1ra-2288/2018 — art. 201-1 alin. 2 lit. c; 201-1 alin. 3 lit. a CP

1ra-2288/2018 — art. 201-1 alin. 2 lit. c; 201-1 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-271/19

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, prin care se

solicită casarea sentinței Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 29 iunie 2018 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2018, declarate

de către avocatul Lazur Irina în numele inculpatului și de către inculpatul

Cebanu Veaceslav XXX, născut

la XXX, originar din XXX,

domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Veaceslav a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod

penal la 6 ani închisoare și în baza art.2011 alin.(2) lit.c) Cod penal la 4 ani închisoare.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 7 ani închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunându-se încasarea din contul lui

Cebanu Veaceslav în beneficiul părții vătămate Cebanu Ala a prejudiciului moral în

mărime de 50000 lei.

2014, aproximativ ora 13:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în timp ce se afla la

domiciliul său din XXX, având scopul comiterii violenței în familie, manifestată fizic

și verbal, în rezultatul unei cerți repetate iscate între el și soția sa Cebanu Ala a numit-o

cu cuvinte necenzurate, apoi i-a aplicat multiple lovituri peste diferite părți ale

corpului, de la care aceasta a căzut pe spate apărându-se cu mâinile să nu mai fie lovită.

După care Cebanu Veaceslav continuându-și acțiunile ilegale a luat un cuțit de

bucătărie și i-a aplicat o lovitură în regiunea ochiului stâng, care îndată a început a

sângera, astfel provocându-i dureri fizice.

Conform raportului de expertiză medico-legală în comisie nr.187 din

08.06.2015, părții vătămate Cebanu Ala i-au fost cauzate vătămări corporale grave,

manifestate prin plagă sclerală penetrantă la ochiul stâng cu inclavarea irisului, cauzată

prin acțiuni traumatice a unui corp contondent dur, posibil cu cuțit, în timpul și

circumstanțele indicate în ordonanță. Traumatismul globului ocular stâng cu decolare

1

de retină și pierderea totală a vederii la ochiul stâng se află în legătură directă cu

trauma suportată.

Tot el, la data de 28 iunie 2017, aproximativ ora 22:00, având scopul comiterii

violenței în familie, aflându-se la domiciliul său, unde locuiește cu soția sa, fiind în

stare de ebrietate, i-a aplicat acesteia lovituri cu pumnii în regiunea capului, după care,

folosind o lampă de benzină, intenționat i-a provocat arsuri în regiunea peretelui

abdominal și coapselor, provocându-i leziuni corporale.

Continuându-și acțiunile infracționale, la data de 29 iunie 2017, aproximativ ora

19:00, având scopul comiterii violenței în familie, aflându-se la domiciliul său și fiind

în stare de ebrietate, în mod repetat, i-a aplicat părții vătămate Cebanu Ala lovituri cu

pumnii în regiunea capului, provocându-i suferințe fizice și leziuni corporale.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr.1710/D din 04.08.2017, părții

vătămate Cebanu Ala i-au fost cauzate vătămări corporale medii, manifestate prin

arsură de gradul II-III a abdomenului și coapselor, pe o suprafață de aproximativ 6 %,

care a fost cauzată prin acțiunea unei flăcări, echimoze și edem al țesuturilor moi la

nivelul feței, cauzate prin acțiuni traumatice a unui obiect contondent dur.

solicitând casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie achitat

de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de baza art.2011 alin.(3) lit.a) Cod

penal, iar pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(2) lit.c) Cod penal

să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, invocând că faptele incriminate și calificate în

baza art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal nu au fost comise de către el, iar în partea

condamnării în baza art.2011 alin.(2) lit.c) Cod penal își recunoaște vina și se căiește

sincer că involuntar a folosit lampa, pe care a predat-o benevol organului de urmărire

penală; - este o persoană echilibrată și nu a lovit-o pe partea vătămată cu cuțitul; -

lovitura cu cuțitul a fost aplicată de către o altă persoană, partea vătămată venind cu

ochiul însângerat din ospeție.

