1ra-184/19 — art. 186 alin. 2 lit. c, d; 311 alin. 2 lit. b; 312 alin. 2 lit. b CP

1ra-184/19 — art. 186 alin. 2 lit. c, d; 311 alin. 2 lit. b; 312 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-184/19

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 18 aprilie 2018 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2018, declarat de către

avocatul Canțer Serghei în numele inculpatului

Uzun Liviu XXX, născut la XXX,

originar din XXX, domiciliat în

XXX.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

Liviu a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.c), d) și 311

alin.(2) lit.b) Cod penal la câte 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

În temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

Uzun Liviu a fost achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute

de art.312 alin.(2) lit.b) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

în intervalul orelor 23:00-05:00, aflându-se în or. Ialoveni, str. Alexandru cel Bun,

având intenția înscenării sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu scopul de a

nu-i restitui lui Ungureanu Maxim suma de 450 lei, pentru folosirea automobilului

acestuia, prin deteriorarea geamului lateral, a pătruns în mijlocul de transport de model

„Dacia Logan”, cu n/î XXX, pe care activa în calitate de taximetrist, parcat în fața

Policlinicii Ialoveni, de unde a sustras pe ascuns un casetofon de model „Blaupunkt”

de culoare neagră, la prețul de 1000 lei, un telefon mobil de model „Huawei” la prețul

de 500 lei, o hartă la prețul de 150 lei, un încărcător pentru mobil împreună cu un cablu

USB, la prețul de 160 lei, o piesă confecționată din masă plastică pentru aerodinamica

automobilului estimată la prețul de 200 lei și o piesă pentru cricul automobilului la

prețul de 100 lei, cauzându-i un prejudiciu considerabil în mărime de 2110 lei.

1

Tot el, cu scopul denunțării cu bună știință falsă, intenționat, în scopul de a

învinui pe altcineva de săvârșirea unei infracțiuni, la 26 ianuarie 2017, s-a adresat la IP

Ialoveni, organul care este în drept de a porni urmărirea penală, cu un denunț fals

privind învinuirea persoanelor necunoscute de săvârșirea unei infracțiuni mai puțin

grave, deși a fost preîntâmpinată și i-a fost explicat despre survenirea răspunderii

penale conform art.311 Cod penal, în caz de denunț fals, fapt confirmat prin semnătura

acestuia în procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea infracțiunii din 26 ianuarie

2017.

Astfel, în baza denunțului a fost pornită cauza penală nr.2017440054, în baza

indicilor infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit b), c), d) Cod penal.

Ulterior, la data de 30 ianuarie 2017, în cadrul examinării înregistrărilor video

ridicate de la fața locului de la SRL „Linguata Ialoveni”, s-a observat cum Uzun Liviu,

cu o piatră deteriorează sticla de la geamul de la ușa din față a pasagerului a

automobilului de model „Dacia Logan”, cu n/î XXX, parcat în fața Policlinicii

Ialoveni, din salonul căruia a sustras mai multe bunuri.

În așa mod, declarațiile făcute în cadrul urmăririi penale pe cauza penală

nr.2017440054, unde a fost audiat în calitate de parte vătămată, sunt declarații

mincinoase.

2.1. Potrivit sentinței s-a constatat că, prin rechizitoriu, inculpatului Uzun Liviu i

s-a incriminat că, având scopul prezentării cu bună-știință a declarației mincinoase, pe

parcursul efectuării urmăririi penale în cauza penală nr.2017440054, fiind recunoscut și

audiat, la data de 26 ianuarie 2017, în calitate de partea vătămată, fiindu-i explicat

despre survenirea răspunderii penale conform art.312 Cod penal, în caz de prezentare

cu bună-știință a declarației mincinoase, fapt confirmat prin semnăturile acestuia în

procesele-verbale ale acțiunilor procesuale nominalizate, intenționat, cu bună-știință, a

prezentat în cadrul audierilor declarații mincinoase, legate de învinuirea persoanelor

necunoscute de săvârșirea unei infracțiuni mai puțin grave.

