1ra-381/19 — art. 206 CP

1ra-381/19 — art. 206 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-381/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

judecând în ședință fără participarea părților recursul ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu Sîli, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2018,

în cauza penală în privința lui

Muntean Artur xxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 22.07.2015-12.01.2017;

instanța de apel: 17.11.2017-25.09.2018;

instanța de recurs: 26.12.2018-12.02.2019.

C O N S T A T Ă :

Muntean Artur a fost achitat de învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

206 alin.(1) din Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

rechizitoriului, Muntean Artur a fost învinuit că, aproximativ în luna noiembrie 2013,

aflându-se în mun. Chișinău, data și locul exact nu a fost stabilit de către organul de

urmărire penală, acționând împreună și de comun acord cu Bosnea Artur și Tataru

Liuba (în privința cărora materialele cauzei penale au fost disjunse într-o procedură

separată) în scopul traficării minorelor în scop de exploatare sexuală comercială în

prostituție, abuzând de poziția de vulnerabilitate a acestora, care sunt minore și nu-și

pot exprima liber consimțământul, precum și de faptul că acestea fiind într-o situație

precară din punct de vedere al supraviețuirii sociale, prin lipsa surselor de existență și

a locului de trai, Muntean Artur a recrutat-o pe Tăbîrță Maria, a.n. xxxx, în vederea

prestării de către aceasta a serviciilor sexuale contra plată, în diferite locuri din mun.

Chișinău.

1

Ulterior, Muntean Artur, acționând împreună și de comun acord cu Bosnea

Artur și Tataru Liuba întru realizarea intențiilor infracționale comune, cunoscând

despre vârsta minoră a lui Tăbîrță Maria, precum și despre situația de vulnerabilitate

a ultimei, au îndemnat-o pe aceasta să practice prostituția și și-au asumat

responsabilitatea de a-i oferi un loc de trai și de a-i găsi clienți cărora minora urma să

le acorde servicii sexuale contra plată, înlesnind în așa mod practicarea prostituției.

Totodată, Muntean Artur acționând împreună și de comun acord cu Bosnea

Artur și Tataru Liuba în vederea realizării exploatării sexuale comerciale în

prostituție a minorei Tăbîrță Maria și obținerea personal a foloaselor financiare din

această activitate, au asigurat-o pe ultima, că din suma de 800 lei MDL care urma să

fie achitată de către fiecare client pentru acordarea serviciilor sexuale timp de 1 oră, îi

vor achita ei câte 400 lei MDL.

În continuare, Muntean Artur, Bosnea Artur și Tataru Grigore, profitând de

vârsta minoră a lui Tăbîrță Maria și de situația vulnerabilă a ultimei, au adăpostit-o pe

aceasta într-un apartament din str. N. Zelinski, mun. Chișinău, și găseau clienți cărora

minora le presta servicii sexuale contra plată, apoi pe parcurs a unei săptămâni de

zile, cu diferite automobile, Muntean Artur o transporta în locurile unde minora

presta servicii sexuale, iar banii obținuți în urma acestei activități erau încasați de

către Muntean Artur, Bosnea Artur și Tataru Liuba.

rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Muntean Artur să fie recunoscut vinovat în baza art.206

alin.(1) Cod penal la 10 (zece) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții legate de administrarea resurselor umane pe un termen de 4 (patru) ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În motivarea apelului a invocat că:

- instanța de judecată a adoptat o concluzie greșită, fără a fi examinate în

ansamblu probele administrate pe parcursul cercetării judecătorești, cu toate că vina

inculpatului a fost dovedită prin declarațiile părții vătămate, procesele-verbale de

confruntare între învinuit și Muntean Artur și Țurcan Valentina, precum și între

Tataru Liuba și Tabîrță Maria, iar declarațiile lui Muntean Artur, precum că nu o

cunoaște pe partea vătămată, urmează a fi apreciate critic, fiind de fapt o tactică a

acestuia pentru a evita răspunderea penală;

