1ra-86/2019 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-86/2019 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-2032/2018

1ra-86/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

22 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan, Victor Burduh, Maria Ghervas,

judecând în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de

către avocatul Ludmila Bîrcă în numele inculpatului, prin care solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 septembrie 2017, în

cauza penală privindu-l pe

Ialăi Maxim XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 04.04.2016 - 27.12.2016;

instanța de apel: 29.05.2017 - 06.09.2017;

instanța de recurs: 26.09.2018 - 22.01.2019.

c o n s t a t ă:

inculpatul Maxim Ialăi a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal și i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 9 ani, cu privarea de dreptul de a deține funcții de

răspundere pe un termen de 3 ani.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de către Elena Mîrzac cu

privire la repararea prejudiciului material și moral, prin care s-a dispus încasarea

din contul inculpatului în beneficiul Elenei Mîrzac prejudiciul material în sumă

de 74 709 lei.

A fost admisă parțial acțiunea civilă depusă de către Igor Guștiuc-Beșliu cu

privire la repararea prejudiciului material și moral, prin care s-a dispus încasarea

din contul inculpatului în beneficiul lui Igor Guștiuc-Beșliu prejudiciul material

în sumă de 7 124 lei.

În rest, acțiunile civile depuse de către Elena Mîrzac și Igor Guștiuc-Beșliu au

fost respinse.

1

la o dată nestabilită de către organul de urmărire penală, inculpatul Maxim Ialăi

acționând cu intenție directă, urmărind scop de profit, prin metoda înșelăciunii și

abuzând de încrederea acordată, sub pretextul fals de inițiere a unei afaceri în

domeniul tehnologiilor informaționale, cunoscând din start că are deja demarată

o afacere și respectiv, nemaiavând intenția de a iniția încă una, prin intermediul

cunoscutului său, Igor Guștiuc-Beșliu, pe care l-a dus în eroare motivând cu

atragerea în calitate de cofondator în întreprinderea pe care susținea că dorește să

o înființeze, personal prin intermediul rețelei de comunicație electronică „Skype",

cu aceleași argumente a convins-o pe mama acestuia, Elena Mîrzac, care la acel

moment se afla în Grecia la muncă, să-i transmită suma de 1 000 Euro.

În acest sens la 27.02.2007, inculpatul aflându-se la domiciliul lui Igor

Guștiuc-Beșliu în XXXXX, a primit de la acesta suma de 1 000 Euro, transmisă de

către mama acestuia Elena Mîrzac și care la acea dată constituia, potrivit cursului

de referință stabilit de Banca Națională a Moldovei, echivalentul a 16 809 lei.

Pentru a-i determina atât pe Igor Guștiuc-Beșliu, cât și pe Elena Mîrzac să creadă

în bunele sale intenții, pentru a le înlătura prudența și a camufla intenția

nerestituirii banilor, dând acțiunilor sale un caracter pseudo-civil, la solicitarea

Mîrzac Elenei de a-i garanta restituirea banilor, a încheiat la aceeași dată cu Igor

Guștiuc-Beșliu un contract fictiv de împrumut bănesc nr. 949 din 27.02.2007 la

notarul privat Vera Antoci.

Tot el, la 08.05.2007, în continuarea acțiunilor sale criminale și acționând

similar în același scop și cu aceeași intenție, știind cu certitudine că tot sub acest

pretext a mai sustras bani de la Elena Mîrzac, la domiciliul acesteia din XXXX,

inculpatul a primit de la Igor Guștiuc-Beșliu suma de 1 110 Euro, transmisă de

asemenea de către mama acestuia și care la acea dată constituia, potrivit cursului

de referință stabilit de Banca Națională a Moldovei, echivalentul a 18 315 lei,

camuflând ulterior în mod similar intenția nerestituirii banilor prin încheierea

contractului de împrumut bănesc nr. 3118 din 08.05.2007 la notarul privat Olga

Golubciuc.

