1ra-24/2019 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-24/2019 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-24/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

Ghervas Maria

Mardari Dumitru

judecând, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Victor

Munteanu în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2018, în cauza penală privindu-l pe

VOLNEANSCHI Leonid XXXXX,

născut la XXXXX, originar și domiciliat XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 06.03.2013 – 16.03.2017;

Instanța de apel: 08.02.2016 – 20.02.2018;

Instanța de recurs: 06.08.2018 – 26.02.2019.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul Penal lărgit

C O N S T A T Ă:

Volneanschi L. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod

penal la 9 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis și cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități legate de circulația mijloacelor

bănești sau mijloacelor materiale pe un termen de 5 ani.

în perioada anului 2011, fiind președintele consiliului societății comerciale „Elat” SA și

SC „Sigma” SA și deținând 8,333% din acțiunile SC „Elat” SA și 35 % din acțiunile SC

„Elat-Invest” SA, care este acționar cu 71,674 % la SC „Sigma” SA a comis infracțiunea

de escrocherie în proporții deosebit de mari, în următoarele circumstanțe:

Volneanschi L., la 23 august 2011, prin contractul de credit nr. 3342411-LF a

obținut un credit pe o perioadă de 24 luni în sumă de 3200000 lei de la BC

„Universalbank” SA. Conform clauzei contractuale de la pct. 2.3 din contractul de credit,

pentru creditul obținut urma să se încheie un contract adițional la contractul de ipotecă nr.

1

11483 din 30 iunie 2010 între BC „Universalbank” SA în calitate de creditor ipotecar și

SC „Elat” SA, în calitate de debitor ipotecar și SC „Sigma” SA în calitate de proprietar,

prin care se garantează și creditul acordat lui Volneanschi L. în sumă de 3200000 lei,

Termenul limită pentru încheierea acordului adițional la contractul de gaj, fiind stabilit de

bancă până la 16 septembrie 2011.

În continuarea acțiunilor sale infracționale Volneanschi L., la 23 august 2011, a

depus o cerere adresată președintelui BC „Universalbank” SA, Demidevschi O., prin care

solicita să-i fie eliberată în numerar suma de 2575000 lei, în baza contractului de credit

nr. 3342411-LF din 23 august 2011. Prin dispoziția președintelui BC „Universalbank”

SA, Demidevschi O. din 24 august 2011, s-a decis eliberarea sumei solicitate de 2575000

lei, care a fost încasată de către Volneanschi L. prin ordinul de eliberare a numerarului nr.

96210 din 23 august 2011.

Prin dispoziția președintelui BC „Universalbank” SA, Demidevschi O., din 23

august 2011, s-a permis eliberarea în numerar a sumei de 625000 lei lui Volneanschi L.,

sumă care a fost ridicată de către acesta tot la aceiași dată prin ordinul de eliberarea a

numerarului nr. 96579.

Volneanschi L. urmărind asigurarea fictivă a creditului acordat de BC

„Universalbank” SA, prin înșelăciune și abuz de încredere a dus în eroare factorii de

decizie ai SA „Elat”, Bîsctrițchii Al. și a SC „Sigma” SA, Șchiopu V., precum că ar fi

pentru societatea comercială „Elat” SA, determinându-i să încheie un acord la contractul

de ipotecă nr. 11483 din 30 iunie 2010. Fiind încheiat acordul adițional nr. 3318010-G-

A-l din 25 august 2011, s-a asigurat creditul acordat de bancă lui Volneanschi L., care din

motiv că, a fost încheiat contrar prevederilor art. 73 alin. (6) al Legii nr. 1134 din 02

aprilie 1997 privind societățile pe acțiuni, la 01 septembrie 2011, prin acordul de reziliere

a fost desființat.

Prin acțiunile sale intenționate Volneanschi L., conștientizând caracterul

prejudiciabil al acțiunii sale și anume semnarea contractului de credit nr. 3342411- LF,

fără a avea intenția de a realiza clauzele acestuia, prevăzând urmările ei prejudiciabile și

anume prejudicierea instituției financiare prin însușirea banilor acordați drept credit,

dorind survenirea acestora prin manifestarea scopului de cupiditate față de fapta comisă,

prin înșelăciune și abuz de încredere a însușit 3200000 lei de la BC „Universalbank” SA.

Pe baza stării de fapt expuse supra, instanța a constatat că, Volneanschi L., prin

acțiunile sale infracționale intenționate, a comis infracțiunea prevăzută de art. 190 alin.

