1ra-14/2019 — art. 327, 309-1 alin. 3 CP

1ra-14/2019 — art. 327, 309-1 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul 1ra-14/2019

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

12 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componenta:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan, Elena Cobzac, Nadejda Toma, Victor Boico

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorii în

Procuratura de circumscripție Chișinău Gavriliță Vitalie și Tăut Dorina, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 martie 2018, în cauza

penală privindu-i pe

Evstrati Iurie XXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în s. XXXX, r-nul XXXX

și

Cecan Nicolai XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX, r-nul XXXXX, domiciliat

în XXXXX, str. XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

15.07.2016 - 29.03.2018,

27.07.2018 - 12.02.2019

Asupra admisibilității recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

- Cecan Nicolai în baza art.3091 alin.(3) lit. a), c) Cod penal la 5 ani închisoare cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități în cadrul Ministerului

Afacerilor Interne pe un termen de 2 ani.

În baza art.90 Cod penal, pedeapsa aplicată a fost suspendată condiționat, pe un

termen de probă de 2 ani;

- Evstrati Iurie în baza art.3091 alin.(1) Cod penal la 2 ani închisoare cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități în cadrul Ministerului Afacerilor Interne

pe un termen de 1 an.

În temeiul art.84 alin. (4) Cod penal, în termenul pedepsei stabilite s-a inclus durata

pedepsei executate parțial în baza sentinței Judecătoriei Ialoveni din 16.10.2010, devenită

1

irevocabilă prin decizia Colegiului penal al CSJ din 26.10.2011, fiindu-i stabilită pedeapsa

lui Evstrati Iurie - 4 ani închisoare cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita

activități în cadrul Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 3 ani.

- Evstrati Iurie în baza art.3091 alin.(3) lit. a), c) Cod penal la 5 ani și 6 luni închisoare

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități în cadrul Ministerului

Afacerilor Interne pe un termen de 4 ani.

În baza art.85 Cod penal, la pedeapsa aplicată lui Evstrati Iurie i-a fost cumulată

parțial pedeapsa neexecutată, fixată prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 16.12.2010,

stabilindu-i pedeapsa definitivă de 6 ani închisoare cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități în cadrul

Ministerului Afacerilor Interne pe un termen de 5 ani.

Procesul penal în privința lui Evstrati Iurie în baza art.327 alin.(1) Cod penal, a fost

încetat pe motiv că există alte circumstanțe care exclud tragerea la răspunderea penală.

Acțiunea civilă înaintată de XXXXX împotriva lui Evstrati Iurie și Cecan Nicolae cu

privire la repararea prejudiciului, a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

inspector operativ superior de sector al postului de poliție Răzeni a CPR Ialoveni al MAI

în baza ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr.70 ef, din 22.02.2008 și Cecan Nicolai,

deținând funcția de polițist al secției poliției criminale a CPR Ialoveni MAI, în baza

ordinului Ministerului Afacerilor Interne nr.176 ef, din 24.06.2010, și fiind, astfel conform

art.123 alin.(1) Cod penal, persoane cu funcție de răspundere, investite cu drepturi și

obligații în vederea exercitării funcțiilor autorității publice, contrar art.3 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale adoptată la

Roma la 04.11.1950, la care Republica Moldova a aderat la 12.09.1997, art.24 alin.(2) din

Constituția Republicii Moldova, art.art.(1), (2) pct.2) și 4), art.12 pct.1), 14, 15 din Legea

nr.416-XII din 18.12 1990 „cu privire la poliție” pct.16 lit. a), b) din Codul de etică și

deontologie al polițistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.481 din 10.05.2006 și

atribuțiilor funcționale stipulate în fișa postului a funcție deținute, care î-i obligau să nu

supună pe nimeni la tortură, să nu aplice forța fizică, decât pentru curmarea infracțiunilor,

pentru înfrângerea rezistenței opuse cerințelor legale, dacă metodele non-violente nu

asigură îndeplinirea obligațiilor ce-i revin, să respecte Constituția și legile Republicii

Moldova, să nu aplice acte de tortură tratamente sau pedepse inumane sau degradante, în

orice circumstanță s-ar afla, să nu recurgă la forță cu excepția cazurilor de necesitate

absolută și numai în măsura necesară atingerii unui obiectiv legitim, au comis acțiuni

criminale în următoarele circumstanțe.

Astfel, Evstrati Iurie, fiind persoană cu funcție de răspundere și acționând cu titlu

oficial, reprezentând Ministerul Afacerilor Interne, la 03 septembrie 2009, pe la ora 0900,

din camera persoanelor deținute a CPR Ialoveni, l-a luat pe arestatul Gurău Victor,

ridicându-l la etajul trei al CPR Ialoveni în biroul ofițerului de urmărire penală Varanița

Andrei, unde urmărind scopul obținerii de informații și mărturisiri privitor la săvârșirea

furtului din vila cet. Loscotov Vladimir, amplasată în sectorul de vile „Romanița Mihai” din

s. Răzeni, r-nul Ialoveni, infracțiune săvârșită în perioada de timp 04.06.2009-14.06.2009,

precum și a altor infracțiuni de furt comise pe teritoriul s. Răzeni, îl numea pe Gurău Victor

cu cuvinte necenzurate și îl supunea acțiunilor de violenta psihică și fizică manifestate prin

aplicarea unei lovituri cu pumnul în cap, apoi cu palma în regiunea feței, dar deoarece acesta

nu recunoștea fapta imputată, i-a aplicat o lovitură cu ferestrăul în regiunea capului. În

2

rezultatul acțiunilor violente cu caracter de tortură întreprinse de către Evstrati Iurie,

conform raportului de expertiză medico-legală nr.1145/D, lui Gurău Victor i-a fost cauzată

vătămare corporală ușoară sub formă de plagă contuză a regiunii parietale a capului.