Tot el, la 30.05.2008, în aceleași condiții, aflându-se la domiciliul lui Igor

Guștiuc-Beșliu din XXXXX, a primit de la acesta suma de 1 100 dolari SUA

transmisă de către Elena Mîrzac și care la data respectivă constituia 11 000 lei,

camuflând ulterior în mod similar intenția nerestituirii banilor prin încheierea

2

contractului de împrumut bănesc nr. 4950 din 30.05.2008 încheiat la notarul privat

Eugenia Lupașcu.

Tot el, la 30.05.2008, în aceleași condiții, aflându-se la domiciliul lui Igor

Guștiuc-Beșliu XXXXX, a primit de la acesta suma de 800 Euro transmisă de către

Elena Mîrzac, care la acea dată constituia 12 800 lei, camuflând ulterior în mod

similar intenția nerestituirii banilor prin încheierea contractului de împrumut

bănesc nr. 4953 din 30.05.2008, încheiat la notarul privat Eugenia Lupașcu.

Tot el, la 25.08.2008, în aceleași condiții, aflându-se la domiciliul lui Igor

Guștiuc-Beșliu XXXXX, a primit de la acesta suma de 1 100 Euro transmisă de

către Elena Mîrzac și care la data respectivă constituia 15 785 lei, camuflând

intenția nerestituirii banilor prin recipisa consemnată prin înscris olograf pe

verso-ul contractului de împrumut bănesc nr. 949 din 27.02.2007 încheiat la

notarul privat Vera Antoci.

Tot el, la 29.12.2011, acționând cu intenție directă, urmărind scopul de profit,

sub pretextul efectuării unei intervenții chirurgicale urgente mamei sale Tatiana

Lapaeva, care de fapt nu avea nevoie și nu a beneficiat de o astfel de intervenție,

la domiciliul Elenei Mîrzac din XXXXX, în baza a două recipise consemnate

olograf de către el însuși, în una din care asigura rambursarea datoriei prin

gajarea apartamentului situat pe adresa XXXXX, apartament care aparținea de

fapt mamei sale Tatiana Lapaeva și care la acea dată era supus grevării prin

interdicții dispuse în baza mai multor acțiuni cu obiect patrimonial și înregistrate

în Registrul bunurilor imobile, a primit de la Elena Mîrzac în două tranșe sumele

de 4 000 Euro și respectiv 5 500 Euro, care la acea dată constituiau potrivit cursului

de referință stabilit de Banca Națională a Moldovei echivalentul a 152 570 lei.

Inculpatul Maxim Ialăi, în perioada anilor 2008-2009 la o dată nestabilită de

către organul de urmărire penală, acționând cu intenție directă și urmărind scopul

de profit, sub pretextul asigurării cu un monitor pentru calculator, prin abuz de

încredere, aflându-se în XXXXX a însușit de la Igor Guștiuc-Beșliu suma de 150

Euro, echivalentul la acea dată a 2 403 lei, fără a-și onora angajamentul asumat și

fără a-i restitui proprietarului.

În luna septembrie 2010, la o dată nestabilită de către organul de urmărire

penală, acționând cu intenție directă și urmărind scop de profit, sub pretextul

inventat de stingere a unei datorii față de o terță persoană, prin înșelăciune și abuz

de încredere, cu condiția restituirii ulterioare, în XXXXX, a însușit de la Igor

Guștiuc-Beșliu suma de 8 000 ruble rusești, care la data respectivă constituiau

3

conform cursului oficial BNM 3 164 lei, precum și un telefon mobil „Nokia 8800",

apreciat de către victimă în valoare de 100 Euro, echivalentul la acea dată cu 1 557

lei, fără a-și onora angajamentul de a-i restitui ulterior proprietarului.

După însușirea acestor mijloace bănești în sumă de 234 403 lei, inculpatul a

întrerupt relațiile cu Igor Guștiuc-Beșliu și cu Elena Mîrzac, fără a-și onora

angajamentele asumate, cauzându-i Elenei Mîrzac daune în proporții deosebit de

mari.

Astfel, inculpatul Maxim Ialăi a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 190

alin. (5) Cod penal, escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit de mari.

solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care să fie achitat de sub învinuirea înaintată în baza

art. 190 alin. (5) Cod penal.