(5) Cod penal, escrocheria adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune și abuz de încredere, săvârșită în proporții deosebit de mari.

de art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către avocații Berliba

V. și Osoianu T. în numele inculpatului, care au solicitat casarea acesteia și dispunerea

achitării lui Volneanschi L.

În argumentarea celor solicitate, s-au invocat următoarele:

- încălcarea CEDO (dreptul la un proces echitabil; dreptul la apărare; nemotivarea

sentinței; dreptul la interpret);

2

- învinuirea adusă de acuzare inculpatului și reținută în sentință nu este clară,

afectând dreptul la apărare;

- sentința este nemotivată, iar condamnarea lui Volneanschi L. în baza art.190

alin.(5) Codul penal, este una contrară legii penale;

- actele procesuale și alte documente financiare reținute în sentință nu au fost

examinate în cadrul cercetării judecătorești, mai mult, unele documente reținute de

instanța de fond, ca probe a acuzării, nu sunt anexate în original la materialele dosarului;

- în sentință nu sunt reținute - ca probe - toate documentele care sunt indicate la fila

2, unde este descrisă fapta infracțională, considerată ca fiind dovedită, iar cele reținute

conțin vicii de procedură;

- în cadrul cercetării judecătorești nu au fost acumulate probe pertinente și utile din

care ar fi posibil de concluzionat că fapta lui Volneanschi L. întrunește elementele

componenței de infracțiune prevăzute de art. 190 alin.(5) Cod penal, iar învinuirea

înaintată lui Volneanschi L. și starea de fapt constatată de instanța de fond nu și-a găsit pe

deplin confirmarea în cadrul cercetării judecătorești;

- probele administrate în instanța de judecată au fost apreciate în mod eronat,

existând în cazul dat probe suficiente care stabilesc cu certitudine că în acțiunile

inculpatului lipsesc elementele componenței de infracțiune.

2018, apelul părții apărării a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței, fără careva

modificări.

următoarele:

În urma cercetării probelor, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, instanța de apel a

ajuns la conchiderea că, prima instanță corect a adoptat o sentință de condamnare în

privința lui Volneanschi L., găsindu-l vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (5) Cod penal, după semnele calificative: dobândirea ilicită a bunurilor altor

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, săvârșite în proporții deosebit de mari.

În acest sens, instanța de apel a consemnat că declarațiile martorilor Moscalciuc Vl.,

Țurcan Vl. și Zvonov N., nu pot servi drept temei de achitare a inculpatului pe motivul

lipsei elementelor infracțiunii în acțiunile acestuia, deoarece ele nu corespund adevărului,

sunt date cu scopul de a-l exonera pe ultimul de la răspunderea penală și se combat de

întreaga sistemă de probe analizată și apreciată de Colegiul penal prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, care demonstrează cu certitudine vina

inculpatului de comiterea escrocheriei imputate.

Mai mult ca atât, au fost apreciate critic declarațiile martorilor Țurcan Vl. și Zvonov

N., or, dânșii nu au mers împreună cu Volneanschi L. în bancă ca să poată confirma sau

infirma circumstanțele care au avut loc acolo, precum și faptul că Țurcan Vl. este

creditorul lui Volneanschi L. ca urmare a împrumutului unor sume de bani în proporții

deosebit de mari (împrumuturile au fost confirmate prin instanța de judecată) inclusiv

3

deținerii funcției de administrator al SRL „Elat-Constructor”, iar Zvonov N. este în

raportul de subordonare cu inculpatul, deoarece a activat în calitate de șofer la SA „Elat”.

De facto, inculpatul Volneanschi L. și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii

încriminate, însă Colegiul a apreciat critic afirmațiile lui precum că, n-a însușit prin

înșelăciune și abuz de încredere, suma de 3200000 lei de la BC „Universalbank” SA,

deoarece ele nu corespund adevărului și sunt date de către inculpat în scopul de a se

eschiva de la răspunderea penală, fiind combătute de celelalte probe analizate și apreciate

prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, care demonstrează cu

certitudine vinovăția lui în comiterea escrocheriei imputate.

