1ra-1365/2018 — art. 171 alin. 3 lit. b CP

1ra-1365/2018 — art. 171 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1365/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan și Elena Cobzac,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

avocatul Prepelița Nicolai în numele inculpatului și de inculpatul Melnic Dumitru,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

22 martie 2018, în cauza penală în privința lui

Melnic Dumitru xxxxx, născut la xxxxx, originar

și domiciliat xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.04.2017 - 12.06.2017;

Instanță de apel: 05.07.2017 - 22.03.2018;

Instanță de recurs: 08.06.2018 - 05.09.2018.

A C O N S T A T A T :

Melnic Dumitru a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.171 alin.(3) lit. b)

Cod penal, la 13 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

13 aprilie 2014, ora exactă nefiind posibil de stabilit, aflându-se în locuința sa, situată

în xxxxx, cunoscând cu certitudine faptul că minora xxxxx născută la xxxxx, nu a

împlinit vârsta de 14 ani, conștientizând caracterul ilegal al acțiunilor sale, având

scopul satisfacerii poftei sexuale, prin constrângere psihică și fizică exprimată prin

imobilizarea mâinilor, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și exprima

voința din cauza vârstei fragede, intenționat, contrar voinței victimei, a întreținut cu

aceasta un raport sexual.

Tot el, continuându-și acțiunile ilegale, având aceleași intenții infracționale, în

perioada anilor 2015-2016, data și ora exactă nefiind posibil de stabilit, aflându-se în

raza teritoriului xxxxx, cunoscând cu certitudine faptul că minora xxxxx, născută la

xxxxx, nu a împlinit vârsta de 18 ani, conștientizând caracterul ilegal al acțiunilor

sale, având scopul satisfacerii poftei sexuale, prin constrângere psihică și fizică

1

exprimată prin imobilizarea mâinilor, intenționat, contrar voinței victimei, a întreținut

cu aceasta mai multe rapoarte sexuale în formă obișnuită.

Tot el, continuându-și acțiunile ilegale, având aceleași intenții infracționale, la

14 septembrie 2016, aproximativ la ora 15:00, aflându-se pe un imaș din apropierea

xxxxx, cunoscând cu certitudine faptul că minora xxxxx, născută la xxxxx, nu a

împlinit vârsta de 18 ani, conștientizând caracterul ilegal al acțiunilor sale, având

scopul satisfacerii poftei sexuale, prin constrângere psihică și fizică exprimată prin

imobilizarea mâinilor, intenționat, contrar voinței victimei, a întreținut cu aceasta un

raport sexual obișnuit.

solicitând casarea parțială a acesteia, în partea calificării faptelor și a pedepsei

aplicate, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care acțiunile incriminate inculpatului în baza art.171

alin.(3) lit. b) Cod penal, să fie recalificate în prevederile art.174 Cod penal.

În motivarea cerințelor a fost invocat că, în cadrul urmăririi penale și a

ședințelor de judecată nu a fost demonstrat caracterul violent al acțiunilor inculpatului

Melnic Dumitru. Partea vătămată a declarat că în timpul raporturilor sexuale

inculpatul nu era violent, însă acesta putea fi violent în alte cazuri și împrejurări,

nelegate de infracțiune (minora nu-și executa obligațiile de muncă, era

neascultătoare), inculpatul exprima amenințări, însă acestea erau făcute după

producerea raportului sexual, pentru ca aceasta să nu povestească altcuiva despre

faptele întâmplate. Prin urmare, aceste amenințări nu pot fi calificate ca violență,

menită să înfrângă rezistența sau să intimideze victima.

La fel, a invocat apelantul că, instanța a aplicat o sancțiune nejustificat de

aspră, fără a stabili existența unor circumstanțe agravante, faptul că inculpatul nu a

mai fost atras la răspundere penală sau contravențională, iar în perioada aflării în

libertate pe parcursul urmăririi penale a dat dovadă de un comportament exemplar.

Subsidiar, a fost indicat că, după pronunțarea sentinței, inculpatul i-a

comunicat avocatului faptul că, aflându-se în stare de arest în Penitenciarul nr.13 -

Chișinău, i-a fost depistată o boală venerică, care a fost tratată tot în penitenciar.

