1ra-353/2019 — art. 151 alin. 4 CP

1ra-353/2019 — art. 151 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-353/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

13 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

judecători – Toma Nadejda, Boico Victor

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocatul Lunga Galina în numele inculpatului și de către inculpat, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 31 octombrie

2018 și a sentinței Judecătoriei Edineț /sediul Ocnița/ din 14 iulie 2017, în cauza

penală privindu-l pe

Leah Petru XXXXX, născut la XXXXX, originar din

XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

10.06.2015 – 14.07.2017 (prima instanță);

09.10.2017 – 28.02.2018 (instanța de apel);

25.04.2018 – 19.06.2018 (instanța de recurs ordinar);

23.07.2018 – 31.10.2018 (instanța de apel);

15.12.2018 – 13.02.2019 (instanța de recurs ordinar).

Asupra admisibilității în principiu a recursurilor ordinare în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

inculpatul Leah Petru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 151 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă închisoare

pe un termen de 12 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Goncear D., a fost admisă parțial,

fiind încasat de la Leah Petru, în beneficiul lui Goncear D., suma de 19 697 lei, cu

titlu de prejudiciu material și suma de 20 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

În rest acțiunea civilă a fost respinsă ca neîntemeiată.

de 25 februarie 2014, în jurul orei 23:00, pornindu-se spre gospodăria fiicei sale,

Oleinic I., în XXXXX, ulterior, ajungând în s. Paustova, în preajma gospodăriei

consăteanului Ceban I., a văzut ca în casa ultimului este conectată lumina. Leah

Petru, cunoscând, că fiica sa deseori vine in ospeție la Ceban I. și împreuna

întrebuințează băuturi alcoolice, a decis de a intra și a verifica prezența acesteia.

1

Astfel, ajungând la poartă, l-a observat pe Ceban I., unde în cadrul discuției, între

ei a apărut un conflict. Ulterior, în urma conflictului apărut, Leah Petru, fiind

agresat de către Ceban I., i-a aplicat ultimului două lovituri cu pumnul în regiunea

capului, în urmă cărora, ultimul a căzut jos la pământ. Văzând că Ceban I. nu se

ridica, presupunând că ultimul simulează, l-a lăsat, fără a încerca de a-i acorda

ajutor și a plecat.

La data de 26 februarie 2014, Ceban I., a fost depistat în antreul casei la

podea, cu vătămări corporale, ca rezultat fiind internat in secția de reanimare al

IMSP SR Ocnița, unde la 03 martie 2014 a decedat.

Conform raportului de expertiza medico-legala nr. 31 din 04 aprilie 2014, pe

cadavrul lui Ceban I., au fost depistate următoarele leziuni corporale: echimoze ale

frunții pe dreapta, în jurul ambilor ochi, buzei superioare, bărbiei, brațului drept,

antebrațului stâng. Trauma craniu-cerebrala închisa: hematom subdural pe dreapta,

hemoragie subarahnoidala pe dreapta, hematom în emisfera dreapta a creierului,

hemoragie în lobul temporal stâng, coma cerebrală - care au fost cauzate de

acțiunea traumatică a unor corpuri, obiecte contondente dure și în comun, ce se

califica ca vătămări corporale grave periculoase pentru viață.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate conform art. 151 alin. (4) Cod

penal - vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care

au provocat decesul victimei.

3.1 Inculpat, solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie

achitat, invocând că vina sa în comiterea anume a vătămării intenționate grave a

părții vătămate nu a fost dovedită cu nici o probă, acuzarea nu a prezentat nici o

probă că leziunile care au provocat decesul au fost cauzate anume de către

inculpat, nu este clar unde s-a aflat partea vătămată până a doua zi dimineața,

acuzarea nu a dovedit intenția inculpatului de a-i provoca lui Ceban Ivan leziuni

corporale, să nu fi fost agresat de către partea vătămată, inculpatul nici nu

intenționa să-l îmbrâncească, nu este dovedită vina lui în comiterea infracțiunii

imputate nici de martorii acuzării Șveț Mihail, Uvarova Natalia, Zabolotnîi

Serghei, declarațiile cărora au dovedit doar faptul că Ceban Ivan a fost găsit în

coridorul saraiului. Faptul că inculpatul s-a adresat către Crivoi Alexandr, rugându-

l să-i facă cunoștință cu Goncear Dina, este un fapt normal, astfel că fiind bănuit de

cele întâmplate, intenționa să vorbească cu Goncear Dina și să-i povestească cele