Totodată, reieșind din declarațiile inculpatului din cadrul ședinței de judecată și

anume negarea primirii mijloacelor financiare de la bancă, acestea vin în contradicție cu

alte mijloace probatorii și anume semnarea contractului de acordare a creditului din

23.08.2011, care este în limba rusă pe care inculpatul o posedă, semnarea cererii din

aceiași dată prin care inculpatul solicită eliberarea sumei de 2575000 lei, în temeiul

contractului de credit semnat cu banca, care de asemenea este în limba rusă, pe care

acesta o posedă și a ordinului de încasare a numerarului tot din aceiași dată.

De asemenea, a fost apreciată ca nefondată poziția inculpatului precum că a semnat

fără să studieze actele prenotate, iar cât privește ordinul de încasare a numerarului nu

cunoaște ce scrie în acest ordin, atât timp cât la funcțiile pe care le-a deținut acesta în

cadrul companiilor din Holding-ul „Elat”, avea tangență inclusiv cu activitatea

economică a companiilor fapt ce este inadmisibil de a nu cunoaște asemenea forme de

documente primare contabile.

Nerecunoașterea vinovăției de către Volneanschi L. nu poate echivala cu achitarea

lui, deoarece circumstanțele stabilite și probele analizate și enumerate, dovedesc cu

certitudine comiterea de către acesta a faptelor încriminate.

Componența de infracțiune a escrocheriei constituie o modalitate a sustragerii

bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere.

Conform pct.2) al Hotărârii explicative ale Plenului Curții Supreme de Justiție nr.23

cu privire la practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor, se

consideră sustragere luarea ilegală și gratuită a bunurilor din posesia altuia, care a cauzat

un prejudiciu patrimonial efectiv acestuia, săvârșită în scop acaparator.

Astfel, pentru existența escrocheriei, în modalitatea în care este incriminată

inculpaților conform rechizitoriului, s-a constatat trecerea unor mijloace bănești din

proprietatea sau posesia victimei în proprietatea inculpatului Volneanschi L., ce aparținea

BC „Universalbank” SA.

De asemenea, în cazul dat, s-a reținut și prezența diminuării reale a patrimoniului

părții vătămate ca element obligatoriu al sustragerii, ceea ce în cazul escrocheriei

urmează ca partea vătămată să transmită bunurile în mod aparent benevol făptuitorului.

Totodată, s-a reținut că mijloacele bănești, de a căror însușire este recunoscut

vinovat inculpatul, au fost transmise de către factorii de decizie ai BC „Universalbank”

SA benevol lui Volneanschi L., prin înșelăciune și abuz de încredere.

4

De asemenea, inculpatul urmărind asigurarea fictivă a creditului acordat de BC

„Universalbank” SA prin înșelăciune și abuz de încredere a dus în eroare factorii de

decizie ai SA „Elat”, Al. Bisctricții și a SC „Sigma” SA, V. Șchiopu, precum că, ar fi

pentru societatea comercială „Elat” SA, determinându-i să încheie un acord la contractul

de ipotecă nr. 11483 din 30 iunie 2010. Fiind încheiat acordul adițional nr. 3318010-G-

A-l din 25 august 2011, s-a asigurat creditul acordat de bancă Volneanschi L., care din

motiv că, a fost încheiat contrar prevederilor art. 73 alin. 6 al Legii nr. 1134 din 02 aprilie

1997 privind societățile pe acțiuni, la 01 septembrie 2011, prin acordul de reziliere a fost

desființat.

Prin acțiunile sale intenționate, Volneanschi L., conștientizând caracterul

prejudiciabil al acțiunii sale și anume semnarea contractului de credit nr. 3342411- LF,

fără a avea intenția de a realiza clauzele acestuia, prevăzând urmările ei prejudiciabile și

anume prejudicierea instituției financiare prin însușirea banilor acordați drept credit,

dorind survenirea acestora prin manifestarea scopului de cupiditate față de fapta comisă,

prin înșelăciune și abuz de încredere a însușit 3200000 lei de la BC „Universalbank” SA.

