1ra-25/2019 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-25/2019 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-25/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Dumitran Ignat în numele inculpatului, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Orhei, sediul central din 30 martie 2018 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 iunie 2018, în

cauza penală în privința lui

Caragherghi Petru XXXXX, născut

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 10.02.2017 - până la 30.03.2018

instanța de apel:

de la 23.04.2018 - până la 26.06.2018

instanța de recurs ordinar:

de la 08.08.2018 – până la 22.01.2019

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

Caragherghi Petru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal și i-a fost stabilită pedeapsa sub

formă amendă în mărime de 200 (două sute) unități convenționale, ce

constituia la momentul comiterii infracțiunii echivalentul sumei 4000

(patru mii) lei.

Acțiunea civilă înaintată de Damian Roman a fost admisă parțial și s-

a încasat de la Caragherghi Petru în beneficiul lui Damian Roman

prejudiciul material în mărime de 997 (nouă sute nouăzeci și șapte) lei,

prejudiciul moral în mărime de 8000 (opt mii) lei și cheltuielile de asistență

juridică în mărime de 5000 (cinci mii) lei.

1

Acțiunea civilă înaintată de Lomacenco Pavel s-a admis parțial și s-a

încasat de la Caragherghi Petru în beneficiul lui Lomacenco Pavel,

prejudiciul material în mărime de 70695 (șaptezeci mii șase sute nouăzeci și

cinci) lei, prejudiciul moral în mărime de 8000 (opt mii) lei și cheltuielile

asistență juridică în mărime de 10000 (zece mii) lei.

În rest pretențiile din acțiunile civile înaintate de Damian Roman și

Lomacenco Pavel în partea diferenței cuantumurilor prejudiciului moral s-

au respins ca neîntemeiate.

XXXXX, aproximativ la ora XXXXX, Caragherghi Petru, deținând permis

de conducere de categoria/subcategoria mijlocului de transport pe care îl

conducea, fiind treaz și conducând autocamionului de model „Volvo” cu

numărul de înmatriculare XXXXX, deplasându-se pe drumul public de

acces în cariera XXXXX, spre traseul central M2 Chișinău - Soroca XXXXX,

ignorând prevederile pct. 45.1 al Regulamentului circulație rutiere aprobat

prin hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, care îl obliga să

conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând

permanent seama de starea psihofiziologică ce influențează atenția fi

reacția; dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii:

situația rutieră; pct.45.2, potrivit căruia: “în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului”, manifestând în același timp imprudență în traficul rutier prin

încălcarea prevederilor pct.59.2) al aceluiași regulament, conform căruia:

”La intersecția drumurilor de semnificație neechivalentă, conducătorul

vehiculului care se deplasează pe drumul fără prioritate trebuie să cedeze

trecerea vehiculelor ce se apropie de intersecție pe drumul cu prioritate", a

intrat în intersecție de pe drum fără prioritate, fără a ceda trecerea

vehiculului de model „XXXXX” cu numărul de înmatriculare XXXXX,

condus de Lomacenco Pavel și în care se afla în calitate de pasager Damian

Roman, care se apropia de intersecție pe drumul cu prioritate - traseul M2

Chișinău-Soroca XXXXX, deplasându-se în direcția mun. Chișinău, iar ca

urmare a fost tamponat autovehiculul de model „XXXXX”, în consecință

șoferul Lomacenco Pavel cauzându-și vătămare corporală ușoară iar

pasagerul Damian Roman, vătămare corporală medie, autovehiculul de

model „XXXXX” cu numărul de înmatriculare XXXXX fiind deteriorat

considerabil.

2

10 aprilie 2018, avocatul Dumitran Ignat și cu inculpatul Caragherghi Petru

au declarat apel prin care au solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei

cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit de prima

instanță, prin care Caragherghi Petru sa fie achitat pe art. 264 alin. (1) Cod

penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

3.1. În motivarea apelului declarat, avocatul și cu inculpatul au

susținut următoarele:

- în acuzațiile aduse lui Caragherghi P. a fost indicat numai pct. din

Regulament presupus încălcat, dar nici într-un fel nu sunt descrise care au

fost acțiunile lui, care au dus la presupusa încălcare și legătura cauzală

intre acțiune, inacțiune și consecințele survenite în urma acestei încălcări.

