ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 15.03.2019

1ra-37/2019 — art. 213 lit. b CP

HOTĂRÂRE

15.03.2019

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: art. 213 lit. b CP
Temei legal: art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

1ra-37/2019 — art. 213 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-37/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte: Timofti Vladimir

Judecătorii: Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena și Boico Victor

judecând fără citarea părților, recursurilor ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Pasat Liliana, și de către

succesorul părții vătămate Lungu Stepan și partea civilă Ciuntu Sergiu, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 mai 2018,

în cauza penală în privința lui

Celac Andrei xxxxx, născut la xxxxx, originar

xxxxx și domiciliat xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 11.04.2016 – 23.03.2017;

Instanța de apel: 18.04.2017 – 23.05.2018;

Instanța de recurs: 15.08.2018 – 29.01.2019.

A C O N S T A T A T:

Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 23 martie 2017,

Celac Andrei a fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art. 213 lit. b) Cod penal, pe episodul privind decesul cet. Ciuntu

Natalia, la 1 (unu) an închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în

domeniul medicinei pe termen de 2 (doi) ani;

- în baza art. 213 lit. b) Cod penal, pe episodul privind decesul pruncului cet.

Bruma Maria, la 1 (unu) an închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în

domeniul medicinei pe termen de 2 (doi) ani.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

total al pedepselor, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă 2 (doi) ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

în domeniul medicinei pe termen de 4 (patru) ani.

Acțiunile civile înaintate de către părțile civile Bruma Maria, Lungu Stepan

și Ciuntu Sergiu au fost admise parțial, fiind dispusă încasarea de la Celac Andrei

în beneficiul lui Bruma Mariei prejudiciul material cauzat prin infracțiune în sumă

de 27096 (douăzeci și șapte mii nouăzeci și șase) lei și prejudiciul moral în sumă

de 100000 (una sută mii) lei.

S-a încasat de la Celac Andrei în beneficiul lui Ciuntu Sergiu prejudiciul

material cauzat prin infracțiune în sumă de 12314 (douăsprezece mii trei sute

paisprezece) lei și prejudiciul moral în sumă de 100000 (una sută mii) lei.

S-a încasat de la Celac Andrei în beneficiul lui Lungu Stepan prejudiciul

moral în sumă de 100000 (una sută mii) lei.

În rest, acțiunile civile au fost respinse ca neîntemeiate.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, a constatat în fapt, că

Celac Andrei, la 23 decembrie 2012 activând în calitate de medic obstetrician -

ginecolog al Secției consultative a Centrului perinatal mun. Bălți și fiind abilitat cu

dreptul de a asista nașterile în blocul de naștere obstetrical și observație al

Centrului Perinatal Bălți, având o înțelegere verbală cu cet. Ciuntu Natalia, privind

asigurarea parteneriatului la naștere, acord prevăzut de un șir de acte naționale,

cât și internaționale și implementat în practica medicală prin ordinul intern al

IMSP „Spitalul clinic municipal Bălți” nr. 184 din 20 octombrie 2009, s-a angajat să

interneze lăuza Ciuntu (Lungu) Natalia, născută xxxxx, în Centrul perinatal Bălți,

să asiste la nașterea copilului acesteia și să acorde asistență medicală după

naștere. În aceeași zi a avut loc nașterea copilului nou-născut de gen feminin, iar la

26 decembrie 2012 medicul Celac Andrei, ignorând prevederile acordului privind

asigurarea parteneriatului la naștere, ce prevede supravegherea lăuzei pe toată

perioada de lăuzie până la externarea acesteia, nu a examinat starea sănătății cet.

Ciuntu Natalia, permițând externarea prematură a celei din urmă, cu diagnoza

„prezența subinvoluției uterului, cheagurilor de sânge și sânge lichid în cavitatea

uterului și perineul suturat”, care conform raportului de expertiză medico - legală

nr. 221 din 03 octombrie 2013, a necesitat reținerea lăuzei Ciuntu (Lungu) Natalia

în staționar pentru o perioadă mai îndelungată (4-5 zile) în vederea efectuării unui

tratament adecvat (fortificarea contracțiilor uterului și înlăturarea resturilor

biologice din cavitatea uterului) și fiind un remediu pentru dezvoltarea infecției,

încălcând astfel din neglijență regulile și metodele de acordare a asistenței

medicale, ca urmare la ce, la 31 decembrie 2012, în legătură cu agravarea stării de

sănătate a lăuzei Ciuntu Natalia, ultima a fost internată în Secția de urgență a

Centrului perinatal Bălți, unde a fost supusă intervenției chirurgicale, însă

necătând la tratamentul și asistența medicală acordată, la pacientă a predominat

o dinamică negativă în progres a stării generale, ca rezultat la ce a survenit decesul

acesteia.

Tot el, activând în calitate de medic obstetrician-ginecolog al Centrului

Perinatologie mun. Bălți, angajat în instituția medicală nominalizată în baza

ordinului medicului-șef al IMSP SCM Bălți nr. 3-c din 06 octombrie 1999, cu sarcina

de bază conform funcției deținute „acordarea asistenței medicale specializate cu

răspundere pentru corectitudinea diagnosticului și asistenței medicale”, în timpul

nașterii parturientei Bruma Maria, internată în Centrul Perinatologie mun. Bălți, la

27 aprilie 2015, ora 12:20, cu diagnosticul de trimitere „sarcina 41 săptămâni

prelungită” și transferată în sala de naștere pe data de 28 aprilie 2015, a admis

încălcarea din neglijență a regulilor și metodelor de acordare a asistenței medicale,

care s-a manifestat prin neîndeplinirea cerințelor expuse în Ghidurile B și C „peste

1-2 ore de absență a înaintării căpșorului fătului prin canalul de naștere (28 aprilie

2015 ora 15:30 – 17:30) a fost necesară rezolvarea situației prin activarea forțelor

de contracție a uterului, profilaxia fătului, finisarea nașterii”, astfel, nu a

diagnosticat prezentația posterioară bregnatică a căpșorului fătului, situație care

a cauzat lipsa avansării fătului prin canalul de naștere, cu declanșarea hipoxiei

progresante a fătului, diagnozată târziu, care este contraindicație pentru

introducerea medicamentului „oxitocin” intravenos utilizat în cazul dat, din ce

motiv manifestările clinice la copil (varianta posterioară de angajare a craniului

fătului, lipsa mișcării lui prin canalul de naștere, suferința lui de hipoxie

intrauterină progresată), consemnate la 28 aprilie 2015 între orele 19.00 - 20.00,

au fost ca indicații pentru finisarea nașterii prin operație cezariană urgentă în

scopul extragerii copilului viu, acțiunile întârziate, care au adus la hipoxia

progresată intrauterină și decesul fătului, care conform raportului de expertiză

nr. 182 din 11 august 2015, ținând cont de dezvoltarea sa, se considera viabil, iar

în cazul în care nașterea avea loc mai înainte de extracția copilului prin operația

cezariană, el rămânea viu.

2.1. Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 213 lit. b) Cod

penal, pe episodul privind decesul cet. Ciuntu Natalia - încălcarea din neglijență a

regulilor și metodelor de acordare a asistenței medicale, care au cauzat decesul

pacientului, și la art. 213 lit. b) Cod penal, pe episodul privind decesul pruncului

cet. Bruma Maria, încălcarea din neglijență de către un medic a regulilor și

metodelor de acordare a asistenței medicale, dacă aceasta a cauzat decesul

pacientului.

În motivarea soluției sale prima instanță a menționat, că deși inculpatul

Celac Andrei nu a recunoscut vina în săvârșirea faptelor incriminate prin

rechizitoriu, vinovăția acestuia a fost dovedită pe deplin prin probele administrate,

prin declarațiile martorilor și materialele dosarului cercetate în ședința de

judecată, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor.

Astfel, pentru a ajunge la concluzia privind constatarea vinovăției

inculpatului Celac Andrei, prima instanță a supus unei analize minuțioase probele

cercetate în cadrul ședinței de judecată, și anume: declarațiile succesorului părții

vătămate, Lungu Stepan (f.d. 33-36, vol.III); declarațiile părții vătămate

Bruma Maria (f.d. 185-187, vol.III); declarațiile martorilor Ciuntu Sergiu (f.d.

40-41, vo.III); Cebotari Nelea (f.d. 53-54, vol.III); Leșanu Tatiana (f.d. 55-56,

vol.III); Lungu Svetlana (f.d. 57-58, vol.III); Nedelciuc Petru (f.d. 112-116, vol.III);

Naghirneac Ninel (f.d. 117-119, vol.III); Manoil Svetlana (f.d. 120-122, vol.III);

Celac Angela (f.d. 201-202, vol.III); Nedelciuc Petru (f.d. 206-208, vol.III;);

Tcaciuc Ludmila (f.d. 209-210, vol.III); Pcelea Ala (f.d. 211-212, vol. III); Margarint

Georgeta (f.d. 218-220, vol.III); declarațiile expertului judiciar Tighinean Sergiu

(f.d. 199-200, vol.III).