Reieșind din declarațiile martorilor: Zgardan D., Radu E., Cuprianova A., Șchiopu

V., Șaranuța O., Podorojnaia M., Zubareva L.,Dimitskyi C., Varvariuc Ig., care au fost

rezumate în decizie, se constată că pe lângă modalitatea normativă de realizare a acțiunii

adiacente sub formă de înșelăciune este prezent și abuzul de încredere, datorită

următoarelor circumstanțe. Volneanschi L. nu era o persoană care să se fi adresat în

premieră la BC „Universalbank” SA cu solicitarea de a fi eliberate credite bancare, doar

că de această dată s-a adresat ca persoană fizică însă toți cei din bancă îl cunoșteau ca

persoană ce reprezintă companiile „Elat” SA, „Elat-Profit” SRL, „Elat-Constructor”

SRL, care erau creditate deja la instituția financiară, era în relații amicale cu președintele

băncii, Gh. Gorbunțov, fapt cunoscut și celorlalți lucrători bancari. Astfel de relații au

format o încredere în persoana inculpatului din partea lucrătorilor bancari, care a

influențat pozitiv la acordarea creditului solicitat, încredere de care acesta a abuzat.

În acest sens, este determinată intenția prelungită de comitere a infracțiunii

incriminate, or, în aceste cazuri, intenția inculpatului a fost unică: prin multiple acțiuni

infracționale identice, comise cu un singur scop, alcătuind în ansamblu o infracțiune, să

însușească, prin înșelăciune, mijloacele bănești a BC „Universalbank” SA în proporțiile

stabilite mai sus.

Față de lucrul judecat de prima instanță, se constată motivarea amplă și temeinică a

sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate

de părți în raport cu fapta incriminată prin rechizitoriu inculpatului, astfel fiind în

corespundere cu exigențele art.6 din Convenție.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare

a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de

prima instanță. În cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod

concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de recurs poate, în

5

principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță. (Garcia

Ruis contra Spaniei, Helle contra Finlandei).

Munteanu V. acționând în interesele inculpatului, declară recurs ordinar și solicită

casarea acesteia cu dispunerea achitării și reabilitării lui Volneanschi L.

Recurentul evidențiază că, în cererea de apel, cu referință exactă la jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului în VII capitole de motive, foarte minuțios

argumentate, avocații inculpatului și-au expus opinia vizavi de netemeinicia și ilegalitatea

soluției adoptate de instanța de fond, enumerând mai multe abateri admise de prima

instanță. Însă, asupra erorilor indicate supra, instanța de apel a omis să se expună prin

careva argumente.

Mai exact, instanța de apel, nu s-a expus asupra argumentelor pertinente în ceea ce

privește învinuirea adusă de acuzator și reținută în sarcina lui Volneanschi L., în sensul

că aceasta nu este una clară, concretă, previzibilă și nu corespunde legislației naționale în

vigoare, în particular art. 296 Cod procedură penală și exigențelor europene adică nu

corespunde prevederilor art. 6 par. 3 lit. a) CEDO, care prevede că orice acuzat are, în

special, dreptul să fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege

și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa, și această

circumstanță constituie temei de invocare a nulității actului procedural - rechizitoriul,

prin urmare și a sentinței, iar conform art. 251 alin. (3) Cod procedură penală, nulitatea în

cauză nu se înlătură în niciun mod, ea poate fi invocată în orice etapă a procesului de

către părți și se ia în considerație de instanță (...). Această nulitate poate fi remediată

numai prin emiterea unei sentințe de încetare a procesului penal.

La fel, recurentul afirmă că, Curtea de Apel Chișinău nu a prezentat nici o

contraargumentare a jurisprudenței CtEDO invocate în cererea de apel în ceea ce privește

violarea art.6 par. 3 lit. a) CEDO, care garantează dreptului acuzatului de a fi informat

despre calificarea juridică a faptelor incriminate.

În al doilea rând, contrar exigențelor aceluiași articol din Convenție, care impune

jurisdicțiilor naționale obligația de a motiva sentințele, atât instanța de fond, cât și

instanța de apel, superficial și-au exercitat rolul de diriguitor al procesului penal,

rezumându-se în a face referință la probele acuzării, fără a le da o apreciere în fond,

nemaivorbind de nemotivarea soluției în instanța de apel asupra argumentelor din cererea

de apel, formulate de apărătorii lui Volneanschi L. Privită prin prisma jurisprudenței

CtEDO dezvoltate în cauza Vetrenco c. Moldovei și invocate în cererea de apel, instanțele

de judecată nu au analizat probele și argumentele expuse de apărare, fapt care le-ar fi

permis instanțelor să înlăture probele irelevante. Ca și rezultat, nu au fost explicate

contradicțiile dintre probele acuzării, și chiar s-a admis interpretarea distorsionată de

către judecători a unor probe din dosar.