întâmplate, instanța nu a apreciat nici raportul de constatare medico-legală nr. 133

din 04.03.2014, conform căruia la inculpat au fost depistate pe partea păroasă a

capului în regiunea parieto-occipitală pe stânga echimoza de formă nedeterminată,

pe antebrațul stâng echimoză de formă oval neregulată 7X4,5, scrotul edemat pe el

mai pronunțată pe stânga, echimoză de formă nedeterminată 8X5.

2

Totodată, după leziunile aplicate de către Ceban I. în pah, s-a adresat la urolog

care la 04.03.2014 a diagnosticat: trauma bontă a scrotului, orheopididemit a

posttraumatică, fiindu-i administrat tratament, acest fapt dovedește pe deplin

nevinovăția sa în comiterea infracțiunii în baza art. 151 alin (4) Cod penal.

A mai invocat că nu a plecat intenționat la Ceban I. pentru a-l bate sau a-i

aplica leziuni corporale, în cadrul urmăririi penale au fost comise un șir de

încălcări procedurale: în baza ordonanței de punere sub învinuire din 26.05.2014,

Leah Petru a fost pus sub învinuire, incriminându-i infracțiunea prevăzută de art.

151 alin. (4) Cod penal, Ordonanța i-a fost adusă la cunoștință și înmânată la

20.04.2016, tot la 20.04.2016 inculpatului Leah Petru i-au fost înaintate drepturile

și obligațiile de învinuit, cât și rechizitoriul pe cauza dată, la 27.02.2014 a fost

recunoscut în calitate de bănuit în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la data de

26.06.2014 s-a adresat către procurorul procuraturii Ocnița pentru a fi scos de sub

urmărirea penală în conformitate cu dispozițiile art. 63 Cod de procedură penală, la

care nu a primit nici un răspuns de la procuratură, despre faptul că cauza a parvenit

în judecată a aflat primind citația judecății cu informația despre ședința de

judecată, cauza a parvenit în instanța de judecată la 10.06.2015, Ordonanța i-a fost

adusă la cunoștință și înmânată la 20.04.2016, peste 10 luni după parvenirea cauzei

în judecată, la 29.04.2016 a atacat ordonanța în instanța de judecată, iar conform

încheierii din 11.05.2016 emisă de către Judecătoria Ocnița, plângerea a fost

respinsă ca neîntemeiată, conform art. 63 alin. (2) Cod de procedură penală,

organul de urmărire penală nu este în drept să mențină persoana în calitate de

bănuit, persoana în privința căreia a fost dată o ordonanță de recunoaștere în

această calitate mai mult de 3 luni.

3.2 Avocatul Lunga Galina în numele inculpatului, solicitând casarea

sentinței, rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, invocând argumente similare cu cele invocate de

către inculpat în apelul său (pct. 3.1 din prezenta decizie), invocând suplimentar că

latura subiectivă a infracțiunii incriminate, nu a fost dovedită nici în cadrul

urmăririi penale, nici în instanța de judecată, adică intenția directă a inculpatului de

a-i pricinui vătămări intenționate grave părții vătămate, faptul că Leah Petru nu i-a

aplicat părții vătămate mai multe lovituri ci doar numai l-a îmbrâncit, dovedește

acest fapt, în acțiunile lui Leah Petru este imprudență.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță just a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept, iar probele acumulate au fost corect

apreciate, ținându-se cont de prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Instanța de apel a menționat faptul, că deși inculpatul nu a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, aceasta se confirmă

prin declarațiile succesorului legal al părții vătămate, Goncear Dina, martorilor

3

Șveț M., Crivoi A., Rusu A., Goncear I., Zabolotnîi S., precum și prin materialele

cauzei și anume: procesul-verbal de cercetare la fața locului din 26 februarie 2014,

(f.d. 10-14 v. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 31 din 04 aprilie 2014 (f.d.