Ulterior, la data de 30 ianuarie 2017, în cadrul examinării înregistrărilor video

ridicate de la fața locului de la SRL „Linguata Ialoveni”, s-a observat cum Uzun Liviu,

cu o piatră deteriorează sticla de la geamul de la ușa din față a pasagerului a

automobilului de model „Dacia Logan”, cu n/î XXX, parcat în fața Policlinicii

Ialoveni, din salonul căruia a sustras mai multe bunuri.

Astfel, acțiunile lui Uzun Liviu au fost încadrate de către organul de urmărire

penală în baza art.312 alin.(2) lit.b) Cod penal, prezentarea, cu bună-știință a declarației

mincinoase de către partea vătămată, săvârșită în cadrul urmăririi penale, legate de

învinuirea de săvârșirea unei infracțiuni, săvârșite din interes material.

- la data de 17 aprilie 2018 - procurorul, solicitând casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Uzun Liviu, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.186

alin.(2) lit.c) și d) Cod penal și să fie condamnat la 2 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis; de comiterea infracțiunii prevăzute de art.311

alin.(2) lit.b) Cod penal - la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis și să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.312 alin.(2) lit.b)

Cod penal la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

iar în temeiul art.84 Cod penal, pentru concursul de infracțiuni, să-i fie stabilită

pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

2

semiînchis.

În motivarea apelului, procurorul a invocat că instanța neîntemeiat l-a achitat pe

inculpat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art.312 alin.(2) lit.b)

Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii și greșit i-a aplicat

acestuia pedeapsa definitivă, cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal; - instanța nu a

luat în considerare că infracțiunea prevăzută de art.312 Cod penal poate să formeze

concurs cu infracțiunea prevăzută de art.311 Cod penal; - instanța nu a dat deplină

eficiență prevederilor art.7, 61 și 75 Cod penal și, prin aplicarea față de inculpat a

prevederilor art.90 Cod penal, i-a stabilit o pedeapsă prea blândă;

- la data de 02 mai 2018 – avocatul Svetlana Bubuioc în numele inculpatului,

solicitând casarea sentinței în partea în care Uzun Liviu a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art.186 alin.(2) lit.c), d) și 311 alin.(2) lit.b) Cod penal la câte 2 ani

închisoare, cu stabilirea pedepsei definitive, în temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, de 3

ani închisoare și cu suspendarea condiționată a executării ei, în temeiul art.90 Cod

penal, pe o perioadă de probațiune de 2 ani, rejudecarea cauzei în această parte și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat de sub învinuirea de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal, pe motiv că

fapta nu întrunește elementele infracțiunii și să fie condamnat în baza art.311 alin.(2)

lit.b) Cod penal la amendă.

În motivarea apelului, avocatul a invocat că organul de urmărire penală și prima

instanță eronat au calificat acțiunile inculpatului, încadrate în prevederile art.186

alin.(2) lit.c), d) Cod penal, or, acesta este învinuit că a avut „intenția înscenării

sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane”; - inculpatul nu a avut intenția de a

sustrage bunurile ce-i aparțineau lui Ungureanu Maxim, ci de a înscena furtul, bunurile

fiindu-i restituite proprietarului; - instanța a apreciat arbitrar probele și circumstanțele

cauzei; - instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal,

stabilindu-i o pedeapsă prea aspră pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.311

alin.(2) lit.b) Cod penal; - instanța nu a ținut cont că inculpatul și-a recunoscut vina pe

acest capăt de învinuire și s-a căit sincer pentru fapta comisă, solicitând aplicarea față

de el a amenzii; - instanța urma să ia în considerare și vârsta inculpatului.

2018, apelurile declarate de către procuror și avocatul Svetlana Bubuioc în numele

inculpatului au fost respinse ca nefondate.