În motivarea cerințelor sale a invocat că între părți au avut loc relații civile

de împrumut, prin care acesta a împrumutat bani, încheind contract de împrumut

în formă autentică (prin notar) și eliberând recipise.

Mai mult, prin hotărârea irevocabilă a Judecătoriei Botanica nr. 2-1410/13 din

17.06.2013 prin care s-a dispus de la Maxim Ialăi încasarea datoriei, s-a constatat

că relațiile între inculpat și părțile vătămate au avut un caracter civil, fiind relații

de împrumut și nu acțiuni cu caracter penal (f.d. 132, vol. I).

De asemenea, inculpatul a menționat că nu a fost demonstrată în acțiunile

acestuia prezența elementelor infracțiunii prevăzute de dispoziția art. 190 Cod

penal, or, sentința de condamnare nu se poate baza pe presupuneri.

septembrie 2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către inculpat cu

menținerea sentinței atacate.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a menționat că, audiind părțile și

cercetând materialele cauzei penale, consideră necesar de a respinge ca fiind

nefondat apelul declarat de către inculpatul, or, prima instanță corect și întemeiat

a condamnat inculpatul în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5)

Cod penal.

Astfel, instanța de apel a susținut că, necătând la faptul că inculpatul vina pe

învinuirea adusă nu a recunoscut-o, faptul comiterii acțiunilor infracționale

imputate ultimului este dovedită prin următoarele mijloace de probă: declarațiile

4

părților vătămate Elena Mîrzac (f.d. 71-76, vol. II) și Igor Guștiuc-Beșliu (f.d. 77-78, vol.

II); declarațiile martorului Haritina Grosu (f.d. 91-92, vol. II); contractul de împrumut

bănesc nr. 949 încheiat între Igor Guștiuc-Beșliu și Maxim Ialăi la notarul privat Vera

Antoci la 27.02.2007 și recipisa de primire a banilor în sumă de 1100 Euro, semnată de

către inculpat pe verso-ul contractului dat (f.d. 118, vol.I), contractul de împrumut bănesc

nr. 3118 încheiat între Igor Guștiuc-Beșliu și inculpat la notarul privat Olga Golubciuc

la 08.05.2008 (f.d. 119, vol. I), contractul de împrumut bănesc nr. 4950 încheiat între Igor

Guștiuc-Beșliu și inculpat la notarul privat Eugenia Lupașcu la 30.05.2008 (f .d. 120,

vol. I), contractul de împrumut bănesc nr. 4953 încheiat între Guștiuc-Beșliu Igor și

inculpat la notarul privat Eugenia Lupașcu la 30.05.2008 (f .d. 121, vol. I); recipisa din

29.12.2011 privind transmiterea către Maxim Ialăi a sumei de 4000 Euro, de către Elena

Mîrzac (f.d. 127, vol. I), recipisa din 29.12.2011 privind transmiterea către Maxim Ialăi

a sumei de 5500 Euro, de către Elena Mîrzac (f.d. 128, vol. I); hotărârea Judecătoriei

Botanica, mun. Chișinău nr. 2-1410/13 din 17.06.2013 privind încasarea din contul lui

Maxim Ialăi în beneficiul Elenei Mîrzac a datoriei în sumă de 152 570 lei, a dobânzii de

întârziere în sumă de 14 494 lei și a taxei de stat în sumă de 1 500 lei, a cheltuielilor de

asistenta juridică în sumă de 3600 lei și 135,24 lei pentru citarea publică (f.d. 132, vol. I);

informația prezentată de către managerul Centrului Medicilor de Familie nr. 1 al IMSP

AMT Botanica privind faptul că Tatiana Lapaeva este înscrisă în lista medicului de familie

din cadrul acestei instituții, însă în perioada 2007-2015 nu au fost înregistrate careva

solicitări către medicul de familie (f.d. 134, vol. I); fișa întreprinzătorului individual nr.