- este evident faptul că Tăbîrță Maria a fost recrutată și a fost supusă

practicării prostituției de către Muntean Artur în vederea exploatării sexuale

comerciale, abuzând de poziția de vulnerabilitate a acesteia, probată prin declarațiile

victimei audiate în ședința de judecată, care a declarat nemijlocit că nu era încadrată

în câmpul muncii, nu avea nici un venit, era minoră, fără loc de trai la momentul

comiterii infracțiunii, specificând de starea de vulnerabilitate, faptul că Tăbîrță Maria

2

era minoră, Muntean Artur cunoștea, deoarece a făcut cunoștință cu ea în stradă, pe

timp de noapte și despre toate aceste circumstanțe partea vătămată i-a comunicat

inițial lui Muntean Artur;

- este eronată aprecierea instanței cu privire la lezarea dreptului lui

Muntean Artur de a fi asistat de un traducător la faza de urmărire penală, or, la faza

de urmărire penală, nu s-a solicitat prezența traducătorului nici de către inculpat, nici

de către avocatul acestuia, nu s-au înaintat careva obiecții în acest sens, iar în instanța

de judecată Muntean Artur a invocat că nu cunoaște anumiți termeni procesuali în

limba de stat, și nu necunoașterea limbii de stat;

- eronată este și concluzia primei instanțe cu privire la declararea nulității

procesului-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 06.02.2015, prin

care Tăbîrță Maria 1-a recunoscut pe Muntean Artur drept persoana care era

concubinul și împreună cu Tataru Liuba, și care i-au organizat practicarea prostituției,

în acest sens specificând că acest act procesul are valoare probantă și consideră că nu

au fost încălcate careva prevederi legale la efectuarea acestei acțiuni de urmărire

penală, iar argumentele instanței în acest sens fiind neîntemeiate.

septembrie 2018, a fost respins apelul declarat, ca nefondat, cu menținerea sentinței

fără modificări.

4.1. Luând în considerare faptul că, probele invocate în instanța de apel de

către acuzatorul de stat în vederea condamnării lui Muntean Artur au fost analizate și

apreciate de către prima instanță în cadrul cercetării judecătorești, iar în temeiul

acestora prima instanță a concluzionat cert că învinuirea înaintată nu și-a găsit

confirmare, motiv pentru care Muntean Artur a fost achitat, reieșind din prevederile

alin.(21) art. 415 Cod de procedură penală, Colegiul penal a indicat că, nu este în

drept să pronunțe o hotărâre de condamnare, fără audierea învinuitului prezent,

precum și părții vătămate, a martorilor acuzării, or, prezența acestora nu a fost

asigurată de către partea acuzării, deși sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine

procurorului.

În ședința instanței de apel, procurorul a menționat că nu este în posibilitate de

a prezenta partea vătămată și martorii pentru audieri și că este suficientă citirea

declarațiilor acestora de la etapa urmăririi penale, întru susținerea învinuirii și prin

urmare, instanța de apel a conchis că, prima instanță pe deplin a constatat starea de

fapt și de drept a acțiunilor imputate lui Muntean Artur, iar probele examinate în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, au fost apreciate din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, inclusiv în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, raportând circumstanțele constatate în prezenta cauză de către prima

instanță la prevederile legii penale și celei procesual penale, Colegiul penal a reținut

3

ca fiind întemeiată concluzia instanței de fond precum, că inculpatul Muntean Artur

urmează a fi achitat, întrucât fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii

prevăzute de art.206 alin.(l) Cod penal.

invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de

judecată.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de judecată a dat o apreciere

incorectă probelor prezentate de acuzare și nu a apreciat multilateral și obiectiv

probele administrate, care în cumul dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate și nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis conform

prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a

dus la adoptarea unei hotărâri neîntemeiate, totodată verificând dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel și

conform art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a

fost comisă, în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant, dacă

există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate, dacă

toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală. În ce privește

chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel, acestea sunt: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă

pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau

penal, au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

4

trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi corectată de

instanța de recurs.