În motivarea soluției, instanța de apel a indicat că prima instanță a dat apreciere

corectă probelor administrate și circumstanțelor cauzei, examinându-le conform art.101

Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și

corect a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art.186 alin.(2) lit.c), d) și 311 alin.(2) lit.b) Cod penal, care a fost

dovedită cu certitudine și fără echivoc, fiind întrunite elementele constitutive ale

acestora și că în partea învinuirii de comiterea infracțiunii prevăzute de art.312 alin.(2)

lit.b) Cod penal, inculpatul urmează a fi achitat, pe motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

Consecvent, instanța de apel a indicat că vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunilor prevăzute de art.186 alin.(2) lit.c), d) și 311 alin.(2) lit.b) Cod penal, se

confirmă prin :

Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie a fost bazată pe :

3

- declarațiile părții vătămate Ungureanu Maxim, potrivit cărora, în dimineața

zilei de 26 ianuarie 2017, când l-a telefonat pe inculpat pentru ai cere să achite chiria

automobilului în mărime de 450 lei, acesta i-a comunicat că, în timpul nopții, persoane

necunoscute au deteriorat geamul automobilului și au pătruns înăuntru, de unde au

sustras casetofonul, telefonul mobil, banii pe care trebuia să-i dea, modulatorul pentru

muzică, casca pentru telefonul mobil și cablurile USB. Mai târziu, i-a adus automobilul

și i-a spus că poliția a depistat casetofonul și telefonul mobil, iar restul bunurilor le v-a

întoarce mai târziu. Pretenții față de inculpat nu are, pentru că acesta i-a recuperat

prejudiciul (f.d.17-18, 147-148);

- declarațiile martorului Mereacre Ion, potrivit cărora, la data de 25 ianuarie

2017, în jurul orei 23:00, inculpatul a venit la el acasă pentru a înnopta, iar dimineața i-

a zis că trebuie să-i dea șefului niște bani și l-a rugat să-i împrumute, dar nu avea suma

respectivă. Ulterior, fiind împreună cu acesta în automobilul vizat în cauza penală de

față, fiind parcat în apropierea Policlinicii din or. Ialoveni, inculpatul a scos

casetofonul din salonul automobilului, telefonul mobil de model „Lenovo”, niște

cabluri și căști, le-a pus într-o sacoșă și i-a dat-o lui. Nu știa că automobilul și bunurile

enumerate, nu-i aparțin. Ulterior au coborât din automobil, iar inculpatul a găsit o

piatră și i-a spus să spargă geamul de la ușa automobilului din partea pasagerului din

față. A făcut ce i-a spus și a plecat acasă, iar acesta a rămas. Ulterior, a aflat că

inculpatul a anunțat poliția și a declarat că cineva a sustras bunurile din automobil

(f.d.154-155);

- procesul-verbal de sesizare despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea

infracțiunii din 26.01.2017, prin care inculpatul, fiind preîntâmpinat în conformitate cu

prevederile art.311 Cod penal, a declarat că, în noaptea spre 26 ianuarie 2017, persoane

necunoscute, prin deteriorarea geamului, au pătruns în automobilul de model „Dacia-

Logan” cu n/î XXX, de unde, pe ascuns, au sustras casetofonul de model „Blaupunkt”

la prețul de 400 lei, portmoneul în care erau actele de identitate și bani în sumă de 1400

lei, un telefon mobil de model „Lenovo” la prețul de 1000 lei, un modulator pentru

muzică la prețul de 150 lei și căști pentru telefon mobil la prețul de 250 lei (f.d.7);

- raportul despre primirea informației prin telefon privind comiterea unei fapte

ilicite din 26.01.2017, potrivit căruia, la 26 ianuarie 2017, în jurul orei 06:00,

inculpatul a sunat la Serviciul de Gardă al IP Ialoveni și a denunțat săvârșirea faptei

infracționale, descrisă mai sus (f.d.8);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 26.01.2017, potrivit căruia,

obiectul supus cercetării a fost automobilul de model „Dacia-Logan” cu n/î XXX, fiind

constatată deteriorarea geamului de la ușa din față din partea pasagerului (f.d.11);

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 06.02.2017 - înregistrările video

din noaptea din 25 spre 26 ianuarie 2017, potrivit cărora, la ora 05:49, automobilul de

model „Dacia-Logan” cu n/î XXX, se parchează în parcarea Policlinicii din or.