XXXXX înregistrat la 11.12.2006 și informația despre înregistrarea contribuabilului

extrasă din baza de date a persoanelor juridice a IFPS (forma DTEST&PROCF) din care

rezultă lipsa rulajului financiar pentru perioada 01.01.2007-01.10.2015 (f.d. 137-141,

vol. I); extrasul din Registrul bunurilor imobile nr. XXXXX conform căruia imobilul cu

nr. cadastral XXXX situat pe adresa XXXXX, a aparținut cu drept de proprietate

Tatianei Lapaeva în perioada 06.05.2003-10.09.2011, când a fost procurat potrivii

procesului-verbal de transmitere a bunului cumpărat la licitație de către Dmitri Chiseev

(f.d. 147-192, vol. I); informația din baza de date ÎS „CRIS Registru" cu privire la

traversarea frontierei de stat de către Tatiana Lapaeva în perioada 2007-2015, potrivit

căreia în perioada dată nu a traversat niciodată frontiera de stat (f .d. 197, vol. I).

Instanța de apel a respins ca fiind eronată poziția apărării prin care susține

că între părți au avut loc relații civile de împrumut, deoarece inculpatul a

împrumutat bani încheind contract de împrumut în formă autentică și a eliberat

recipise, or din declarațiile părților vătămate Elena Mîrzac și Igor Guștiuc-Beșliu

5

rezultă că, inculpatul s-a împrietenit cu ultimul și a dobândit încrederea acestora,

invocând inițial că intenționează să deschidă o afacere în domeniul tehnologiilor

informaționale cu partea vătămată Igor Guștiuc-Beșliu. Așadar, inculpatul sub

pretextul necesității diferitor cheltuieli pentru afacere, cum ar fi pentru

deschiderea firmei, licență, pentru închirierea spațiului, pentru utilaj necesar

pentru buna desfășurare a firmei, cablu necesar pentru executare unei comenzi a

solicitat mai multe sume bănești, în sumă de 234 403 lei. În acest sens, instanța de

apel a constatat că, la 27 februarie 2007 inculpatul a primit de la Igor Guștiuc-

Beșliu suma de 1 000 Euro transmisă de mama sa Elena Mîrzac. La 08 mai 2007 a

transmis o altă sumă de bani în mărime de 1 100 Euro pentru procurarea

mobilierului. Tot în anul 2008, inculpatul a mai solicitat mijloace bănești motivând

că are o comandă profitabilă și din aceasta ar putea câștiga câte 500 Euro fiecare,

însă are nevoie de bani pentru procurarea materialelor. La 30 mai 2008, a mai

primit suma de 800 Euro. Ulterior, sub pretextul de a închiria un spațiu, a mai

solicitat mijloace financiare în sumă de 700 Euro. Partea vătămată Elena Mîrzac l-

a îndrumat să i-a această sumă de la Cristina Grosu, cu care convenise în prealabil.

La 29 noiembrie 2011, inculpatul sub pretextul că mama sa Tatiana Lapaeva este

foarte bolnavă și necesită o intervenție chirurgicală în Germania și care costă 20

000 Euro, a mai solicitat mijloace bănești de la Elena Mîrzac, iar ultima i-a transmis

prin recipisă semnată de către inculpat, inițial suma de 4 000 Euro, apoi suma de

5 500 Euro pentru un termen de 2 luni. Pentru a o convinge pe partea vătămată

Elena Mîrzac ca să-i transmită mijloace bănești a semnat recipise și a indicat că

lasă în gaj apartamentul XXXXX.

Totodată, instanța de apel a menționat că, prin contractul de împrumut

bănesc nr. 949 din 27 februarie 2007, se atestă că Igor Guștiuc-Beșliu a dat cu

împrumut inculpatului suma de 1 000 Euro, pe un termen de 1 an, prin contractul

de împrumut bănesc nr. 3118 din 08 mai 2007, se atestă că Igor Guștiuc-Beșliu a

dat cu împrumut inculpatului suma de 1 100 Euro, prin contractul de împrumut

bănesc nr. 4950 din 30 mai 2008 i-a dat cu împrumut inculpatului suma de 1 100

USD, pe un termen de 1 an, prin contractul de împrumut bănesc nr. 4953 din 30

mai 2008 i-a dat cu împrumut inculpatului suma de 800 Euro, pe un termen de 1

an, și prin recipisele din 29 decembrie 2011 se atestă că de către Elena Mîrzac au

fost transmise lui Maxim Ialăi sumele de 4 000 Euro și 5 500 Euro.

