1ra-1685/2019 — art. 186 alin.2, 84 CP

1ra-1685/2019 — art. 186 alin.2, 84 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1685/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 octombrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Harti Vladislav, împotriva sentinței Judecătoriei

Hîncești din 19 decembrie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 17 aprilie 2019, în privința inculpatului

Uzun Liviu XXXXX, născut

la XXXXX, originar și locuitor al or. XXXXX, str.

XXXXX, XXXXX, cetățean al R. Moldova,

condamnat anterior prin:

1) sentința Judecătoriei Hîncești din XXXXX, în

baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), 311 alin. 2 lit. b), 84,

90 Cod penal la 3 ani închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probă de 2 ani;

2) sentința Judecătoriei Cahul din XXXXX, în

baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la amendă în

mărime de 562,5 unități convenționale, adică 28.125

lei, achitată pe 19.09.2018.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 07.03.2018 - 19.12.2018,

instanța de apel: 25.01.2019 - 17.04.2019,

instanța de recurs: 17.07.2019 - 02.10.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

1

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Uzun

Liviu a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal la 1 an

închisoare.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei

fixate potrivit sentinței judecătoriei Hîncești din 18.04.2018, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 3 ani și 3 luni închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate i-a fost

suspendată condiționat, pe termen de probă de 2 ani și 6 luni, obligându-l pe

durata termenului de probă să presteze 100 ore de munca neremunerată în folosul

comunității, cât și să fie supus monitorizării electronice pe un termen de 12 luni.

inculpatul Uzun L., fiind în stare de ebrietate alcoolică, având scopul sustragerii

pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin înțelegere prealabilă și de comun acord

cu alte două persoane, în privința cărora prin disjungere a fost pronunțată sentința

de condamnare, sau deplasat la gospodăria lui XXXXX, situată în or. XXXXX,

str. XXXXX, XXXXX, unde au deteriorat lacătul de la ușa beciului și din interior

au sustras două vase din inox cu volumul de 250 litri fiecare, la prețul de 4000

lei, cauzând părții vătămate un prejudiciu material considerabil.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate vina și a solicitat

examinarea cauzei penale în baza probelor administrate la urmărirea penală,

asupra cărora nu are obiecții, și i-a încadrat acțiunile în baza art. 186 alin. (2) lit.

b), c), d) Cod penal, ca furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, de două sau mai multe persoane, prin pătrundere în alt loc pentru

depozitare, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

La aplicarea pedepsei, instanța a ținut cont că, conform art. 16 alin. (3) Cod

penal, infracțiunea comisă este una mai puțin gravă, că inculpatul a săvârșit

infracțiunea în stare de ebrietate alcoolică, dar a recunoscut vina și s-a căit sincer,

că conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală beneficiază de reducerea

cu 1/ a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare,

3

că avea vârsta de 19 ani la data comiterii faptei, că la momentul comiterii faptei

nu avea antecedente penale, concluzionând că corijarea lui este posibilă și

rațională fără ca să execute pedeapsa cu închisoare, prin aplicarea-i prevederilor

art. 90 Cod penal.

solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul s-ă fie condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, la

2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Conform prevederilor art. 84 alin. (4) Cod penal, să-i fie adăugat parțial la

pedeapsa aplicată prin noua sentință, partea neexecutată a pedepsei stabilite prin

sentința Judecătoriei Hîncești din 18.04.2018, definitiv stabilindu-i pedeapsa sub

2

formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Apelantul a invocat că, instanța de judecată nu a ținut cont, la stabilirea

pedepsei inculpatului, de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat

acuzat de comiterea infracțiunii de furt în mod repetat și în termen de probă.

Totodată, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26.09.2018, inculpatului

i-a fost oferită o șansa de-a se corecta, fiindu-i stabilită pedeapsa de 3 ani

închisoare, cu suspendarea condiționată pentru o perioadă de 2 ani, pentru

comiterea infracțiunii similare prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod

penal, însă acesta concluzie pentru sine nu și-a făcut și din nou a comis o

infracțiune de același gen.

În așa mod, instanța de judecată a pronunțat o sentință, care este vădit prea

blândă în privință inculpatului.

aprilie 2019, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că, prima instanță corect și întemeiat a

individualizat inculpatului pedeapsa, ținând cont că a recunoscut faptele indicate

în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate

în fază de urmărire penală, potrivit art. 3641 Cod de procedură penală, că avea

vârsta de 19 ani la data comiterii faptei, că și-a recunoscut integral vina și s-a căit

sincer de cele săvârșite.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului.