2018, apelul declarat de către inculpat a fost respinse ca nefondat.

În motivarea soluției, instanța de apel a indicat că prima instanță a dat apreciere

corectă probelor administrate și circumstanțelor cauzei, examinându-le conform art.101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și

corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunilor

incriminate, fiind întrunite elementele constitutive ale acestora.

Consecvent, instanța de apel a indicat că vinovăția inculpatului se confirmă prin

următoarele probe.

Cu referire la infracțiunea prevăzută de art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal:

- declarațiile părții vătămate, potrivit cărora, la data de 24 decembrie 2014,

inculpatul fiind în stare de ebrietate și venind acasă după o absență de două zile, la

întrebarea ei unde a fost, a împins-o în pat lovind-o de dulap, după care, în timp cât ea

s-a ridicat, a venit cu un cuțit de bucătărie, cu care a lovit-o în ochi. Plângere la organul

de urmărire penală nu a depus și adevărul l-a spus doar în instanță, deoarece îi era frică

de inculpat (f.d. 65-69, 72 v.3);

- declarațiile martorului Moroz Tatiana, potrivit cărora, aceasta activează în

calitate de medic la Centrul de sănătate Puhoi, iar partea vătămată a venit la ea cu

2

extrasul lipsă de ochi din staționar spunându-i că a fost lovită de cornul vacii (f.d 71

v.3);

- declarațiile martorului Modvală Lilia, potrivit cărora, aceasta este vecină cu

inculpatul și partea vătămată și că la ei deseori sunt certuri cu bătăi, ultima venind la ea

cu vânătăi. De multe ori venea cu copii dezbrăcați, desculți și se ascundeau de inculpat

ca să nu-i bată. A văzut că Cebanu Ala are semn la ochi, dar la întrebarea ce i s-a

întâmplat i-a răspuns că a fost împunsă de vacă. Admite că aceasta putea să-l protejeze

pe inculpat „așa” ca în familie (f.d. 75 v.3);

- declarațiile martorului Soltan Valentina, care este asistent social și potrivit

cărora, în anul 2015, a întâlnit-o pe drum pe Cebanu Ala cu semne de violență pe față.

La întrebarea ce a pățit, i-a răspuns că a avut un conflict în familie. Atunci a sfătuit-o

să meargă la poliție, dar a refuzat. A mai declarat că, fiind audiată la o ședință, partea

vătămată a zis că a fost lovită de vacă cu cornul, apoi a zis că a căzut jos și s-a lovit de

căldare și ulterior a confirmat că a fost lovită cu un cuțit de către soț. Cebanu

Veaceslav este agresiv, consumă alcool, bate și copiii, în vizită în calitate de asistent

social mergea împreună cu inspectorul de sector și primarul (f.d. 70 v.3);

și actele cauzei:

- raportul de expertiză medico-legală în comisie nr.187 din 14 iulie 2015,

potrivit căruia la Cebanu Ala a fost constatată plagă sclerală penetrantă la ochiul stâng

cu inclavarea irisului, care a fost cauzată în rezultatul acțiunii traumatice a unui corp

contondent dur, posibil cu cuțit, în timpul și circumstanțele indicate în ordonanță.

Traumatismul globului ocular stâng cu decolare de retină și pierderea totală a vederii la

ochiul stâng se află în legătură directă cu trauma suportată și se califică drept vătămare

gravă a integrității corporale (f.d. 35-38 v.1).

Cu referire la infracțiunea prevăzută de art.2011 alin.(2) lit.c) Cod penal:

- declarațiile părții vătămate, potrivit cărora, la data de 28 iunie 2017, inculpatul

a venit acasă în stare de ebrietate și a iscat un scandal. A apucat-o de cap, o lovea și o

înjura. Apoi a ieșit afară și a revenit cu lampa de benzină aprinsă. Copii s-au speriat și

s-au ascuns sub masă. Crezând că dorește să aprindă casa a strigat la copii să iasă afară.