Apărătorii, în cererea de apel, expres, cu indicarea filelor dosarului și cu referință la

declarațiile martorilor, au demonstrat faptul că nu există probe directe și concludente,

care ar proba faptul înmânării sumelor pretinse în rechizitoriul lui Volneanschi L. Nici

instanța de fond, nici instanța de apel, nu au prezentat probarea faptului că lui

6

Volneanschi L. i-au fost transmise sumele de bani incriminate, ci au considerat că

semnarea contractului de credit din data de 23 august 2011 constituie temei suficient

pentru a condamna o persoană la 9 ani privațiune de libertate.

Din acest punct de vedere, instanța de apel a neglijat cu desăvârșire invocările

faptului că, chiar dacă ar fi analizate pretinsele acțiuni ale lui Volneanschi L., acestea, în

nici un caz, nu cad sub incidența art. 190 Cod penal, ci, maximum, s-ar înscrie, teoretic,

în prevederile art. 238 Cod penal. Coroborate cu dispozițiile art. 7 CEDO, pretinsele fapte

incriminate, nicidecum nu cad sun incidența legii penale, deoarece semnarea unui

contract de credit bancar nu are cum să fie pasibil de o urmărire penală și cu angajarea

aplicării legii penale în speță.

Chiar și dacă s-ar admite contractarea unui credit bancar, este absurdă angajarea

răspunderii penale, dat fiind faptul că art.1 Protocol nr. 4 CEDO prevede expres că

„Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în măsură să

execute o obligație contractuală.”

În ceea ce ține de încălcările procedurale, actele procesuale și documentele

financiar-bancare, calificate de instanță ca probe în acuzare, nu au fost prezentate și

examinate în modul stabilit în cadrul cercetării judecătorești, având în vedere

documentele consemnate începând cu f.d. 10 a sentinței (Sesizarea depusă de către

administratorul special al BC „Universalbank” SA, I. Ropot, din 24 ianuarie 2014, prin

care se solicită tragerea la răspundere penală a lui Volneanschi L.) și finisând cu f.d. 13

(Raportul de expertiză grafologică nr. 313 din 08 mai 2012) și, deci, nu pot fi puse la

baza unei hotărâri penale, cu atât mai mult la baza unei sentințe de condamnare.

Or, nerespectarea angajamentelor care rezultă dintr-un contract de credit, inclusiv

din imposibilitatea de a le executa, nu este prevăzută de limitele incriminării penale. În

mod evident, atât instanța de fond, cât și instanța de apel și-au asumat o responsabilitate

de a denatura complet rolul legii penale și a crea un precedent, prin care persoanele sunt

condamnate penal pentru imposibilitatea executării obligațiilor sale civile (deși faptul

transmiterii banilor lui Volneanschi L. așa și nu a fost demonstrat).

Asumarea angajamentelor prezumă, din start, că acestea ar fi legale (pentru că nu se

pot pune în sarcina unei persoane anumite angajamente ilegale), iar dacă angajamentele

sunt legale, atunci ele sunt incompatibile cu ideea de asumare a lor prin înșelăciune.

De asemenea, în contextul în care banii oferiți sub formă de credit au fost dobândiți

ilegal de alte persoane (funcționari ai băncii), unicul angajament al lui Volneanschi L.,

stipulat și în contractul de credit, era să asigure garantarea unui eventual credit bancar

până la 16 septembrie 2011. Nerespectarea acestui angajament asumat de către

Volneanschi L. nu prezuma nici o răspundere civilă, pe măsură ce nu producea nici o

daună materială instituției bancare. Operând cu art. 1241 alin. (1) Cod civil creditorul

este în drept să refuze executarea obligației de a pune la dispoziția debitorului creditul

dacă, după încheierea contractului de credit: a) au apărut circumstanțe care indică cu

certitudine incapacitatea viitoare a debitorului de a rambursa creditul; b) debitorul sau

terțul încalcă obligația de a acorda garanții de rambursare a creditului pe care și-a

asumat-o sau alte condiții înaintate de bancă pentru punerea la dispoziție a creditului. în

7

acest curs de idei, bazate pe textul normativului civil în vigoare, invocăm art. 1242 alin.

(1) lit. b) Cod civil, care prevede că creditorul poate rezilia contractul și cere restituirea

creditului și a sumelor aferente dacă: ... debitorul nu a oferit garanțiile cerute sau a redus

fără acordul creditorului garanțiile oferite, iar conform art. 1242 alin. (2) Cod civil,

rezilierea contractului suspendă imediat utilizarea creditului, însă creditorul va acorda

debitorului un termen de cel puțin 15 zile pentru restituirea sumelor utilizate și a sumelor

aferente.