Tot el, Evstrati Iurie, de comun acord, împreună cu Cecan Nicolai, fiind ambii

persoane cu funcție de răspundere și acționând cu titlu oficial, reprezentând Ministerul

Afacerilor Interne, la 16 aprilie 2011, aflându-se în biroul de serviciu al postului de poliție

Răzeni, din incinta primăriei Răzeni, r-nul Ialoveni, având scopul de a obține de la minorul

Grigorean Victor, născut la 25.12.1995, informații și mărturisiri privitor la săvârșirea

sustragerii pe ascuns a două acumulatoare de model „Ista” de 12 V și 190 Amh, infracțiune

comisă în noaptea de 15.04.2011 spre 16.04.2011 de persoane care până la moment nu sunt

cunoscute organului de urmărire penală, ambii, adică Evstrati Iurie și Cecan Nicolae, îl

numeau pe minorul XXXXX cu cuvinte necenzurate și îl supuneau acțiunilor de violență

psihică și fizică manifestate prin aplicarea multiplelor lovituri cu mâinile și picioarele în

diferite părți ale corpului, apoi aplicând violență l-au pus jos la podele pe burtă, i-au răsucit

mâinile la spate, iar pentru a nu striga, i-au introdus în gură chipiul. După aceasta l-au ridicat

de jos, dar deoarece nu recunoștea fapta imputată, din nou l-au pus pe burtă continuând să-

i răsucească mâinile la spate și să-i aplice lovituri cu pumnii și picioarele în diferite părți ale

corpului, acțiuni care în comun au durat de la orele 1700 până la 1730 ale zilei indicate.

În rezultatul acțiunilor violente cu caracter de tortură întreprinse de către Evstrati Iurie

și Cecan Nicolae, conform raportului de expertiză medico-legală nr.1621/D din 30 iunie

2011 minorului Grigorean Victor i-au fost cauzate echimoze cu excoriații pe membrul

superior stâng, ce au fost calificate ca leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății.

2.1. De către organul de urmărire penală Evstrati Iurie a fost învinuit pentru faptul că,

fiind persoană cu funcție de răspundere și acționând cu titlu oficial, reprezentând Ministerul

Afacerilor Interne, în perioada de timp 29.04.2010 - 05.05.2010, a primit o comunicare orală

de la cet. Bivol Lidia, locuitoare a s. Rezeni r-nul Ialoveni privitor la sustragerea din

domiciliul feciorului Bivol Serghei a bunurilor materiale în sumă de aproximativ 6 000 euro.

Deplasându-se la fața locului și stabilind cu certitudine că a fost comisă o infracțiune

de furt, adică a faptei care, potrivit dispozițiilor art.16 alin.(3) Cod penal, se atribuie la

categoria infracțiunilor grave, și presupunând că această infracțiune nu va putea fi

descoperită, Evstrati Iurie, acționând în interes personal, urmărind scopul diminuării

artificiale a numărului de crime nedescoperite din sectorul său de activitate și voalării

incompetenței sale profesionale, manifestată prin neputința identificării făptuitorului

furtului de la cet. Bivol Serghei, a decis să tăinuiască de la înregistrare infracțiunea

respectivă.

În continuare, folosind intenționat situația sa de serviciu în interese personale și

profitând de funcția sa autoritară, a încălcat prevederile art.art.57 alin.(2) pct.1), 265 alin.(1)

Cod de procedură penală, potrivit cărora organul de urmărire penală este obligat să

primească plângerile sau denunțurile referitoare la infracțiunile săvârșite, pregătite sau în

curs de pregătire chiar și în cazurile în care nu este de competenta lui, art.260 alin.(1) Cod

de procedură penală, potrivit căruia procesul-verbal privind acțiunea de urmărire penală se

întocmește în timpul efectuării acestei acțiuni sau imediat după terminarea ei de către

persoana care efectuează urmărirea penală; art.158 alin.(4) Cod de procedură penală, potrivit

cărora obiectele descoperite în timpul cercetării la fața locului se examinează la locul

efectuării acestei acțiuni și rezultatele examinării se consemnează în procesul-verbal al

acțiunii respective; art.273 alin.(1), (2), (3) Cod de procedură penală, potrivit cărora

organele de constatare sânt politia - pentru infracțiuni ce nu sânt date prin lege în competența

3

altor organe. În condițiile prezentului cod, organele menționate au dreptul să rețină

făptuitorul, să ridice corpurile delicte să solicite informațiile și documentele necesare pentru

constatarea infracțiunii, să citeze persoane și să obțină de la ele declarații, să procedeze la

evaluarea pagubei și să efectueze orice alte acțiuni care nu suferă amânare, cu întocmirea

proceselor-verbale în care se vor consemna acțiunile efectuate și circumstanțele constatate;

art.art.12 pct.3), 13), 16) a Legii nr.416 XII din 18.12.1990 Cu privire la poliție, potrivit

cărora colaboratorul de poliție are obligațiunea să înregistreze informația cu privire la

infracțiuni, contravenții administrative și alte evenimente care periclitează securitatea

publică, să reacționeze prompt la sesizări și comunicări despre infracțiuni ... cât și

prevederile anexei nr.1 a Ordinului Interdepartamental comun nr.121/254/286-0/95 din

18.07.2008, capitolul II pct.5) conform căruia primirea și înregistrarea sesizărilor, indiferent

de locul și timpul comiterii lor, de plenitudinea datelor anunțate, se efectuează zilnic în orele

de lucru, iar de către unitățile de gardă și efectivul organelor de poliție antrenat în serviciu -

pe parcursul a 24 de ore. Organul este obligat să primească și să înregistreze sesizările chiar