51-55 v. I).

Totodată, instanța de apel a stabilit, că potrivit raportului de expertiză

medico-legală nr. 31 din 04 aprilie 2014, leziunile corporale depistate pe cadavrul

lui Ceban I., puteau fi cauzate în urma aplicării mai multor lovituri cu pumnul în

regiunea capului, iar între leziunile corporale depistate și cauza decesului este

legătură cauzală. Mai mult, s-a menționat și faptul că, leziunile corporale depistate

la inculpat, în mod cert indică la aceea că altercațiile între inculpat și victimă au

avut loc, în rezultatul căreia victima, Ceban I., a decedat.

Referitor la pretinsele încălcări comise de către organul de urmărire penală,

argumente invocate de către partea apărării, instanța de apel a menționat, că

potrivit art. 251 alin (1) și (4) Cod de procedură penală, încălcarea prevederilor

legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului

procedural numai în cazul, dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii, când

partea este prezentă sau la terminarea urmăririi penale, când partea ia cunoștință cu

materialele dosarului, sau în instanța de judecată, când partea a fost absentă la

efectuarea acțiunii procedurale, precum și în cazul în care proba este prezentată

nemijlocit în instanță. Prin urmare, instanța de apel a stabilit, că nu există temei de

a considera ca fiind nule acțiunile procedurale și actele întocmite, deoarece acestea

nu au fost contestate în modul prevăzut de art. 251 Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de apel a reținut, că la aprecierea categoriei și măsurii de

pedeapsă, în conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, prima instanță a

ținut cont de gradul prejudiciabil și pericolul social al infracțiunii comise, de

persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei ce atenuează sau agravează

răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra vinovatului, pedeapsa

inculpatului fiind stabilită în limitele sancțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod

penal.

inculpat, neindicând nici un temei pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod

de procedură penală, prin care a solicitat casarea deciziei și a sentinței cu

dispunerea încetării procesului penal, invocând argumente similare cu cele indicate

în apelul său(pct. 3.1 din prezenta decizie).

penală, procurorul a depus referință, solicitând respingerea recursurilor ca

inadmisibile, deoarece criticile formulate de recurent nu conțin argumentele

ilegalității deciziei instanței de apel, precum și în ce constă problema de drept de

importanță generală abordată în cauza dată – cerințe stipulate în art. 430 Cod de

procedură penală, fapt ce echivalează cu nemotivarea recursurilor în sensul art. 427

Cod de procedură penală.

4

iunie 2018, recursurile ordinare au fost admise, casată total decizia cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

7.1 Pentru a decide astfel, instanța de recurs a constatat că, de către instanța

de apel, cercetarea judecătorească nu a fost efectuată sau dacă a fost efectuată nu a

fost consemnată, respectiv probele nu au fost citite în ședința de judecată și nu au

fost indicate în procesul verbal, însă, în hotărârea adoptată, instanța de apel în

motivarea soluției sale a reținut ca probe, ce au stat la baza concluziei de

condamnare: „declarațiile martoruilor Șveț M., Crivoi A., Rusu A., Goncear I.,

Zabolotnîi S., date în prima instanță, precum și materialele dosarului cum ar fi:

procesul-verbal de cercetare la fața locului din 26 februarie 2014, (f.d. 10-14 v. I);

raportul de expertiză medico-legală nr. 31 din 04 aprilie 2014 (f.d. 51-55 v. I),

probe examinate în ședința de judecată”, în asemenea circumstanțe este afectată

obiectivitatea analizei probelor menționate, ce au stat la baza concluziei de

condamnare a inculpatului, cu încălcarea principiilor contradictorialității în

procesul penal și libera apreciere a probelor, prevăzute la art. 24 și respectiv 27

Cod de procedură penală, precum și a dreptului la apărare, și în general al

soluționării fondului apelului, or potrivit art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală,

concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri.

