1re-7/2019 — art.145 alin.2 lit.a, 186 alin.2 lit.d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.145 alin.2 lit.a, 186 alin.2 lit.d CP
- Temei legal
- art.453 CPP
1re-7/2019 — art.145 alin.2 lit.a, 186 alin.2 lit.d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1re-7/2019
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
13 februarie 2019 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte Timofti Vladimir
judecători Toma Nadejda
Boico Victor
examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de
condamnat, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Călărași din
09 septembrie 2005 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie
2006, în cauza penală în privința lui
Ungureanu Gheorghe XXXXX, născut
la XXXXX, originar și domiciliat XXXXX.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 13.05.2005-09.09.2005;
Instanța de apel: 17.03.2006-20.04.2006;
Instanța de recurs: 27.11.2018-13.02.2019.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Călărași din 09 septembrie 2005, Ungureanu
Gheorghe a fost recunoscut vinovat și condamnat:
în baza art.145 alin. (2) lit. a) Cod penal la 20 ani închisoare;
în baza art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal la 2 ani închisoare.
În temeiul art. 84 Cod penal, prin cumul total al pedepselor aplicate, i-a fost
stabilită lui Ungureanu Gheorghe pedeapsa definitivă de 22 ani închisoare, cu
executarea în penitenciar de tip închis.
Prin aceiași sentință, Ungureanu Gheorghe a fost achitat de sub învinuirea de
săvârșire a infracțiunii prevăzute de art.171 alin. (1) Cod penal.
Pentru a pronunța sentința instanța a constatat că, Ungureanu Gheorghe, la
12 aprilie 2005, pe la ora 1330, fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se în casa
N.N., din XXXXX, în urma relațiilor ostile apărute, intenționat, cu scopul de a o omorî, i-a
aplicat acesteia două lovituri cu un topor peste cap, cauzându-i vătămări corporale
grave, periculoase pentru viața, de la care aceasta a decedat pe loc.
Tot el, după comiterea omorului, având acces liber, pe ascuns, a sustras bunuri ale
victimei, cauzându-i o pagubă materială considerabilă în sumă totală de 2380 lei.
Tot el, se învinuiește în aceia, că la 12 aprilie2005, aproximativ la orele 1340, după
comiterea omorului N.N., dezbrăcând-o de haine, dându-și seama că ea se află în stare
1
de neputință, profitând de imposibilitatea de a-și exprima dorința, a săvârșit cu ea un
raport sexual.
Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 145 alin. (2) lit. a) Cod
penal - omorul unei persoane săvârșite cu premeditate și în baza art.186 alin.(2) lit. d)
Cod penal – sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane săvârșit cu cauzarea de
daune în proporții considerabile.
Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 171 alin. (1) Cod penal, imputată
inculpatului Ungureanu Gheorghe, instanța de fond a conchis că, acesta urmează a fi
achitat, deoarece nici la urmărirea penală și nici în ședința de judecată vinovăția lui în
comiterea acestei infracțiuni n-a fost stabilită.
Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care a solicitat repunerea în
termen a apelului, reîncadrarea acțiunilor de la art. 145 alin. (2) lit. a) Cod penal la
art. 145 alin. (1) Cod penal, argumentând că n-a acționat cu premeditate, omorul
victimei a săvârșit în rezultatul relațiilor reciproc ostile, care au apărat spontan și el
fiind în stare de ebrietate a acționat pe neașteptate, fără a-și chibzui acțiunile, iar
bunuri materiale din casa victimei n-a sustras.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2006 a
fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea hotărârii atacate.
În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut, că instanța de fond
corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe
prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,
concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției
inculpatului Ungureanu Gheorghe de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 145
alin. (2) lit. a) și 186 alin. (2) lit. d) Cod penal.
Instanța de apel a indicat, că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor
imputate este dovedită pe deplin prin cumulul de probe administrate de către organul
de urmărire penală, examinate de către instanța de fond și verificate de către instanța
de apel, astfel, reținând că, prima instanță a făcut o analiză amplă a probelor cercetate,
dându-le o apreciere legală sub toate aspectele, complet și obiectiv.
Iar argumentele inculpatului, au fost considerate de către instanța de apel,
declarative și nu corespund circumstanțelor cauzei, care urmăresc un scop bine
determinat de a-și ușura situația și a obține o pedeapsă mai blândă pentru infracțiunile
comise.