și în cazul în care cauza nu este de competența lui; capitolul II pct.7) conform căruia în cazul

adresării persoanei cu plângere, denunț sau autodenunț declarate oral, acestea se

consemnează într-un proces-verbal semnat de persoana care face declarația și lucrătorul

organului, care a primit sesizarea, cât și capitolul V pct.26) potrivit căruia în cazul când

informația despre infracțiune s-a confirmat, colaboratorul organului va primi plângerea sau

denunțul în ordine stabilită, iar în cazul depistării nemijlocite a infracțiunii - un raport, care

se vor înregistra în Registrul nr.1; art.3.1, 4.12 pct. b) al Instrucțiunii „Cu privire la

activitatea șefului secției, șefului de post și a inspectorului de sector”, aprobate prin ordinul

MAI nr.200 din 10.06.2003 care prevede că, șeful de post efectuează primirea, înregistrarea

și examinarea în limitele competenței sale a cererilor și comunicărilor cetățenilor,

întreprinderilor și organizațiilor despre infracțiuni cu înregistrarea ulterioară în registrele

comisariatului de poliție; pct.3, 4, 5 capitolul II din fișa de post - atribuțiile de serviciu,

aprobată de comisarul CPR Ialoveni la 28.04.2009 conform căruia, șeful de post efectuează

primirea, înregistrarea și examinarea în limitele competenței sale a cererilor și comunicărilor

cetățenilor, întreprinderilor și organizațiilor despre infracțiuni cu înregistrarea ulterioară în

registrele comisariatului de poliție, informează unitatea de gardă a comisariatului de poliție

despre infracțiunile comise pe teritoriul postului, întreprinde toate măsurile de pază a locului

comiterii crimelor, precum și de stabilire a martorilor oculari, efectuează măsurile de

cercetare operativă și calitativă a infracțiunii.

Peste două zile de la depistarea săvârșirii infracțiunii de furt în biroul de serviciu din

incinta primăriei Răzeni, r-nul Ialoveni, Evstrati Iurie a primit cererea de la cet. Bivol Lidia,

însă nu a înregistrat-o în modul prevăzut de lege, nu a întocmit procesul-verbal de cercetare

la fața locului, nu a luat explicații scrise de la persoanele implicate, nu a ridicat în modul

prevăzut de legislație amprentele digitale depistate la fața locului.

În rezultatul acțiunilor lui Evstrati Iurie, contrare scopului procesului penal,

intereselor cet. Bivol Lidia, le-au fost cauzate daune în proporții considerabile, manifestate

prin tăinuirea unei infracțiuni și lezarea prin aceasta a imaginii poliției ca organ de drept al

autorității publice, chemat să apere pe baza respectării stricte a legilor, viața, sănătatea și

libertățile cetățenilor, interesele societății și ale statului de atentatele și alte atacuri

nelegitime.

inculpatului I. Evstrati, avocatul V. Valuța în numele inculpatului N. Cecan și inculpatul N.

Cecan, care au solicitat:

4

- procurorul, casarea sentinței în partea ce ține de încetarea procesului penal în

privința lui Iu. Evstrati în baza art.327 alin.(l) Cod penal, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care Iu. Evstrati să fie recunoscut culpabil de comiterea infracțiunii

prevăzute de art.327 alin.(1) Cod penal și a-i stabili pedeapsa definitivă de 6 ani și 6 luni

închisoare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a

exercita activitate în cadrul MAI pe termen de 5 ani, invocând că instanța eronat a considerat

nule ordonanțele de punere sub învinuire a lui Iu. Evstrati din 29.09.2011 și 25.10.2011, pe

motiv că organul de urmărire penală a omis termenul de 3 luni de punere sub învinuire a

bănuitului Iu. Evstrati, de la momentul pornirii urmării penale, deoarece acest termen se

calculează nu din data pornirii urmăririi penale, dar din data emiterii ordonanței de

recunoaștere în calitate de bănuit din 30.06.2011, ce la caz a fost respectat;

- avocatul L. Maliga în numele lui Iu. Evstrati, solicită casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, din motiv că

faptele de care este învinuit nu au fost săvârșite de către acesta, invocând că instanța a

apreciat în mod greșit probele acumulate, deoarece partea acuzării nu a prezentat probe care

ar demonstra că Iu. Evstrati a comis faptele de care a fost învinuit și că acestea au fost

acumulate cu încălcări de procedură; - pe episodul în care figurează ca parte vătămată V.

Gurău, instanța și-a întemeiat soluția pe declarațiile lui V. Gurău, care dimpotrivă urmau a

fi apreciate critic, deoarece ultimul a fost reținut de către Iu. Evstrati pentru faptul că ar fi

comis o infracțiune de viol fiind deținut în IP 13, iar prin declarațiile martorilor V. Pulbere

și A. Varanița se infirmă faptul că partea vătămată să fi fost bătută s-au să fi avut careva

leziuni corporale; - declarațiile martorilor pe care și-a întemeiat soluția instanța urmau a fi

apreciate critic, din motiv că aceștia nu au văzut momentul când V. Gurău a fost bătut de

către Iu. Evstrati, astfel lipsind probe concludente, care ar demonstra faptul că anume

inculpatul i-a aplicat lovituri lui V. Gurău; - pe episodul de tortură în privința lui V.

Grigorean, organul de urmărire penală nu a demonstrat că fapta ar fi fost comisă de inculpat,

instanța și-a întemeiat concluziile pe declarațiile martorilor care au relatat doar ce le-a

comunicat XXXXX și mama acestuia, iar din raportul de expertiză medico-legală nr.1621/D

din 30.06.2011, părții vătămate i-au fost cauzate leziuni corporale fără cauzare prejudiciului

sănătății și acestea puteau fi provocate și în urma jocurilor pe care le-a avut XXXXX,

Ig. Mitrici și D. Bivol; - instanța, deși a încetat procesul penal pe învinuirea adusă în baza

art.327 alin.(1) Cod penal, pe motiv că s-a constatat că au fost încălcate prevederile art.63

alin.(3) Cod de procedură penală și prin urmare, ordonanța de punere sub învinuire se

consideră nulă, astfel că devin nule și celelalte acte procesuale, așa că pe toate capetele de

acuzare urma a fi încetat procesul penal, pe motiv că există circumstanțe ce exclud tragerea

la răspundere penală;

- avocatul V. Valuța în numele inculpatului N. Cecan și inculpatul, solicită casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare în baza art.3091 alin.(3)

lit. a), c) Cod penal, deoarece reieșind din probele administrate în cadrul cercetării

judecătorești, fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii incriminate,

declarațiile părții vătămate sunt contradictorii, și acestea nu au primit o apreciere obiectivă.

fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de avocatul L. Maliga în numele inculpatului

Iu. Evstrati, de inculpatul N. Cecan și avocatul acestuia V. Valuța.