Astfel, instanța de recurs a statuat că, decizia instanței de apel în cauza dată,

este afectată de erori de procedură în partea ce ține de verificarea

declarațiilor și probelor materiale examinate în prima instanță, respectiv nu a

fost efectuat corespunzător un control în fapt al apelului declarat, ce ar putea

avea și consecințe de drept, ceea ce este incident cazului de casare semnalat în

speță și prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și anume,

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar erorile

admise de către instanța de apel nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs,

deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se

pronunța asupra legalității sentinței, substituind instanța care a judecat apelul cu

încălcarea prevederilor procesuale-penale la pronunțarea hotărârii judecătorești.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței.

8.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, în baza probelor

acumulate în cadrul urmăririi penale, examinate și apreciate de către prima

instanță, suplimentar apreciate de către instanța de apel prin o verificare

multilaterală de fapt și de drept a circumstanțelor cauzei și a sentinței adoptate pe

caz, instanța de apel a conchis că, prima instanță întemeiat și legal a ajuns la

concluzia privind confirmarea vinovăției aduse lui Leah Petru de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, după indicii calificativi:

5

vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care au

provocat decesul victimei.

Astfel, instanța de apel a menționat că vina inculpatului Leah Petru de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, și-a găsit

confirmare prin declarațiile succesorului legal a părții-vătămate Goncear Dina, prin

declarațiile martorilor Șveț Mihail, Goncear Iurii, Uvarova Natalia, Zabolotnîi

Serghei, Crivoi Alexandru și Rusu Angela, cât și prin documentele și procesele-

verbale ale acțiunilor procesuale.

Mai mult, instanța de apel a mai menționat că însăși inculpatul a confirmat că

i-a aplicat lovituri victimei. Inculpatul nu a negat faptul că a trecut în seara zilei de

25.02.2014 pe lângă casa părții vătămate și a avut un conflict cu acesta, negând

însă faptul că i-a aplicat lovituri cu pumnii, explicând că doar l-a îmbrâncit pe

Ceban Ivan. În acest sens prima instanță întemeiat a reținut, că urmează a fi

apreciate critic aceste declarații ale inculpatului. Or, relevante la caz sunt

declarațiile date de inculpat, în prezența avocatului, la urmărirea penală, unde

acesta a recunoscut pe deplin faptul maltratării lui Ceban Ivan, totodată, fiind

audiat în calitate de învinuit, Leah Petru a declarat, că vina în cele incriminate o

recunoaște, se căiește sincer de cele săvârșite și susține declarațiile date anterior în

timpul audierii în calitate de bănuit.

Instanța de apel a respins argumentele apelanților privind lipsa laturii

subiective a infracțiunii în acțiunile inculpatului, indicând că din cumulul de probe

acumulate și anexate la materialele cauzei incontestabil reiese prezența în acțiunile

inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunii, inclusiv latura subiectivă,

or, prin probele administrate și cercetate în instanța de apel se confirmă, că

inculpatul intenționat a aplicat lovituri cu pumnul peste capul și fața părții

vătămate, astfel, acțiunile inculpatului se caracterizează prin intenție directă față de

urmările prejudiciabile primare și prin imprudență față de urmările prejudiciabile

secundare. Inculpatul putea să considere că nu aplică lovituri puternice victimei,

însă ca rezultat a acestor lovituri a survenit decesul victimei.

La fel, instanța de apel a respins și argumentele apelanților, precum că în

cadrul urmăririi penale au fost comise încălcări procedurale, menționând că,

încălcările la care face referire partea apărării nu afectează în nici un mod

încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, precum și nu îl dezvinovățesc pe

acesta, mai mult, în cadrul prezentării materialelor de urmărire penală învinuitului

și apărătorului, aceștia au luat cunoștință cu materialele cauzei, inclusiv cu

ordonanța de punere sub învinuire, fiind astfel informați despre învinuirea adusă

inculpatului, totodată la prezentarea materialelor dosarului aceștia au declarat că

obiecții, cereri și demersuri nu au. Totuși, inculpatului Leah Petru i-a fost înmânată

ordonanța de punere sub învinuire, nefiind astfel încălcate drepturile acestuia.