Nu în ultimul rând, în cazul în care contractul de credit din data de 23 august 2011

se pretinde a fi o „înșelătorie”, nimic nu împiedică ca partea cointeresată să ceară pe cale

civilă declararea nulității acestuia, potrivit prevederilor art. 220 Cod civil, pentru unul din

motivele relevante (ex. eroare, doi, violență, etc), cu repunerea părților în situația inițială.

În concluzie, comportamentul lui Volneanschi L. nu este pasibil de răspundere

penală nici într-o formă.

La caz, nu a fost respectat principiului legalității incriminării infracțiunii de

escrocherie prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal, pentru comiterea căreia a fost

declarat vinovat Volneanschi L., iar instanța a admis o interpretare extensivă defavorabilă

a legii penale, în mare măsură operând cu abuzuri de drept și interpretări eronate și

contrare legii penale. Fără o coroborare a probelor administrate, unele dintre care sunt

catalogate ca fiind neveridice, se pronunță o sentință ilegală, abuzivă, nefondată și

nemotivată.

Totodată, recurentul susține că, actele procesuale și alte documente financiar -

bancare reținute în sentință nu au fost examinate în cadrul cercetării judecătorești. În

sentință sunt reținute în calitate de probe:

- sesizarea depusă de către administratorul special al BC „Universalbank” SA, I.

Ropot, din 24 ianuarie 2014, prin care se solicită tragerea la răspundere penală a lui

Volneanschi L. (Sen., f.d. 10);

- procesul-verbal de ridicare a actelor din 4 aprilie 2012 (Sen., f. 10);

- cererea de acordare a creditului din 23 august 2011 (Sen., f. 10-11);

- certificatul de salariu eliberat lui Volneanschi L. din 23 august 2011 (Sen., f. 11);

- copia hotărârii administrației SC „ELAT” SA din 22 august 2011 (Sen., f. 11);

- acordul scris eliberat de către subiectul creditorului Volneanschi L., prin care a

consimțit, prezentând acordul său de a prezenta informații despre obligațiunile și

creanțele financiare, care decurg din contractele de credit, de la „Biroul de credit” SRL

(Sen., f. 11);

- raportul de credit al lui Volneanschi L. (Sen., f. 11);

- interpelarea din 23 august 2011 a serviciului juridic al BC «UNIVERSALBANK»

SA (Sen., f. 11);

- încheierea serviciului juridic din cadrul BC „Universalbank” SA din 23 august

2011, prin care s-a concluzionat că actele sunt suficiente pentru a întocmi contractul de

ipotecă;

- concluzia ofițerului de credite despre posibilitatea de creditare din 23 august

2011 (Sen., f. 12);

8

- extrasul ședinței Comitetului de credit al BC „Universalbank” SA din 23 august

2011 (Sen., f. 12);

- extrasul ședinței cârmuirii BC „Universalbank” SA din 23 august 2011 (Sen., f.

12);

- contractul de credit nr. 334211-LF din 23 august 2011(Sen., f. 12);

- ordinul de încasare a numerarului nr. 47968 din 23 august 2011 (Sen., f. 12);

- cererea lui Volneanschi L. din 23 august 2011 privind eliberarea sumei de 2 575

000 lei cash - la 23 august 2011 (Sen., f. 12);

- dispoziția emisă de către conducătorul BC „Universalbank” SA, semnată și de

secția de credite, prin care s-a dispus eliberarea lui Volneanschi L. a sumei de 2 575 000

lei (Sen., f. 12);

- ordin de eliberare a numerarului nr. 96210 din 23 august 2011 (Sen., f. 13);

- raport de expertiză grafologică nr. 251 din 05-07 mai 2012 (Sen., f. 13);

- raport de expertiză grafologică nr. 313 din 08 mai 2012 (Sen., f. 13).