S-a admis apelul declarat de procuror, a fost casată parțial sentința în privința lui Iu.

Evstrati, în partea încetării procesului penal în baza art.327 alin.(1) Cod penal, în partea

pedepsei definitive și în partea acțiunii civile cu privire la prejudiciul moral și pronunțată o

5

nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Iu. Evstrati a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.327 alin.(1) Cod penal la 1 an închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de răspundere și a exercita activități în organele de

drept pe un termen de 2 ani.

S-au menținut dispozițiile privind condamnarea lui Iu. Evstrati în baza art.3091

alin.(1) Cod penal și în baza art.3091 alin.(3) lit. a), c) Cod penal.

Conform art.84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al

pedepselor aplicate, i-a fost stabilită lui Iu. Evstrati pedeapsa de 6 ani închisoare, cu privarea

dreptului de a ocupa funcții și de a exercita activități în organele de drept pe un termen de 4

ani și 6 luni, iar în temeiul art.85 Cod penal, la pedeapsa aplicată, i-a fost cumulată

parțial pedeapsa neexecutată, fixată prin sentința Judecătoriei Ialoveni din 16.12.2010,

stabilindu-i pedeapsa definitivă de 6 ani și 6 luni închisoare, cu executarea ei în penitenciar

de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități în cadrul

organelor de drept pe un termen de 5 ani.

Acțiunea civilă, înaintată de partea vătămată XXXXX, în partea prejudiciului moral

a fost admisă, s-a dispus încasarea de la Iu. Evstrati și N. Cecan în beneficiul acestuia câte

2 500 lei de la fiecare.

- avocatul L. Maliga în numele inculpatului Iu. Evstrati, care a solicitat casarea

acesteia și dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță, pe motiv că: - pe episodul părții

vătămate V. Gurău, a fost încălcat dreptul inculpatului la apărare, deoarece incorect

instanțele de fond au respins demersul său, prin care a solicitat audierea martorului cheie M.

Țurcan; - instanța și-a întemeiat concluziile doar pe probele acuzării, din care nu rezultă că

Iu. Evstrati l-ar fi bătut pe V. Gurău;- pe episodul părții vătămate XXXXX, învinuirea adusă

lui Iu. Evstrati este una abuzivă și neîntemeiată, fiind bazată doar pe declarațiile lui V.

Grigorean; - instanța nu a dat apreciere declarațiilor însuși ale părții vătămate, care a declarat

la poliție că vânătăile au putut să apară din cauză că în acea zi împreună cu prietenii se jucau

în livadă și a martorilor Ig. Mitrici și D. Bivol, care au relatat că în acea zi s-au jucat de-a

ascunselea și s-au trântit în livadă, în biroul polițiștilor a auzit strigăte când a venit mama

lui XXXXX, care striga la polițiști; - raportul de expertiză medico-legală nr.1621/D din

30.06.2011, prin care s-a constatat că lui XXXXX i-au fost cauzate leziuni corporale fără

cauzarea prejudiciului sănătății și nu se exclude faptul că acestea puteau fi provocate și în

urma jocurilor pe care le-au avut XXXXX, Ig. Mitrici și D. Bivol; - pe episodul părții

vătămate L. Bivol, instanța a dat o apreciere greșită probelor administrate de organul de

urmărire penală, astfel că greșit a ajuns la concluzia că a fost dovedită vinovăția inculpatului;

- pe acest capăt de acuzare au fost încălcate prevederile art.63 Cod de procedură penală,

fiindcă inculpatul s-a aflat în calitate de bănuit mai mult decât termenul limită stabilit de

norma menționată, și în cazul dat atât pe episodul dat, cât și pe celelalte capete de acuzare,

instanța urma să înceteze procesul penal, pe motiv că există alte circumstanțe care exclud

sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală, potrivit art.391

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală;

- inculpatul N. Cecan, care a solicitat casarea hotărârilor judecătorești și pronunțarea

unei hotărâri de achitare, pe motiv că: - instanța de apel nu a cercetat minuțios probele

acuzării în raport cu probele apărării; - concluzia instanței de apel referitor la vinovăția

inculpatului N. Cecan este eronată; - instanța nu a dat apreciere declarațiilor

reprezentantului legal al părții vătămate XXXXX, care a declarat că nu a văzut ca față de

fiul său să fi fost aplicată careva violență, dar presupune acest lucru; - instanța neîntemeiat

6

și-a bazat concluzia pe declarațiile părții vătămate date la urmărirea penală, incorect

apreciindu-le critic pe cele date în ședința de judecată, unde a fost preîntâmpinat de

răspundere penală pentru darea declarațiilor mincinoase și a martorilor D. Bivol și Ig. Mitici,

care cunosc despre cele întâmplate doar din spusele părții vătămate și nu au văzut să fi fost

aplicate careva lovituri lui XXXXX, în incinta postului de poliție; - instanța de apel și-a

bazat concluziile pe probele cercetate de prima instanță fără a le verifica în ședința de

judecată și fără a le consemna în procesul-verbal; - instanța, contrar prevederilor art.414

alin.(3), (4), (5) Cod de procedură penală, nu a audiat partea vătămată și martorii D. Bivol,

