1ra-850/2019 — art.165 alin.1 CP

1ra-850/2019 — art.165 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-850/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

10 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

08 decembrie 2018, declarat de avocatul Anatolie Jereghi, în numele inculpatului

Melnic Oleg.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 16.03.2017 – 20.04.2018,

instanța de apel: 15.05.2018 – 08.12.2018,

instanța de recurs: 15.03.2019 – 10.04.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (1) lit. b), c)

Cod penal, deoarece fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Procesul penal în baza art. 220 alin. (1) Cod penal, a fost încetat pe motiv că nu a

fost pornită urmărea penală.

intenția de a trafica persoane din păturile social vulnerabile în scop de exploatare

sexuală comercială, în perioada lunii august 2014, colectând anticipat informații și

cunoscând despre starea și poziția de vulnerabilitate a lui xx, a.n. 29.04.1990,

domiciliată în s. xx, r-nul xx, care nu era angajată în câmpul muncii, neavând spațiu

locativ propriu și având la întreținere un copil minor, s-a deplasat la domiciliul ultimei

și folosindu-se de situația dată, prin abuz de încredere a înșelat-o, comunicându-i că îi

poate oferi posibilitatea să activeze în calitate de chelner în or. Odințovo, Federația

Rusă, iar pentru aceasta va fi remunerată cu o sumă bănească achitată de către Melnic

Oleg, în mărime de 10.000 ruble și bacșișul oferit de clienți, prin ce a obținut acordul lui

xx de a se deplasa în Federația Rusă, la muncă, luând obligațiunea de achita drumul.

La 12 octombrie 2014, N. O., deplasându-se împreună cu Melnic Oleg, cu

microbuzul „Mercedes 213”, n/î xx, care efectua ruta Căușeni - Moscova, fiind deja la

ieșire din Ucraina și în apropierea de hotarul cu Federația Rusă, ultimul i-a comunicat

1

că în or. Odințovo, N. O. va presta servicii sexuale, pentru care va fi remunerată zilnic

cu o sumă bănească în mărime de 300-400 dolari SUA, în dependență de clienți.

Ajungând în Federația Rusă, Melnic Oleg a confiscat pașaportul lui Nițulenco

Olesea, ulterior adăpostind-o într-un apartament din or. Odințovo, Federația Rusă, unde

în perioada 13.08.2014 - 04.09.2014, ultima a prestat servicii sexuale sub controlul

acestuia.

Acțiunile lui Melnic Oleg au fost încadrate în baza art. 165 alin. (1), lit. b), c) Cod

penal, ca traficul de ființe umane, adică recrutarea, transportarea, adăpostirea unei

persoane, fără consimțământul acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială,

comisă prin înșelăciune și abuz de poziție de vulnerabilitate a victimei.

Tot el, mai este învinuit că, în luna martie 2015, sub pretextul că N. O., fiindu-i

datoare cu 100 doalri SUA, a determinat-o la prostituție, ultima fiind nevoită să se

deplaseze în or. Odințovo, Federația Rusă, unde a prestat servicii sexuale sub controlul

lui Melnic Oleg, care a tras foloase de pe urma practicării prostituției în perioada de

timp 12.05.2015-21.07.2015.

Acțiunile lui Melnic Oleg au fost încadrate în baza art. 220 alin. (1) Cod penal,

ca proxenitismul, adică îndemnul și determinarea la prostituție, cu tragerea de foloase de

pe urma practicării prostituției.

Instanța a reținut că în cadrul cercetării judecătorești nu au fost prezentate probe,

ce ar dovedi că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art.165 alin. (1), lit. b), c)

Cod penal, deoarece nu a fost constatată intenția directă a inculpatului de a comite

infracțiunea, vreun scop criminal în acțiunile acestuia, vreo acțiune întreprinsă în scop

criminal, astfel, lipsind atât latura obiectivă, cât și cea subiectivă a infracțiunii date.

Pe capătul de acuzare în baza art. 220 alin. (1) Cod penal, există circumstanțe

care impun încetarea procesului penal, deoarece, prin ordonanța din 06.05.2016,

transcriă în rechizitoriul din 31.01.2017, inculpatul a fost învinuit de comiterea

infracțiunii incriminate fără ca în privința faptei date să fi fost pornită urmărirea penală,

în conformitate cu prevederile art. 28 și 274 alin. (2) Cod de procedură penală, pentru

comiterea acestei infracțiuni.

hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 165 alin. (1) lit. b), c) Cod

penal la 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul

turismului pe un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

Apelantul a invocat că prima instanță eronat a motivat că nu au fost prezentate

suficiente probe, care ar confirma comiterea de către inculpat a infracțiunii incriminate,

că în speță nu a fost demonstrată existența componenței de infracțiune prevăzute de art.