Astfel, privitor la conducerea vehiculului, cu încălcarea limitei de viteză de

către Caragherghi P. nu este indicat cu ce viteză trebuia să se deplaseze

vehiculul și nu a fost stabilită viteza de deplasare a automobilului XXXXX

condus de inculpat;

- privitor la reducerea vitezei sau chiar de oprire în cazul apariției în

limita vizibilității a unor obstacole care pot fi observate de conducător este

eronat interpretat acest articol, deoarece la începutul deplasării

autocamionului de model Volvo la intersecția drumurilor, careva obstacole

nu au fost și nu au existat. Cedarea trecerii la intersecția drumurilor de

semnificație neechivalentă nu poate fi interpretat ca obstacol;

- privitor la cedarea trecerii vehiculelor ce se apropie de intersecție pe

drumul cu prioritate nu este indicat la ce distanță de intersecția drumurilor

de semnificație neechivalentă se afla automobilul de model Mercedes

înaintea începerii deplasării autovehiculului de model Volvo; nu este

indicat la ce distanță P. Lomacenco conducând automobilul de model

Mercedes a observat ca obstacol în limita vizibilității sale autovehiculul de

model Volvo; nu a fost stabilit care este vizorul, din cabina autovehiculul

de model Volvo și la ce distanță maximă șoferul putea să observe

deplasarea autovehiculului de model Mercedes; nu este indicat

indicatoarele rutiere amplasate atât până cât și la intersecția drumurilor de

semnificație neechivalentă;

- de către organul de urmărire penală, nu a fost combătută versiunea

inculpatului, că înainte de a începe traversarea drumului s-a asigurat, că

din partea stângă de drumul cu prioritate, nu venea nici un transport.

Versiunea inculpatului putea fi combătută prin probe, cum ar fi

reconstituirea declarațiile părții vătămate, inculpatului la fața locului,

3

efectuarea unui experiment, prin care s-ar fi constatat, că vizual

conducătorul Caragherghi Petru putea vedea unitatea de transport

„XXXXX " de la o anumită distanță, ulterior în baza rezultatelor stabilite

prin experiment de a numi o expertiză auto-tehnică. Organul de urmărire

penală, nu a întreprins în acest sens, nici o acțiune, bazându-se doar pe

declarațiile părților vătămate;

- declarațiile părților vătămate sunt insuficient de convingătoare,

deoarece ultimii nu au putut comunica instanței la ce distanță au văzut

unitatea de transport de model „XXXXX ", care a început traversarea

străzii, de ce au reacționat doar la o distanță de aproximativ 50 m până la

ciocnire și nu la o distanță mai mare pentru a evita impactul prin ocolire

sau schimbarea benzilor de deplasare care erau libere la acel moment, de ce

se deplasau pe banda a 3-a, care e destinată manevrei virare la stânga și nu

pe banda nr.1 sau nr.2;

- declarațiile părții vătămate, precum ca ei se deplasau cu 70 km la

oră și au observat unitatea de transport condusă de inculpat de model

„Volvo" la o distanță de 100 metri, sunt combătute atât prin declarațiile

inculpatului Caragherghi Petru, cât și prin raportul de expertiză auto-

tehnică (f. d. 92-98), prin care s-a demonstrat că: urmelor de frânare cu

lungimea de 50,8 si 40,2 m a automobilului de model „XXXXX ", în

condițiile accidentului rutier dat corespunde viteza de deplasare de 98,5

km/h.