Ialoveni, din care, la ora 05:51, coboară inculpatul și Mereacre Ion, iar la ora 05:53

ultimul se apropie de automobil și, cu o piatră, sparge geamul de la ușa din față a

pasagerului și pleacă. Mai târziu, la ora 05:56, inculpatul se uită prinprejurul

automobilului și la ora 06:00 telefonează la poliție (f.d.31);

- procesul-verbal de ridicare din 06.02.2017, cu planșa fotografică, potrivit

căruia, de la partea vătămată a fost ridicat un casetofon audio pentru automobil de

model „Blaupunkt” de culoare neagră și a unui telefon de model „Huawei” de culoare

neagră, cu numărul de imei XXX, cu ecranul deteriorat (f.d.40);

4

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 07.02. 2017 – a casetofonului

audio pentru automobil de model „Blaupunkt” de culoare neagră și a unui telefon de

model „Huawei” de culoare neagră, cu numărul de imei XXX, cu ecranul deteriorat

(f.d.43);

- procesul-verbal de ridicare din 09.02.2017, cu planșa fotografică, potrivit

căruia, de la inculpat au fost ridicate obiectele - un modulator pentru muzică de culoare

negru cu roșu, o cască pentru telefonul mobil de model „Samsung” și două cabluri

USB (f.d.52);

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 10.02.2017 – a modulatorului

pentru muzică de culoare negru cu roșu, o cască pentru telefonul mobil de model

„Samsung” și două cabluri USB (f.d.55).

Astfel, în partea ce ține de infracțiunea prevăzută de art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod

penal, instanța de apel a precizat că probele enumerate supra și apreciate în

conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, contrazic argumentele

apărătorului privind achitarea inculpatului de sub învinuirea de comiterea acestei

infracțiuni.

Cu referire la învinuirea adusă inculpatului în baza art.312 alin.(2) lit.b) Cod

penal, instanța a precizat că persoana care a făcut denunțarea falsă în conformitate cu

art.311 Cod penal, nu poate să răspundă și pentru declarația mincinoasă (art.312 Cod

penal), în legătură cu faptul că aceasta nu poate fi subiect al celei din urmă infracțiuni,

deoarece cerând de la ea declarații adevărate, ar însemna s-o plasezi în poziția de

martor în propria sa cauză penală.

Cu referire la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de apel a

indicat că prima instanță a dat deplină eficiență prevederilor art.61, 75 Cod penal,

ținând cont de gravitatea infracțiunilor, care fac parte din categoria celor ușoare, de

persoana inculpatului, care e la prima abatere, anterior nefiind judecat, precum și de

influența pedepsei asupra corijării și reeducării inculpatului, și corect a conchis că

acestuia urmează să-i fie aplicată pedeapsă sub formă de închisoare, cu suspendarea

executării ei pe o perioadă de probațiune de 2 ani, fiind o pedeapsă echitabilă și

proporțională faptelor comise.

recurs ordinar avocatul Canțer Serghei în numele inculpatului care, indicând temeiurile

prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală, solicită casarea

acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Uzun Liviu să

fie achitat de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2)

lit.c), d) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, iar pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.311 alin.(2) lit.b) Cod penal, să-i fie aplicată

amendă, pe motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel; - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- instanța a apreciat arbitrar probele și circumstanțele cauzei și eronat a conchis asupra

vinovăției inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.c), d)

Cod penal; - nu sunt întrunite elementele acestei infracțiunii; - instanța nu a luat în

considerare că, de către organul de urmărire penală, inculpatul este învinuit că a avut

