1ra-259/2019 — art. 172 alin. 3 lit. a CP

1ra-259/2019 — art. 172 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-259/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir,

Judecătorii: Toma Nadejda și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Stăvilă Mihai în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2018, în

cauza penală în privința lui

Pavlicenco Marian xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.01.2014 - 22.12.2014;

Instanța de apel: 30.01.2015 - 15.09.2015;

Instanța de recurs: 30.11.2015 - 23.03.2016

Prima instanță: 27.10.2017 - 01.12.2017;

Instanța de recurs: 19.12.2017 - 03.04.2018;

Prima instanță: 26.04.2018 - 25.06.2018;

Instanța de apel: 17.07.2018 - 27.09.2018;

Instanța de recurs: 04.12.2018 - 20.02.2019.

A C O N S T A T A T:

Marian Pavlicenco a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 172

alin. (3) lit. a) Cod penal, la 10 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

închis.

încadrate în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, acțiuni violente cu caracter

sexual, săvârșite prin constrângere fizică și psihică profitând de imposibilitatea

victimei de a se apăra, comisă cu bună știință asupra unei persoane despre care

știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 14 ani.

apel sentința, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de

achitare din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

1

15 septembrie 2015, a fost admis apelul, casată sentința în latura stabilirii

pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Marian Pavlicenco a fost condamnat în baza art. 172 alin. (3)

lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 79 Cod penal, la 8 (opt) ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip închis, în rest sentința a fost menținută.

pct. 1), 6), 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, la 16 noiembrie 2015, a

contestat cu recurs ordinar hotărârile pronunțate, solicitând casarea acestora,

cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

inadmisibilitatea recursului ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat.

cerere prin care a solicitat rejudecarea cauzei penale intentate în privința sa în

baza art. 172 alin. (3) Cod penal, invocând că nu a fost prezent la pronunțarea

sentinței, nici la judecarea cauzei în instanța de apel, aflând despre hotărârile

judecătorești după ce a fost extrădat din Republica Kazahstan în Republica

Moldova.

01 decembrie 2017, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea

condamnatului Pavlicenco Marian cu privire la rejudecarea cauzei penale

nr. 1-17/2014 de învinuire a sa în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Stăvilă Mihai în numele condamnatului, invocând că instanța a interpretat

eronat prevederile art. 5591 Cod de procedură penală.

2018, a fost admis recursul declarat de către avocatul Stăvilă Mihai în numele

condamnatului Pavlicenco Marian, casată încheierea Judecătoriei Căușeni

(sediul Ștefan Vodă) din 01 decembrie 2017 cu remiterea cauzei la rejudecare

în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

2018, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată cererea condamnatului

Pavlicenco Marian cu privire la rejudecarea cauzei în privința sa, în baza

art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, după extrădare.

În argumentarea soluției sale, instanța de judecată a reținut că potrivit

materialelor cauzei, inculpatul Pavlicenco Marian a fost prezent la toate

ședințele de judecată, fiind asistat de avocat, a fost audiat și a dat declarații, a

participat la dezbaterile judiciare, fiindu-i acordat și ultimul cuvânt.

Inculpatul Pavlicenco Marian nu a fost prezent numai la pronunțarea

sentinței din 22 decembrie 2014, eschivându-se de la prezentarea în ședința de

judecată, ulterior eschivându-se și de la prezentarea în instanța de apel, fapt

confirmat prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie 2015.

2

Ulterior, condamnatul Pavlicenco Marian a fost reținut de către organele

de poliție în r-nul Șetsc, reg. Karaganda, Republica Kazahstan, fiind extrădat în

Republica Moldova.

Pavlicenco Marian a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și admiterea cererii lui Pavlicenco Marian înaintată în

ordinea prevederilor art. 5591 Cod de procedură penală, cu remiterea cauzei

penale instanței de fond pentru rejudecarea acesteia.

În argumentarea apelului, avocatul a indicat, că la 26 octombrie 2017,

condamnatul a înaintat o cerere instanței de judecată, în ordinea prevederilor

art. 5591 Cod de procedură penală, deoarece a fost condamnat în lipsa sa, fără să

fi depus careva cerere în acest sens. Faptul dat, constituie unicul temei legal de

admitere a cererii condamnatului și dispunerea rejudecării cauzei penale

conform prevederilor art. 463- 465 Cod de procedură penală.

27 septembrie 2018 a fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința

Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă din 25 iunie 2018.

În argumentarea soluției pronunțate instanța de apel a statuat, că prima

instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. 5591 alin. (1) Cod de

procedură penală, potrivit căror, în cazul în care se cere extrădarea unei

persoane judecate și condamnate în lipsa acesteia, cauza va putea fi rejudecată,

la cererea condamnatului, de către instanța care a judecat în primă instanță.