165 alin. (1), lit. b), c) Cod penal, pe când în acțiunile inculpatului există atât latura

obiectivă, cât și cea subiectivă.

Vina inculpatului se dovedește pe deplin, indiferent de motivele invocate de

acesta în nevinovăția sa.

Dovedit a fost faptul că, inculpatul a recrutat-o pe N. O., propunându-i să câștige

bani în calitate de chelner în or. Odințovo, Federația Rusă, pentru existența și

întreținerea copilului său minor.

Prin probele examinate în ședința de judecaată s-a confirmat că, inculpatul a

profitat de poziția de vulnerabilitate a victimei N. O., acesta cunoștea situația socială și

financiară grea a părții vătămate, că nu este angajată în câmpul muncii și nu are

mijloace financiare nici pentru existență, că are datorii.

2

Starea de vulnerabilitate a victimei, precum și faptul că inculpatul cunoștea

despre această situație, a fost probată prin declarațiile părții vătămate, cât și prin cele

declarate de inculpat, că N.O. i-a spus că nu are surse de întreținere. Inclusiv, partea

vătămată expres a indicat că inculpatul a asigurat-o că în or. Odințovo va fi totul în

regulă, va avea un venit stabil, însă a transportat-o în Federația Rusă, unde i-au fost

sechestrate documentele de identitate și a fost impusă să acorde servicii sexuale.

Deși, ulterior a fost obținut consimțământul părții vătămate de a fi exploatată

sexual, acesta este viciat și nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.

Consimțământul victimei traficului de ființe umane nu poate fi exprimat liber, odată ce a

fost influențată prin abuz de poziția de vulnerabilitate.

Astfel, la caz a fost deovedit abuzul de vulnerabilitate, deoarece victima a fost

racolată de către inculpat, cunoștea despre starea de vulnerabilitate a părții vătămate, de

starea ei financiară precară, de care a abuzat inculpatul și anume de lipsa surselor de

existență a părții vătămate, convingând-o să plece peste hotare cu promisiunea că va

avea posibilitatea să câștige bani și că își va putea ajuta fiica minoră, care locuiește cu

mama sa.

În cadrul cercetării judecătorești și-a găsit confirmate și alte elemente ale laturii

obiective a infracțiunii prevăzute de art. 165 Cod penal, comisă de către inculpat, și

anume acțiuni de organizare în vederea transportării victimei în țara de destinație pentru

exploatarea sexuală, prin suportarea cheltuielilor financiare, procurarea biletului de

călătorie până în or. Odințovo, Federația Rusă, cât și elementul de adăpostire a victimei,

determinând plasarea ei în același apartament cu alte femei, care i-au confiscat

documentele și care dețineau controlul asupra ei, luându-i banii obținuți în rezultatul

practicării prostituției.

2018, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

Melnic Oleg a fost condamnat în baza art. 165 alin. (1) lit. b), c) Cod penal la 6

ani și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activiăți legate de migrarea

persoanelor pe un termen de 2 ani, cu executare în penitenciar de tip smiînchis, de la

reținere, cu includerea termenului de detenție din 05.08.2015-07.08.2015 și 09.01.2016-

12.01.2016.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a constatat că inculpatul Melnic Oleg, având intenția de a trafica

persoane din păturile social vulnerabile în scop de exploatare sexuală comercială, în

perioada lunii august 2014, colectând anticipat informații și cunoscând despre starea și

poziția de vulnerabilitate a lui N. O., a.n. 29.04.1990, domiciliată în s. xx, r-nul xx, care

nu era angajată în câmpul muncii, neavând spațiu locativ propriu și având la întreținere

un copil minor, s-a deplasat la domiciliul ultimei și folosindu-se de situația dată, prin

abuz de încredere a înșelat-o, comunicându-i că îi poate oferi posibilitatea să activeze în

calitate de chelner în or. Odințovo, Federația Rusă, iar pentru aceasta va fi remunerată

cu o sumă bănească achitată de către Melnic Oleg, în mărime de 10.000 ruble și

bacșișul oferit de clienți, prin ce a obținut acordul ei de a se deplasa în Federația Rusă,

la muncă, luând obligațiunea de achita drumul.