Inculpatul i-a aprins halatul cu care era îmbrăcată, primind arsuri. A doua zi, Cebanu

Veaceslav a venit de la serviciu și a început scandal pe motiv că nu au prășit în grădină.

A apucat-o de păr și o lovea de pereți. Vecina ei Furdui Cristina i-a zis să-i dea pace și

folosindu-se de moment a fugit la sora ei, unde au chemat poliția (f.d. 65-69, 72 v.3);

- declarațiile martorului Macovei Diana – sora părții vătămate, potrivit cărora, a

fost telefonată de către Modvală Lilia care i-a comunicat că sora ei este arsă. Împreună

cu mama ei au mers la sora ei, care era arsă de la genunchi în sus până la burtă. A stat o

zi în casă că soțul nu-i dădea voie să iasă. Din spusele ei a înțeles că inculpatul a venit

acasă, a luat lampa de gaz, a apucat-o de păr și a dorit să ardă și copii. Au telefonat la

serviciile 902 și 903, partea vătămată fiind internată în spital. A mai declarat că

inculpatul bătea și copii. Partea vătămată depunea plângeri la poliție, dar inculpatul de

fiecare dată plătea amendă (f.d. 73-74 v.3);

și actele cauzei:

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 29 iunie 2017, efectuat la

domiciliul inculpatului de unde a fost ridicată o lampă pe benzină și un halat pentru

femei (f.d. 10-13 v.2);

- procesul-verbal de examinare a obiectului din data de 14 august 2017, și anume

a unei lămpă de benzină și a unui halat pentru femei, ultimul prezentând semne de

3

ardere (f.d. 22-24 v.2);

- datele testării aloolscopice cu aparatul „Drager” din 30.06.2017, ora 00:58,

potrivit cărora inculpatul se afla în stare de ebrietate și că în aerul expirat s-a constatat

1,32 mg/1 alcool (f.d. 20 v.2);

- raportul de expertiză medico-legală nr.1710/D din 04 august 2017, potrivit

căruia la Cebanu Ala a fost constatată arsură prin flacără gradul II-III a abdomenului și

coapselor pe o suprafață de aproximativ 6 %, care a fost cauzată în rezultatul acțiunii

unei flăcări; echimoze și edem al țesuturilor moi la nivelul feței, care au fost cauzate în

rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, care condiționează

dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare

medie (f.d. 31-32 v.2).

Consecvent, cu referire la declarațiile inculpatului prin care respinge învinuirea

de comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal, instanța de apel

le-a apreciat ca fiind declarative și care contravin materialelor cauzei, fiind doar o

metodă de apărare pentru a se eschiva de la răspundere și pedeapsă penală.

La stabilirea categorie și termenului pedepsei, instanța de apel a indicat că prima

instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.61, 75 Cod penal ținând cont de

gravitatea infracțiunilor care fac parte din categoria celor grave, de persoana

inculpatului, de rolul și comportamentul inculpatului în momentul și după comiterea

infracțiunii, dar și în cadrul desfășurării procesului penal, de relațiile sociale care au

fost periclitate în rezultatul săvârșirii infracțiunilor, că deși inculpatul se caracterizează

pozitiv și și-a recunoscut vinovăția, acestea sunt împrejurări obișnuite, care predomină

și caracterizează majoritatea cetățenilor, că timp îndelungat a manifestat o atitudine

violentă exprimată prin agresivitate față de membrii familiei sale, cărora le provoca

vătămări corporale și suferințe fizice, atitudine ce a condiționat starea de frică pe care o

avea soția și copii față de el, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea penală, precum și de influența pedepsei asupra corijării și reeducării

inculpatului, și corect a conchis că acestuia urmează să le fie aplicată pedeapsă sub

formă de 7 ani închisoare, fiind o pedeapsă echitabilă și proporțională faptelor comise.

