va respinge ca fiind declarative alegațiile

avocatului precum că instanțele de fond eronat au stabilit în acțiunile inculpatului

circumstanța agravantă ,,comiterea faptei în stare de ebrietate”, or, din probele

administrate în respectiva cauză penală se dovedește faptul că inculpatul a consumat

băuturi alcoolice împreună cu Haralampie Botnari.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2)

Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor de drept ce

ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de avocatul Ion Goncear în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24

octombrie 2018, în cauza penală, în privința lui Lupu Ștefan XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 aprilie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

8