La 12 octombrie 2014, N. O., deplasându-se împreună cu Melnic Oleg în

microbuzul „Mercedes 213”, n/î xx, care efectua ruta Căușeni - Moscova, fiind deja la

ieșire din Ucraina, în apropierea de hotarul cu Federația Rusă, ultimul i-a comunicat că

în or. Odințovo, N.O. va presta servicii sexuale, pentru care va fi remunerată zilnic cu o

sumă bănească în mărime de 300-400 dolari SUA, în dependență de clienți.

3

Ajungând în Federația Rusă, Melnic Oleg a confiscat pașaportul lui N. O.,

ulterior adăpostind-o într-un apartament din or. Odințovo, Federația Rusă, unde în

perioada 13.08.2014 - 04.09.2014, ultima a prestat servicii sexuale sub controlul

acestuia.

Instanța de apel a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina, declarând, în apel, că

a făcut cunoștință cu pătimita și mama acesteia. I-a comunicat pătimitei că caută de

lucru, N. O. i-a spus că și ea ar dori să lucreze, era anul 2014. Primise o ofertă din

Federația Rusă, iar ultima 1-a rugat să o i-a și pe ea, căci are nevoie de bani. La

12.08.2018, au plecat în Federația Rusă. În or. Moscova, s-au cazat într-un cămin. N. O.

urma să lucreze într-o cafenea. Pe 19.08.2014, N. O. a coborât din taxi cu șoferul, s-au

sărutat și îmbrățișat. După ce a intrat în casă, între ei s-a iscat o ceartă, iar a doua zi el a

revenit în Moldova. Când a revenit și Nițulenco O., 1-a găsit și i-a zis că a venit să se

răfuiască. La sfârșitul lunii iulie 2015, a fost vizitat de organele de poliție.

Totodată, vinovăția inculpatului este pe deplin dovedită prin probele

administrate.

Astfel, partea vătămată N.O. în apel a relatat că inculpatul a fost la ea acasă, a

făcut cunoștință cu mama ei, i-a văzut fiica, condițiile de trai, a văzut că are nevoie de

surse financiare și i-a propus să meargă cu el la Moscova la câștig. A fost de acord, a

cerut permisiunea mamei sale și a doua zi s-au pornit spre Federația Rusă cu rutiera. În

drum, inculpatul i-a povestit că la Moscova îl așteaptă fratele său, care lucrează la o

saună și are fete ce prestează servicii sexuale. Ea a fost de acord cu cele propuse. A

lucrat mai mult de o lună. În această perioadă era vizitată periodic de inculpat, acesta îi

procura cele necesare. Pașaportul i-a fost luat de către o fată cu care lucra. Un client, ce

era în stare de ebrietate și agresiv, a aruncat-o în bazin și a speriat-o tare, ea a început a

plânge și fetele au adus-o la apartament. Ea a cerut pașaportul, a mers la spital, unde s-a

constatat că este infectată de o boală venerică. Fetele cu care locuia se comportau urât

cu ea, dormea pe o saltea la balcon.

La Moldova s-a întâlnit cu inculpatul căruia i-a povestit despre relațiile nu prea

bune cu fetele de la saună, pe când Melnic Oleg a liniștit-o că îi va găsi gazdă și cu

fetele va găsi limbă comună și va fi totul bine. A fost de acord, a vorbit cu mama sa și

iarăși a revenit la Moscova. Lucrurile mergeau în continuare fără schimbări. A doua

oară când a revenit în Federația Rusă a prestat servicii sexuale timp de 3 luni. Neavând

nici un ban a făcut cunoștință cu câteva fete din Moldova care au ajutat-o cu lucrul,

făcând reparație în apartament, după ce a fost salarizată a plecat la sora sa. Când a

revenit la Moldova a scris plângere la poliție.

În anul 2014 nu avea serviciu, starea materială era dificilă, avea copil mic.