Ținând cont de pierderile energiei cinetice la tamponare, viteza de

deplasare era mai mare de cea calculată de 98,5 km/h. Pentru viteza de 50

km/h urmele de frânare a automobilului de model „XXXXX ", ar fi fost 14

m;

- din declarațiile conducătorului automobilului de model „XXXXX ",

se constată că ultimul cunoștea cu certitudine traseul unde a avut loc

accidentul, deoarece se deplasa zilnic, că există pe porțiune de drum de

până la accident, indicatorul rutier „limită de viteză" 70 km, trecere de

pietoni, indicatorul rutier „limită de viteză" 50 km. Ne cătând la acest fapt,

ultimul intenționat a încălcat limita de viteză stabilită pe această porțiune

de drum. Conform raportului de expertiză auto-tehnică nr.34/12/l-R-4977

din 05 septembrie 2016, s-a constatat: dacă viteza automobilului de model

„XXXXX ", ar fi fost de 50 km/h în momentul când șoferul a reacționat la

obstacol, folosind frânarea, tamponarea cu autocamionul de model

„Volvo", nu ar fi avut loc. De aici rezultă, că depășirea limitei de viteză de

către conducătorul automobilului „XXXXX ", este în legătură cauzala cu

4

accidentul, care a avut loc și consecințele produse - leziunile corporale la

persoanele, care au suferit în urma acestui accident;

- starea de pericol a fost creată de conducătorul mijlocului de

transport „M XXXXX ", care se deplasa cu viteza de trei ori mai mare decât

cea permisa de RCR, la care s-a stabilit prin raport de expertiză, că nu a

putut evita impactul datorită încălcării admise și anume el și urmează să

poarte răspundere penală pe art. 264 alin.(1) Codul penal.

iunie 2018, a fost respins ca nefundat apelul apărătorului Dumitran Ignat în

interesele inculpatului Caragherghi Petru, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1. Motivând soluția, instanța de apel a conchis că, la pronunțarea

sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Caragherghi Petru a săvârșit

infracțiunea imputată lui, aceste împrejurări au fost constatate din

totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care au fost corect

apreciate, respectându-se prevederile art. 101 CPP, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, ne cătând la faptul, că inculpatul nu și-a recunoscut vina în

comiterea infracțiunii imputate, instanța de apel a considerat că vina lui se

dovedește integral prin următoarele probe scrise, care sunt pertinente,

concludente, utile și veridice și coroborează între ele, și care combat și

argumentele apelului înaintat, cum ar fi: declarațiile părților vătămate

Damian Roman și Lomacenco Pavel, precum și alte probe enumerate în pct.

10 din decizia atacată.

De asemenea instanța de apel a conchis că inculpatul, de facto,

recunoaște vina, or, dânsul indică faptul că, conducând autocamionul său, de

model „Volvo”, în timp ce a ajuns în intersecția cu drumul central ce duce spre

Orhei și în timp de traversa prima secțiune de drum, a observat că din partea

stângă vine un microbuz, or, infracțiunea prevăzută de art. 264 Cod penal se

comite cu vinovăție din imprudentă, în modalitatea încrederii exagerate în

sine, care, conform prevederilor art. 18 Cod penal, se consideră că

infracțiunea a fost săvârșită din imprudență dacă persoana care a săvârșit-o

își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale, a

prevăzut urmările ei prejudiciabile, dar considera în mod ușuratic că ele

vor putea fi evitate.

5

Concomitent instanța de apel a considerat că, nerecunoașterea

vinovăției de către inculpatul Caragherghi Petru pentru comiterea

infracțiunii încriminate, nu echivalează cu achitarea lui deoarece

circumstanțele stabilite și probele analizate și enumerate, dovedesc cu

certitudine comiterea de către el a faptelor încriminate.

Instanța de apel cu referire la argumentele apelantului precum că

starea de pericol a fost creată de conducătorul mijlocului de transport

„Mercedes", care se deplasa cu viteza de trei ori mai mare decât cea

permisa de RCR, or, chiar dacă conducătorul mijlocului de transport

„Mercedes" se deplasa cu o viteză excesivă, inculpatul intrând în intersecție

de pe drum fără prioritate, n-a cedat trecerea vehiculului de model

„XXXXX”, care se apropia de intersecție pe drumul cu prioritate - traseul

M2 Chișinău-Soroca km 21+458 m, iar ca urmare a fost tamponat

autovehiculul de model „XXXXX”. Prin urmare, dacă Caragherghi Petru

ceda trecerea vehiculului de model „Mercedes Sprinter 213”, acest accident

rutier n-ar fi avut loc, respectiv n-ar fi avut loc nici tamponarea

autovehiculelor.