Cererea de rejudecare poate fi depusă în termen de 6 luni de la predarea

condamnatului autorităților Republicii Moldova, iar potrivit alin. (2) al aceluiași

articol, se indică că, procesul penal nu poate fi redeschis în cazul în care

persoana condamnată a solicitat să fie judecată în lipsa ei.

Instanța de apel a reținut, că prima instanță corect a stabilit că cauza în

primă instanță s-a judecat cu participarea inculpatului Pavlicenco Marian, doar

că, la pronunțarea sentinței, acesta nu s-a prezentat, fără a înștiința instanța

despre motivele absenței (f.d. 120, vol.I).

Prin încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie

2015 (f.d. 160-161, vol.I) Pavlicenco Marian a fost anunțat în căutare, iar cauza

penală, în temeiul articolului 321 alin. (2) pct. 1) și 412 alin. (5) Cod de

procedură penală, s-a desfășurat în absența inculpatului, or acesta s-a ascuns de

la judecata în apel.

Ca urmare, raportând circumstanțele cauzei la prevederile art. 5591 Cod

de procedură penală, instanța de apel a considerat că nu sunt întrunite

condițiile de rejudecare a cauzei în caz de extrădare.

Faptul că inculpatul nu s-a prezentat la pronunțarea sentinței și, ulterior,

s-a ascuns de la judecata în apel, părăsind teritoriul Republicii Moldova, nu

constituie temei de rejudecare a cauzei în baza art. 5591 Cod de procedură

penală.

3

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea

deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2018, rejudecarea cauzei și

admiterea cererii lui Pavlicenco Marian înaintată în ordinea prevederilor

art. 5591 Cod de procedură penală, cu remiterea cauzei penale instanței de fond

pentru rejudecare.

În argumentarea recursului menționează, că instanțele judecătorești au

dat o apreciere eronată prevederilor legii, or art. 5591 Cod de procedură penală,

clar stipulează că de dreptul de a fi rejudecată cauza, beneficiază persoana care

a fost judecată și condamnată în lipsa sa, fără însă a indica de către care

instanță, cea de fond sau instanțele de apel sau recurs, indicând doar că

urmează a fi judecată de către prima instanță în caz că cererea se admite.

Totodată, în opinia recurentului nu s-a ținut cont de art. 29 alin. (1) Cod

de procedură penală, care prevede că justiția în cauzele penale se înfăptuiește

de Curtea Supremă de Justiție, Curțile de apel și judecătorii, în coroborare cu

prevederile art. 8 alin. (1) Cod de procedură penală, persoana acuzată de

săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția

sa nu-i va fi dovedită, în modul prevăzut de prezentul cod, într-un proces

judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare

apărării sale, și nu va fi constatată printr-o hotărâre judecătorească de

condamnare definitivă.

Mai mult, nu se impune nici o condiție privind faptul eschivării de la

judecarea cauzei, în acest sens, relevant e faptul că unica excepție prescrisă de

legiuitor la art. 5591 Cod de procedură penală, rezidă în situația în care a fost

depusă o cerere de examinare în lipsa sa de inculpat.

Susține recurentul, că procesul de judecare a cauzei penale este unul

continuu, vizează 3 etape corespunzător celor 3 instanțe judecătorești și se

finalizează cu devenirea unei hotărâri de judecată definitivă și irevocabilă,

proces pe parcursul căruia persoana este prezumată nevinovată și poate

beneficia de drepturile sale procesuale la orice etapă de judecare.

Astfel, este evident faptul că sentința primei instanțe nu a constituit o

hotărâre definitivă și irevocabilă, iar Pavlicenco Marian a fost judecat încă de

două instanțe, iar prin urmare, condamnat definitiv și irevocabil în lipsa sa, fără

a înainta o cerere de examinare în absența sa - fapt care îi întemeiază pe deplin

cererea înaintată în ordinea prevederilor art. 5591 Cod de procedură penală.

Consideră că sentința din 25 iunie 2018 și decizia din 27 septembrie

2018, sunt ambele neîntemeiate și respectiv ilegale, ce constituie o încălcare a

drepturilor și libertăților lui Pavlicenco Marian, încălcări care pot fi constatate

și condamnate de către CtEDO, și anume pe faptul încălcării art. 6 al Convenției

care consfințește dreptul persoanei la un proces echitabil, și corespunzător

obligația organului de drept de a asigura echitatea respectivă.