Inculpatul cunoștea despre starea sa financiară și i-a propus să lucreze ca chelneriță. A

fost de acord, deoarece avea niște datorii la magazin, iar Melnic Oleg a ajutat-o să le

achite. A plecat în Rusia cu Melnic Oleg, care i-a procurat bilet, toate cheltuielile de

transport au fost suportate de către inculpat. A locuit în apartamentul fratelui

inculpatului, aceasta a înțeles din cuvintele fetelor, care locuiau în acel apartament. Una

din fete care locuia în acel apartament, Olga sau Natalia, i-au luat pașaportul și i-a

lămurit unde va lucru, și anume la o saună, unde va presta servicii sexuale contra plată.

După aceasta a început a lucra, erau diferiți clienți serviți și care își băteau joc de ea, au

vrut să o înece în bazin, însă a fost salvată de o fată. După aceasta a plecat la

apartament, și-a revenit și i s-a spus că trebuie să se întoarcă la saună. Ea dorea să se

întoracă în Moldova, deoarece fetele care locuiau în acel apartament se comportau oribil

cu ea. În acel apartament a locuit la balcon. I s-a întors pașaportul și a plecat în

4

Moldova, era aproape sfârșitul anului. După câteva luni a telefonat-o Melnic Oleg, care

i-a comunicat să se întoarcă, deoarece nu se va mai repeta ceea ce a fost. A plecat din

nou, unde a stat aproape o lună și la fel i s-a luat pașaportul. Nu a fost remunerată pentru

serviciile pe care le-a prestat, Melnic Oleg i-a comunicat că el o va întreține. A plecat la

spital și după examinări s-a constatat că a fost infectată cu o boală venerică. I s-a dat

pașaportul, după care a revenit în Moldova, a făcut verificări la spital, după care a depus

plângere la poliție.

Vinovăția inculpatului se mai confirmă și prin declarațiile martorilor Nacova M.,

Filipova M., probele scrise, informațiile privind traversarea frontierei de stat de către

Melnic Oleg din 06.08.2015, de către Melnic O. și N. O. din 30.07.2015.

Astfel, în acțiunile inculpatului s-a constatat acțiunea de recrutare, de transportare

și de abuz de poziție de vulnerabilitate a victimei.

Acțiunea de recrutare a părții vătămate a fost constatată din declarațiile părții

vătămate N. O. care a indicat că inculpatul Melnic Oleg i-a propus să meargă cu el la

Moscova la câștig, în calitate de chelneriță, iar dânsa a acceptat deoarece avea o situație

materială grea, are un copil minor, avea datorii la magazin. Declarații ce coroborează cu

cele ale martorului Nacova M., care a indicat că fiica ei, N. O. i-a comunicat că pleacă

împreună cu Melnic Oleg la muncă în Federația Rusă, dânsa a încercat să o convingă să

renunțe la călătorie și să nu părăsească copilul, la ce Melnic Oleg a asigurat-o că fiica ei

va merge la muncă împreună cu el și se va întoarce de la muncă cu mulți bani.

Acțiunea de transportare a victimei peste hotarele R. Moldova în scopul

exploatării sexuale comerciale, constă în faptul că inculpatul a organizat deplasarea

părții vătămate în Federația Rusă, dânșii plecând împreună. Din declarațiile părții

vătămate rezultă că inculpatul i-a procurat bilet și toate cheltuielile de transport au fost

suportate de către Melnic O., acesta a achitat și datoriile pe care partea vătămată le avea

la magazin, declarații ce coroborază cu ale martorului Nacova M., care a confirmat că

fiica ei N. O.a plecat împreună cu inculpatul Melnic O. cu automobilul.

Acțiunea adiacentă specifică infracțiunii de „trafic de ființe umane” și anume de

abuzul de poziția de vulnerabilitate a victimei, care presupune utilizarea părții slabe a

victimei, a trăsăturilor ei sensibile sau negative, care s-a constatat, deoarece Melnic O.

știa cu certitudine că partea vătămată N. O.se afla într-o situație materială grea, avea

datorii și un copil minor la întreținere, astfel a abuzat de vulnerabilitatea acesteia, a

recrutat-o în scop de exploatare comercială și a organizat din mijloacele sale financiare

plecarea părții vătămate peste hotarele țării, în Federația Rusă. Fapt stabilit prin

declarațiile părții vătămate N. O., care a indicat că inculpatul a fost la ea acasă, i-a văzut

fiica, condițiile de trai și a văzut că are nevoie de surse financiare, care coroborează cu

declarațiile martorului Nacova M., care a indicat că inculpatul Melnic O. i-a comunicat

că el va achita toate datoriile ei la alimentara din localitate și îi va lăsa bani pentru

întreținere copilului. A văzut cum automobilul în care se afla fiica sa s-a oprit lângă

alimentară, care la rândul său coroborează cu cele ale martorului Filipova M., care a

indicat că partea vătămată a venit la magazin cu o persoană care a achitat datoriile

mamei sale.