Instanța de apel remarcă că, în susținerea poziției sale de nevinovăție

inculpatul face referire la cele patru contracte de împrumut și două recipise de

6

primire a banilor, însă instanța de apel apreciind în ansamblu probele

administrate de către procuror a constatat că, actele juridice de natură civilă care

au fost încheiate între inculpat și părțile vătămate nu pot califica raporturile

apărute între părți ca fiind „civile", deoarece prin încheierea acestor acte

inculpatul a urmărit să dobândească și mai mult încrederea părților vătămate, să

camufleze intenția sa de nerestituire a banilor și să confere o notă de credibilitate

părților vătămate asupra relațiilor dintre ei. Așadar, instanța de apel analizând

acțiunile inculpatului de la momentul încheierii contractelor de împrumut și

semnării celor două recipise în coraport cu materialele administrate la cauza

penală, a conchis faptul că inculpatul nu a realizat nicio acțiune de a restitui banii,

astfel după cum ar deriva dintr-un real contract de împrumut, ci ultimul

dobândind încrederea părților vătămate, sub pretextul demarării unei afaceri în

domeniul tehnologiilor informaționale cu partea vătămată Igor Guștiuc-Beșliu a

dobândit ilicit mai multe sume de bani, prin înșelăciune și abuz de încredere de

la părțile vătămate.

Subsecvent, instanța de apel a indicat că, frecvența acțiunilor infracționale

ale inculpatului de însușire a bunurilor părților vătămate, denotă intenția

inculpatului de a sustrage bunurile, neavând intenția de a-și onora angajamentele

asumate, or, inculpatul la perioade scurte de timp - 27.02.2007, 08.05.2007,

30.05.2008, 25.08.2008, septembrie 2010, 29.12.2011, a dobândit ilicit sumele de

bani în valoare de 234 403 lei, ceea ce denotă că inculpatul conștientizând faptul

că a dobândit încrederea părților vătămate, a profitat de acest fapt în vederea

realizării intenției sale criminale, ceea ce l-a determinat să exploateze raporturile

de încredere care s-au stabilit între el și părțile vătămate, astfel încât să atingă

scopul de cupiditate.

Astfel, instanța de apel a reținut în acest sens că, inculpatul sub un pretext

fals și anume inițierea unei afaceri în domeniul tehnologiilor informaționale, deși

cunoștea din start că are deja demarată o afacere, dovedește lipsa în acțiunilor

inculpatului a bunei-credințe și existența de la bun început a intenției

infracționale de a dobândi ilicit bunurile altei persoane.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, prin fișa întreprinzătorului

individual nr. XXXXX se atestă că, Întreprinderea Individuală „Ialăi Maxim”,

fondator unic Maxim Ialăi, cu sediul mun. Chișinău, str. Cuza-Vodă 25/9, ap. 60,

a fost înregistrată la 11.12.2006, iar din informația despre înregistrarea

contribuabilului extrasă din baza de date a persoanelor juridice a IFPS (forma

7

DTEST&PROCF) rezultă lipsa rulajului financiar pentru perioada 01.01.2007-

01.10.2015.

De asemenea, instanța de apel a reținut declarațiile părții vătămate Elena

Mîrzac care a declarat că în anul 2008 inculpatul i-a comunicat că mai au nevoie

de bani și anume de suma de 1 000 Euro, inculpatul motivând că dorește să

procure cablu și că din afacerea dată urmau să obțină profit fiecare câte 500 Euro.

După o perioadă de timp, i-a întrebat dacă au obținut careva venituri, însă fiul i-

a comunicat că inculpatul nu l-a luat cu el la procurarea cablului, întrucât nu este

priceput la aceasta și a plecat singur.