Acestea fiind reținute, instanța de apel a considerat drept irelevantă solicitarea

apelantului privind aplicarea unei pedepse mai blânde pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art.2011 alin.(2) lit.c) Cod penal.

recurs ordinar inculpatul, iar la 06 decembrie 2018 - avocatul Lazur Irina în numele

acestuia care, indicând temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8), 10), 12) Cod

de procedură penală, solicită casarea hotărârilor judecătorești, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Cebanu Veaceslav să fie achitat de sub

învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal, iar

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(2) lit.c) Cod penal să-i fie

stabilită o pedeapsă mai blândă. De asemenea, solicită să fie respinsă acțiunea civilă. În

motivarea recursurilor, recurenții invocă, precum că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel; - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția; - nu au fost întrunite elementele infracțiunii; - instanța a

apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei; - nu a avut în vedere declarațiile

martorilor Moroz Tatiana și Modvală Lilia potrivit cărora partea vătămată a fost

împunsă în ochi de vacă și neîntemeiat a apreciat critic declarațiile inculpatului privind

circumstanțele în care partea vătămată s-a ales cu trauma la ochi; - vinovăția

4

inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal nu

este probată; - nu sunt probate latura obiectivă „acțiuni intenționate manifestate fizic”

și „cauzarea vătămării grave” și latura subiectivă „intenția”; - nu este clar din ce probe

a reieșit instanța că anume inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, și anume cu cuțitul

în ochi; - la materialele cauzei lipsește corpul delict – cuțitul; - instanța nu a ținut cont

că partea vătămată nu a putut să expună circumstanțele în care și-a căpătat vătămarea și

ce fel de cuțit a fost; - raportul de expertiză a fost efectuat în lipsa corpului delict și

având la dispoziție doar circumstanțele cauzei descrise în ordonanța de dispunere a

expertizei și cartela medicală; - din raportul de expertiză nu este cert că vătămarea

corporală a fost provocată cu un cuțit, or, în raport se menționează „posibil de la un

cuțit”; - instanța nu a ținut cont că martorii au expus totul din spusele părții vătămate,

ultima schimbându-și declarațiile abia în instanța de judecată; - în cauza penală de față

lipsesc mărturiile copiilor și a persoanei de 23 de ani, în prezența cărora, așa cum

afirmă partea vătămată, a fost comisă infracțiunea; - s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale; - instanța nu a dat deplină eficiență

prevederilor art.75 Cod penal și i-a aplicat inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.2011 alin.(2) lit.c) Cod penal, o pedeapsă prea aspră; - instanța

neîntemeiat a considerat că circumstanțele atenuante, cum ar fi că inculpatul și-a

recunoscut vina în comiterea acestei infracțiuni și s-a căit sincer, a contribuit la

descoperirea infracțiunii, se caracterizează pozitiv, are la întreținere doi copii minori,

anterior nu a fost judecat și nu are antecedente penale, este angajat în câmpul muncii și

are loc permanent de trai, sunt comune și se invocă în mod obișnuit de către inculpați; -

instanța nu a motivat prin ce anume circumstanțele reținute influențează pedeapsa sau

de ce acestea nu contribuie la aplicarea unei pedepse mai blânde; - instanța nu s-a

expus în privința laturii civile, așa cum prevede art.417 alin.(1) pct.7) și 8) Cod de

procedură penală și neîntemeiat a admis acțiunea civilă în mărime de 50000 lei; - nu

există nicio probă că partea vătămată ar fi suferit vreun prejudiciu moral și care ar fi

gravitatea acestuia; - faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în

referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității recursurilor ordinare, Colegiul

penal decide asupra inadmisibilității acestora din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Potrivit art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

În susținerea recursurilor, recurenții invocă temeiurile prevăzute de art.427

alin.(1) pct.6), 8), 10), 12) Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, sau atunci când faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

5

Astfel, analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursurile

declarate, Colegiul penal constată că nici unul dintre acestea nu și-a găsit confirmare.

După cum rezultă din conținutul recursurilor, autorii acestora nu sunt de acord

cu condamnarea lui Cebanu Veaceslav în baza art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal,

considerând că lipsesc probe care ar confirma vinovăția lui în săvârșirea infracțiunii

imputate, solicitând să fie achitat pe motiv că în acțiunile acestuia lipsesc elementele

constitutive ale infracțiunii.