Prima instanță a constatat că vina inculpatului Celac Andrei se mai

dovedește și prin următoarele probe scrise:

- certificatul de deces seria DC-IV 1137085 din 10 ianuarie 2013 care atestă

că cet. Ciuntu Natalia a decedat la 05 ianuarie 2013 (f.d. 15, vol.I);

- certificatul medical constatator al decesului nr. 11 din 05 ianuarie 2013

eliberat în privința cet. Ciuntu Natalia (f.d. 16, vol.I);

- carnetul medical perinatal a cet. Ciuntu (Lungu) Natalia (f.d. 17-31 vol.I);

- raportul de expertiză medico – legală nr. 64 din 03 aprilie 2013, potrivit

căruia moartea cet. Ciuntu (Lungu) Natalia, 24 ani, a survenit în rezultatul

endomiometritei acute postpartum cu salpingită purulentă bilaterală, ooforită,

pelvioperitonită purulentă, care ulterior au dezvoltat sepsis, pneumonie bilaterală,

distrofie poliorganică, complicându-se cu șoc bacterian, insuficiență

cardio-pulmonară și hepato-renală, edem cerebral cu angajarea trunchiului

cerebral în orificiul mare occipital. La lăuza Ciuntu (Lungu) Natalia la 26

decembrie 2012, în ziua externării, au fost stabilite involuția uterului și prezența

în cavitatea uterului a cheagurilor de sânge și sânge lichid. Prezența subinvoluției

uterului și a cheagurilor de sânge și sânge lichid în cavitatea uterului au necesitat

reținerea lăuzei Ciuntu (Lungu) Natalia în staționar pentru o perioadă mai

îndelungată (4-5 zile) și tratament adecvat. Lăuza Ciuntu (Lungu) Natalia fost

internată în Centrul Perinatal din mun. Bălți la 31 decembrie 2012, în mod urgent,

cu sepsis, peritonită difuză și pneumonie septică gravă. Asistența medicală

acordată bolnavei Ciuntu (Lungu) Natalia, la 31 decembrie 2012 a fost adecvată,

iar finalul nefast s-a datorat stării grave a pacientei. Încălcări ale cerințelor actuale

din RM referitor la bolnava Ciuntu (Lungu) Natalia în realizarea tratamentului la

31 decembrie 2012 și în zilele următoare de către personalul medical din Bălți nu

au fost. Divergențe de diagnostic clinic și anatomopatologic nu s-au înregistrat.

Punctul 19 (I., II.) din „Protocolul de investigație anatomopatologică” nr. 10/5 nu

este completat și este doar menționat conform cerințelor formularului

nr. 13/e. Decesul bolnavei Ciuntu (Lungu) Natalia probabil putea fi evitat, dacă

după naștere se întreprindeau măsurile expuse mai sus. (f.d. 46-53, vol.I);

- hotărârea conferinței clinico-morfopatologice de analiza cazului a

mortalitate maternă Ciuntu N. de pe 01 februarie 2013; (f.d. 119, vol.I);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 221 din 03 octombrie 2013,

potrivit căruia datele prezentate în materialele dosarului penal și în documentele

medicale la cazul de deces al lăuzei Ciuntu N., care a născut la 23 decembrie 2012

și a fost externată la domiciliu la 26 decembrie 2012, reinternată ulterior în mod

urgent la 31 decembrie 2012 în Centrul Perinatologie or. Bălți, unde și a avut loc

decesul pacientei, sunt suficiente pentru determinarea încălcărilor Regulilor și

metodelor de acordare a asistenței medicale. Lăuza Ciuntu Natalia cu subinvoluția

uterului, cheaguri și sânge în cavitatea uterului și perineul suturat a necesitat

reținerea în staționar pentru o perioadă de 4-5 zile în vederea efectuării unui

tratament adecvat (fortificarea contracțiilor uterului și înlăturarea resturilor

biologice din cavitatea uterului). Astfel, nu s-a asigurat o însănătoșire completă,

imperativ prevăzut de art. 17 (1) c) al Legii nr. 264 din 27 octombrie 2005 cu

privire la exercitarea profesiunii de medic. Determinarea condițiilor de

răspundere juridică (ex.: neglijența) nu ține de competența medico-legală, iar

acțiunile medicilor concreți se apreciază în raport cu prevederile actelor

normative (fișa de post, obligațiile de serviciu, protocoale, ordine, etc.) și nu

necesită cunoștințe speciale în domeniul medicinii legale. La reinternarea urgentă

a lăuzei Ciuntu N. la 31 decembrie 2012 în centrul perinatologic Bălți, au fost

efectuate toate investigațiile necesare pentru a confirma diagnosticul, dar și au fost

întreprinse măsurile corespunzătoare de tratament. Complicația gravă

septico-purulentă cu afecțiuni poliorganice la lăuza Ciuntu N. a avut loc la

domiciliu prin infectare ascendentă a uterului, după externarea acesteia din

staționar la 26 decembrie 2012. Cauza incontestabilă a infectării uterului nu este

posibil de stabilit, însă cert este faptul că la externarea din spital era prezent un

substrat patologic (uterul în stare de subinvoluție, cu sânge cheaguri și lichid în

interiorul său) pentru dezvoltarea infecției (f.d. 137-140 vol. I);

- lista apelurilor telefonice parvenite de la SA „Orange”; (f.d. 162-163, vol.I);

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 24 decembrie 2013 (f.d.

164, vol.I);

- certificatul medical constatator al decesului în perioada perinatală nr. 264

din 29 aprilie 2015; (f.d. 18, vol.II);

- adeverință de naștere a copilului Bruma Vlad (f.d. 23, vol.II);

- certificatul de deces seria DC-IV 1325933 din 02 octombrie 2015 care

atestă că cet. Bruma Vlad a decedat la data de 28 aprilie 2015 (f.d. 15, vol.II);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 182 din 11 august 2015, conform

căruia s-a format concluzia, că la Bruma Maria, copilul a fost extras prin operație

cezariană mort. Luând în considerație masa copilului (3330 g), talia (51 cm),

circumferința craniului (35 cm), circumferința toracelui (34 cm), lipsa anomaliilor

de dezvoltare a ultimului, copilul se consideră viabil. Din aceleași considerente

rezultă că, dacă nașterea avea loc mai înainte de extracția lui prin operația

cezariană, copilul rămânea viu. Cauza nemijlocită a decesului fătului a fost hipoxia

(insuficiența gravă a asigurării lui cu oxigen), cauzată de circulația dublă a

cordonului ombilical în jurul gâtului, termenul de sarcină 41-42 săptămâni,

prezentația lui craniană în varianta posterioara, termenul mare de aflare lui în uter

fără avansare prin canalul de naștere. Pe toată durata sarcinii la fătul cet. Bruma

M. nu s-au depistat careva patologii. Leziuni corporale la nou-născutul cet. Bruma

M. nu au fost. Datele clinice au determinat, că fătul la parturienta Bruma M. s-a

angajat în varietatea posterioară (partea occipitală posterior) și a suferit de

hipoxie progresantă. Acestea nu au fost cauzate de medicii, care au condus

nașterea. Personalul medical care a condus nașterea la Bruma M. nu a diagnosticat

prezentația posterioară bregnatică a căpșorului fătului, situație care a cauzat lipsa

avansării fătului prin canalul de naștere, cu declanșarea hipoxiei progresante a

fătului, care a și cauzat decesul intrauterin al copilului. În același context e necesar

de remarcat că, suferința de hipoxie intrauterină a fătului, care a fost diagnozată

târziu, este contraindicație pentru introducerea medicamentului „oxitocin”

intravenos, care în cazul dat a fost utilizat. În timpul nașterii la parturienta Bruma

M. nu s-a apreciat corect apariția hipoxiei intrauterine a fătului și s-a decis cu

întârziere necesitatea operației cezariene urgente. Manifestărilor clinice la copil

(varianta posterioară de angajare a craniului fătului, lipsa mișcării lui prin canalul

de naștere, suferința lui de hipoxie intrauterină progresantă), consemnate la

28 aprilie 2015 între orele 19:00-20:00, au fost ca indicații pentru finisarea

nașterii prin operație cezariană urgentă în scopul extragerii copilului viu. Acțiunile

întârziate a medicilor, care au condus nașterea la Bruma M. au adus la hipoxia

progresantă intrauterină a fătului și decesul lui. (f.d. 44-52 vol.II);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 07 supl. din 01 februarie 2016,

potrivit căruia documentația medicală prezentată comisiei de experți judiciari

medico-legali pe cazul cet. Bruma M. conține informație suficientă pentru evaluare

medico-legală obiectivă și definitivă în contextul indicat: au fost sau nu încălcate

regulile și metodele de acordare a asistenței medicale necesară în astfel de cazuri.