Totodată, instanța de apel a ținut cont și de declarațiile părții vătămate Igor

Beșliu-Guștiuc, care a susținut că inculpatul invocând că au o comandă în orașul

Cahul și este o oportunitate de a face bani din aceasta, a avut încredere în el, a

acționat conform înțelegerii și i-a transmis banii lui Maxim Ialăi care plecase

singur, motivând că nu are experiență în domeniu.

Astfel, instanța de apel a conchis că, inculpatul a acționat cu rea-credință și

din intenții infracționale în coraport cu părțile vătămate, or, mijloacele bănești

care au fost dobândite ilicit nu au fost destinate în scopurile care le-a invocat

părților vătămate, ci inculpatul la momentul intrării în stăpânire asupra acestor

sume de bani, urmărea scopul de a le sustrage și nu avea intenția să-și onoreze

angajamentele asumate, ceea ce se dovedește prin faptul că inculpatul deja avea

înregistrată o întreprinderea individuală, iar la 08.06.2011 inculpatul împreună cu

Vitalie Suslov a fondat întreprinderea SRL „Tehnostarexpress".

La fel, instanța de apel a indicat că, la materialele cauzei penale nu au fost

anexate careva acte care să dovedească că mijloacele bănești dobândite de către

inculpat de la părțile vătămate au fost investite în afacerea din domeniul

tehnologiilor informaționale, nu au fost prezentate careva acte sau facturi care să

dovedească faptul că a fost procurat utilaj sau marfă, sau că a fost închiriat un

spațiu locativ, astfel după cum a invocat.

Mai mult, instanța de apel a remarcat că, inculpatul știa cu certitudine că nu-

și va onora obligațiunile și în cazul episodului din 29.12.2011, când dânsul a

împrumutat de la partea vătămată Elena Mîrzac suma de 9 500 Euro, cu scopul

efectuării intervenției chirurgicale mamei sale, garantând executarea obligației cu

apartamentul XXXXX, care în realitate nu mai aparținea mamei sale, Tatiana

Lapaeva și care la 10.09.2011, a fost înstrăinat întru executarea unei hotărâri

judecătorești de încasare a datoriei, acest apartament aflându-se sub interdicția

8

executorului judecătoresc încă din 25.09.2008. În acest sens, instanța de apel a

indicat și că conform informației de la Centrul Medicilor de Familie nr. 1 a IMSP

AMT Botanica se atestă că Tatiana Lapaeva este înscrisă pe lista medicilor de

familie, însă nu a înregistrat solicitări la medic, iar conform informației de la

Poliția de Frontieră se atestă că Tatiana Lapaeva nu a traversat frontiera de stat,

respectiv, aceasta nu a fost în Germania pentru efectuarea intervenției

chirurgicale.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele inculpatului precum

că, părțile vătămate au sesizat organele de drept din unicul motiv ca să efectueze

presiuni asupra inculpatului în vederea executării mai rapide a hotărârii instanței

civile prin care s-a dispus încasarea de la inculpat a datoriei, or, suma de 172

320,24 lei care a fost dispus să fie încasată din contul lui Maxim Ialăi în beneficiul

Elenei Mîrzac prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 17.06.2013

nu a fost inclusă în rechizitoriu și nici în acțiunea civilă înaintată de partea

vătămată Elena Mîrzac în prezenta cauză penală.

În contextul celor menționate supra, instanța de apel a apreciat că acțiunile

inculpatului au depășit pragul unor relații civile, ultimul a profitat de încrederea

părților vătămate și a primit mijloace bănești prin înșelăciune și abuz de încredere,

nu a utilizat mijloacele bănești conform angajamentelor asumate, dar i-a însușit

pentru sine, cauzând părților vătămate un prejudiciu în proporții deosebit de

mari, ceea ce înglobează elementele constitutive ale infracțiunii de escrocherie.

numele inculpatului, indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și

8) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea integrală a deciziei,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie

achitat de comiterea faptei imputate, deoarece nu sunt întrunite elementele

infracțiunii.