4

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

inculpatul a participat la judecarea cauzei în instanța de fond, sentința fiind

pronunțată în lipsa lui, însă fiind înștiințat despre data pronunțării acesteia.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit recursului declarat, Colegiul penal constată că avocatul își

fundamentează dezacordul cu decizia instanței de apel în baza temeiului de

casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit

căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile când instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În esență, Colegiul penal atestă că de fapt, recurentul invocă dezacordul

cu soluția instanței de apel prin care a fost respinsă cererea apărării privind

rejudecarea cauzei conform procedurii prevăzute de art. 5591 Cod de procedură

penală, considerând în acest sens că atât instanța de apel, cât și prima instanță,

care a examinat cererea nominalizată, au interpretat eronat prevederile legale

invocate.

Cu referire la aceste aspecte, însă Colegiul penal reține că instanțele de

judecată, au examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o

soluție corectă referitor la cererea condamnatului Pavlicenco Marian cu privire

la rejudecarea cauzei din motiv că a fost condamnat în lipsa sa, or, sub acest

aspect instanța de apel corect a reținut soluția pronunțată de Judecătoria

Căușeni (sediul Ștefan Vodă) din 25 iunie 2018, în hotărârea căreia întemeiat a

fost reținut, că din procesul-verbal al ședinței de judecată în prima instanță,

5

reiese că inculpatul Pavlicenco Marian a participat la toate ședințele de

judecată, fiind asistat de avocat, a fost audiat și a dat declarații, a participat la

dezbaterile judiciare, fiindu-i acordat și dreptul la ultimul cuvânt. Inculpatul

Pavlicenco Marian nu a fost prezent numai la pronunțarea sentinței din

22 decembrie 2014, eschivându-se de la prezentarea în ședința de judecată, iar

ulterior și de la prezentarea în instanța de apel, fapt confirmat prin încheierea

Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie 2015, când a fost anunțat în căutare.

Având în vedere cele constatate, instanța de recurs statuează, că motivele

menționate de recurent nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului,

nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de autor, dat fiind faptul, că

instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414

alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta

cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că

instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Totodată, Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a respins

argumentele apărării cu privire la obligativitatea prezenței inculpatului pe tot

parcursul cauzei, inclusiv în instanța de apel și de recurs, remarcând că

prevederile art. 5591 Cod de procedură penală, direct stipulează că rejudecarea

cauzei poate fi înfăptuită de către instanța care a judecat cauza în primă

instanță.

Colegiul penal consideră că nu pot fi reținute nici argumentele apărării cu

privire la încălcarea în speță a prevederilor art. 6 din Convenție, or, sintetizând

jurisprudența Curții Europene a drepturilor omului referitor la judecarea cauzei

în absența celui acuzat, se atestă, că Curtea nu este preocupată de un acuzat

care fusese personal anunțat și care, fiind astfel înștiințat de motivele acuzării, a

renunțat în mod expres la exercitarea dreptului său de a compărea în fața

instanței și de a se apăra în persoană.

Având în vedere că dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din

Convenție implică oricărei jurisdicții naționale obligația de a verifica dacă

acuzatul a avut posibilitatea de a lua cunoștință de urmăririle împotriva lui,

Colegiul penal reține că în speța dedusă judecății acuzatul a avut la cunoștință

de procesul penal intentat în privința sa, iar instanțele de fond corect au reținut

6

din materialele cauzei că Pavlicenco Marian a fost prezent la judecarea cauzei în

privința sa, inclusiv fiindu-i acordat și ultimul cuvânt, însă s-a eschivat de la

instanță în ședința pronunțării sentinței, iar mai apoi și în instanța de apel, fiind

anunțat în căutare.

De asemenea, Colegiul penal ține să remarce și faptul că sentința de

condamnare a lui Pavlicenco Marian în baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, a

fost contestată în numele inculpatului de către avocatul Parascovia Cotelea, atât

în ordine de apel cât și cu recurs ordinar, însă în cererile menționate nu a fost

invocată încălcarea privind judecarea cauzei în lipsa inculpatului.

Prin urmare, având în vedere cele menționate, Colegiul penal consideră că

cererea înaintată în ordinea art. 5591 Cod de procedură penală, cu privire la

necesitatea rejudecării cauzei în privința unei persoane judecată în lipsa ei, în

cazul din speță este lipsită de suport legal.

Față de cele ce preced, Colegiul penal conchide, că la examinarea

recursului declarat de avocatul Stăvilă Mihai în numele condamnatului, nu au

fost stabilite careva erori de drept care ar condiționa casarea deciziei

contestate, impunându-se soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Stăvilă Mihai în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2018, în cauza penală în privința lui

Pavlicenco Marian xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 martie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Toma Nadejda

Boico Victor

7