Nașterea la cet. Bruma M. cu prezentația posterioară a fătului, a fost condusă

conservativ. Necatînd la faptul, că căpușorul fătului s-a aflat la intrare în bazinul

mic fără avansare în canalul de naștere timp îndelungat - 6 ore, stimularea

activității de naștere prin utilizarea oxitocinei a fost întârziată. Alte măsuri

medicale oportune (extragerea fătului prin cezariană la timp) pentru soluționarea

situației create, nu au fost aplicate. Conform inscripțiilor din fișa medicală a

bolnavului de staționar nr. 1465, nașterea a fost condusă de medicii Celac A.,

Cebotari N. Medicii care au condus nașterea la cet. Bruma M. au admis

neîndeplinirea cerințelor expuse în Ghidurile B și C - peste 1-2 ore de absență a

înaintării căpușorului fătului prin canalul de naștere (28 aprilie 2015 ora 15:30-

17:30) a fost necesară rezolvarea situației prin activarea forțelor de contracție a

uterului, profilaxia fătului, finisarea nașterii. Neefectuarea măsurilor sus indicate,

a prelungit suferință fătului, care s-a exprimat prin hipoxie intrauterină gravă,

progresantă, finalizată cu decesul intrauterin al fătului. Medicii care au condus

nașterea cet. Bruma M. (Celac A. și Cebotari N.) ambii fiind medici obstetricieni -

ginecologi pe specialitate, au admis în egală măsură aceleași deficiențe. La

transferarea parturientei Bruma M. în sala de naștere și apoi pe tot parcursul

aflării în ea, a fost necesară monitorizarea permanentă a caracterului contracțiilor

uterului, stării fătului și întreprinderea măsurilor necesare, reieșind din situația

concretă în dinamică. (f.d. 121-124 vol.II);

- fișa medicală a bolnavului staționar nr. 1463 a cet. Bruma Maria;

- carnetul medical perinatal a cet. Bruma Maria (f.d. 165-175, vol.III);

- buletinul de analiză nr. 490/33 din 18 noiembrie 2014 (f.d. 179 verso

vol.III);

- certificatul medical privind examenul ecografic în trimestrul II de sarcină

a cet. Bruma Maria (f.d. 180-181 vol.III);

- ordinul nr. 23 din 20 februarie 2013; (f.d. vol.III);

- extras din procesul-verbal nr. 1 al conferinței clinico-morfologice pentru

mortalitatea maternă de pe 01 februarie 2013; (f.d. vol. III).

Prima instanță a statuat, că probele administrate pe cauză corespund

cerințelor stipulate de art. 101 Cod de procedură penală, adică sunt pertinente,

concludente, utile pentru a putea fi puse la baza unei sentințe de condamnare, ele

fiind în coroborare între ele și demonstrând pe deplin vinovăția lui Celac Andrei în

sensul învinuirii aduse, în deplină măsură.

3.1. Referitor la episodul privind decesul cet. Ciuntu (Lungu) Natalia,

prima instanță a conchis, că în cadrul ședinței de judecată vina inculpatului în

comiterea infracțiunii a fost dovedită pe deplin atât prin declarațiile succesorului

părții vătămate și martorilor, care au indicat că Celac Andrei în calitate de medic

obstetrician – ginecolog, având o înțelegere verbală cu cet. Ciuntu Natalia, s-a

angajat să asiste la nașterea copilului acesteia și să-i acorde asistență medicală

după naștere, cât și prin probele scrise: certificatul de deces seria DC-IV 1137085

din 10 ianuarie 2013; certificatul medical constatator al decesului nr. 11 din

05 ianuarie 2013; carnetul medical perinatal; raportul de expertiză medico-legală

nr. 64 din 03 aprilie 2013; raportul de expertiză medico-legală nr. 221 din

03 octombrie 2013; lista apelurilor telefonice; procesul-verbal de examinare a

obiectului; certificatul medical constatator al decesului în perioada perinatală –

prin care se confirmă că defuncta Ciuntu Natalia la 23 decembrie 2012 a născut un

copil, la data de 26 decembrie 2012 a fost externată din spital, respectiv,

inculpatul, ignorând prevederile acordului privind asigurarea parteneriatului la

naștere, ce prevedea supravegherea lăuzei pe toată perioada de lăuzie până la

externarea acesteia, nu a examinat starea sănătății acesteia, permițând externarea

prematură a Nataliei Ciuntu, ca rezultat la ce a survenit decesul acesteia.

Instanța a reținut, că conform rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 64

și 221, se atestă că la cet. Ciuntu Natalia a fost constatată subinvoluția uterului,

cheaguri și sânge în cavitatea uterului și perineul suturat, fapt care a necesitat

reținerea în staționar pentru o perioadă de 4-5 zile în vederea efectuării unui

tratament adecvat (fortificarea contracțiilor uterului și înlăturarea resturilor

biologice din cavitatea uterului). Astfel, nu s-a asigurat o însănătoșire completă,

imperativ prevăzut de art. 17. (1) lit. c) al Legii nr. 264 din 27 octombrie 2005 cu

privire la exercitarea profesiunii de medic.

Cauza dezvoltării complicațiilor septico-purulente cu afecțiuni poliorganice

la lăuza Ciuntu Natalia au avut loc la domiciliu prin infectare ascendentă a uterului,

după externarea acesteia din staționar la 26 decembrie 2012, întrucât nu s-a

asigurat o însănătoșire completă.

Astfel, conform datelor clinice menționate, instanța a conchis, că pacienta

Ciuntu Natalia, a fost externată precoce, iar personalul medical implicat în

asistența medicală a pacientei nu a asigurat o însănătoșire completă.

Conform declarațiilor medicilor-martori și a inculpatului, rezultă că pacienta

Ciuntu Natalia în perioada respectivă a fost supravegheată de către medicul Celac

Andrei, care a asistat nemijlocit la nașterea copilului.

Prima instanță a apreciat ca fiind neîntemeiat argumentul inculpatului

privind faptul că defuncta după externare din spital nu l-a contactat pentru a-i

comunica despre starea de sănătate, respectiv inculpatul nu a cunoscut care este

starea de sănătate a defunctei, or, potrivit acordului privind asigurarea

parteneriatului la naștere, inculpatul s-a obligat să acorde servicii de supraveghere

a lăuzei pe toată perioada de lăuzie până la externarea acesteia, iar conform

raportului de expertiză se atestă că medicul nu a asigurat o însănătoșire completă,

fapt ce ulterior a dus la decesul lui Ciuntu Natalia, decesul fiind în legătură cauzală

cu neacordarea serviciilor medicale complete.

În aceeași ordine de idei, instanța a conchis că, ținând cont de încheierea

între inculpat și defunctă a acordului privind asigurarea parteneriatului la naștere,

inculpatul primind o remunerație pecuniară, acesta urma de sine stătător să

contacteze pacienta întru a afla starea acesteia, mai ales ținând cont de faptul că

nu a fost prezent la externarea ei.

Ca urmare, instanța a conchis că inculpatul nu a dat dovadă de

responsabilitate și diligența necesară și a manifestat o atitudine nepăsătoare și

indiferentă la faptul externării lăuzei Ciuntu Natalia fără prezența lui și fără a fi

examinată de către dânsul la externare, așa cum anume cu el pacienta a încheiat

acordul de parteneriat.

Instanța a conchis, că în cazul când pacienta este externată în lipsa medicului

în care a avut încredere și cu care a încheiat acord de prestare a serviciilor, acest

medic urma cel puțin să o telefoneze când a revenit la serviciu ca să se asigure că

pacienta se simte bine și starea ei de sănătate nu s-a înrăutățit. Nefiind exclus

faptul, că dacă inculpatul o telefona în câteva zile, avea să afle că pacienta are

temperatura ridicată, amețeli, slăbiciuni, respectiv decesul putea fi evitat dacă

infecția avea să fie oprită în primele zile.

Prima instanță a apreciat critic argumentul apărării privind dezacordul cu

rapoartele de expertiză medico-legală, deoarece, de către partea apărării nu a fost

prezentat un raport de expertiză judiciară care ar combate concluziile raportului

anterior, cu atât mai mult că experții au fost preîntâmpinați de răspundere penală

pentru prezentarea concluziilor false.

Instanța a conchis că în cadrul unui proces penal, raportul de expertiză

medico-legală, efectuat de către experți judiciari atestați, prezintă o valoare

probantă supremă concluziei medicilor la nivel intern a unității medicale, așa cum

în comisia internă participă mai mulți medici din diferite domenii, cu diferite

calificări și stagii de muncă, nu sunt preîntâmpinați de răspundere penală și nu

sunt experți judiciari.