Mai mult, instanța de apel nu a acceptat argumentele apelantului referitor la

abaterile de la normele procedurale ce au fost precum că admise de procuror și care

6

precum că ar afecta probele acuzării în susținerea învinuirii aduse inculpatului.

Invocând prezența de efecte de compromitere a probelor în legătură cu acele

acțiuni procedurale efectuate în faza urmăririi penale, avocatul, precum și

inculpatul nu au fost lipsiți de posibilitatea de a acționa în conformitate cu

prevederile art. 313 Cod de procedură penală, adică să contesteze hotărârile și

acțiunile procurorului, care ar fi afectat drepturile prevăzute de lege a inculpatului.

La faza urmăririi penale, inculpatul și apărătorul lui nu au atacat cu plângeri în

modul stabilit de lege actele procedurale respective. Iar potrivit încheierii

judecătorului de instrucție a judecătoriei Ocnița din 11.05.2016 (f.d. 203, v. I) –

plângerea avocatului Lunga în interesele lui Leah Pentru privind dezacordul cu

punerea lui Leah Pentru sub învinuire pe art. 151 alin. (4) Cod penal, a fost

respinsă ca neîntemeiată, adică încălcări procesuale nu au fost depistate.

9.1 Avocatul Lunga Galina în numele inculpatului la 22.11.2018 și la

19.12.2018, indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6),

8) și 12) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și a sentinței cu

emiterea unei sentințe de achitare, pe motivul că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii, invocând că acțiunilor inculpatului Leah Petru li s-a dat o

încadrare juridică greșită și argumente similare cu cele indicate în recursurile

inculpatului (pct. 5 din prezenta decizie), invocând suplimentar:

- nici în cadrul urmăririi penale, nici în instanța de judecată nu a fost dovedită

intenția inculpatului de a-i provoca părții vătămate leziuni corporale;

- solicită să fie apreciate critic depozițiile reprezentantei părții vătămate

Goncear Dina, martorilor Rusu Angela și Crivoi Alexandr;

- inculpatul a explicat că s-a adresat către martor cu întrebarea cum să se

aproprie de partea vătămată, pentru a-i povesti ce s-a întâmplat în acea noapte;

- instanța de apel a menționat că acțiunile lui Leah Petru, pe deplin se

încadrează în componența infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, iar

în componența infracțiunii imputate inculpatului, indicii – de două sau mai multe

persoane, lipsesc, or inculpatul nu a fost acuzat în comiterea faptei împreună cu

cineva;

9.2 Inculpatul Leah Petru, neindicând nici un temei pentru recurs prevăzut de

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prin care a solicitat casarea deciziei și a

sentinței cu emiterea unei sentințe de achitare, pe motivul că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii, invocând argumente similare cu cele indicate în

recursurile avocatului Lunga Galina (pct. 9.1 din prezenta decizie).

alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a

manifestat dezacordul cu recursurile declarate, a solicitat declararea recursurilor

inadmisibile ca vădit neîntemeiate cu menținerea deciziei instanței de apel

motivând prin faptul că instanța de apel și-a argumentat suficient soluția.

7

Totodată a atenționat că recurenții își motivează recursurile prin dezacordul

cu modalitatea de apreciere a probelor, însă motivele de reapreciere a materialului

probator nu se conțin în temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală.

declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt

inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursurile ordinare în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

11.1 Cu referire la recursurile ordinare declarate de către avocatul

Lunga Galina în numele inculpatului:

La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temeiuri pentru

declararea recursurilor ordinare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de

procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate, nu au fost întrunite elementele infracțiunii și acțiunilor

inculpatului li s-a dat o încadrare juridică greșită.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu s-au confirmat în

instanța de recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.

Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurent, prevăzut de art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că „instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel”, și motivele în susținerea

acestui temei referitoare la faptul că instanța de apel nu s-a expus asupra motivelor

precum că în cadrul urmăririi penale au fost comise un șir de încălcări grave de

procedură penală, Colegiul penal le apreciază critic, or, instanța de recurs constată

că instanța de apel în decizia sa(f.d. 169 - 170 v. II) s-a expus asupra acestor

motive, motivare pe care Colegiul penal o însușește, ce este conform practicii

CtEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010.