În cest sens, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiată poziția

apelantului privind nevinovăția lui Caragherghi Petru în comiterea

infracțiunii încriminate, poziția în cauză fiind în contradicție cu

circumstanțele de fapt mai sus analizate, prin urmare, apreciată de instanță

drept una de apărare.

Cu referire la lucrul judecat de primă instanță, instanța de apel a

constatat motivarea amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la

procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu

fapta incriminată prin rechizitoriu inculpatului, astfel fiind în corespundere

cu exigențele articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale.

Instanța de apel a considerat că la individualizarea și numirea

pedepsei inculpatului Caragherghi Petru, prima instanță corect a ținut cont

de prevederile art. 75 alin.(1) Cod penal, astfel infracțiunea comisă de

inculpat este atribuită, conform art. 16 Cod penal, la categoria infracțiunilor

mai puțin grave, inculpatul anterior a fost supus răspunderii penale, iar la

moment antecedentele penale sunt stinse, este invalid de gr. II, iar careva

circumstanțe atenuante și agravante nu au fost stabilite, totodată apreciind

ca justificată numirea pedepsei față de Caragherghi Petru, sub formă de

amendă în beneficiul statului în mărime de 200 (două sute) unități

convenționale, ce constituia la momentul comiterii infracțiunii echivalentul

6

sumei 4000 (patru mii) lei, deoarece la aplicarea pedepsei s-a ținut cont de

totalitatea circumstanțelor reale și personale, de gravitatea infracțiunii

săvârșite, dar și de faptul că, pedeapsa constituie nu numai osândă pentru

infracțiunea săvârșită, dar are drept scop corectarea și reeducarea

condamnaților, spiritul executării stricte a legii, prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnatului cât și a altor persoane.

2018, a declarat recurs ordinar avocatul Dumitran Ignat în numele

inculpatului Caragherghi Petru, la data de 20 iulie 2018, prin care, indicând

în calitate de temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8)

Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei și sentinței cu

dispunerea achitării inculpatului Caragherghi Petru de la comiterea

infracțiunii incriminate, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

5.1. În susținerea recursului declarat, avocatul a expus următoarele:

- instanța de apel nu sa pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

- în acuzațiile aduse lui Caragherghi P. este indicat numai puncte din

Regulamentul presupus încălcat, dar nici într-un fel nu sunt descrise care

au fost acțiunile care au dus la presupusa încălcare și legătura cauzală intre

acțiune, inacțiune și consecințele survenite în urma acestei încălcări;

- privitor la conducerea vehiculului, cu încălcarea limitei de viteză de

către Caragherghi P. nu este indicat cu ce viteză trebuia să se deplaseze

vehiculul și nu a fost stabilită viteza de deplasare a automobilului Volvo

condus de inculpat;

- privitor la reducerea vitezei sau chiar de oprire în caz apariției în

limita vizibilității a unor obstacole care pot fi observate conducător: este

eronat interpretat acest articol, deoarece la începutul deplasării

autocamionului de model Volvo la intersecția drumurilor, careva obstacole

nu au fost și nu au existat, cedarea trecerii la intersecția drumurilor de

semnificație neechivalentă nu poate fi interpretat ca obstacol;

- privitor la cedarea trecerii vehiculelor ce se apropie de intersecție pe

drumul cu prioritate, nu este indicat la ce distanță de intersecția

drumurilor de semnificație neechivalentă se afla automobilul de model

Mercedes, înaintea începerii deplasării autovehiculului de model Volvo; nu

este indicat la ce distanță Lomocenco P. conducând automobili model

Mercedes a observat ca obstacol în limita vizibilității sale autovehiculul de

7

model Volvo, nu a fost stabilit care este vizorul, din cabina autovehiculul

de Volvo și la ce distanță maximă șoferul putea să observe deplasarea

autovehiculului de model Mercedes, nu este indicat indicatoarele rutiere

amplasate atât până cât și la intersecția drumurilor de semnificație

neechivalentă;