La fel, instanța a respins solicitarea părții apărării de pronunțare a unei

sentințe de achitare, dat fiind faptul că acțiunile inculpatului au fost corect

încadrate și temeiuri de achitare nu au fost constatate, iar probele cercetate și

apreciate în coroborare dovedesc deplin vina inculpatului în săvârșirea

infracțiunilor incriminate.

3.2. Cu referire la episodul din 27 aprilie 2015 privind decesul cet. Bruma

Vlad, instanța de judecată de asemenea a conchis, că în cadrul ședinței de judecată

vina inculpatului în comiterea infracțiunii a fost dovedită pe deplin atât prin

declarațiile părții vătămate și martorilor, care au indicat că Celac Andrei, în calitate

de medic obstetrician – ginecolog urma să acorde asistență medicală specializată

în timpul nașterii lăuzei Bruma Maria, cât și prin probele scrise: certificatul

medical constatator al decesului în perioada perinatală nr. 264 din 29 aprilie 2015;

adeverința de naștere a copilului Bruma Vlad; certificatul de deces seria DC-IV

1325933 din 02 octombrie 2015; raportul de expertiză medico-legală nr. 182 din

11 august 2015; raportul de expertiză medico-legală nr. 07 supl. din 01 februarie

2016; fișa medicală a bolnavului staționar nr. 1463 a cet. Bruma Maria; carnetul

medical perinatal a cet. Bruma Maria; buletinul de analiză nr. 490/33 din 18

noiembrie 2014; certificatul medical privind examenul ecografic în trimestrul II de

sarcină a cet. Bruma Maria - prin care se confirmă că la data de 28 aprilie 2015,

inculpatul a supravegheat și a acordat asistență medicală la nașterea copilului

parturienta Bruma Maria, a admis încălcarea din neglijență a regulilor și

metodelor de acordare a asistenței medicale, ca rezultat la ce a survenit decesul

copilului.

Prima instanță a remarcat, că conform rapoartelor de expertiză

medico-legală nr. 182 și 07 supl., se atestă că personalul medical care a condus

nașterea la Bruma M. nu a diagnosticat prezentația posterioară bregnatică a

căpușorului fătului, situație care a cauzat lipsa avansării fătului prin canalul de

naștere, cu declanșarea hipoxiei progresante a fătului, care a și cauzat decesul

intrauterin al copilului. În același context e necesar de remarcat că, suferința de

hipoxie intrauterină a fătului, care a fost diagnosticată târziu, este contraindicație

pentru introducerea medicamentului „oxitocin” intravenos, care în cazul dat a fost

utilizat. Acțiunile întârziate a medicilor, care au condus nașterea Mariei Bruma au

adus la hipoxia progresantă intrauterină a fătului și decesul lui. Medicii care au

condus nașterea cet. Bruma M. (A. Celac și N. Cebotari), ambii fiind medici

obstetriciani-ginecologi de specialitate, au admis în egală măsură aceleași

deficiențe.

Conform declarațiilor medicilor-martori și a inculpatului rezultă că pacienta

Bruma Maria în perioada respectivă a fost supravegheată de către medicul Celac

Andrei.

Prima instanță a respins argumentul apărării privind aprecierea critică a

rapoartelor de expertiză medico–legală, întrucât expertul judiciar este persoana

calificată și abilitată conform legii să efectueze expertize și să formuleze concluzii

în specialitatea în care este autorizată, expertul dispune de cunoștințe speciale și

procedee tehnico-științifice pentru formularea unor concluzii argumentate cu

privire la anumite fapte și circumstanțe ce pot servi drept probe într-un proces

judiciar. Totodată, instanța a reținut, că de către partea apărării nu a fost prezentat

un raport de expertiză judiciară care ar combate concluziile raportului anterior, cu

atât mai mult că experții au fost preîntâmpinați de răspundere penală pentru

prezentarea concluziilor false.

Instanța a apreciat ca fiind neîntemeiat argumentul părții apărării precum

că învinuirea adusă inculpatului este abstractă, nu conține care anume reguli sau

metode de acordare asistenței medicale au fost încălcate, or, actul de învinuire

conține normele legale în domeniul acordării asistenței medicale în așa mod încât

pacientului să-i fie acordată o asistență medicală calitativă și la timp.

Cu privire la argumentul apărării privind nulitatea actului juridic din

motivul încălcării cerințelor art. 63 Cod de procedură penală, adică punerea sub

învinuire peste termenul de 3 luni în lipsa autorizației judecătorului de instrucție,

care atrage nulitatea actelor procedurale emise pe acest capăt de acuzare, instanța

l-a apreciat ca fiind neîntemeiat, reținând în acest sens, că Celac Andrei a fost

recunoscut în calitate de bănuit la data de 25 septembrie 2015, prin ordonanța de

punere sub învinuire din 24 decembrie 2015, Celac Andrei a fost pus sub învinuire

de către organul de urmărire penală, actul juridic fiindu-i adus la cunoștință

inculpatului la data de 28 decembrie 2015, astfel, fiind respectat termenul

imperativ prevăzut de art. 63 alin. (2) Cod de procedură penală.

În aceiași ordine de idei, instanța a conchis că este irelevant faptul precum

că ordonanța de punere sub învinuire i-a fost adusă la cunoștință peste termenul

de 3 luni, or, în speță calitatea persoanei în cadrul procesului penal a fost

schimbată prin actul din 24 decembrie 2015.

Prima instanță a apreciat ca neîntemeiată și solicitarea părții apărării

privind pronunțarea unei sentințe de achitare, dat fiind faptul că acțiunile

inculpatului au fost corect încadrate și temeiuri de achitare instanța nu a constatat,

iar probele cercetate și apreciate în coroborare dovedesc deplin vina inculpatului

în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Faptul că inculpatul nu recunoaște vina, instanța l-a apreciat ca pe o metodă

de apărare, menționând că nerecunoașterea vinei de către inculpat nu poate fi

echivalată cu achitarea acesteia, fiind constatată complet vina inculpatului,

temeiuri de achitare nefiind stabilite.

3.3. La capitolul individualizării pedepsei, prima instanță a ținut cont de

prevederile art. art. 7, 75, 61, 84 alin. (1) Cod penal, menționând că inculpatul a

săvârșit două infracțiuni din categoria celor mai puțin grave, săvârșite din

imprudență, în rezultatul acțiunilor căruia a survenit decesul a 2 persoane,

respectiv reeducarea inculpatului poate fi înfăptuită doar prin privarea acestuia

de libertate pe un termen de 2 ani, cu aplicarea pedepsei complementare.

3.4. Cu referire la prevederile art. art. 219, 225 alin. (2) Cod de procedură

penală, prima instanță a constatat, că Bruma Maria, Ciuntu Sergiu și Lungu Stepan

au fost recunoscute în calitate de părți civile, prejudiciul cauzat fiind incontestabil,

întrucât a fost dovedit prin probe anexate la materialele cauzei.

Instanța de judecată a statuat, că prejudiciul moral este incontestabil, având

în vedere suferința mamei în cazul decesului pruncului său și suferința soțului și

tatălui în cazul decesului soției, respectiv, fiicei, motiv din care instanța a dispus

încasarea sumelor de câte 100000 lei pentru fiecare parte civilă, cu titlu de

prejudiciu moral, considerând suma echitabilă, precum și având în vedere situația

financiară atât a părților civile, cât și a inculpatului, în rest, respingând acțiunile

civile.

Avocatul Procopciuc Angela în numele inculpatului și inculpatul

Celac Andrei, au contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, cu

pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motivul lipsei faptului infracțiunii și

respingerea acțiunilor civile înaintate.

Cu referire la episodul privind decesul cet. Ciuntu Natalia, au menționat că

nevinovăția lui Celac Andrei este dovedită prin: declarațiile martorilor

Manoil Svetlana, Celac Angela, Naghirneac Ninel, Nedelciuc Petru, Leșanu Tatiana,

declarațiile expertului Tighineanu Sergiu, protocolul de investigație clinică

anatomopatologică nr. 10/5 din 05 ianuarie 2013, fișa de post al medicului

ginecologic aprobat prin ordinul medicului șef SCM Bălti din 12 februarie 1013

cap.2 p.8, declarațiile depuse de inculpatul Celac Andrei în ședința de judecată în

prima instanță de fond, prin care nu-și recunoaște vinovăția de cele incriminate.

A invocat apărarea, că instanța urma să ia în considerație rezultatele

Comisiei de medici, care în concluzii au constatat că, acțiunile medicale executate

în privința lui Ciuntu Natalia au fost corecte, iar transferul lăuzei din SC Sîngerei la

CP Bălți a întârziat cu 6 ore. Tratamentul medical s-a efectuat conform

Protocoalelor de management pentru diagnosticări. Comisia nu a constatat că,

medicul de naștere a încălcat careva Reguli de acordare a ajutorului medical, cât și

nu este constatat că, a avut careva tangențe cu externarea lăuzei, ori această

externare nu este în legătură cu urmările survenite la lăuză la 31 decembrie 2012.