Ig. Mitici, V. Calestru, cât și reprezentantul legal al părții vătămate XXXXX, deși

acestea au fost contestate; - învinuirea a fost înaintată contrar prevederilor art.63 alin.(2)

pct.3) Cod de procedură penală, cu depășirea termenului de trei luni și prin urmare, instanța

urma să dispună încetarea procesului penal, inclusiv și din motiv că norma penală de care a

fost recunoscut vinovat, a fost abrogată și exclusă din Codul penal, iar organul de urmărire

penală nu i-a înaintat o altă învinuire; - incorectă este concluzia instanței care a admis

acțiunea civilă în partea prejudiciului moral, deoarece fiind audiat în prima instanță,

XXXXX nu a specificat ce fel de prejudiciu constituie suma de 5 000 lei, însă în instanța de

apel acesta nu a fost audiat.

recursurile ordinare au fost admise, casată decizia și dispusă rejudecarea cauzei în aceiași

instanță în alt complet de judecată.

În argumentarea deciziei adoptate instanța de recurs a reținut că probele prezentate de

părți nu au fost apreciate la justa lor valoare, iar concluziile făcute de instanța de apel sunt

formale și premature.

La fel, s-a menționat că din apelurile declarate de partea apărării, aceștia au contestat

declarațiile părților vătămate și a martorilor audiați în prima instanță, solicitând audierea în

instanța de apel a părților vătămate V. Gurău, XXXXX, L. Bivol, a martorilor V. Pulbere,

cât și M.Țurcan, care nu a fost audiat în prima instanță, pe care partea apărării l-a considerat

că este un martor decisiv, prin care se combat probele acuzării și se deduce nevinovăția

inculpatului Iu. Evstarti pe episodul lui V. Gurău din 03.09.2009, însă instanța de apel

neîntemeiat și fără o argumentare în acest sens, a dispus respingerea tuturor demersurilor.

În concluzie instanța de recurs a relevat că în speță, la judecarea cauzei, instanța de

apel a încălcat principiul contradictorialității procesului penal și egalității armelor în proces,

or, baza probatorie propusă de partea acuzării și partea apărării în cadrul acestei cauze

penale, urma a fi verificată de către instanța de apel la ședințele de judecată publice, cu

respectarea drepturilor procesuale ale persoanelor implicate pe caz.

De asemenea, instanța de recurs a constatat că aceleași încălcări instanța de apel a

comis și pe episodul din 29.04.2010, pe care l-a recunoscut vinovat pe Iu. Evstrati de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.327 alin. (1) Cod penal, deoarece în cadrul examinării

cauzei în instanța de apel au fost verificate, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată,

declarațiile părții vătămate L. Bivol, date de către aceasta în ședința primei instanțe (f.d.199-

200 v.2), însă la baza deciziei au fost puse declarațiile acesteia din cadrul urmăririi penale

(f.d.51 v.2), declarații care nu au fost verificate de către instanța de apel. Declarațiile

martorilor C. Bivol din 23.10.2011 (f.d.103 v.2), D. Beregoi din 23.10.2011 (f.d.54 v.2), la

care a făcut trimitere instanța în confirmarea vinovăției inculpatului, în genere nu au fost

cercetate și verificate în instanța de apel, nefiind totodată verificat faptul dacă audierea

martorilor a avut loc în condițiile art.371 alin.(1) pct.2) Cod de procedură penală, pentru ca

aceste declarații să fie puse la baza unei soluții de condamnare.

7

apelurile declarate au fost admise, inclusiv din oficiu în temeiul art.409 alin.(2) Cod de

procedură penală, casată total sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care:

- procesul penal în privința lui Iu. Evstrati pe art.327 alin.(1) Cod penal a fost încetat

în temeiul art.391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală;

- procesul penal în privința lui Iu.Evstrati pe art.3091 alin.(1) Cod penal a fost încetat

în temeiul art.60 Cod penal, pe motivul intervenirii termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală;

- Iu. Evstrati și N. Cecan au fost achitați de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.3091 alin.(3) lit. a) și c) Cod penal, pe motiv că fapta inculpaților nu

întrunește elementele infracțiunii.

Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată XXXXX a fost respinsă ca

neîntemeiată.

a pus la baza sentinței de condamnare pe capătul de învinuire prevăzut de art.3091 alin.(3)

lit. a) și c) Cod penal, declarațiile părții vătămate V. Grigorean date în cadrul urmăririi

penale, însă instanța analizând aceste depoziții în coroborare cu depozițiile martorilor

acuzării D. Bivol și I. Mitici a constatat că acestea nu sunt consecvente și nu coroborează

între ele, respectiv nu sunt probe ce ar duce la condamnarea inculpaților. La fel s-a

menționat că depozițiile martorului I. Mitici la fel nu pot fi reținute la baza sentinței de

condamnare deoarece acestea nu confirmă că partea vătămată a fost supusă constrângerii

fizice și psihice, or martorul nu a indicat că ar fi auzit sunete, sau l-ar fi văzut direct pe

partea vătămată ieșind din biroul polițiștilor cu careva vătămări ci doar a indicat că V.

Grigorean a intrat în biroul respectiv, iar peste câteva zile a aflat de la sora părții vătămate

că acesta ar fi fost maltratat.

La fel instanța a menționat că la baza sentinței pe acest episod s-a pus și raportul de

expertiză medico-legală nr.1621/D din 30.06.2011, prin care deși se constată leziuni

corporale la partea vătămată XXXXX, însă nu indică la legătura cauzală dintre faptele

imputate inculpaților și leziunile depistate.

În concluzie instanța de apel a relevat că, actele și documentele acumulate în cadrul

urmăririi penale și puse la baza sentinței de către prima instanță, nu demonstrează vinovăția

inculpaților în comiterea infracțiunii prevăzute de art. art.3091 alin.(3) lit. a) și c) Cod penal,

se bazează doar pe presupuneri ale organului de urmărire penală care trezesc anumite dubii.