„intenția înscenării sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane” și nu intenția de a

le sustrage, motiv pentru care nu poate fi tras la răspundere penală pentru săvârșirea

acestei infracțiuni; - fiind recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art.311 alin.(2) Cod penal, inculpatul nu mai poate fi recunoscut vinovat și de

5

comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal – infracțiune

care a fost denunțată fals; - pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.311 alin.(2)

lit.b) Cod penal, instanța nu a dat deplină eficiență prevederilor art.61 și 75 Cod penal

și i-a stabilit inculpatului o pedeapsă prea aspră; - instanța nu a ținut cont că inculpatul

și-a recunoscut vina pe acest capăt de acuzare și s-a căit sincer pentru fapta comisă,

solicitând aplicarea față de el a amenzii; - instanța urma să ia în considerare și vârsta

inculpatului.

materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în

referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității recursului ordinare, Colegiul

penal decide asupra inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond

ori de apel.

Potrivit art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

În susținerea recursului, recurentul invocă temeiurile prevăzute de art.427

alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazul când instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

sau atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Totodată, deși nu a fost indicat expres, din textul recursului, Colegiul penal

constată că recurentul a invocat, inclusiv că, în partea condamnării inculpatului în baza

art.311 alin.(2) lit.b) Cod penal, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, eroare care este prevăzută la pct.10) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală.

Astfel, analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursul

declarat, Colegiul penal constată că nici unul dintre acestea nu și-a găsit confirmare.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia nu este de acord cu

condamnarea lui Uzun Liviu în baza art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal, considerând că

lipsesc probe care ar confirma vinovăția lui în săvârșirea infracțiunii imputate,

solicitând să fie achitat pe motiv că în acțiunile acestuia lipsesc elementele constitutive

ale infracțiunii.

La acest capitol Colegiul penal menționează că, sub aspectul situației de

„neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs

condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura

obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul constată că, prima instanță, conform prevederilor art.314 Cod de

procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de către părți, a audiat inculpatul, partea vătămată și martorii, a cercetat

materialele acumulate de către organul de urmărire penală, pe care le-a apreciat în mod

obiectiv și care au format convingerea instanței că vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunilor incriminate a fost dovedită integral.

6

Instanța de apel, respectând prevederile art.414 Cod de procedură penală, a

supus unei verificări minuțioase toate probele administrate în cauză, le-a dat o

apreciere justă, din punct de vedere al pertinenței și concludenții, și a conchis asupra

temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță privind vinovăția lui Uzun Liviu în

cele incriminate.

Probele indicate în decizia instanței de apel au fost examinate complet și

obiectiv, acestea demonstrează faptul comiterii de către inculpat a infracțiunilor

incriminate, fiind corect apreciate de către instanța de apel.

Astfel, în urma examinării cererii de apel, instanța de apel întemeiat a

concluzionat despre existența elementelor componente ale infracțiunilor imputate lui

Uzun Liviu, inclusiv vinovăția acestuia, argumentând totodată, netemeinicia

afirmației recurentului, precum că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal.

Cu referire la pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.311 alin.(2) lit.b) Cod penal, instanța de recurs reține că autorul recursului este de

acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea

juridică a acțiunilor sale, și critică hotărârea instanței de apel în această parte numai

referitor la pedeapsa aplicată, considerând că este prea aspră.

Instanța de recurs consideră că motivele invocate de către recurent la acest

capitol sunt lipsite de temei legal.

Astfel, Colegiul penal relevă că, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii

articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă

scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii

penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Chestiunea de

individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor

circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele

prevăzute de lege.