La fel, a menționat că, pacienta Ciuntu Natalia a încălcat prevederile

Acordului din 23 decembrie 2012 anexat la Fișa de naștere prin care benevol și-a

exprimat consimțământul conștient pentru respectarea indicațiilor și

recomandărilor medicilor, asumându-și responsabilitatea pentru orice încălcare a

Regulilor de comportament și neîndeplinirea Recomandațiilor primite, pentru

care și-a pus semnătura.

Din actul de expertiză, nu se dau cert care anume Reguli au fost încălcate la

externare, iar posibilitatea survenirii bolii peste 4 zile din cauza cheagurilor

existente și evitarea decesului lăuzei a fost concluzionată cu probabilitate

necesitatea reținerii 4-5 zile pentru tratament adecvat, nu este prescrisă de nici o

Regulă sau Protocoale de investigație anatomopatologică.

Ba mai mult, din Fișa medicală staționară a lăuzei, anexată la materialele

dosarului penal, se întrevede că hotărârea de a fi externată a luat-o medicul

Cebotari Nelea de comun cu șeful secției Naghirneac Ninel și nicidecum de

Celac Andrei.

În opinia apărării, acuzarea nu a demonstrat nici semnul calificativ că careva

Reguli și Metode de acordare a asistenței medicale la naștere au fost încălcate și

nici că Celac Andrei a externat-o pe Ciuntu Natalia, ori aceasta latură obiectivă nu

a fost executată de pretinsul subiect al pretinsei infracțiuni prevăzute de art. 213

Cod penal - Celac Andrei.

A mai menționat apărarea, că la 31 decembrie 2012 Ciuntu Natalia s-a

internat în secția ginecologie cu infecție vaginală-trihomoniază, care la externare

nu era prezentă în frotiul vaginal colectat, ceea ce denota că infecția a fost

dobândită în condiții casnice și nu în staționar, cu atât mai mult nu de la cheagurile

de sânge ramase în uter la externare. Astfel, nu s-a dovedit legătura cauzală dintre

decesul victimei și acțiunea de externare a ultimei.

Cu referire la episodul decesului pruncului Bruma Maria, apărarea a invocat

dezacordul cu concluziile experților din raportul nr. 182 din 11 august 2015, care

menționează că, medicii tardiv au diagnosticat prezentația bregmatică a

căpșorului fătului, deoarece conform Fișei medicale nu se denotă despre

prezentarea bregmatică, deoarece din descrierea craniului fătului de medicii

patologo-anatom „...s-a stabilit că Bosa serosangvinală a fost în regiunea parietal-

occipitală a capului”, pe când la prezentația bregmatică Bosa urma să se afle în

regiunea bregmei, deci, avansarea fătului prin canalul de naștere era prezentă.

La fel, suferința de hipoxie a început cu 20 min până la intervenția

chirurgicală și nu a fost diagnosticată târziu, fapt confirmat prin fixările

cardiotopogramei, adică, concluzia experților în p. 7.8 nu este obiectivă.

Aici, conform Fișei medicale progresarea căpșorului fetal prin canalul de

naștere nu a avut loc, fapt confirmat prin înregistrarea dilatării colului uterin de

7-8 cm, fapt ce nu permite căpșorului să avanseze în bazin.

Constatările experților privind manifestările clinice la făt nu sunt fixate între

orele 19.00-20.00, experții descriu niște manifestări care în realitate nu au avut

loc, de aceea concluzia lor că aceste manifestări au indicații directe pentru

finisarea nașterii prin cezariană urgentă în scopul extragerii fătului viu, sunt

denaturate, neobiective, care nu corespund faptului și adevărului - deci, sunt

concluzii neobiective, date de persoane care nu sunt specialiști în domeniul

ginecologiei și obstetricii și nu pot fi puse în baza acuzației.

Concluziile din p.9 sunt denaturate, deoarece acțiunile medicilor nu au fost

întârziate (fapt confirmat de martorii Nedelciuc și Cebotari) în luarea deciziei de a

executa cezariana, hipoxia intrauterină nu era progresată, dar acuză și nu a putut

executat cezariana și mai urgent de 20 min, deoarece în incinta CP Bălti nu sunt

săli de operații direct în secții obstetricale pentru a urgenta timpul executării

cezarienii până la 10 min.

A invocat apărarea și dezacordul cu concluzia experților, care denotă că

medicamentul oxitocina intravenos utilizat în cazul dat a fost contraindicat,

deoarece situația bregmatică nu este stabilită, iar insuficiența forțelor de travaliu

pe fond de anestezie epidurală este posibilă numai cu acest preparat, reieșind din

literatura de specialitate.

La fel, apărarea a criticat și concluzia experților nr. 07 din 01 februarie 2016

(suplimentară), deoarece experții nu indică concret care punct din aceste Ghiduri

au fost încălcate, deoarece nici unul din Ghidurile indicate nu prevede că avansarea

căpșorului are loc la o dilatare necompletă a colului uterin, fapt notoriu, anume

după injectarea oxitonicii intravenos s-a ajuns la dilatarea completă a colului

uterin, care a fost fixată numai la ora 22:30, suferința fetală fiind înregistrată la

23:23, fapt constatat prin cardiotopograma, operația cezariană a început la ora

23:55, astfel, acțiunile medicilor nu au fost întârziate.

Rapoartele de expertiză sunt incomplete și sunt îndoieli în concluziile lor, iar

acestea nu au fost înlăturate prin audierea experților în ședința de judecată, fapt

ce reprezintă un dubiu ce urmează a fi interpretat în favoarea inculpatului.

Consideră apărarea, că este neclară poziția procuraturii, care se bazează pe

același act de expertiză în care se indică niște acțiuni ce reprezintă încălcare a

Ghidurilor B și C de către ambii medici, iar unul este scos de sub urmărire penală,

altul este trimis în judecată, ori, procuratura a încălcat în acest caz art. 20 din

Recomandările Consiliului Europei nr. 19-2000, „Cu privire la rolul procurorului

în sistemul de justiție penală”, prin prisma art. 6 CEDO privind excluderea

urmăririi penale în privința unei persoane cu obligații responsabile și lăsarea sub

urmărire penală a altei persoane fără responsabilități, reprezentând o încălcare a

dreptului fundamental, prevăzut de art. 6 CEDO - dreptul la un proces echitabil și

contradictoriu.

Au indicat la încălcări de procedură care duc la nulitatea actelor juridice

conform art. 251 Cod de procedură penală, și anume: învinuirea din 31 martie

2016, adusă cu încălcarea termenului de 3 luni, s-au invocat încălcări ale

Ghidurilor B, C, indicând că aceste acuzații sunt stabilite în Raportul de expertiză

nr. 182 din 11 august 2015, însă, acest Raport nu denotă despre asemenea

încălcări și circumstanțe stabilite, iar concluziile din raportul nr. 7 din 01 februarie

2016, nu se incriminează inculpatului; pe episodul lui Bruma Maria, i s-a adus

bănuirea la 25 septembrie 2015, prin încălcarea cerințelor art. 63 Cod de

procedură penală, învinuirea a fost înaintată numai la 28 decembrie 2015,

(ulterior 31 martie 2016), adică peste 3 luni și în lipsa autorizației judecătorului

de instrucție de prelungire a termenului de înaintare a bănuirii, fapt care conform

art. 251 Cod de procedură penală, duce la nulitatea ordonanței de învinuire.

Concluzia judecății este contradictorie și nemotivată la cest capitol,

deoarece înaintarea învinuirii conform art. art. 281, 63 Cod de procedură penală,

se consideră nu din ziua emiterii, dar din ziua aducerii la cunoștință, norme de

drept interpretate eronat.

Prin ordonanța procurorului din 24 decembrie 2015, adusă la cunoștință la

28 decembrie 2015, se invocă anumite circumstanțe pe episodul Bruma Maria, iar

prin altă ordonanță de punere sub învinuire din 31 martie 2015, adusă la

cunoștință în aceeași zi, se aduc învinuiri pe același episod Bruma Maria, cu alte

circumstanțe (ghidurile B și C, etc...) cu același raport de expertiză nr. 182 din

11 august 2015, în care nu se denotă despre încălcarea Ghidurilor B și C.

Astfel, ultima acuzație din 31 martie 2015 se regăsește în rechizitoriu, însă

ultima învinuire nu o modifică pe cea din 24 decembrie 2015, nici nu o

completează, fapt care duce la încălcarea principiului dublei urmăriri penale pe

același fapt încălcare stabilită de protocolul nr. 4 art. 7 adițional CEDO.