La acest capitol Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de

„neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura

obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul constată că, prima instanță, conform prevederilor art.314 Cod de

procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de către părți, a audiat inculpatul, partea vătămată și martorii, a cercetat

materialele administrate de către organul de urmărire penală, pe care le-a apreciat în

mod obiectiv și care au format convingerea instanței că vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiuni prevăzute de art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal, a fost dovedită

integral, fapta inculpatului fiind încadrată juridic corect.

Instanța de apel, respectând prevederile art.414 Cod de procedură penală, a

supus unei verificări minuțioase toate probele administrate în cauză, le-a dat o

apreciere justă, din punct de vedere al pertinenței și concludenții, și a conchis asupra

temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță privind vinovăția lui Cebanu

Veaceslav în cele incriminate.

Probele indicate în decizia instanței de apel au fost examinate complet și

obiectiv, acestea demonstrează faptul comiterii de către inculpat a infracțiunii

nominalizate supra, fiind corect apreciate de către instanța de apel.

Astfel, în urma examinării cererii de apel, instanța de apel întemeiat a

concluzionat despre existența elementelor componente ale infracțiunilor imputate lui

Cebanu Veaceslav, inclusiv vinovăția acestuia, argumentând totodată, netemeinicia

afirmației apelantului, precum că fapta sa nu întrunește elementele infracțiunii

prevăzute de prevăzute de art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal.

Cu referire la partea din recursuri în care recurenții critică felul în care instanța a

apreciat probele administrate în prezenta cauză penală, Colegiul menționează că aceste

critici și argumentele aduse nu se încadrează în niciun temei dintre cele prevăzute de

art.427 alin.(1) Cod de procedură penală. Aprecierea probelor ține de examinarea

cauzei în fapt și în drept fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, iar dezacordul

unei părți în acest sens, nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei

hotărâri de condamnare sau de achitare.

Cu referire la pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.2011 alin.(2) lit.c) Cod penal, instanța de recurs reține că autorii recursurilor sunt de

acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea

juridică a acțiunilor inculpatului, și critică hotărârea instanței de apel în această parte

numai referitor la pedeapsa aplicată, considerând că este prea aspră.

Instanța de recurs consideră că motivele invocate de către recurent la acest

capitol sunt lipsite de temei legal.

6

Astfel, Colegiul penal relevă că, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii

articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de

individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor

circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele

prevăzute de lege.

Subsecvent, instanța de recurs reține că instanța de apel a dat deplină eficiență

prevederilor art.61 și 75 Cod penal, ținând cont de circumstanțele cauzei, de gravitatea

infracțiunilor săvârșite, inclusiv a celei prevăzute de art.2011 alin.(2) lit.c) Cod penal,

care fac parte din categoria celor grave, de persoana inculpatului, de rolul și

comportamentul inculpatului în momentul și după comiterea infracțiunii, dar și în

cadrul desfășurării procesului penal, de relațiile sociale care au fost periclitate în

rezultatul săvârșirii infracțiunilor, că se caracterizează pozitiv și și-a recunoscut

vinovăția, că atitudinea violentă față de membrii familiei sale, exprimată inclusiv prin

vătămări corporale, persistă de mai mult timp, că membrilor familiei sale le e frică de

el, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea penală, precum

și de influența pedepsei asupra corijării și reeducării inculpatului, și corect a conchis că

prima instanță i-a stabilit lui Cebanu Veaceslav o pedeapsă echitabilă, în limitele

prevăzute de sancțiunea normei penale incriminate și a circumstanțelor cauzei,

pedeapsa fiind individualizată conform prevederilor legale.

Având în vedere cele tratate supra, Colegiul penal reține că, contrar celor

afirmate de către recurenți în recursuri, instanța de apel s-a expus pe larg asupra

argumentelor invocate în apel de către inculpat, aplicând legislația pertinentă speței, cu

interpretarea justă a ei, iar recursurile recurenților, în situația respectivă, sunt

declarative și contravin faptelor cauzei, stabilite și expuse exhaustiv, și analizate

corespunzător de către instanța de apel, conform art.414 Cod de procedură penală, care

s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor.