O condiție obligatorie (și unicul temei) pentru condamnarea cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei rezidă în faptul că nu ar fi rațional

ca inculpatul să execute pedeapsa cu închisoare stabilită. Aceasta ar însemna că,

în rezultatul cercetării cauzei și calităților individuale ale inculpatului s-a format

convingerea fermă în posibilitatea atingerii scopurilor pedepsei penale fără

izolarea de societate, dar în condițiile unui control profilactic al

comportamentului persoanei respective într-o anumită perioadă de timp. Astfel,

instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu trebuie privită ca un

avantaj sau un drept acordat de lege persoanelor vinovate, dar trebuie apreciată

ca un mijloc preventiv de apărare socială care derivă din organizarea unei politici

penale adaptate la realitatea socială concretă. Pentru dispunerea suspendării

condiționate a executării pedepsei, instanța de apel urmând să examineze dacă

prin suspendarea condiționată, în cazul dat, va fi posibilă atingerea scopurilor

pedepsei stipulate în art. 61 Cod penal.

Prin urmare, instanța de fond întemeiat a concluzionat că corectarea și

reeducarea inculpatului este posibilă și rațională fără izolarea reală de societate,

3

cu aplicarea față de el a prevederilor art. 90 Cod penal, nefiind întrunite

circumstanțe excepționale, conform art. 75 alin. (2) Cod penal, pentru stabilirea

pedepsei închisorii cu executarea ei.

ordinar solicitând casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel.

Recurentul a invocat că, la individualizarea pedepsei, instanța de apel nu a

ținând cont de circumstanțele comiterii infracțiunii, de personalitatea inculpatului

care la evidența medicului psihiatru și a medicului narcolog nu se află, nu este

angajat în câmpul muncii, anterior judecat de două ori pentru infracțiuni

similare, a comis repetat infracțiuni contra patrimoniului în perioada de

probațiune. Toate acestea dovedesc că inculpatul nu se află pe calea corijării și

dorinței de a se reintegra în societate, fiind persoană predispusă spre comiterea

de noi infracțiuni și nu a conștientizat gravitatea celor comise.

Scopul pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului, precum și

prevenirea săvârșirii noi infracțiuni, poate fi realizat cu izolarea lui de societate,

cu aplicarea unei pedepse sub formă de 3 ani închisoare cu executare în

penitenciar semiînchis, pedeapsa dată fiind una echitabilă și proporțională faptei

prejudiciabile comise.

Instanța de apel nu și-a motivat pe deplin concluzia de aplicare a

prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal și greșit a conchis că corectarea

inculpatului este posibilă fără a fi izolat de societate.

Decizia adoptată în prezenta cauză penală, la motivarea stabilirii pedepse

contravine prevederilor art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală,

deoarece nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei mai ușoară și motivele de

aplicare a pedepsei cu suspendare condiționată a executării ei.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, au fost aplicate pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

4

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele, legal și întemeiat au

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei

aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat au ținut cont că

inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă și în stare de ebrietate alcoolică,

dar a recunoscut integral vina solicitând judecarea cauzei în procedura

simplificată, avea o vârstă de 19 ani la data comiterii infracțiunii imputate,

neavând antecedente penale la această dată, cât și de prevederile art. 7, 61, 75,

90, 84 alin. (1) și (4) Cod penal, 3641 Cod de procedură penală, conform căror la

aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa cu închisoare are un caracter excepțional. Caracterul excepțional la

aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi argumentat de către instanța de

judecată. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu

și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare. În cazul în care persoana este

declarată vinovată de săvîrșirea a două sau mai multor infracțiuni ușoare și/sau

mai puțin grave, pedeapsa definitivă poate fi stabilită și prin absorbirea pedepsei

mai ușoare de pedeapsa mai aspră. În cazul în care, după pronunțarea sentinței,

se constată că persoana condamnată este vinovată și de comiterea unei alte

infracțiuni săvîrșite înainte de pronunțarea sentinței în prima cauză, instanța de

judecată, pronunțînd pedeapsa pentru fiecare infracțiune aparte, stabilește

pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni prin cumul, total sau parțial, al

pedepselor aplicate. Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel

mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție instanța de judecată, ținând

cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia

5

că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, fiind una echitabilă și

proporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, cât și a

scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării

inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor

invocate în apel (pct. 2.-5.din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului

în care instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei

în latura pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei

penale în alt sens decât cel pe care îl propune procurorul este o competență și

prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat

din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea

acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Pe lângă aceasta, argumentul recurentului că inculpatul: „anterior judecat

de două ori pentru infracțiuni similare, a comis repetat infracțiuni contra

patrimoniului în perioada de probațiune”, este absolut neîntemeiat, ori

inculpatul a săvârșit infracțiunea din speță până la condamnările ulterioare,

fiindu-i aplicate la individualizarea pedepsei prevederile art. 84 alin. (1) și (3)

Cod penal, adică pentru concurs de infracțiuni, dar nu cele din art. 85 Cod penal

- pentru cumul de sentințe.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și

de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția,

instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în

6

apel, că s-au aplicat inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor

legale, și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a

fi declarat inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Harti Vladislav, împotriva sentinței Judecătoriei

Hîncești din 19 decembrie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 17 aprilie 2019, în privința inculpatului Uzun Liviu Sergiu, pe motiv

că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 octombrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

7