Inculpatul consideră că, dacă la el a fost depistată maladia menționată, iar la

partea vătămată aceasta lipsește – acest fapt îl poate dezvinovăți, din care motiv a

solicitat instanței de apel revindecarea fișei medicale de boală a inculpatului Melnic

Dumitru de la Penitenciarul nr.13 Chișinău, pentru a-i acorda acestuia posibilitatea

să-și probeze afirmațiile.

fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, deși inculpatul își

neagă vina în comiterea infracțiunii incriminate prin rechizitoriu, vinovăția acestuia

se confirmă prin: declarațiile părții vătămate minore xxxxx date în prima instanță

(f.d.201-202, vol. I), martorilor Nișpan Ana date în prima instanță (f.d.203, vol. I),

Enache Nadejda date în prima instanță (f.d.204-205, vol. I), procesul-verbal de

cercetare la fața locului din 16.09.2016 (f.d.13-18, vol. I); procesul-verbal de

examinare a obiectelor și ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte

2

la cauza penală cu planșa fotografică din 19.09.2016 (f.d.34-38, vol. I); certificatul de

naștere nr. NA-V 0969683 eliberat la 26.02.2002 de Primăria com. Boldurești r-nul

Nisporeni (f.d.21, vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr.205D din 09.12.2016

(f.d.73, vol. I); raportul de expertiză psihiatrico-psihologică legală ambulatorie

nr.979a-2016 din 03.11.2016 (f.d.77-80, vol. I); procesul-verbal de confruntare între

partea vătămată xxxxx și inculpatul Melnic Dumitru (f.d.147-152, vol. I).

Totodată, instanța de apel a apreciat critic declarațiile părții vătămate xxxxx

date de aceasta în cadrul confruntării cu Melnic Dumitru, unde nega declarațiile sale

date anterior organului de urmărire penală, deoarece, după cum reiese din raportul de

expertiză psihiatrico-psihologică legală ambulatorie nr.979a-2016 din 03.11.2016,

xxxx ușor se supune persoanelor dominante și autoritare, potențial înalt de a deveni

victimă și se afla în dependență psihică de infractor. Astfel, fiind în poziție de

vulnerabilitate față de inculpat, xxxxx a fost influențată de acesta pentru a-și schimba

declarațiile în favoarea ultimului. Prin aceasta se explică și comportamentul victimei

atunci când Melnic Dumitru s-a întors acasă din arest, xxxxx fiind speriată, avea

gânduri urâte de sinucidere, spunea că mai bine moare. Mai mult, fiind audiată în

ședința primei instanțe, partea vătămată a revenit la declarațiile date la urmărirea

penală și a confirmat că a avut mai mult de două raporturi sexuale forțate cu

inculpatul.

La fel, însuși inculpatul în cadrul petrecerii confruntării cu partea vătămată a

recunoscut parțial vina, declarând că a întreținut de două ori raporturi sexuale cu

partea vătămată în mod benevol. Fiind audiat în ședința primei instanțe, inculpatul la

fel a recunoscut vina parțial și anume, că a avut de două ori relații sexuale cu minora

xxxxx cu acordul ei.

În același context, instanța de apel a respins versiunea inculpatului precum că

este bolnav de o boală venerică transmisibilă din anul 2012 și dacă ar fi comis violul

părții vătămate, ultima la fel ar fi fost bolnavă de această boală, fapt ce demonstrează

că inculpatul nu a avut relații sexuale cu xxxxx, deoarece contravine probelor anexate

la materialele cauzei, în special declarațiilor părții vătămate care univoc a susținut că

a fost forțată de inculpat de a întreține relații sexuale cu acesta de mai multe ori, fiind

ulterior amenințată cu aplicarea forței pentru a nu spune nimănui despre cele

întâmplate. Totodată, faptul că partea vătămată nu suferă de această boală nu infirmă

vinovăția inculpatului și nu denotă că raporturile sexuale dintre cei doi nu au avut loc,

or partea vătămată a indicat în mod direct că a avut relații sexuale cu inculpatul, mai

mult, inculpatul a recunoscut în cadrul confruntării și în prima instanță că a întreținut

de două ori relații sexuale, fapt ce confirmă că raporturile sexuale între inculpat și

partea vătămate în realitate au avut loc, însă contrar celor declarate de inculpat,

ultima a confirmat că raporturile sexuale au fost forțate.