În contextul celor expuse, s-a stabilit că inculpatul cunoștea despre situația

financiară grea în care se află partea vătămată, ultimul abuzând de poziția de

vulnerabilitate în care se afla și respectiv, a recrutat-o în scop de exploatare comercială

și a organizat din mijloacele sale financiare plecarea părții vătămate peste hotarele țării,

în Federația Rusă.

5

La fel, în acțiunile inculpatului s-a constatat și faptul că inculpatul a adăpostit-o

pe parte vătămată, deoarece anume din declarațiile ultimei rezultă că în drum spre

Federația Rusă, inculpatul Melnic Oleg i-a comunicat că la Moscova îl așteaptă fratele

său care lucrează la saună și are fete ce prestează servicii sexuale, ea fiind de acord cu

cele propuse. A lucrat mai mult de o lună. În această perioadă era vizitată periodic de

inculpat, care îi procura cele necesare. Pașaportul i-a fost cerut și luat de către o fată cu

care lucra, pe nume Tatiana. În una din zile deservea un client ce era în stare de

ebrietate, care fiind agresiv a aruncat-o în bazin și a speriat-o tare, ea a început a plânge,

nimeni nu o auzea, după ce au venit fetele și au adus-o la apartament, ea a cerut să-i

restituie pașaportul, totodată dorea să meargă la spital să se examineze. Mergând la

spital condusă de o fată, în urma examinării s-a constatat că a fost infectată de boală

venerică. Fetele cu care locuia se comportau urât cu ea, dormea pe o saltea la balcon,

nearanjând-o lucrurile date a cerut pașaportul și a plecat la sora sa. De aici, se desprinde

faptul că partea vătămată a fost adăpostită într-un apartament din or. Odențovo, unde

locuia împreună cu mai multe fete și care se comportau urât cu ea, iar în acest

apartament, ultima dormea pe o saltea la balcon.

Prin faptul că pașaportul i-a fost luat de una din fetele cu care locuia, inculpatul

deținea controlul asupra părții vătămate, luându-i banii obținuți în rezultatul practicării

porstituției.

Acel fapt, că partea vătămată a indicat că atunci când inculpatul i-a comunicat că

va presta servicii sexuale a fost de acord, acest consimțământ nu înlătură răspunderea

penală a inculpatului, or, în cazul infracțiunii de trafic de ființe umane consimțământul

victimei nu poate fi exprimat liber. Consimțământul liber poate fi exprimat numai în

situația în care persoana nu este influențată prin abuz de poziția de vulnerabilitate.

La caz, cu certitudine s-a constatat că Melnic Oleg știind cu certitudine că partea

vătămată N. O.se afla într-o situație materială grea, având datorii și un copil minor la

întreținere a abuzat de vulnerabilitatea acesteia, a recrutat-o în scop de exploatare

comercială și a organizat din mijloacele sale financiare plecarea părții vătămate peste

hotarele țării, în Federația Rusă.

Totodată, sunt nefondate afirmațiile inculpatului că părții vătămate nu i-a propus

și nici nu a avut de gând să o supună să se ocupe cu prostituția, deoarece cu partea

vătămată a avut o relație amoroasă și au plecat împreună peste hotare pentru a face bani

și a forma o familie, aceasta constituind poziția de apărare a inculpatului care nu a fost

probată, fiind combătută prin probele administrate.

Acel fapt, că martorul Nacova M., mama părții vătămate N. O. în cadrul

examinării cauzei și-a modificat parțial declarațiile, susținând că nu știa cu ce s-a ocupat

fiica în Rusia, în sine, aceste afirmații nu sunt în măsură să combată pertinența și

concludența probelor administrate la dosar, în contextul în care, partea vătămată în

instanța de apel a indicat că ea a comunicat mamei sale de cele întâmplate a doua oară

când a venit din Rusia.

Mai mult, declarațiile date de martorului Nacova M. la faza de urmărire penală și

în prima instanță, coroborează cu cele date de partea vătămată și martorul Filipova M.

Concluziile primei instanțe referitor la faptul că declarațiile părții vătămate N.