Tot aici s-a reținut că, fiind audiat în cadrul ședinței de judecată, partea vătămată

XXXXX a declarat că nu a fost bătut, dar a fost doar strâns de mâini și îmbrâncit, mamei

i-a spus că a fost bătut, dar a mințit-o.

Astfel, instanța de apel ținând cont de doctrina penală și analizând materialul probator

cercetat a conchis că acțiunile inculpaților nu întrunesc elementele infracțiunii incriminate

prin rechizitoriu pe capătul de învinuire prevăzut de art.3091 alin.(3) lit. a) și c) Cod penal

și nu s-a stabilit că prin acțiunile inculpaților s-a atentat la relațiile sociale cu privire la

integritatea fizică sau psihică a persoanei, a tratamentului inuman ori degradant.

În concluzie s-a menționat că la materialele cauzei lipsesc probe directe și chiar

indirecte care ar corobora între ele și ar indica că acțiunile inculpaților pot constitui o faptă

prejudiciabilă exprimată prin cauzare a unei dureri sau a suferințe fizice ori psihice, care

reprezintă tratament inuman ori degradant, lipsind careva urmări prejudiciabile exprimate

8

în durerea sau suferința fizică ori psihică, această concluzie fiind dedusă din declarațiile

inculpaților, cât și din declarațiile părții vătămate, oferite în instanța de apel.

Referitor la capătul de învinuire a lui Iu. Evstrate pe epizodul în privința părții

vătămate V. Gurău, Colegiul a conchis că instanța de fond în urma unei analize ample a

probelor prezentate de părți just a ajuns la concluzia de vinovăție a inculpatului în baza art.

3091 alin.(1) Cod penal, totuși a considerat necesar de a-l elibera pe Iu. Evstrati de

răspundere penală pe acest capăt de învinuire și de a înceta procesul penal pe motivul

intervenirii termenului de prescripție de atragere la răspundere penală în temeiul art.60

alin.(1) lit. b) Cod penal.

Instanța de apel a reținut privitor la epizodul prevăzut de art.327 alin.(1) Cod penal

că începerea urmăririi penale a fost dispusă prin ordonanța procurorului din 22.06.2011.

Ulterior Evstrati Iurie a fost recunoscut în calitate de bănuit la 30.06.2011, iar prin

ordonanța din 29.09.2011 acesta a fost pus sub învinuire, adică cu încălcarea termenului de

3 luni prevăzut la art.63 alin.(2) Cod de procedură penală, deoarece în cazul în care

urmărirea penală a fost pornită împotriva unei anumite persoane, din momentul respectiv

se va considera că această persoană anumită, deține calitatea de bănuit, indiferent de faptul

dacă a fost sau nu dată ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit.

În concluzie Colegiul penal a relevat că în speță, pe capătul de învinuire prevăzut de

art.327 alin.(1) Cod penal, ordonanța de punere sub învinuire a lui Iu. Evstrati se consideră

nulă, deoarece la emiterea acesteia procurorul a omis termenul prevăzut la art.63 alin.(2)

Cod de procedură penală. În consecință, reieșind din faptul că ordonanța de punere sub

învinuire este nulă, Colegiul a statuat că devin nule și celelalte acte procesuale,

circumstanțe care în temeiul art.391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală exclud tragerea

persoanei la răspundere penală.

procurorii V. Gavriliță și D. Tăut, care invocând temeiul de drept prevăzut la art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei

în aceiași instanță în alt complet de judecată, argumentând următoarele:

- atât sentința cât și decizia sunt ilegale în partea ce ține de încetarea procesului penal

în privința lui Iu. Evstrati pe capătul de învinuire prevăzut de art.327 alin.(1) Cod penal, pe

motiv că acuzarea a omis termenul de 3 luni de punere sub învinuire, deoarece Iu. Evstrati

a obținut calitatea de bănuit la data de 30.06.2011 în momentul în care a fost emisă

ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit și nu din momentul în care a fost pornită

urmărirea penală, după cum au motivat instanțele de fond. Ordonanța de punere sub

învinuire pe acest episod a fost emisă la 29.09.2011, adică fără a fi depășit termenul de 3

luni prevăzut la art.63 Cod de procedură penală;

- încălcarea termenului de punere sub învinuire nu cade sub incidența art.251 alin.(2)

Cod de procedură penală, această încălcare urma a fi invocată la etapa finisării urmăririi

penale, însă atât învinuitul cât și apărătorul acestuia nu au invocat încălcarea prevederilor

art.63 Cod de procedură penală și nu au contestat ordonanța de punere sub învinuire în

ordinea prevăzută de art.313 Cod de procedură penală, prin urmare au omis termenul, fapt

care în conformitate cu prevederile art.230 alin.(2) Cod de procedură penală duce la

pierderea dreptului procesual;

- probele prezentate de acuzare pe capătul de învinuire prevăzut de art.3091 alin.(3)

lit. a) și c) Cod penal, au fost apreciate eronat fiind respinse fără o argumentare plauzibilă

bazată pe probe ce ar combate învinuirea incriminată inculpaților;

9

- pe epizodul prevăzut de art.3091 alin.(3) lit. a) și c) Cod penal există temeiuri pentru

atragerea la răspundere penală și nu s-au stabilit cauze care ar înlătura caracterul penal al

faptei;

- instanța de apel urma să respingă argumentele apărării referitor la faptul că procesul

penal s-a desfășurat cu încălcarea normelor de procedură penală, deoarece materialele

cauzei indică cu certitudine la faptul că urmărirea penală și judecata în fond s-au desfășurat

cu respectarea procedurii prevăzute de lege, iar careva încălcare care ar atrage nulitatea

actelor procedurale pe caz nu a avut loc, întrucât ordonanțele de punere sub învinuire a

inculpaților Iu. Evstrati și N. Cotorcea au fost emise cu respectarea termenului prevăzut la

art.63 alin.(2) pct.3) Cod de procedură penală.

concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea totală a hotărârii instanței de apel

din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de

către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța

de recurs. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Potrivit art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, judecând apelul, instanța de apel

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel

sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor din dosar și este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai

imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a

comis, dacă probele corect au fost evaluate prin prisma cumulului de probe anexate și

administrate la dosar, în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau administrativ au

fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la toate motivele invocate. În

cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile

menționate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu trimiterea cauzei

la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Relevant este de specificat în acest context că, potrivit art.417 Cod de procedură

penală, hotărârea instanței de apel trebuie să cuprindă printre altele și temeiurile de fapt și

de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele

adoptării soluției date. Deci, fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare

a efectuării cercetării judecătorești, urmează să expună în hotărârea adoptată situația de fapt

reținută pe baza probatoriului administrat și să formuleze concluzii temeinice, cu suport

probator, privitor la vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei săvârșite de către

acesta sau nevinovăția acestuia și temeiul achitării, prevăzut de normele procesual penale.

10

Însă, contrar celor stipulate de legea procesual-penală, în cauza deferită judecății

instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură aceste atribuții legale reglementate

exhaustiv de legislator.

Revenind la textul recursului declarat de acuzatorul de stat se constată că recurentul

invocă temei de drept prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală,

evidențiind faptul că, instanța de apel în decizie nu a dat o apreciere cuvenită probelor

administrate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală pe capătul de

învinuire prevăzut de art.3091 alin.(3) lit. a) și c) Cod penal, iar pe capătul de învinuire

prevăzut de art.327 alin.(1) Cod penal decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, fiind greșit constatat că termenul de menținere a persoanei în calitate de bănuit a

fost depășit.

Cu referire la învinuirea înaintată inculpaților pe epizodul în privința părții

vătămate minore Grigorean Victor (art. 309 1alin. (3) lit.a),c) Cod penal).

Analizând decizia contestată pe acest capăt de învinuire prin prisma criticilor

formulate de recurent și ținând cont de prevederile normelor sus menționate Colegiul lărgit

conchide că instanța de apel judecând apelurile declarate superficial a cercetat probele

prezentate de acuzare fără a le analiza, în conformitate cu prevederile art.101 Cod de

procedură penală

Astfel, instanța de apel examinând cauza a conchis că probele prezentate de

acuzatorul de stat nu suficiente și admisibile ce ar confirma vinovăția inculpaților în

comiterea infracțiunii ce li se incriminează, iar ca rezultat a casat sentința și a pronunțat o

nouă hotărâre de achitare pe acest capăt de învinuire pe motiv că fapta inculpaților nu

întrunește elementele infracțiunii.

În argumentarea acestei concluzii instanța de apel a menționat că: „la baza sentinței

de condamnare instanța de fond a preluat din actul de învinuire drept probe raportul de

expertiză medico-legală nr. 1621/D din 30.06.2011; procesul verbal de examinare a cauzei

penale nr. 2011440191 (...) însă actele respective deși indică că la partea vătămată au fost

depistate leziuni corporale, nu indică la legătura cauzală cu faptele imputate inculpaților,

or aceste leziuni puteau surveni și din alte circumstanțe relevant fiind faptul că învinuirea

adusă inculpaților vizează data de 16.04.2011, iar raportul de expertiză a fost efectuat la

30.06.2011 (...). Instanța reține intervalul îndelungat de timp dintre data la care se indică

că a fost comisă fapta prejudiciabilă și data efectuării raportului de expertiză, dar și

rezultatele acestuia , din care considerent conchide că învinuirea adusă lui N. Cecan și V.

Evstrate este însoțită de dubii”

În acest context Colegiul lărgit constată că această concluzie este pripită și

neîntemeiată, or deși raportul de expertiză medico-legală nr.1621/D a fost întocmit la data

de 30.06.2011, concluziile expertului judiciar s-au bazat pe raportul de examinare medico-

legală nr.1662 care a fost întocmit la 19.04.2011. Prin urmare, Colegiul menționează că în

speță, raportul de examinare medico-legală nr.1662 din 19.04.2011, prin care s-au constatat

și documentat vătămările corporale depistate la partea vătămată, a stat la baza concluziei

din raportul de expertiză 1621/D, prin care expertul a stabilit gradul de gravitate a vătămării

integrității corporale sau a sănătății cauzate lui XXXXX (f.d.16-17 vol. II).

În continuare, Colegiul relevă că, la baza sentinței de condamnare, instanța de fond

a pus declarațiile pății vătămate date în cadrul urmăririi penale, care în opinia instanței erau

veridice și în coroborare cu alte probe, și a respins declarațiile acestuia din cadrul cercetării

judecătorești apreciindu-le critic. Instanța de apel, deși nu a audiat nemijlocit partea

11

vătămată, în ședința de judecată și-a bazat concluzia privind nevinovăția inculpaților pe

declarațiile lui XXXXX date în cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond, însă

absolut nu a motivat din care considerent a respins depozițiile acestuia de la urmărirea

penală or partea vătămată a declarat că i-au fost aplicate lovituri în regiunea picioarelor

și i-au fost răsucite mâinile la spate.

La fel, fără apreciere au fost lăsate depozițiile reprezentantului legal al părții

vătămate Valentina Grigorean, care atât la urmărirea penală cât și în cadrul cercetării

judecătorești a declarat că după ce a fost anunțată telefonic că Victor este bătut, a venit la

Primărie și a intrat în birou, unde l-a văzut pe Victor care plângea, a presupus că a fost

bătut. Evstrate și Cecan strigau la fiul său ,(...). Când Victor a venit acasă a văzut că acesta

are vânătăi pe mâini, picioare și spate. Seara înainte de incident Victor era sănătos, dar

după ce l-a văzut la Primărie copilul era bătut. S-au adresat la medic și acolo Victor a

povestit cum a fost bătut (194-196 vol. II).