- depășirea limitei de viteză de către conducătorul automobilului

„Mercedes", Lomacenco Pavel, este în legătură cauzala cu accidentul, care a

avut loc și consecințele produse - leziunile corporale la persoanele, care au

suferit în urma acestui accident;

- curtea de apel, examinând apelul declarat, nu s-a expus asupra

circumstanțelor indicate în apel, limitându-se doar la cele stabilite de prima

instanță de judecată;

- atât prima instanță, cât și instanța de apel, nu au dat o analiză

declarațiilor depuse de părțile vătămate, care în ansamblu sunt

contradictorii cu materialele cauzei;

- versiunea inculpatului, că el la începutul manevrei nu a văzut

automobilul „Mercedes” pe traseu, ultimul apărând când el deja efectua

manevra, nu a fost combătută de organul de urmărire penală prin

efectuarea unui experiment;

- starea de pericol a fost creată de conducătorul mijlocului de

transport „Mercedes", care se deplasa cu viteza de trei ori mai mare decât

cea permisa de Regulamentul Circulației Rutiere, la care s-a stabilit prin

raport de expertiză, și nu a putut evita impactul datorită încălcării admise

și anume el urmează să poarte răspundere penală pe art. 264 alin. (1) Cod

penal;

- calculul inculpatului, că va traversa strada în siguranță și nu va crea

starea de pericol pentru alți participanți la trafic era unul întemeiat, fapt

demonstrat prin raportul de expertiză, auto-tehnică nr. 34/12/l-R-4977 din

05 septembrie 2016, el nu putea să prevadă, că alte persoane, care sunt

implicate în trafic vor încălca Regulamentul Circulației Rutiere;

- instanța în nici un mod nu a combătut circumstanțele invocate în

apel cu referire la acțiunile celui de al doilea participant la trafic, care s-a

deplasat cu grave încălcări ale Regulamentul Circulației Rutiere, iar dubiile

apărute pe această cauză penală nu au fost înlăturate in condițiile Codului

de procedură penală și contrar prevederilor art. 8 Codului de procedură

penală le-a interpretat în defavoarea inculpatului;

- nu este de acord cu soluția instanței în partea hotărârii acțiunilor

civile.

8

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Crijanovschi S. și de către avocatul Spînu Oleg în numele părților vătămate

Lomacenco Pavel și Damian Roman, prin care au solicitat dispunerea

inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis, cu casarea

parțială a hotărârii instanței de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de

procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl

admită, și să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul

în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Rezultând din conținutul recursului declarat, Colegiul lărgit a stabilit

că recurentul și-a întemeiat solicitările pe prevederile art. 427 alin. (1) pct.

6) și 8) Cod de procedură penală, în sensul că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, precum și nu au fost

întrunite elementele infracțiunii incriminate inculpatului.

Cu referire la argumentele recurentului precum că, atât prima instanță,

cât și instanța de apel, nu au dat o analiză declarațiilor depuse de părțile vătămate,

care în ansamblu sunt contradictorii cu materialele cauzei; starea de pericol a fost

creată de conducătorul mijlocului de transport „Mercedes", care se deplasa cu

viteza de trei ori mai mare decât cea permisa de Regulamentul Circulației Rutiere,

la care s-a stabilit prin raport de expertiză, și nu a putut evita impactul datorită

încălcării admise și anume el urmează să poarte răspundere penală pe art. 264 alin.

(1) Cod penal; calculul inculpatului, că va traversa strada în siguranță și nu va

crea starea de pericol pentru alți participanți la trafic era unul întemeiat, fapt

demonstrat prin raportul de expertiză, auto-tehnică nr. 34/12/l-R-4977 din 05

septembrie 2016, el nu putea să prevadă, că alte persoane, care sunt implicate în

trafic vor încălca Regulamentul Circulației Rutiere, Colegiul penal lărgit

analizându-le constată că acestea reprezintă argumente care evidențiază

starea de fapt a cauzei privită de către partea apărării, argumente ce sunt

pe alocuri identice celor din cererea de apel, precum și celor cercetate în

ședințele instanței de apel, astfel în ansamblu aceste cestiuni au fost

ridicate spre soluționare, și asupra cărora instanța de apel sa expus în

decizia atacată.