Astfel, ordonanța din 24 decembrie 2015 fiind nulă, iar cea din 31 martie

2015 fiind în baza rechizitoriului este cu încălcarea termenului de 3 luni.

A mai invocat că acuzatorul de stat a solicitat aplicarea unei pedepse cu

suspendarea condiționată a executării ei, însă prima instanță i-a stabilit o

pedeapsă cu executare reală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 mai 2018, a fost

admis apelul, casată sentința și rejudecată cauza cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Celac Andrei a fost

achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 213 lit. b)

Cod penal, pe episodul privind decesul cet. Ciuntu Natalia și de art. 213 lit. b) Cod

penal, pe episodul privind decesul pruncului cet. Bruma Maria, din motiv că faptele

nu au fost săvârșite de inculpat.

5.1. Pentru pronunțarea soluției nominalizate, instanța de apel a statuat, că

prima instanță a judecat unilateral și superficial cauza, în lipsa unei cercetări

obiective a probelor, cu aprecierea eronată a împrejurărilor de fapt, iar ca rezultat

constatarea greșită a aspectelor de drept, ce au dus la emiterea pe caz a unei soluții

neîntemeiate și eronate.

Așadar, cu referire la episodul privind decesul cet. Ciuntu Natalia, analizând

probatoriul adus de acuzare lui Celac Andrei, instanța de apel a conchis că

învinuirea adusă acestuia este neconcretă și neconfirmată prin probe, iar acțiunile

lui nu sunt în legătură cauzală cu fapta reținută de procuror.

Având în susținere prevederile art. 8 Cod de procedură penală și art. 6 CEDO,

instanța de apel a considerat că acuzarea nu a demonstrat nici semnul calificativ

că careva Reguli și Metode de acordare a asistenței medicale la naștere au fost

încălcate, și nici că Celac Andrei a externat-o pe Ciuntu Natalia, ori această latură

obiectivă nu a fost executată de pretinsul subiect al pretinsei infracțiuni prevăzute

de art. 213 Cod penal - Celac Andrei.

Instanța de apel a admis argumentele apelanților și probele pe care le-au

prezentat în confirmarea nevinovăției lui Celac Andrei, constatând că din probele

enunțate în acțiunile lui Celac Andrei nu sunt constatate încălcări ale cărorva reguli

și metodici de acordare a asistenței medicale, care au dus la deces.

La fel, din actul de expertiză nu se dau cert care anume Reguli au fost

încălcate la externare. Ba mai mult, din Fișa medicală staționară a lăuzei, anexată

la materialele dosarului penal, se întrevede că hotărârea de a fi externată a luat-o

medicul Nelea Cebotari de comun cu șeful secției Naghirneac Ninel și nicidecum

de medicul Celac Andrei.

Cu referire la episodul privind decesul pruncului cet. Bruma Maria, instanța

de apel a statuat, că analizând probatoriul adus de acuzare lui Celac Andrei,

învinuirea adusă acestuia este neconfirmată.

Astfel, însăși partea-vătămată Bruma Maria fiind audiată în ședința instanței

de apel, sub jurământ a declarat: „nu îl consideră vinovat pe Celac Andrei, deoarece

s-a stabilit că, fără acordul d-nei Cebotari nu putea să se facă operația de cezariană

… consideră că efectuarea cazarienei trebuia realizată în momentul în care a propus

d-nul Celac...”.

Instanța de apel a reținut, că în ședința primei instanțe au fost audiați un șir

de martori Nedelciuc Petru, Naghirneac Ninel, Cebotari Nelea, Pcela Ala

(personalul medical), care de fapt au declarat că medicul Celac Andrei a întreprins

toate acțiunile necesare la procesul nașterii, a convocat Consiliul medical, a pus

întrebarea de cezariană, însă, medicul de gardă Cebotari Nelea nu a permis,

spunând ca nașterea va fi naturală. La momentul când au apărut primele simptome

de suferință a bătăilor cordului fetal, a 3 oară fiind propusă operație de cezariană,

Cebotari a decis de a opera, pacienta a fost operată în 7 min. Transferată la et. 3 în

sala de operație și au purces la cezariană. Copilul s-a născut roz, dar fără suflare,

s-a stabilit decesul de la strangulare cu cordonul ombilical.

Ca urmare, instanța de apel a admis probatoriul adus de apărare, care de

asemenea confirmă nevinovăția lui Celac Andrei, și anume declarațiile martorului

Tcaciuc Ludmila, care a menționat, că „pacienta Bruma Maria a fost examinată de

către medicul Cebotari în jurul orelor 11:00. La ora 15:00, medicul Celac Andrei a

venit la serviciu… medicul Cebotari a consultat pacienta și a insistat ca ea să nască

pe cale naturală. Peste ceva timp, iar au început problemele cu inima și a fost chemat

medicul Cebotari, unde Celac Andrei a insistat la intervenția urgentă a operației

cezariene, însă Cebotari a consultat pacienta și a comandat ca să o așeze pe scaun și

să nască de sine stătător. Peste ceva timp iarăși s-au început problemele cu inima și

pacienta a fost ridicată de urgență în sala de operație (f.d. 209-210, vol.III).

De asemenea instanța de apel, a reținut că la consfătuirea Consiliului medical

privind cazul decesului fătului Bruma Maria, s-a concluzionat - decesul fătului era

inevitabil, iar primele episoade de suferință fetală nu au fost temeiuri pentru

deciderea operației prin cezariană, iar la apariția primelor simptome de suferință

fetală severă, s-a luat decizia de cezariană imediat și rapid la timp a fost efectuată,

în limitele stabilite de Ghidurile și Protocoalele de perinatologie, permise până la

30 min, dar s-a efectuat în 20 min.

Concluziile experților, prin care se concluzionează că medicii, care au condus

nașterea au încălcat Ghidurile B și C, dar nu indică concret care punct din aceste

Ghiduri au fost încălcate, deoarece nici unul din Ghidurile indicate nu prevede că

avansarea căpșorului are loc la o dilatare necompletă a colului uterin, fapt notoriu,

anume după injectarea oxitocinei intravenos s-a ajuns la dilatarea completă a

colului uterin, care a fost fixată numai la ora 22:30, suferința fetală fiind

înregistrată la 23:23, fapt constatat prin cardiotopograma, operația cezariană a

început la ora 23:55, astfel acțiunile medicilor au fost întârziate.

Instanța de apel a considerat că învinuirea adusă lui Celac Andrei nu este

concretă, ori indicarea că au fost încălcate Ghidurile B și C nu este indicat ce sunt

acestea - acte normative, reguli, metodici, care articol, punct. Urma să fie indicat

un act normativ care prevede că la asemenea situații urmează a proceda anume

așa și nu altfel, iar medicii au încălcat regula de a proceda astfel. Or, nici expertul

Tighineanu Sergiu în ședința instanței de apel nu a putut concret indica care normă

din aceste Ghiduri au fost încălcate, ultimul menționând că Ghidul nu fixează

concret comportamentul medicului la acordarea asistenței medicale la naștere, ci

doar recomandă, orientează medicii spre luarea deciziilor în consiliu în

dependență de factorii clinici obiectivi determinați la momentul deciziei privind

tratamentul medical.

Instanța de apel a admis argumentele apelantului care invocă faptul că nu

este clară nici poziția procuraturii, care se bazează pe același act de expertiză în

care se indică niște acțiuni ce reprezintă încălcare a Ghidurilor B și C de către ambii

medici, iar unul este scos de sub urmărire penală, altul este trimis în judecată, ori,

procuratura a încălcat în acest caz art. 20 din Recomandările Consiliului Europei

nr. 19-2000 „Cu privire la rolul procurorului în sistemul de justiție penală”, prin

prisma art. 6 CEDO privind excluderea urmăririi penale în privința unei persoane

cu obligații responsabile și lăsarea sub urmărire penală a altei persoane fără

responsabilități, reprezentând o încălcare a dreptului fundamental, prevăzut de

art. 6 CEDO - dreptul la un proces echitabil și contradictorial.

Procurorul, în termenul prevăzut de lege, invocând temeiul pentru recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, contestă decizia

instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia și menținerea în

vigoare a sentinței.

În argumentarea recursului menționează, că soluția instanței de apel este

neîntemeiată, deoarece vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 213 lit. b) Cod penal, este pe deplin dovedită prin probele legal

colectate la faza urmăririi penale și administrate în instanțele de judecată.