În conformitate cu cerințele art. 373 alin. (2) și (3) Cod procedură penală, procesele-

verbale ale acțiunilor procesuale, precum și documentele anexate la dosar pot fi citite,

integral sau parțial, de către partea care a cerut cercetarea lor sau de către președintele

ședinței de judecată. Potrivit art. 336 alin. (1) Cod procedură penală, la judecarea cauzei

în primă instanță și în instanța de apel, desfășurarea ședinței de judecată se consemnează

în procesul-verbal întocmit de grefier. Conform art. 336 alin. (3) pct. 6) - 8) Cod

procedură penală, procesul-verbal al ședinței de judecată trebuie să cuprindă: [...] -

consemnarea tuturor acțiunilor instanței în ordinea în care ele s-au desfășurat; - cererile și

demersurile formulate de părți și de ceilalți participanți la proces; - documentele și alte

probe care au fost cercetate în ședința de judecată.

În procesul-verbal al ședințelor de judecată desfășurate în cadrul Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani, în această cauză penală nu se regăsește nici o mențiune despre

cercetarea materialelor dosarului: procese-verbale și alte documente. Potrivit procesului-

verbal al ședințelor de judecată, în calitate de probe au fost administrate și consemnate

numai declarațiile martorilor și a fost reprodusă înregistrarea audio de pe site-ul

www.crimemoldova.com.

În cadrul ședinței preliminare din 22 iulie 2013, acuzatorul de stat nu a prezentat

instanței și părților o listă a probelor în acuzare, deși aceasta este o cerință obligatorie

prevăzută de art. 347 Cod procedură penală.

După cum rezultă din conținutul procesului-verbal al ședințelor de judecată, în

cadrul cercetării judecătorești nu a intervenit cererea din partea procurorului privind

cercetarea documentelor consemnate în sentință (sentința, fila 10),

Astfel, instanța de fond a avantajat partea acuzării în mod tendențios, fără a fi

sesizată cu cererea respectivă, din oficiu reținând mai multe acte procesuale și documente

în calitate de probe, care ar dovedi vinovăția inculpatului, neglijând prevederile art. 24

alin. (2) Cod procedură penală, care prevede că instanța judecătorească nu este organ de

urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte

interese decât interesele legii.

9

La capitolul invocării în cererea de apel a faptului că în materialele dosarului sunt

prezente numai în copii (lipsind originalul) unele acte reținute la f. 10-12 a sentinței în

calitate de probe în acuzare. Acestea fiind: certificatul de salariu din 23.08.2011;

concluzia ofițerului de creditare despre posibilitatea de creditare din 23.08.2011; extrasul

ședinței Cârmuirii BC „Universalbank” SA din 23.08.2011.

Autenticitatea acestor documente nu a fost confirmată nici de organul de urmărire

penală și nici de instanța de judecată. Punerea la baza sentinței a copiilor unor acte a

afectat, în mod direct, echitatea procesului și violarea art. 6 par. 1 și 3 (d) CEDO.

Or, deși a invocat acest capăt de cerere în decizia sa, Curtea de Apel Chișinău așa și

nu a motivat argumentele prezentate în cererea de apel, acestea fiind trecute

completamente cu vederea.

Nu în ultimul rând, a fost ignorat argumentul privind încălcarea drepturilor lui

Volneanschi L. în ceea ce ține de faptul că sentința nu a fost tradusă în limba pe care o

posedă inculpatul - limba rusă. De fapt, nici decizia Curții de Apel Chișinău nu a fost

tradusă în limba rusă lui Volneanschi L., pentru a-i oferi posibilitatea de a se expune

asupra motivelor invocate în decizie. Or, s-a invocat faptul că Volneanschi L. este

vorbitor de limba rusă și nu cunoaște limba română, iar pe parcursul procesului judiciar a

fost asistat de un interpret. Ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriul în acest

dosar au fost traduse în limba rusă, iar sentința primei instanțe și decizia Curții de Apel

nu au fost traduse.

Art. 6 par. 3 lit. e) CEDO statuează că orice persoană are, mai ales, dreptul să fie

informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit,

despre natura și cauza acuzației aduse împotriva sa.

Mai mult, jurisprudența în materie penală a CtEDO interpretează acest drept nu

numai în cazul declarațiilor orale în ședința de judecată, ci și în cazul înscrisurilor aflate

la dosarul cauzei, al celor privitoare la urmărirea penală, precum și al hotărârilor

pronunțate în cauză (Cauza Brizicek vs Italia) Volneanschi L. a fost pus în imposibilitatea

de a depune apel și recurs motivat, în lipsa traducerilor sentinței și deciziei Curții de Apel

Chișinău. Or, inculpatul este, de asemenea, titular al dreptului de a ataca sentința cu apel

și recurs, în conformitate cu prevederile art. 400 alin. (1) Cod procedură penală.