O.urmează a fi apreciate critic, pe motiv că aceste declarații sunt identice cu declarațiile

date de către N. O. pe altă cauză penală de învinuire a lui Melnic Oleg, fiind invocată

aceiași metodă de racolare, doar cu diferență că pe cauza penală de învinuirea lui

Melnic Oleg, ultima urma să lucreze inițial în calitate de chelneriță, iar pe cauza penală

nr. 1-231/15 de învinuirea lui Ursachi Serghei și Conac Eugen de comiterea infracțiunii

6

prevăzute de art. 220 Cod penal, N. O. urma să lucreze vânzătoare, or, declarațiile părții

vătămate N. O. în prezenta cauză penală au fost apreciate în coraport cu alte probe

administrate în prezenta cauză și nu pot fi raportate la alte probe, din alte cauze penale.

Or, prin sentința Judecătoriei Ștefan-Vodă din 13 mai 2016, Conac Eugeniu

învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (2), lit. c) Cod penal a fost

achitat, pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de el, iar Ursachi Serghei a fost recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (1) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa sub formă de amendă.

Potrivit faptei prejudiciabile, inculpații Conac Eugeniu și Ursachi Serghei au fost

puși sub învinuire pentru aceea că ei în comun acord, în perioada 23.07.2015-

30.07.2015 au îndemnat-o și au determinat-o pe N. O. de a dat acordul pentru plecarea

peste hotarele R. Moldova în or. Odesa, Ucraina, unde ultima urma să practice

prostituția. Tot ei, i-au promis că după o perioadă de timp va pleca în Federația Rusă

unde va presta tot acele servicii, însă remunerarea bănească va fi mai mare.

Prin urmare, prima instanță eronat a asimilat declarațiile părții vătămate N. O. în

cauza penală de învinuire a lui Melnic Oleg și în cauza penală de învinuire a lui Ursachi

Serghei și Conac Eugen și în baza acestui criteriu a stabilit că declarațiile acesteia nu

sunt pertinente în prezenta cauză, or, aceste cauze penale sunt distincte, prezintă fapte

prejudiciabile distincte, care au fost înaintate unor subiecți diferiți, lipsind careva

similitudini dintre cauzele penale invocate.

Subsidiar, este incorectă concluzia primei instanțe, care a conchis că

neveridicitatea declarațiilor date de către Nițulenco Olesea, se probează prin

înregistrarea discuției părții vătămate N. O. cu Melnic Oleg, care a fost ascultată în

cadrul ședinței de judecată, în care ultima referitor la declarațiile date de ea în cadrul

/acestei cauze penale, indicând că, aceste declarații au fost date la indicația vecinului

său care este polițist cu pseudonimul „Baton” și care a amenințat-o și a aplicat violență

asupra sa pentru a-și menține aceste declarații.

Or, înregistrarea discuției părții vătămate N. O. cu Melnic Oleg la care face

referire prima instanță nu a fost administrată în calitate de probă și pusă la baza

învinuirii inculpatului, iar, instanța de judecată era obligată să pună la baza hotărârii sale

numai acele probe la a căror cercetare au avut acces toate părțile în egală măsură.

În concluzie, instanța de apel a constatat că acțiunile inculpatului Melnic Oleg

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 165 alin. (1), lit. b), c)

Cod penal, ca traficul de ființe umane, adică recrutarea, transportarea, adăpostirea unei

persoane, fără consimțământul acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială,

comisă prin înșelăciune și abuz de poziție de vulnerabilitate a victimei.

La stabilirea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61,75

Cod penal, că infracțiunea săvârșită face parte din categoria celor deosebit de grave, că

lipsesc circumstanțe atenunate și agravante, că inculpatul anterior nu a fost judecat,

concluzionând a-i fi aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare.

deciziei menționate și menținerea sentinței primei instanțe.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu a acordat deplină eficiență

prevederilor legale și a constatat vinovăția inculpatului bazându-se exclusiv pe

declarațiile părții vătămate, fără a le corobora cu celelalte probe din materialele cauzei

penale.

Instanța de apel nu a înlăturat divergențele din declarațiile părții vătămate,

referitor la circumstanța dacă pașaportul ei a fost sechestrat de către Melnic O.

7

Instanța de apel a indicat de la sine niște declarații ale martorului Nacova M., care

de fapt nu au fost date de ultima, precum și niște declarații ale părții vătămate, care de

fapt nu au fost date de către ultima și anume că „Melnic O. a achitat datoriile pe care

dânsa le avea la magazin”.