La adoptarea deciziei de achitare a inculpatului, instanța de apel nu a dat

deplină eficiență prevederilor art. art. 417 alin. (1) pct. 8), 95 alin. (1), 100 alin. (4)

Cod de procedură penală, a făcut apreciere incorectă probelor, dând prioritate

declarațiilor inculpatului care și-a negat vina în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Totodată, consideră acuzatorul de stat că probele administrate în cauză

corespund cerințelor stipulate la art. 101 Cod de procedură penală și pot fi puse la

baza unei sentințe de condamnare, ele fiind în coroborare între ele și demonstrând

pe deplin vinovăția lui Celac Andrei în sensul învinuirii aduse.

Astfel, susține că în cadrul examinării dosarului în instanțele de judecată s-a

constatat cu certitudine faptul ca între Ciuntu (Lungu) Natalia și Celac Andrei a fost

o înțelegere ce ține de asistarea nașterii copilului acesteia și acordarea asistenței

medicale după naștere. Acest fapt a fost declarat de către succesorul părții

vătămate Lungu Stepan (f.d. 33-36, vol.III); de către martorul Ciuntu Sergiu, care

era soțul lui Ciuntu Natalia (f.d. 40-41, vol.III) și de către martorul Lungu Svetlana,

mama lui Ciuntu Natalia (f.d. 57-58, vol.III), acest fapt fiind recunoscut și de însăși

inculpat.

La fel, se constată cu certitudine, ca Ciuntu (Lungu) Natalia în ziua externării,

la data de 26 decembrie 2012 a fost examinată de către Celac Andrei și i-a spus ca

totul este în regulă, iar după examenul ultrasonografic aceasta fost externată de

medicul de salon Cebotari Nelea, fiind informat despre acesta Celac Andrei prin

intermediul soției sale, Celac Angela, și permițând externarea.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 64 din 03 aprilie 2013

moartea lui Ciuntu Natalia a survenit în rezultatul endomiometriei acute

postpartum cu salpingită purulentă bilaterală, oofrită, pilvioperitonită purulentă

care ulterior au dus la sepsis, pneumonie bilaterală, distrofie poliorganică

complicându-se cu șoc bacterian, insuficiență cardio-pulmunară și hepato-renală,

edem cerebral cu angajarea trunchiului cerebral în orificiu mare occipital (f.d.

46-53, vol.I).

Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 221 din 03 octombrie 2013 se

constată ca conform datelor prezentate în dosarul penal și documentelor medicale

la cazul de deces a lui Ciuntu Natalia sunt suficiente pentru determinarea

încălcărilor Regulilor și metodelor de acordare a asistenței medicale. Lăuza

Ciuntu Natalia cu subinvoluția uterului, cheaguri și sânge în cavitatea uterului și

perineul suturat a necesitat reținerea în staționar pe o perioadă de 4-5 zile în

vederea efectuării unui tratament adecvat (f.d. 137-140, vol.I)

Expertul judiciar Tighineanu Sergiu, fiind audiat in instanța de judecată a

declarat despre faptul că deoarece în urma investigațiilor ultrasonografice în

cavitatea uterină s-au depistat cheaguri și sânge lichid, pacienta Ciuntu (Lungu)

Natalia urma să se afle sub supravegherea medicului (f.d. 199-200, vol.I)

La fel, menționează că pe cazul Ciuntu Natalia vinovăția lui Celac Andrei este

demonstrată și prin declarațiile martorilor Cebotari Nelea (f.d. 53-54, vol.III);

Manoil Svetlana (f.d. 120-122, vol.III).

Cu referire la episodul decesului pruncului Bruma Maria, acuzatorul de stat

invocă că vinovăția inculpatului este dovedita prin raportul de expertiză

medico-legală nr. 182 din 11 august 2015 (f.d. 44-52, vol.II); raportul de expertiză

medico-legală suplimentară nr. 07 din 01 februarie 2016 în care este indicat

expres că medicii care au asistat nașterea lui Bruma Maria (Celac Andrei și

Cebotari Nelea) în egală măsură au admis aceleași deficiențe (f.d. 121-124, vol.II);

declarațiile expertului Tighineanu Sergiu în instanța de apel, care a declarat că

supravegherea din partea medicilor care au asistat nemijlocit la nașterea copilului

lui Bruma Maria a fost insuficientă. Medicul trebuia sa realizeze operația cezariană

în cazul când s-a constatat momentul potrivit, reieșind din cunoștințele pe care le

are pentru a evita consecințele. În cazul dat căpșorul fătului era blocat, fătul nu se

cobora, trebuia urgent sa fie efectuată cezariana.

Ce ține de constatarea instanței de apel precum că ulterior cazului decesului

fătului lui Bruma Maria, a avut loc o consfătuire a Consiliului medical, în cadrul

căruia s-a concluzionat că decesul fătului era inevitabil, iar primele episoade de

suferință fetală nu au fost temeiuri de a efectua operația de cezariană, iar la

apariția primelor simptome de suferință fetală severă, s-a luat decizia de cezariană

imediat și rapid la timp a fost efectuată, acuzarea o consideră eronată, ori la caz

sunt anexate rapoartele de expertiză medico-legală, în care sunt descrise detaliat

toate încălcările admise de către medici, iar experții fiind preîntâmpinați pentru

concluziile formulate.

Cu referire la constatarea instanței de apel, precum că învinuirea

inculpatului nu este una concretă, nefiind indicat care anume act normativ a fost

încălcat de către inculpat, acuzatorul de stat face trimitere la decizia nr. 44 a Curții

Constituționale de inadmisibilitate a sesizării nr. 55g/2018 privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi din art. 213 Cod penal din 14 mai 2018

urmare a examinării sesizării avocatului Dorin Popescu.

Astfel, Curtea a menționat ca sub aspectul necesității reglementării la nivel

normativ a regulilor sau a metodelor de acordare a asistenței medicale, în prezent

acestea sunt adoptate de către Ministerul Sănătății sub forma protocoalelor

instituționale, a ghidurilor, a standardelor medicale și a altor acte de acest tip, care

stabilesc în ansamblu standardul de calitate a serviciilor medicale.

Această competență a Ministerului Sănătății este prevăzută de articolul 28

din Legea ocrotirii sănătății nr. 411 din 28 martie 1995, care prevede că în practica

medicală sunt aplicate și prescrise metodele de profilaxie, diagnostic și tratament,

și medicamentele permise de Ministerul Sănătății.

Și deși prevederile art. 213 din Codul penal sancționează neglijența medicală

care a condus la vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății sau la

decesul pacientului, acestea nu menționează dacă regulile sau metodele de

acordare a asistenței medicale trebuie să fie stabilite printr-un act normativ.

Nici prevederile art. 28 din Legea ocrotirii sănătății nu conțin asemenea

cerințe. Sub acest aspect Ministerului Sănătății i s-a acordat o marjă de discreție.

Astfel, Curtea a constatat că una dintre obligațiile profesionale ale medicului

este să-și perfecționeze în permanență cunoștințele.

De asemenea, subiecții acestei infracțiuni nu pot invoca lipsa previzibilității,

având în vedere că terminologia folosită la descrierea regulilor și metodelor în

discuție este destinată profesioniștilor din domeniul medical.

Curtea a mai menționat că, deși protocoalele instituționale, ghidurile,

standardele medicale și alte acte sunt necesare pentru a se stabili care reguli și

metode de acordare a asistenței medicale au fost încălcate, încălcările, în sensul

art. 213 din Codul penal, nu se stabilesc de către procuror sau de către instanța de

judecată prin identificarea și aplicarea directă a regulilor și metodelor stabilite de

Ministerul Sănătății, deoarece ei nu dispun de cunoștințe medicale și nici nu pot

aprecia acțiunile medicului sau ale altui lucrător medical fără consultanța unui

expert. Curtea a reținut că în cazul de față nu este atât de importantă forma de

reglementare a regulilor și metodelor de acordare a asistenței medicale, pe cât

expertiza oferită cu privire la încălcările invocate.

Evidențiază acuzatorul de stat, că instanța de apel în mod eronat a neglijat

valoarea probantă a tuturor probelor examinate în cadrul ședinței de judecată

prezentate de către acuzare, fiind indusă în eroare de poziția părții apărării și de

inculpat care poartă un caracter de apărare și declarativ, scopul primordial fiind

eschivarea de la răspunderea penală.

6.1. Succesorul părții vătămate, Lungu Stepan și partea civilă

Ciuntu Sergiu, în termenul prevăzut de lege, invocând temeiul pentru recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, contestă decizia

instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia și menținerea în

vigoare a sentinței.

În motivarea recursului menționează că instanța de apel în pct. 8 al deciziei

pronunțate pretinde că a efectuat o cercetarea amplă a probelor administrate și a

ajuns la concluzia că „instanța de fond unilateral și superficial a judecat cauza, cu

aprecierea eronată a împrejurărilor de fapt și, respectiv, cu emiterea unei soluții

neîntemeiate”, însă de fapt instanța de apel a adus critici declarațiilor martorilor și

părților vătămate, distorsionând complet sensul ideilor expuse de aceștia și a

motivat soluția sub aspectul „necesității” achitării inculpatului.