Colegiul penal a mai constatat că și temeiul indicat și prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală în sensul că „nu au fost întrunite elementele

8

infracțiunii” și motivele în susținerea acestui temei, tot nu pot fi acceptate, or, și

aceste motive au fost obiect de dispută atât în cadrul primei instanțe cât și în cadrul

instanței de apel, asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic

răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului în sentința adoptată (f.d. 48 - 50

v. II) și în decizia adoptată(f.d. 164 – 169 v.II), pe care Colegiul penal le însușește,

ce este conform practicii CtEDO.

În acest sens, Colegiul penal ține să menționeze că inculpatul fiind audiat în

cadrul urmăririi penal (f.d. 102 v.I) a recunoscut vina în cele incriminate și s-a căit

sincer, mai mult, instanța de recurs indică ca probă decisivă și declarațiile

succesorului legal al părții vătămate Goncear Dina date în cadrul ședinței de

judecată în prima instanță, care a indicat(f.d. 37 v.II) că, „o persoană străină s-a

apropiat de inculpat și l-a întrebat ce s-a întâmplat, inculpatul comunicându-i: „l-

am ucis pe unul și am să ucid și pe altul”, acestea fiind spuse de inculpat după ce a

bătut-o în stradă pe fiica sa”.

Cât ține de solicitarea recurentului că declarațiile succesorului părții vătămate

Goncear Dina, martorilor Rusu Angela și Crivoi Alexandr să fie apreciate critic,

Colegiul penal nu identifică nici un temei pentru a accepta solicitarea, or,

recurentul nu a indicat careva motive plauzibile și întemeiate în susținerea acestei

solicitări, mai mult, Colegiul penal conchide că declarațiile succesorului legal al

părții vătămate Goncear Dina, martorilor Rusu Angela și Crivoi Alexandr,

coroborează între ele și cu probele din dosar, au fost menținute pe tot parcursul

procesului penal, ne fiind modificate sau combătute.

Mai mult, din textul recursurilor se evidențiază că recurentul î-și motivează

contestația prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, în acest sens

Colegiul penal statuează că motivele de reapreciere a materialului probatoriu nu se

conțin în temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Referitor la argumentul recurentului precum că „instanța de apel a menționat

că acțiunile lui Leah Petru, pe deplin se încadrează în componența infracțiunii

prevăzute de art. 151 alin. (4) Cod penal, iar în componența infracțiunii imputate

inculpatului, indicii – de două sau mai multe persoane, lipsesc, or inculpatul nu a

fost acuzat în comiterea faptei împreună cu cineva”, Colegiul penal conchide că

aceasta este o eroare materială evidentă a instanței de apel, or, aceasta a indicat în

partea descriptivă și în partea dispozitivă că se menține sentința fără modificări,

adică cu calificarea infracțiunii săvârșită de inculpat în baza art. 151 alin. (4) Cod

penal – „vătămarea intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, care a

provocat decesul victimei”.

11.2 Cu referire la recursul ordinar declarat de către inculpat în care a

indicat temeiuri și argumente similare cu cele descrise în recursul declarat de către

avocatul Lunga Galina în numele inculpatului (pct. 9.1 din prezenta decizie),

Colegiul penal indică că instanța de recurs s-a expus pe aceste argumente în

9

punctul 11.1 a prezentei decizii, care sunt valabile și în privința recursului înaintat

de către inculpatul Leah Petru.

Astfel, recursul urmează a fi declarat ca inadmisibil fiind vădit neîntemeiat.

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele

contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita

repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România

din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurenți ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub

aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală

și întemeiată, iar recursurile ordinare declarate urmează a fi declarate inadmisibile

fiind vădit neîntemeiate.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Lunga

Galina în numele inculpatului și de către inculpat, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 31 octombrie 2018, în cauza penală privindu-l pe

Leah Petru XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 14 martie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Boico Victor

10