La fel, instanța a indicat de la sine declarațiile martorului Nacova M., care de fapt

nu au fost date de către ultima și anume că „inculpatul Melnic O. i-a comunicat că el va

achita toate datroiile ei la alimentarea din localitate și îi va lăsa bani pnetru

întreținerea copilului, și că declarațiile martorului în cazuă coroborează cu cu cele ale

martorului Filipova M., care a indicat că partea vătămată a venit la magazin cu o

persoană care a achitat datoriile mamei sale”.

Per a contrario, aceste constatări ale instanței de fond contravin materialelor

cauzei și anume în ședința de judecată martorul Filipova M. a declarat că pe inculpatul

Melnic O. l-a văzut prima dată în ședința de judecată și nici decum cele reținute de

instanță.

De asemenea, instanța de apel a reținut că „Tot din declarațiile părții vătămate N.

O. rezultă că a lucrat mai mult de o lună”, pe când lecturând declarațiile acesteia date

la urmărirea penală, se constată că ea nu a dat astfel de declarații.

Incorect instanța de apel a conchis că înregistrarea audio a discuției dintre

inculpat și partea vătămată nu poate fi pusă la baza unei hotărârii de judecată, deoarece

la cercetarea acesteia părțile nu au avut acces în egală măsură.

Instanța de apel a constatat că infracțiunea săvârșită de inculpat este una deosebit

de gravă, pe când aceasta potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal se califică ca gravă.

Or, prima instanță a făcut o analiză profundă a probelor administrate, le-a

coroborat între ele, a adoptat o hotărâre legală și întemeiată, statuând just asupra

achitării inculpatului.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură

penală.

din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au fost întrunite

elementele infracțiunii. Conform art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă

de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin

neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea conținutului

acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar (pct. 5.

din decizie), se reține că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel, a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind învinuirea înaintată inculpatului și încadrarea juridică justă a acțiunilor

infracționale ale acestuia, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

8

penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate N. O., a martorilor Nacova M. și Filipova M.,

acestea, cât și inculpatul, fiind audiat din nou în ședința instanței de apel potrivit

procedurii de judecare a apelului declarat împotriva sentinței de achitare și pronunțarea

hotărârii de condamnare, prescrise în art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, toate

fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor,

instanța de apel indicând argumentat motivele pentru care a respins probele și versiunile

apărării, probele administrate demonstrând clar și cert prezența în acțiunile inculpatului

a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 165 alin.(1) lit. b) și c) Cod penal, ca traficul

de ființe umane, adică recrutarea, transportarea și adăpostirea unei persoane, fără

consimțământul acesteia, în scop de exploatare sexuală comercială, prin înșelăciune,

abuz de poziție de vulnerabilitate a victimei.

Totodată, soluția instanței de apel coroborează și cu jurisprudența națională,

potrivit căreia dispoziția art. 165 Cod penal, prevede acțiuni infracționale ca recrutarea,

transportarea și adăpostirea unei persoane, care se săvârșesc în scop de exploatare

sexuală comercială. Acțiunile infracționale menționate se realizează, inclusiv, prin

înșelăciune, abuz de poziție de vulnerabilitate. Pentru realizarea laturii obiective a

traficului de ființe umane este de ajuns existența cel puțin a unei acțiuni infracționale

menționate, în scopul nominalizat și care este săvârșită, în cel puțin unul din scopurile

enumerate și care este săvârșită măcar prin unul din mijloacele specificate. Recrutarea

în scopul traficului de ființe umane presupune atragerea persoanelor prin selecționare

într-o anumită activitate determinată de scopurile stipulate în art. 165 Cod penal. La

recrutare nu are importanță împrejurările în care a avut loc recrutarea. Mijloacele de

recrutare pot fi efectuate și prin înșelăciune. Prin transportare se înțelege deplasarea

unei persoane dintr-un loc în altul în perimetrul unui stat sau peste frontieră, folosind

diferite mijloace de transport ori pe jos. Adăpostirea victimei este plasarea acesteia într-

un loc ferit pentru a nu fi descoperită de către reprezentanții organelor de stat sau de

terțe persoane care ar putea denunța traficantul (Hotărârea Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 37 din 22.11.2004 Cu privire la practica aplicării legislației în cauzele

despre traficul de ființe umane și traficul de copii).