Totodată, instanța de apel, verificând legalitatea pedepsei aplicate inculpatului, a
conchis că prima instanță a ținut cont de prevederile art.7,61, 75-78 Cod penal, astfel,
fiindu-i stabilită o pedeapsă echitabilă și legală pentru faptele prejudiciabile săvârșite.
Cu recurs ordinar hotărârile nu au fost contestate, devenind irevocabile.
În recursul în anulare declarat, condamnatul a solicitat casarea parțială a
hotărârilor de condamnare cu aplicarea retroactivității legii penale față de situația sa,
argumentând solicitarea prin modificările operate în legislația penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 03 martie 2010,
s-a dispus inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnat, ca fiind vădit
neîntemeiat.
2
În motivarea soluției adoptate instanța de recurs a menționat că, prin Legea
pentru modificarea și completarea Codului penal al Republicii Moldova, nr.277 din
18.12.2008, care au intrat în vigoare la 25 mai 2009, sancțiunile art.145 alin.(2) și
art.186 alin.(2) Cod penal au fost modificate, fiind reduse limitele maxime a pedepselor
până la 20 și corespunzător 4 ani închisoare, însă, aceste modificări nu au incidență
asupra situației condamnatului, deoarece pedepsele stabilite acestuia se cuprind în
limitele sancțiunii articolelor incriminate.
Astfel că, în privința condamnatului Ungureanu Gheorghe nu sunt aplicabile
prevederile art.10 Cod penal - retroactivitatea legii penale.
La 19 octombrie 2018, condamnatul depune recurs în anulare, solicitând
casarea hotărârilor judecătorești în partea condamnării sale în baza art.171 alin. (1)
Cod penal cu reducerea pedepsei, indicând că nu a comis această infracțiune pentru
care a fost condamnat și din acest motiv în anul 2009 nu i-a fost redusă pedeapsa.
Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului în anulare
declarat de condamnatul Ungureanu Gheorghe, solicitând inadmisibilitatea acestuia, ca
fiind declarat peste termen.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi
declarat inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit art. 452 alin.(1) Cod de procedură penală, pot fi atacate cu recurs în
anulare la Curtea Supremă de Justiție hotărârile judecătorești irevocabile, după
epuizarea căilor ordinare de atac.
Din materialele cauzei, raportate la normele citate se constată că, condamnatul nu
a folosit calea ordinară de atac, prevăzută de art. 420 alin. (1) Cod de procedură penală,
în vederea reparării erorilor de drept comise de instanțele de fond și de apel, iar, drept
consecință, hotărârile judecătorești au devenit irevocabile. Acest fapt, fiind
stabilit și prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 03 martie 2010.
(f.d.187-188)
Colegiul penal reține că, potrivit deciziei instanței de apel din 20 aprilie 2006, a
fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul Ungureanu Gheorghe, cu
menținerea hotărârii atacate (f.d.180-182), iar ulterior, în anul 2009 condamnatul a
depus recurs în anulare, prin care a solicitat aplicarea în privința sa prevederile art. 10
Cod penal - retroactivitatea legii penale, care, prin decizia Colegiului penal al Curții
Supreme de Justiție din 03 martie 2010 a fost declarat inadmisibil, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Astfel, instanța de recurs, reieșind din prevederile alin. (1) art. 452 Cod de
procedură penală, statuează că motivele recursului nu au constituit obiectul
dezbaterilor în instanța de recurs ordinar, o omisiune ce este imputabilă doar
condamnatului, prin urmare, aceste argumente nu mai pot forma temei pentru discuții
în instanța de recurs în anulare.
În atare circumstanțe, Colegiul conchide că autorul recursului nu a respectat
cerințele legale și a ignorat prevederile art. 452 și 455 Cod de procedură penală, din
care considerente recursul în anulare se declară inadmisibil, din motiv că nu
îndeplinește cerințele de formă și de conținut prevăzute de art. 455 Cod de procedură
penală.
3
În conformitate cu prevederile art. art. 456, art.432 alin.(2) pct. 1) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Ungureanu
Gheorghe XXXXX împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
20 aprilie 2006, în propria cauză penală, din motiv că nu îndeplinește cerințele de
formă și de conținut, prevăzute în art. 455 Cod de procedură penală.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la 14 martie 2019.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Toma Nadejda
Boico Victor
4