Astfel depozițiile reprezentantului legal nu au fost analizate în coroborare cu

declarațiile părții vătămate și raportul de expertiză medico-legală nr.1621/D din 30.06.2011

prin care la V. Grigorean s-au stabilit vătămări și excoriații pe membrul superior stâng și

echimoză pe articulația genunchiului stâng, iar instanța de apel, deși a menționat

prevederile art.101 alin. (1) Cod de procedură penală, care stipulează că fiecare probă

urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, nu a

respectat anume aceste prevederi la adoptarea deciziei recurate.

În concluzie, Colegiul lărgit atestă că, decizia instanței de apel suferă de insuficiență

în partea motivării soluției pe acest capăt de învinuire, iar în cauză persistă elementele

caracteristice ale erorii grave de fapt, întrucât din examinarea coroborată a materialului

cauzei, rezultă un viciu juridic la stabilirea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la

admiterea apelurilor și pronunțarea soluției respective.

Acest viciu se exprimă prin modul de percepție și analiză a materialului probator al

cauzei, astfel, decizia atacată prezintă neîndoielnic deficiențe sub aspectul motivării, ea

nesatisfăcând cerințele stipulate în art.417 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală.

Cu referire la învinuirea înaintată inculpatului Evstrati Iurie

pe epizodul în privința părții vătămate minore Bivol Lidia (art.327 alin.(1)

Cod penal).

Verificând actele cauzei raportate la decizia recurată și criticele procurorului pe acest

capăt de învinuire, instanța de recurs conchide că alegațiile formulate de recurent sunt

întemeiate din următoarele considerente:

Potrivit art.63 alin.(1) Cod de procedură penală, bănuitul este persoana fizică față de

care există anumite probe că a săvârșit o infracțiune până la punerea ei sub învinuire.

Persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit prin unul din următoarele acte

procedurale, după caz: 1) procesul-verbal de reținere; 2) ordonanța sau încheierea de

aplicare a unei măsuri preventive neprivative de libertate; 3) ordonanța de recunoaștere a

persoanei în calitate de bănuit.

Reieșind din conținutul normei sus citate, care expres stabilește prin care acte

procedurale persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit, Colegiul penal lărgit atestă

că este pripită concluzia instanței de apel referitor la faptul că, termenul de menținere în

12

calitate de bănuit a lui Iu. Evstrati, urmează a fi calculat începând cu data emiterii

ordonanței de pornire a urmăririi penale (22.06.2011).

În continuare Colegiul consideră relevant de a menționa la acest capitol prevederile

art.63 alin.(2) Cod de procedură penală, care exhaustiv stipulează termenii peste care

organul de urmărire penală nu este în drept să mențină persoana în calitate de bănuit.

Concluziile instanței de apel expuse în pct.148 unde se indică „în cazul în care

urmărirea penală a fost pornită împotriva unei anumite persoane, din momentul respectiv

se va considera că această persoană anumită deține calitatea de bănuit, indiferent dacă a

fost sau nu dată ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit” sunt pripite și nu pot fi

acceptate de instanța de recurs, deoarece din partea dispozitivă a ordonanței din 22.06.2011

rezultă că procurorul V. Chitoroaga, a dispus: „Începerea urmăririi penale în baza art.327

alin.(1) Cod penal, abuzul de serviciu (...)”, deci cauza dată a fost pornită pe faptul

existenței unei bănuieli rezonabile că a fost comisă o infracțiune și nu a fost pornită concret

asupra unei persoane, în dispozitiv nefiind indicat numele lui Iu. Evstrate.

La fel Colegiul lărgit menționează că este pripită și afirmația instanței de apel expusă

în pct.151-152 din decizie din care rezultă că este obligația procurorului de a pune persona

sub învinuire în termen de trei luni de la pornirea urmăririi penale, or, legea procesual-

penală nu conține nici o normă care ar stipula că persoana deține calitatea de bănuit din

momentul pornirii urmăririi penale.

Tot aici instanța de recurs relevă că instanța de apel în argumentarea deciziei sale,

invocând prevederile art.4 protocolul 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și

art.14 alin.(7) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, a indicat că:

„recunoașterea calității de bănuit presupune nu numai drepturi procesuale, dar și

restrângerea drepturilor constituționale legate de libertatea persoanei, dreptul la libera

circulație ș.a. ” însă nu a raportat aspectele teoretice menționate, la speța supusă judecării.

La acest capitol Colegiul reține că decizia instanței de apel nu conține nici o argumentare

care ar duce la concluzia că din momentul pornirii urmării penale – 22.06.2011 și până la

momentul recunoașterii în calitate de bănuit - 30.06.2011 acțiunile procedurale efectuate

de organul de urmărire penală au produs repercusiuni importante sau restrângeri care ar fi

limitat drepturile și libertățile lui Iu. Evstrate.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că decizia instanței de apel pe acest capăt de

învinuire nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția – temei pentru recurs prevăzut

de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

La noua rejudecare a cauzei instanța de apel are obligația să înlăture erorile

menționate, să tina seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției

adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice

legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate

în cauză, având în vedere prevederile art.art.93, 95, 101 Cod de procedură penală, să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apeluri și, în dependență de datele obținute,

să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417

Cod de procedură penală, concomitent verificându-se și motivele invocate în recursul

ordinar în limita competenței, precum și să analizeze la modul cuvenit acțiunile inculpaților

pe fiecare episod în parte, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate și, ca urmare

să adopte o hotărâre legală, întemeiată și motivată, ținând cont de motivele expuse în pct.10

al prezentei decizii.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

13

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorii în Procuratura de circumscripție

Chișinău Gavriliță Vitalie și Tăut Dorina, casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 29 martie 2018, în cauza penală în privința lui Evstrati Iurie și Cecan

Nicolai și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 29 martie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

Nadejda Toma

Victor Boico

14