Or, împrejurările nominalizate se regăsesc în speța de pe rol, în cadrul cercetării

judecătorești fiind prezentate probe certe care demonstrează că recrutarea s-a manifestat

prin selectarea victimei de către inculpat din categoria persoanelor social vulnerabile, cu

resurse financiare minime, care avea la întreținere un copil minor, ce putea fi ușor

determinată spre acceptarea propunerii cu inducerea ei în eroare referitor la condițiile

reale de muncă și tăinuirea unor aspecte de care aceasta urma să cunoască.

Transportarea s-a manifestat prin deplasarea victimei la locul destinației în or.

Odințovo, Federația Rusă, din contul inculpatului, unde a fost adăpostită într-o locuință

închiriată, fiindu-i luat pașaportul. Abuzul de poziție de vulnerabilitate și-a găsit

confirmare prin utilizarea de către inculpat a stării speciale în care se găsea victima

datorită situației precare din punct de vedere al supraviețuirii sociale, starea ei de

vulnerabilitate fiind condiționată de situația economică grea, aflarea la întreținere a unui

copil minor, precum și lipsa de resurse sociale, dar și de datoria pe care o avea la

magazinul din localitate, iar înșelăciunea nu este alt ceva decât prezentarea vădit falsă a

realității, cu trecerea sub tăcere prin ascunderea de victimă la momentul racolării și

transportării, a faptelor și circumstanțelor care comportă semnificație în împrejurările

concrete respective, ea fiind indusă în eroare în legătură cu anumite împrejurări de fapt

9

legate de natura și condițiile sau a serviciilor ce urmau a fi prestate pe teritoriul unui stat

străin.

În același timp, argumentele recurentului că instanța de apel a indicat eronat unele

declarații ale părții vătămate și ale martorilor Nacov M. și Filipova M., sunt nefondate,

deoarece declarațiile vizate, inclusiv cele reproduse în pct. 5. din decizie, că „Melnic O.

a achitat datoriile pe care dânsa le avea la magazin..., inculpatul Melnic O. i-a

comunicat că el va achita toate datoriile ei la alimentarea din localitate și îi va lăsa

bani pentru întreținerea copilului, și că declarațiile martorului în cauză coroborează cu

cu cele ale martorului Filipova M., care a indicat că partea vătămată a venit la

magazin cu o persoană care a achitat datoriile mamei sale..., tot din declarațiile părții

vătămate N. O. rezultă că a lucrat mai mult de o lună”, or aceste relatări se regăsesc în

declarațiile persoanelor menționate, potrivit (f.d. 8-17 vol.1, 28-34 vol. 3).

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel just a luat în considerare că

sancțiunea art. 165 alin. (1) lit. b) și c) Cod penal prevede doar pedeapsa închisorii de la

6 la 12 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, că în speță lipsesc circumstanțe atenuante ori

agravează, acordând deplină eficiență și prevederilor din art. 7, 61, 75, Cod penal, că la

aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Deci, pedeapsa a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în

corespundere cu prevederile legale, fiind una echitabilă și proporțională în raport cu

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, cât și a scopului pedepsei penale sub

aspectul restabilirii echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Argumentul recurentului că instanță greșit a indicat că infracțiunea săvârșită de

inculpat se califică ca deosebit de gravă, pe când aceasta face parte din categoria celor

grave, nu are relevanță, deoarece nu a influențat pedeapsa stabilită inculpatului, dat fiind

că este la limitele minime ale sancțiunii normei incriminate.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia

luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație

penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de

primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei). Art. 6 din

CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în

care se apreciază relevanța acestora. Deși este adevărat că obligația motivării deciziilor,

impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea

10

unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c.

Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanța de apel a apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a probelor, iar

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma

cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță,

conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței

de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de

apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, în alt

sens decât cel pe care îl propune apărarea este o competență și prerogativă legală a

acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în

art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul

ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 4. din decizie),

iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza

hotărârii de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c.

Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că decizia contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției nu contrazice

dispozitivul hotărârii, acesta este expus clar, instanța nu a admis o eroare gravă de fapt,

care să-i fi afectat soluția, că sunt întrunite elementele infracțiunii, și că recursul ordinar

este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Anatolie Jereghi,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2018,

în privința inculpatului Melnic Oleg Vasile, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 mai 2019.

11

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

12