Argumentele recurenților nu-și găsesc suport în situația de drept statuată în

cauză, dat fiind că instanța de apel a respectat prevederile normelor penale și procesual

penale, pronunțând o decizie legală și întemeiată.

Colegiul penal menționează că, în contextul expus, reiterarea de către instanța de

recurs a alegațiilor instanței de apel este inoportună, or, Colegiul penal le consideră

legale și întemeiate.

În sensul celor invocate, Colegiul penal, va ține seama și de jurisprudența

CtEDO, și nu va impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea

demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele de fond, dat fiind că, în cazul în

7

care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească

de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis vs

Spania, Helle vs Finlanda), din care motiv, fără a reitera întreaga motivare a instanțelor

de fond, pe care și-o însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide

asupra existenței faptei și vinovăției inculpatului Cebanu Veaceslav.

Cu referire la criticile aduse în recursul avocatului, precum că instanța nu s-a

expus în privința acțiunii civile, așa cum prevede art.417 alin.(1) pct.7) și 8) Cod de

procedură penală și neîntemeiat a admis-o, dispunând încasarea prejudiciului moral în

mărime de 50000 lei, că nu există nicio probă care ar demonstra că partea vătămată ar

fi suferit vreun prejudiciu moral și care ar fi gravitatea acestuia, Colegiul penal

menționează că potrivit art.427 alin.(2) Cod de procedură penală, temeiurile menționate

la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau

încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Instanța de recurs, examinând materialele dosarului, sesizează că inculpatul în

apel nu a contestat sentința în latura civilă, acest argument, în condițiile normei

precitate, nemaiputând fi invocat în recurs.

Mai mult, instanța de recurs precizează că „În materia despăgubirilor, materiale

sau morale, nu există temei de casare care să îngăduie instanței de recurs să reaprecieze

cuantumul acțiunii civile. Ca atare, în recurs nu se poate solicita reactualizarea

despăgubirilor cuvenite și stabilite de instanța de fond.” (pct.13 din Hotărârea Plenului

Curții Supreme de Justiție Cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza penală

nr.9 din 30.10.2009).

Prin urmare, solicitarea avocatului ce vizează acțiunea civilă, nu este întemeiată.

Consecvent, făcând o analiză a temeiurilor indicate în recursuri în raport cu

apelul declarat și textul deciziei, Colegiul constată că recursurile repetă textul apelului

(cu excepția argumentelor privind acțiunea civilă), argumentele expuse de recurenți

fiind anterior invocate în apel, iar instanța de apel examinându-le în ansamblu și

dându-le o apreciere corespunzătoare, conform art.414, 417 Cod de procedură penală,

s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor, a indicat temeiurile de fapt și de drept

care au dus la emiterea respectivei soluții, precum și motivele adoptării ei.

Prin urmare, temeiurile invocate de către avocat în numele inculpatului și

inculpat, precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că nu

sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal, că

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită și că pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.2011 alin.(2) lit.c) Cod penal, s-a aplicat o pedeapsă individualizată

contrar prevederilor legale, se combat prin materialele cauzei și nu se semnalizează în

esență presupusa eroare de drept, iar hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și care, în totalitatea lor, resping argumentele recursului.

Decizia instanței de apel corespunde prevederilor art.394 Cod de procedură

penală, este bine argumentată, motivată, fiind legală și întemeiată. Colegiul penal nu a

constatat existența vreunei grave erori de drept, care ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

8

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiurile invocate de către

recurenți nu sunt acceptabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar

servi temei pentru instanța de recurs în vederea casării hotărârii contestate, din care

considerente Colegiul penal va dispune inadmisibilitatea recursurilor, ca fiind vădit

neîntemeiate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Lazur Irina în

numele inculpatului și de către inculpatul Cebanu Veaceslav, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2018, în cauza penală în

privința lui Cebanu Veaceslav, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 martie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

9