În motivarea recursului declarat, apărătorul remarcă că instanța de apel

eronat a calificat relațiile între părți drept penale, or, acestea sunt de ordin civil,

fapt constatat și prin hotărârea irevocabilă a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău

din 17 iunie 2013, prin care fost dispusă încasarea de la Maxim Ialăi a mijloacelor

bănești împrumutate.

De asemenea, avocatul susține că din cumul de probe administrat în

respectiva cauză penală nu s-a demonstrat vinovăția inculpatului, decizia fiind

bazată doar pe presupuneri.

9

Mai mult, apărarea menționează că instanța de apel urma să ia în calcul

ordonanța de neîncepere a urmăririi penale în privința inculpatului și să

recunoască nulă ordonanța de începere a urmăririi penale prin care a fost anulată

ordonanța de refuz în pornirea urmăririi penale emise la 22 octombrie 2012.

Totodată, recurenta indică că urmau a fi declarate nule și ordonanța de

recunoaștere în calitate de bănuit din 12 decembrie 2015 și procesul-verbal de

audiere a bănuitului Maxim Ialăi din aceiași dată, întrucât la efectuarea acestor

acțiuni procedurale nu a participat traducătorul.

motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, care a

solicitat declararea inadmisibilității recursului, Colegiul penal lărgit constată că

acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată că recurenta s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul, să caseze,

parțial sau total, hotărârea atacată, să rejudece cauza și să pronunțe o nouă

hotărâre.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de către

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În sensul prevederilor din art. 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de

procedură penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează că, hotărârile

pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât

și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare. Necesită a se avea

în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea în termeni vagi,

reprezintă motiv de casare.

10

Colegiul penal lărgit indică că, avocatul Ludmila Bîrcă în recurs, drept

temeiuri pentru declararea recursului a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

și 8) Cod de procedură penală, însă din textul recursului reiese că instanța de apel

a pronunțat o decizie nemotivată bazată doar pe presupuneri, temei prevăzut de

pct. 6) alin. (1) al articolului menționat mai sus, și anume cazurile când instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivului hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

lărgit reține că, temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și-a găsit confirmarea în cauza dată.

Colegiul penal lărgit susține că, instanța de apel neîntemeiat a respins

argumentul părții apărării precum că între Maxim Ialăi și Elena Mîrzac există

relații civile fapt demonstrat prin hotărârea Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău

din 17.06.2013, prin care s-a dispus încasarea sumei de 172 320,24 lei din contul

lui Maxim Ialăi în beneficiul Elenei Mîrzac, fără a indica probele care au stat la

baza acestei convingeri. Astfel, instanța de apel își întemeiază soluția precum că

suma indicată mai sus nu a fost inclusă în suma de 234 403 lei indicată în

rechizitoriu, însă la materialele cauzei nu au fost administrate probe care ar

confirma poziția instanței de apel.

Totodată, Colegiul penal lărgit remarcă că, instanța de apel ajungând la

soluția precum că suma de 172 320,24 lei nu a fost inclusă în suma de 234 403 lei

indicată în rechizitoriu, nu a verificat sub toate aspectele dacă suntem sau nu în

prezența principiului puterii lucrului judecat, or, acest fapt ar împiedica nu numai

judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauza și

fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri

judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească

definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioara, dată în alt proces.

De asemenea, Colegiul penal lărgit remarcă că, instanța de apel menținând

sentința nu a verificat și apreciat situația de fapt stabilită, or, instanța a dispus

condamnarea inculpatului în cele imputate fără să indice probele care

demonstrează vinovăția lui Maxim Ialăi pentru fiecare episod în parte.

Totodată, instanța de fond enumeră probele atât a acuzării cât și apărării, fără

a verifica veridicitate acestora și fără a menționa care dintre ele se resping și care

11

se admit, contrar prevederilor art. 101 alin. (4) Cod de procedură penală, prin care

instanța are obligația să-și motiveze în hotărâre admisibilitatea sau

inadmisibilitatea tuturor probelor administrate. Or, verificarea probelor este o

activitate a instanței privind constatarea veridicității probei sub aspectul

corespunderii datelor de fapt pe care le conține proba cu realitatea obiectivă.