În acest sens, relevante cauzei sunt și liniile directorii trasate de Curtea

Europeană privind aplicabilitatea art. 6 din Convenție, care garantează dreptul

fiecărei persoane la un proces echitabil, unde s-a specificat că orice instanță este

obligată să-și motiveze hotărârea adoptată, or, aceasta face parte din setul de garanții

stabilite de CtEDO pentru existența unui proces echitabil. De altfel, potrivit

jurisprudenței Curții, în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a statuat că o hotărâre

motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal. (Suominen

c. Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85)

Din cererea de recurs declarată, se constată că criticele recurentului, în esență,

se referă la faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

și nu au fost stabilite temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea acestuia,

ca nefondat, prin aceasta fiind încălcată obligația instanței de motivare a hotărârii

judecătorești, care face parte din setul de garanții subsecvente procesului echitabil.

Verificând și analizând decizia instanței de apel, raportat la criticele

recurentului, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la adoptarea soluției de

respingere, ca nefondat, a apelului declarat de procuror, cu menținerea sentinței de

achitare, nu a respectat întocmai prevederile legale, ignorând exigențele legii

procesual-penale în partea motivării hotărârii.

Așadar, Colegiul penal lărgit consideră că criticele invocate de titularul cererii

de recurs sunt întemeiate și în contextul ce urmează va puncta raționamentele care au

stat la baza acestei soluții.

Ptrivit jurisprudenței constante a CtEDO, chiar dacă dispozițiile art. 6

paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale impun instanțelor naționale să-și motiveze deciziile (a se

vedea în acest sens cauza Boldea vs. România), această obligație nu presupune

existența unor răspunsuri detaliate la fiecare problemă ridicată, fiind suficient să fie

examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse spre judecată

instanței, iar în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească argumentele care au

stat la baza pronunțării acesteia.

Curtea Europeană a consemnat în repetate rânduri că, la judecarea cauzei de

către instanța de apel și la adoptarea deciziei, aceasta nu se poate limita la preluarea

totală sau parțială a motivării formulate de instanța de fond, ci trebuie să analizeze

din nou cauza, în fapt și în drept, și să răspundă argumentat la criticile și mijloacele

de apărare invocate de părți, or, doar astfel se demonstrează că părțile au fost auzite

în cadrul examinării acestei cauze penale.

5

Cu toate acestea, verificând decizia recurată, Colegiul penal lărgit constată că

instanța de apel nu a analizat punctual criticile invocate de procuror, ci s-a limitat

doar la expunerea unor fraze generale preluate din sentință privind nevinovăția lui

Muntean Artur de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 206 alin.(1) Cod penal, în

acest sens menționând că: „ luând în considerare faptul că probele invocate în

instanța de apel de către acuzatorul de stat în vederea condamnării lui Muntean

Artur au fost analizate și apreciate de către prima instanță în cadrul cercetării

judecătorești, iar în temeiul acestora prima instanță a concluzionat cert că învinuirea

înaintată nu și-a găsit confirmare, motiv pentru care Muntean Artur a fost achitat,

Colegiul penal, reieșind din prevederile alin.(21) art. 415 Cod de procedură penală,

nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare, fără audierea învinuitului

prezent, precum și părții vătămate, a martorilor acuzării, or, prezența acestora nu a

fost asigurată de către partea acuzării, deși sarcina prezentării probelor învinuirii îi

revine procurorului.”

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit reiterează că, declanșând o

continuare a judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și

de drept, întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv complet, în sensul că

provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept, în privința persoanelor care l-

au declarat și vizavi de problemele ce le ridică aceștia. Prin alte cuvinte, fiind

investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, în decizia adoptată trebuia să expună concluzia generală pe marginea

apelului, precum și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea criticilor

invocate de procuror, analizând probele și indicând expres care sunt motivele

respingerii unora și aprecierii critice a altora.