La fel, instanța de apel a respins alegațiile apelantului, precum că părții apărării

nu i-a fost comunicat din timp despre faptul numirii expertizei psihiatrico-

psihologice, fiind astfel privată de posibilitatea de a înainta experților propriile

întrebări, deoarece prin procesul-verbal de notificare a părților privind dispunerea

expertizei din 06.10.2016 (f.d.69, vol. I), ofițerul de urmărire a adus la cunoștința lui

Melnic Dumitru ordonanța din 05.10.2016 privind dispunerea expertizei psihiatrico-

3

psihologice, Melnic Dumitru prin înscris personal confirmând că a luat cunoștință cu

ordonanța de numire a expertizei, fără a invoca obiecții sau întrebări suplimentare

pentru a fi puse experților.

4.2. La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel cu trimitere la

prevederile art.art.61, 7, 75 Cod penal, a ajuns la concluzia că pedeapsa stabilită de

prima instanță, 13 ani privare de libertate, este echitabilă și va contribui la corectarea

vinovatului și va asigura realizarea scopurilor pedepsei penale.

Totodată, instanța a respins argumentele apelului, precum că prima instanță a

aplicat o sancțiune nejustificat de aspră, fără a stabili existența unor circumstanțe

agravante, deoarece infracțiunea comisă de inculpat face parte din categoria celor

excepțional de grave, care prevede pedeapsa de la 10 la 20 ani închisoare sau

detențiune pe viață.

decizia, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, or, menținând sentința de condamnare emisă de

prima instanță, nu a motiva soluția adoptată pe probele cercetate în fața instanței de

apel care ar dovedi vinovăția lui Melnic Dumitru în săvârșirea faptelor incriminate.

Probele pe care își bazează soluțiile instanțele de fond nu demonstrează

vinovăția lui Melnic Dumitru în săvârșirea faptelor incriminate, or, instanța de apel, a

neglijat versiunea expusă de Melnic Dumitru, că declarațiile părții vătămate, care

constituie unica probă veridică pe care se bazează soluția instanțelor de judecată, sunt

determinate de motive de răzbunare, și îndreptate spre izolarea inculpatului de partea

vătămată.

La fel, instanța de apel nu a dat apreciere faptului că, inculpatul până la

momentul reținerii, septembrie 2016, deja era infectat cu o boală venerică

transmisibilă, fapt confirmat prin cartela medicală a deținutului, examinată în cadrul

instanței de apel, fapt care nu a fost stabilit în cadrul urmăririi penale și nici în cadrul

examinării cauzei în prima instanță, iar după elucidarea acestor circumstanțe, nu a

fost dispusă o expertiză medico-legală în privința părții vătămate, pentru stabilirea

dacă aceasta suferă de această maladie.

Drept urmare, orice dubii în privința probării vinovăției inculpatului, urmează

să fie tratată în favoare acestuia, or partea acuzării nu a prezentat suficiente probe în

vederea demonstrării vinovăției inculpatului Melnic Dumitru.

Sentința de condamnare este bazată doar pe declarațiile părții vătămate și a

martorilor Nișpan Ana și Enache Nadejda, care relatează cele cunoscute din spusele

tot a părții vătămate.

În opinia recurentului, sunt neconsecvente declarațiile părții vătămate care

indică că în urma numeroaselor raporturi sexuale întreținute forțat, ultima continua să

interacționeze cu inculpatul o perioadă îndelungată fără a întreprinde măsuri pentru a

reduce contactul cu acesta.

5.1. Inculpatul Melnic Dumitru a contestat cu recurs ordinar decizia, invocând

faptul că nu a săvârșit infracțiunea incriminată, este căsătorit și are un copil, soția este

bolnavă.