Relevă recurenții că din analiza conținutului învinuirii formulate

inculpatului Celac Andrei denotă dimpotrivă caracterul obiectiv și corect al

acesteia, fapt confirmat în prima instanță atât prin probele scrise, cât și prin

declarațiile martorilor, inclusiv și declarațiile însuși a inculpatului Celac Andrei.

Consideră recurenții, că criticile invocate de către inculpatul Celac Andrei,

reprezintă o metodă de apărare și de evitare a răspunderii penale.

Totodată, cu referire la primul episod menționează că Bruma Maria a primit

de la inculpat o anumită sumă de bani pentru a schimba poziția în instanța de apel.

Accentuează, că potrivit materialelor cauzei penale, între inculpatul

Celac Andrei și decedata Ciuntu Natalia a fost încheiat un acord cu titlu oneros cu

privire la acordarea asistenței medicale la nașterea celui de-al doilea copil.

Potrivit declarațiilor însuși inculpatului Celac Andrei, Ciuntu Natalia a

îndeplinit complet obligațiunea sa de achitare a sumele bănești negociate între ei,

acordul încheiat prevedea răspunderea medicului pentru pacienta încă timp de 48

de zile de după naștere, fapt confirmat și de martorului audiat în ședința de

judecată din 26 februarie 2016, Naghirneac Ninel.

Acesta a menționat că „medicul obstetrician își asumă responsabilitatea la

nașterea și în perioadă de lăuzie. Perioadă de lăuzie este de 42 de zile după naștere.

Externarea se consultă între medicul de gardă și medicul la cerere, cum a fost în

cazul dat inculpatul Celac Andrei.”

Consideră recurenții că pedeapsa stabilită lui Celac Andrei de prima

instanță, și în general recunoașterea lui culpabil de săvârșirea infracțiunilor

imputate, a fost una corectă și obiectivă, or, legătura cauzală între acțiunile

inculpatului Celac Andrei (manifestate prin încălcarea din neglijență a regulilor și

metodelor de acordare a asistenței medicale) și decesului soției recurentului -

Ciuntu Natalia este una certă.

Judecând recursurile ordinare în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit constată că, recursurile declarate în speță urmează a fi admise din

următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să caseze

total hotărârea atacată și să mențină hotărârea primei instanțe, când apelul a fost

greșit admis.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea erorilor de drept,

care au dus la adoptarea unei hotărâri nemotivate și contradictorii, totodată,

verificându-se dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și material.

În sensul prevederilor art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile

pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât

și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a se avea

în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea superficială sau

motivarea în termeni vagi – evazivi, reprezintă motiv de casare.

După cum rezultă din conținutul recursurilor declarate de partea acuzării,

atât procurorul cât și succesorul părții vătămate, Lungu Stepan împreună cu

partea civilă Ciuntu Sergiu, au invocat temeiurile de casare prevăzute de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazurile când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței.

Raportând temeiurile de casare invocate la circumstanțele cauzei, Colegiul

penal conchide asupra temeiniciei argumentelor din recursurile deduse judecății,

deoarece decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția de achitare a inculpatului Celac Andrei de sub învinuirea de săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 213 lit. b) Cod penal.

În acest sens instanța de recurs menționează, că decizia instanței de apel cu

privire la achitarea inculpatului se fundamentează exclusiv pe argumentele și

versiunile prezentate de către partea apărării în cererea de apel, fiind admisă

distorsionarea și prezentarea incompletă a probelor prezentate de către partea

acuzării în susținerea învinuirii înaintate, precum și interpretarea probelor

exclusiv în favoarea inculpatului, fapt care nu poate fi admis.

Respectiv, instanța de recurs conchide că concluzia instanței de apel, prin

care se susține că inculpatul Celac Andrei nu a săvârșit infracțiunile prevăzute de

art. 213 lit. b) pe episoadele decesului cet. Ciuntu (Lungu) Natalia și a pruncului

Bruma Vlad, este pripită și contravine materialelor cauzei.

Contrar soluției formulate de către instanța de apel, Colegiul penal lărgit

notează că din analiza materialelor cauzei, rezultă cert că prima instanță a apreciat

obiectiv prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, cumulul de probe

administrat la urmărirea penală și examinate în ședința de judecată a primei

instanțe, descrise în sentință, și ca urmare corect a adoptat soluția de condamnare

a inculpatului Celac Andrei în baza art. 213 lit. b) Cod penal, pe ambele capete de

acuzare, după indicii calificativi: „încălcarea din neglijență a regulilor și metodelor

de acordare a asistenței medicale, care au cauzat decesul pacientului” și „încălcarea

din neglijență de către un medic a regulilor și metodelor de acordare a asistenței

medicale, dacă aceasta a cauzat decesul pacientului”.

În contextul celor enunțate, Colegiul penal lărgit conchide, că prima instanță

corect a specificat, că în primul caz, inculpatul, ignorând prevederile acordului

privind asigurarea parteneriatului la naștere, ce prevedea supravegherea lăuzei pe

toată perioada de lăuzie până la externarea acesteia, nu a examinat starea sănătății

acesteia, permițând externarea prematură a Nataliei Ciuntu, ca rezultat la ce a

survenit decesul acesteia.

Prin urmare, conform rapoartelor de expertiză prezentate, se atestă că

medicul nu a asigurat o însănătoșire completă, fapt ce ulterior a dus la decesul lui

Ciuntu Natalia, decesul fiind în legătură cauzală cu neacordarea serviciilor

medicale complete.

Iar în al doilea caz, Celac Andrei, în calitate de medic obstetrician – ginecolog

urma să acorde asistență medicală specializată în timpul nașterii lăuzei

Bruma Maria, însă admițând încălcarea din neglijență a regulilor și metodelor de

acordare a asistenței medicale, în rezultat a survenit decesul copilului Bruma Vlad.

Având în vedere circumstanțele constatate, instanța de recurs este solidară

argumentelor invocate de către recurenți, care corect au sesizat că în cazul în care

instanța de apel nu era de acord cu aprecierea probelor de către partea acuzării și

a ajuns la concluzia de achitare a inculpatului Celac Andrei de sub învinuirile aduse

în baza art. 213 lit. b) Cod penal, aceasta urma să dezvăluie această concluzie,

expunându-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul

învinuirii, fapt ce pe caz nu a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere eronată și formală

de ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei penale.

Din analiza materialelor cauzei, Colegiul penal lărgit a ajuns la concluzia

menținerii sentinței, ca fiind întemeiată și legală, adoptată cu respectarea

prevederilor art. art. 384-385 Cod de procedură penală, deoarece prima instanță

a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile privind vinovăția

inculpatului Celac Andrei în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 213 lit. b)

și art. 213 lit. b) Cod penal, rezultă din probele administrate, cărora le-a fost dată

o apreciere legală sub toate aspectele, complet și obiectiv, pe când argumentele

instanței de apel în susținerea soluției de achitare a inculpatului Celac Andrei, sunt

lipsite de suport juridic.

Instanța de recurs atestă și faptul, că majoritatea argumentelor invocate de

apărare și reținute ca întemeiate de către instanța de apel, de fapt au constituit

obiect de examinare în cadrul examinării cauzei în prima instanță, și care au fost

combătute în mod corespunzător, așa cum este indicat în pct. 3. din prezenta

decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o

consideră necesară, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în

pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs România din 16 februarie 2010, statuează

că art. 6 §1 din CțEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument

(hotărârea Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea

noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Sub un alt aspect, Colegiul penal lărgit reține ca fiind întemeiate și

argumentele procurorului cu referire la concluzia eronată a instanței de apel,

precum că învinuirea inculpatului nu este una concretă, nefiind indicat care anume

act normativ a fost încălcat de către inculpat.

La acest capitol, Colegiul penal lărgit statuează, că prin decizia nr. 44 din

14 mai 2018, pe marginea sesizării nr. 55g/2018 privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi din art. 213 Cod penal, Curtea

Constituțională a menționat ca sub aspectul necesității reglementării la nivel

normativ a regulilor sau a metodelor de acordare a asistenței medicale, în prezent

acestea sunt adoptate de către Ministerul Sănătății sub forma protocoalelor

instituționale, a ghidurilor, a standardelor medicale și a altor acte de acest tip, care

stabilesc în ansamblu standardul de calitate a serviciilor medicale.

Această competență a Ministerului Sănătății este prevăzută de articolul 28

din Legea ocrotirii sănătății nr. 411 din 28 martie 1995, care prevede că în practica

medicală sunt aplicate și prescrise metodele de profilaxie, diagnostic și tratament,

și medicamentele permise de Ministerul Sănătății.

Deși prevederile art. 213 din Codul penal sancționează neglijența medicală