Verificarea constă în analiza probelor strânse, coroborarea lor cu alte probe,

verificarea sursei de proveniență a probelor. Verificarea probelor poate avea loc

doar prin aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de Codul de procedură

penală și se efectuează la toate fazele procesului penal. Sunt supuse verificării atât

datele de fapt, cât și mijloacele de probă din care au fost obținute.

Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale

procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de

urmărire, instanțele judecătorești, cât și de părțile din proces, se concretizează pe

soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima

convingere trebuie să se bazeze pe prevederile legale. Intima convingerea se

întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele

complet și obiectiv.

Așadar, de vreme ce aceeași problema dedusă judecății într-un litigiu dintre

aceleași părți a fost soluționată irevocabil pe cale incidentală sau pe fond într-un

anumit sens, rezulta că acest aspect reținut de instanțe, care a stat la baza soluțiilor

din dispozitivul hotărârilor, a dobândit putere de lucru judecat și, în mod corect,

trebuie avut în vedere de instanța sesizată ulterior.

Aceste susțineri sunt sprijinite și de Hotărârea din 06.12.2007 a Curții

Europene a Drepturilor Omului (cauza Beian împotriva României) prin care a fost

constatată încălcarea art. 6 alin. (1) din Convenția Europeana a Drepturilor

Omului.

Prin hotărârea menționată, Înalta Curte a statuat că, sistemul judiciar

romanesc nu asigura stabilitatea circuitului juridic prin faptul că permite

pronunțarea în cauze identice a unor soluții contradictorii și diametral opuse.

În concluzie, Curtea Europeană a stabilit că, instanțele sunt obligate să țină

cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în

discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a

art. 6 din Convenție.

În opinia instanței de recurs, atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu

au pătruns în esența problemei de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între

12

cele reținute de instanțe și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte

evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii premature și

nemotivate, fără a verifica fiecare probă în parte sub aspectul procedurii penale

cât și coroborarea acestora.

De asemenea, Colegiul penal lărgit atrage atenția asupra deciziei Curții

Constituționale nr. 126 din 15 noiembrie 2018, privind excepția de

neconstituționalitate a unor prevederi din art. 190 alin. (1) din Codul penal, prin

care a indicat că, ,,Neexecutarea obligațiilor care derivă dintr-un contract încheiat nu

poate fi calificată ca infracțiune de escrocherie dacă nu s-a stabilit că s-au folosit

manopere frauduloase față de creditorul obligației până la și pentru încheierea

contractului”.

Mai mult, Curtea a reiterat că, ,,deși ține de competența instanțelor de judecată

să interpreteze și să clarifice normele legale penale, acestea nu sunt îndreptățite să

recurgă la o interpretare extensivă defavorabilă a legii penale. O asemenea abordare este

interzisă de articolul 22 din Constituție și de articolul 7 din Convenția Europeană. În

consecință, cerința interpretării stricte a normei penale urmărește protecția persoanei

împotriva arbitrarului.”

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că, instanța de apel la judecarea

apelului a comis erori de drept, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Totodată, Colegiul penal lărgit indică că eroarea comisă de către instanța de

apel nu poate fi corectată în ordinea procedurii de recurs, deoarece instanța de

recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza și a se pronunța asupra

legalității hotărârii, substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea

prevederilor legale.

La rejudecarea cauzei instanța de apel are obligația cu strictețe să respecte

prevederile art. 414 Cod de procedură penală, să înlăture erorile enumerate mai

sus, să verifice minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

prezentate, să studieze și corect să aprecieze juridic materialele cauzei în tot

ansamblul lor, să țină seama de cele expuse în prezenta decizie legate de justa

apreciere, sub toate aspectele, complet și obiectiv a tuturor împrejurărilor cauzei,

să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel și recurs și, în

13

dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și

motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

admite recursul ordinar declarat de către avocatul Ludmila Bîrcă în numele

inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

06 septembrie 2017, în cauza penală în privința inculpatului Ialăi Maxim Iacov,

și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac, publicată integral la 05 martie

2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Liliana Catan

Victor Burduh

Maria Ghervas

14