4

La fel, invocă inculpatul că suferă de o boală venerică transmisibilă, iar dacă ar

fi întreținut careva relații sexuale cu partea vătămată aceasta urma să fie contaminată

cu boala venerică dată.

pentru inadmisibilitatea acestora ca fiind vădit neîntemeiate, deoarece criticile

formulate de recurenți nu conțin indici a unor erori de drept și nu sunt motivate sub

aspectul casării hotărârii recurate, ca fiind ilegală.

cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, reieșind din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Reieșind din conținutul recursurilor declarate de avocat și inculpat, Colegiul

penal reține că aceștia critică decizia instanței de apel sub aspectul vinovăției

inculpatului, invocând că inculpatul nu a săvârșit infracțiunea incriminată, temei

pentru recurs stipulat la pct.8) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, potrivit

cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Însă, raportând normele de drept citate la circumstanțele cauzei, Colegiul

constată că aceste temeiuri nu-și găsesc confirmare în speța dedusă judecății.

Or, instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul menționează că, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor

infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă

acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective

(persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau

subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul constată că instanța de apel, contrar celor invocate de recurenți, a

examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, în conformitate cu

prevederile art.101 Cod de procedură penală, verificându-le sub aspectul pertinenței

și concludenței, fapt ce face ca concluzia despre vinovăția lui Melnic Dumitru în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.171 alin.(3) lit. b) Cod penal, să fie justă și

întemeiată.

În ce privesc criticele formulate de recurenți, enunțate la pct.5., 5.1. al

prezentei decizii, prin care susține că inculpatul Melnic Dumitru nu se face vinovat

de săvârșirea infracțiunii imputate, acestea au format obiect de discuție la judecarea

cauzei în instanța de apel și, cărora instanța le-a dat o motivare corespunzătoare,

argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct.4, soluție, pe care instanța de

recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și

5

faptul că verificând hotărârea atacată în raport și cu prevederile art.424 alin.(2) Cod

de procedură penală, în sensul că nu se identifică existența și a altor motive care

analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul înaintat în

cauză este vădit neîntemeiat.

La fel, instanța de recurs, menționează că din textul recursurile înaintat, se

evidențiază că recurenții în mod decisiv, își motivează recursurile prin dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor, ori, motivele de reapreciere a probelor, nu se

conțin în temeiurile prevăzute la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, astfel,

criticele formulate de aceștia nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârii recurate,

ca fiind ilegală.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță, deoarece în cazul în care instanța de apel și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei).

Totodată, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul recurenților,

precum că inculpatul suferă de o boală venerică transmisibilă, iar partea vătămată la

fel urma să sufere de această boală, deoarece instanța de apel a indicat că, acest

argument contravine probelor anexate la materialele cauzei, în special declarațiilor

părții vătămate care univoc a susținut că a fost forțată de inculpat de a întreține relații

sexuale cu acesta de mai multe ori, fiind ulterior amenințată cu aplicarea forței pentru

a nu spune nimănui despre cele întâmplate.

La fel, faptul că partea vătămată nu suferă de această boală nu infirmă vinovăția

inculpatului și nu denotă că raporturile sexuale dintre cei doi nu au avut loc, or partea

vătămată a indicat în mod direct că a avut relații sexuale cu inculpatul, mai mult,

inculpatul a recunoscut în cadrul confruntării și în prima instanță că a întreținut de

două ori relații sexuale, fapt ce confirmă că raporturile sexuale între inculpat și partea

vătămate în realitate au avut loc, însă contrar celor declarate de inculpat, ultima a

confirmat că raporturile sexuale au fost forțate.

Mai mult, Colegiul penal reține că, motivele invocate în recursurile declarate,

au constituit deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri

argumentate în acest sens, iar o altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza

hotărârii de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea CtEDO, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Astfel, împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu

a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că instanța de apel

s-a expus asupra tuturor argumentelor invocate în apel, hotărârea atacată cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, în acțiunile inculpatului au fost întrunite

elementele infracțiunii incriminate prin rechizitoriu și că recursurile ordinare sunt

vădit neîntemeiate.

Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol, în raport cu motivele invocate, sunt

6

vădit neîntemeiate, acestea urmează a fi declarate inadmisibile.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de avocatul Prepelița Nicolai

în numele inculpatului și de inculpatul Melnic Dumitru, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 22 martie 2018, în cauza penală în privința lui

Melnic Dumitru xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 octombrie 2018.

Președinte /semnătura/ Vladimir Timofti

Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan

/semnătura/ Elena Cobzac

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

7