9

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit evidențiază că potrivit art. 424

alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai

în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Astfel, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Totodată, Colegiul penal lărgit statuează că critica aprecierii probelor,

care la caz comportă o solicitare de reapreciere a acestora, precum și

justificarea unor acțiuni ale inculpatului Caragherghi Petru, precum că nu a

fost indicat cu ce viteză trebuia să se deplaseze vehiculul și nu a fost stabilită viteza

de deplasare a automobilului Volvo condus de inculpat, nu poate fi supusă

analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece

instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de

drept, care constituie erori cu caracter procedural sau material, iar

aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea

fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs.

În contextul dat, Colegiul penal reiterează că instanța de recurs

verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor judecătorești atacate, exclusiv

prin prisma prezenței sau absenței temeiurilor pentru recurs, prevăzute la

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal,

verificând materialele dosarului specifică faptul că, argumentele

recurentului invocate în recurs referitor la nevinovăția inculpatului

Caragherghi Petru, au fost obiect de dispută în cadrul examinării cauzei în

instanța de apel, prin apelul părții apărării, în care au fost indicate aceleași

motive, asupra cărora s-a formulat și s-a punctat minuțios și veridic

răspunsurile de către instanța de apel, pe care Colegiul penal le însușește

din motivul temeiniciei și argumentării acestora, chestiune ce vine în

corespundere cu practica judiciară constantă a CtEDO, expusă inclusiv și în

hotărârea în pct. 37 a cauzei Albert c. României din 16.02.2010.

În speță, Colegiul penal constată că, instanța de apel a respectat

prevederile art. 414 alin.(1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în

hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul declarat în raport cu soluția primei instanțe, argumentelor

apelanților și a materialului probator, cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată.

10

Verificând criticile expuse în recursul declarat, în raport cu actele

cauzei, Colegiul penal lărgit constată că acestea sunt parțial întemeiate,

deoarece instanța de apel la judecarea cauzei a omis de a cerceta complet

unele aspecte ce țin de latura civilă a procesului penal.

În acest sens, urmează a fi menționat că, instanța de apel, menținând

sentința, nu s-a expus în decizie în nici un mod asupra acțiunilor civile ce

au fost admise parțial de către prima instanță.

Din materialele cauzei, Colegiul penal a conchis că autocamionul de

model „XXXXX”, condus de către inculpatul Caragherghi Petru intrat în

impact cu vehiculului de model „XXXXX”, condus de partea vătămată

Lomacenco Pavel, însă de fapt vehiculul de model „Mercedes Sprinter 213”

aparținea lui Lomacenco Vasili (f.d. 30, vol.1).

Potrivit poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto

internă (f.d. 18, vol. 1), în calitate de asigurator este S.A.„Klassika

Asigurări”, iar în calitate de asigurat este SRL „Vero-Nadina”, care este și

proprietarul vehiculului de model „Volvo”, condus de inculpatul

Caragherghi Petru.

Potrivit poliței de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto

internă (f.d. 31, vol. 1), în calitate de asigurator este S.A. „Moldasig” iar în

calitate de asigurat este Lomacenco Vasili.

Potrivit raportului de evaluare a pagubei nr. 1912/08A din 10 august

2016, a automobilului de model Mercedes 213 CDI cu numărul de

înmatriculare XXXXX (f.d. 49-50, vol. 1), valoarea prejudiciului cauzat

constituie 70695,52 lei.

Prin sentință, acțiunea civilă înaintată de Lomacenco Pavel a fost

admisă parțial, dispunându-se încasarea de la Caragherghi Petru în

beneficiul lui Lomacenco Pavel, a sumei de 70695 lei cu titlu de prejudiciu

material, a sumei de 8000 lei cu titlu de prejudiciu moral și a sumei de

10000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică. În rest pretențiile

din acțiunile civile înaintate de Damian Roman și Lomacenco Pavel, în

partea diferenței cuantumurilor prejudiciului moral, au fost respinse ca

neîntemeiate.

Conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală.

Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

11

examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod

corespunzător. În conformitate cu art. 387 alin. (1) Cod de procedură

penală, odată cu sentința de condamnare, instanța de judecată, dacă sunt

dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite

acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge.

Potrivit art. 220 alin. (3) Cod de procedură penală, hotărârea privind

acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele dreptului civil și ale

altor domenii de drept.

În această consecutivitate și cu referire la recursul declarat în partea

dezacordului cu soluțiile instanțelor în partea acțiunilor civile (pct. 5.1. din

decizie), se reține, însă, că instanța de apel nu a respectat prescripțiile de

drept nominalizate, deoarece, menținând sentința și în această parte,

conform descriptivului și dispozitivului deciziei contestate (pct. 4. din

decizie), nu a dat apreciere în nici un fel soluției primei instanțe, astfel

stabilindu-se în hotărârea atacată omisiuni ce nu pot fi înlăturate de către

instanța de recurs.

De asemenea, instanțele de fond urmau a examina necesitatea

dispunerii încasării din contul inculpatului Caragherghi Petru în beneficiul

lui Lomacenco Pavel a sumei de 70695 lei cu titlu de prejudiciul material

prin prisma Legii nr. 414 din 22.12.2006 cu privire la asigurarea obligatorie

de răspundere civilă, or, în speță a fost stabilit că vehiculul de model

„Volvo”, care era condus de inculpatul Caragherghi Petru, deținea poliță

de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă (f.d. 18, vol. 1),

or, potrivit art. 15 alin. (1) lit. a) al legii menționate, asigurătorul acordă

despăgubiri dacă prejudiciile s-au produs din culpa asiguratului sau a

utilizatorului de autovehicul, precum și în cazul în care, la data

accidentului, utilizatorul nu este inclus în contractul de asigurare încheiat

între posesor și asigurător, la caz regăsindu-se valabilitatea termenului

poliței de asigurare.

Astfel, potrivit noțiunii prevăzute în art. 2 al Legii nr. 414 din

22.12.2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă,

asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule reprezintă contractul de asigurare, probat prin polița de

asigurare RCA și/sau certificatul de asigurare “Carte Verde”, prin care un

asigurător licențiat, în condițiile prezentei legi, să practice asigurare

obligatorie de răspundere civilă auto se obligă, în baza unei prime plătite

de asigurat, să despăgubească prejudiciile cauzate prin accident de

autovehicul în perioada de valabilitate a contractului de asigurare.

12

Colegiul penal lărgit menționează că, instanțele judecătorești în

cadrul examinării cauzelor despre infracțiunile contra securității circulației

rutiere și exploatării mijloacelor de transport trebuie să întreprindă măsuri

pentru soluționarea corectă a acțiunilor civile care rezultă din cauzele

penale.

Circumstanțele expuse atestă că instanța de apel nu a judecat apelul

declarat de avocatul Dumitran Ignat în condițiile legii și a adoptat o

hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția în

latura civilă.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală

instanța de recurs casează parțial hotărârea atacată și dispune rejudecarea

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de

către instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța

de recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar declarat de către

avocatul Dumitran Ignat în numele inculpatului, casării deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 26 iunie 2018, în cauza penală în

privința lui Caragherghi Petru, în latura civilă în partea soluționării

chestiunii privind încasarea sumei de 70695 lei cu titlu de prejudiciu

material, de la inculpatul Caragherghi Petru în beneficiul părții vătămate

Lomacenco Pavel, și dispunerii rejudecării cauzei în această parte, de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de

împrejurările expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în

strictă conformitate cu legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Dumitran Ignat în

numele inculpatului, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 26 iunie 2018, în cauza penală în privința lui Caragherghi

Petru XXXXX, în latura civilă în partea soluționării chestiunii privind

încasarea sumei de 70695 lei cu titlu de prejudiciu material, de la inculpatul

Caragherghi Petru în beneficiul părții vătămate Lomacenco Pavel, și

13

dispune rejudecarea cauzei în această parte, de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

În rest, decizia atacată se menține, fiind irevocabilă în această parte.

Decizia, în partea dispunerii rejudecării cauzei, nu este susceptibilă

de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 28 februarie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

14