Subsecvent, instanța de recurs reține că instanța de apel a dat deplină eficiență

prevederilor art.61 și 75 Cod penal, ținând cont de circumstanțele cauzei, de gravitatea

infracțiunilor săvârșite, inclusiv a celei prevăzute de art.311 alin.(2) lit.b) Cod penal,

care fac parte din categoria celor mai puțin grave, de persoana inculpatului, care

anterior nu a fost judecat, fiind la prima abatere, de vârsta inculpatului, care la data

săvârșirii infracțiunii nu avea atinsă vârsta de 21 de ani, precum și de influența

pedepsei asupra corijării și reeducării inculpatului, și corect a conchis că prima instanță

i-a stabilit lui Uzun Liviu o pedeapsă echitabilă, în limitele prevăzute de sancțiunea

normelor penale incriminate și a circumstanțelor cauzei, pedeapsa fiind individualizată

conform prevederilor legale.

7

Având în vedere cele tratate supra, Colegiul penal reține că, contrar celor

afirmate de către recurent în recurs, instanța de apel s-a expus pe larg asupra

argumentelor invocate în apel de către partea apărării, aplicând legislația pertinentă

speței, cu interpretarea justă a ei, iar recursul recurentului, în situația respectivă, este

declarativ și contravine faptelor cauzei, stabilite și expuse exhaustiv, și analizate

corespunzător de către instanța de apel, conform art.414 Cod de procedură penală, care

s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor.

Argumentele avocatului nu-și găsesc suport în situația de drept statuată în cauză,

dat fiind că instanța de apel a respectat prevederile normelor penale și procesual

penale, pronunțând o decizie legală și întemeiată.

Colegiul penal menționează că reiterarea de către instanța de recurs a alegațiilor

instanței de apel, în contextul expus, este inoportună or, Colegiul penal le consideră

legale și întemeiate.

În sensul celor invocate, Colegiul penal, va ține seama și de jurisprudența

CtEDO, și nu va impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea

demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele de fond, dat fiind că, în cazul în

care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care

confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească

de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis vs

Spania, Helle vs Finlanda), din care motiv, fără a reitera întreaga motivare a instanțelor

de fond, pe care și-o însușește sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide

asupra existenței faptei și vinovăției inculpatului Uzun Liviu.

Complementar, Colegiul menționează că temeiurile invocate de către recurent,

privind modul de apreciere a probelor, nu se încadrează în cele prevăzute de art.427

alin.(1) Cod de procedură penală. Aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în

fapt și în drept fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, iar dezacordul unei părți

în acest sens, nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de

condamnare sau de achitare.

Făcând o analiză a temeiurilor indicate în recurs în raport cu apelul declarat și

textul deciziei, Colegiul constată că recursul repetă textul apelului, argumentele expuse

de recurent fiind anterior invocate în apel, iar instanța de apel examinându-le în

ansamblu și dându-le o apreciere corespunzătoare, conform art.414, 417 Cod de

procedură penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor, a indicat temeiurile

de fapt și de drept care au dus la emiterea respectivei soluții, precum și motivele

adoptării ei.

Prin urmare, temeiurile invocate de către partea apărării, precum că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, că nu sunt întrunite elementele

infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal și că pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.311 alin.(2) lit.b) Cod penal s-a aplicat o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale, se combat prin materialele cauzei și nu se

semnalizează în esență presupusa eroare de drept, iar hotărârea atacată cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția și care, în totalitatea lor, resping argumentele

recursului.

Decizia instanței de apel corespunde prevederilor art.394 Cod de procedură

penală, este bine argumentată, motivată, fiind legală și întemeiată. Colegiul penal nu a

8

constatat existența vreunei grave erori de drept , care ar afecta legalitatea hotărârii

judecătorești contestate.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiurile invocate de către

recurent nu sunt acceptabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar

servi temei pentru instanța de recurs în vederea casării hotărârii contestate, din care

considerente Colegiul penal va dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Canțer Serghei în

numele inculpatului Uzun Liviu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 26 septembrie 2018, în cauza penală în privința lui Uzun Liviu, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 februarie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

9