Instanța de recurs apreciază ca fiind nejustificată constatarea instanței de apel

întru menținerea soluției de achitare a instanței de fond, precum că procurorul a fost

în imposibilitate de a prezenta partea vătămată și martorii pentru audieri, or, la

materialele cauzei au fost prezentat un șir de probe care la fel au rămas fără apreciere

și cercetare, cu toate că, potrivit art. 93 alin. (1) și alin. (2) Cod de procedură penală,

probele sunt elemente de fapt dobândite în modul stabilit de prezentul cod, care

servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la identificarea

făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări

importante pentru justa soluționare a cauzei și în calitate de probe în procesul penal se

admit elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor mijloace: 1)

declarațiile bănuitului, învinuitului, inculpatului, ale părții vătămate, părții civile,

părții civilmente responsabile, martorului; 2) raportul de expertiză, etc.

Conform art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, toate probele administrate

în cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv. Verificarea

probelor constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe,

6

administrarea de noi probe și verificarea sursei din care provin probele, în

conformitate cu prevederile prezentului cod, prin procedee probatorii respective, iar

în conformitate cu art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează

să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Având la bază raționamentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că

instanța de apel la examinarea cauzei nu a cercetat probele prezentate de către partea

acuzării sub toate aspectele, nu le-a verificat și analizat prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării acestora și nu și-a motivat soluția adoptată, de asemenea instanța de apel

nu a făcut o analiză minuțioasă a chestiunilor de fapt criticate de părți și astfel nu a

soluționat fondul apelurilor declarate.

Mai mult, în contextul dat, Colegiul penal lărgit mai specifică că, pentru

corectitudinea judecării prezentei cauze este important de a analiza minuțios toate

probele acumulate în dosar, întrucât aprecierea probelor este unul din cele mai

importante momente ale procesului penal, iar justa apreciere contribuie la elucidarea

adevărului și la echitatea procedurii desfășurate pentru toate părțile la proces. Pe când

în decizia instanței de apel lipsește analiza și aprecierea probelor.

În atare circumstanțe, se relevă că au fost încălcate prevederile art. 394 alin.(3)

Cod de procedură penală, care stipulează expres că, partea descriptivă a hotărârii de

achitare trebuie să cuprindă: 1) indicarea învinuirii pe baza căreia cauza în privința

învinuitului a fost trimisă în judecată; 2) descrierea circumstanțelor cauzei constatate

de instanța de judecată și enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului, cu

indicarea motivelor pentru care instanța respinge probele aduse în sprijinul acuzării.

În consecință, procedându-se în asemenea mod, instanța de apel a admis

încălcarea art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene, potrivit căruia - „... orice

persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, (...) a cauzei sale, de către o

instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra

temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva sa”. În

particular, instanța de apel nu a respins argumentat toate alegațiile procurorului

invocate în cererea de apel și nu a formulat o motivare corespunzătoare vizavi de

chestiunile care au importanță decisivă în cauză, prin ce a admis eroarea de drept

prescrisă de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Rezumând cele menționate supra, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de

apel urma să cerceteze minuțios aspectele învinuirii înaintate lui Muntean Artur în

baza art. 206 alin.(1) Cod penal, să verifice și să aprecieze conform prevederilor art.

101 Cod de procedură penală fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

7

vedere al coroborării acestora și să-și argumenteze corespunzător concluziile trasate

pe marginea alegațiilor expuse de părți.

Prin urmare, instanța de recurs statuează că, decizia instanței de apel urmează a

fi casată cu remiterea cauzei în instanța de apel pentru rejudecare în alt complet de

judecătă.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile

art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să se pronunțe în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-

penale asupra tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei și să țină seama de cele

invocate în prezenta decizie, să verifice și să aprecieze probele administrate și

examinate în instanța de fond, să le dea o apreciere cuvenită cu argumentarea

admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe examinate, ținând cont de motivele

casării deciziei atacate, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală

și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Radu Sîli, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 25 septembrie 2018, în cauza penală în privința lui Muntean Artur și dispune

rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia pronunțată integral la 12 martie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

8