În drept, recurentul își întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8),

9), 12) din Codul de procedură penală.

procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de partea apărării

menționând că acestea urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

care se confirmă că inculpatul Volneanschi L. a decedat la 25 noiembrie 2018, în or. Ber

Yakov, Israel.

la concluzia că acesta urmează a fi admis, din alte considerente decât cele formulate de

recurent în cerere.

10

În drept, soluția instanței de recurs se fundamentează pe prevederile art. 435 alin.

(1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală, potrivit cărora, judecând recursul instanța este

în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârilor judecătorești și încetarea procesului

penal, dacă constată că a intervenit decesul inculpatului.

Potrivit cererii de recurs ordinar declarate de apărătorul inculpatului, Colegiul

constată că recurentul semnalează mai multe erori procesuale, menționând că acestea se

subscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 9), 12) din Codul de

procedură penală și solicitând casarea sentinței și deciziei instanței de apel, cu dispunerea

achitării și reabilitării inculpatului.

Totodată, Colegiul Penal constată că, la 18 februarie 2019, la cererea de recurs au

mai fost anexate un set de acte, prin care avocatul Munteanu V. i-a comunicat Curții

Supreme de Justiție despre faptul că inculpatul Volneanschi L. a decedat la 25 noiembrie

2018, în or. Ber Yakov, Israel, anexând în acest sens o copie a certificatului de deces,

tradus din limba ebraică și autentificat notarial.

În atare circumstanțe, Colegiul Penal lărgit, bazându-se pe statuările jurisprudențiale

pertinente ale Curții Europene a Drepturilor Omului, în particular avându-se în vedere

cauza Grădinar vs Republica Moldova, hotărârea din 08 aprilie 2008, ține să menționeze

că, Curtea pronunțându-se asupra acestei cauze, a consemnat, cu titlu de principiu că, are

rezerve serioase față de un sistem de drept care permite judecarea și condamnarea

persoanelor decedate, având în vedere imposibilitatea evidentă a unor astfel de persoane

de a se apăra. În aceiași cauză, inter alia, Curtea a relevat despre faptul că, continuarea

post-mortem a procesului penal și constatarea vinovăției sau nevinovăției decedatului de

comiterea infracțiunii incriminate acestuia prin rechizitoriu este inechitabilă și

incompatibilă cu ansamblul de garanții acordate de art. 6 din Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, deoarece la momentul decesului acesta

a beneficiat de prezumția de nevinovăție, iar în consecința decesului, el a fost decăzut din

posibilitatea exercitării dreptului la apărare.

În același sens, se menționează că, în dispoziția art. 427 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală este stipulat expres că, și la etapa recursului ordinar, procesul penal

urmează a fi încetat, dacă persoana condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv

pentru aceeași faptă sau există o cauză de înlăturare a răspunderii penale, sau aplicarea

pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie, a intervenit

decesul inculpatului ori a intervenit împăcarea părților în cazul prevăzut de lege.

Din cele relatate, rezultă că, în atare situație de drept, acțiunea penală se stinge și,

odată cu ea, încetează și procesul penal. În acest sens, urmează a se avea în vedere că

acțiunea penală este personală, iar în caz de deces al făptuitorului, dispare subiectul activ

al acțiunii, astfel că organele judiciare nu pot adopta decât soluția de încetare a procesului

penal. Altfel spus, odată ce făptuitorul a decedat, apare ca lipsită de fundament juridic

orice continuare a procesului penal, pentru că o acțiune penală nu se mai poate exercita

față de un subiect care nu mai există.

De asemenea, Curtea Europeană în hotărârea sa din 29 august 1997, în cauza A.P.,

M.P. et T.P. vs Suisse, a menționat că: „… răspunderea penală încetează odată cu

11

moartea autorului infracțiunii și a succede culpabilității defunctului nu este compatibil

cu normele justiției penale într-o societate guvernată de preemțiunea dreptului”.

Pentru toate considerentele expuse supra, Colegiul Penal lărgit conchide asupra

soluției de admitere a recursului ordinar declarat de avocatul Munteanu V. și,

conducându-se de prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b) Cod de procedură penală în

coroborare cu cele din art. 391 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, de a dispune

încetarea procesului penal în privința lui Volneanschi L., întrucât a survenit decesul

ultimului.

Colegiul Penal lărgit

D E C I D E:

Se admite recursul ordinar declarat de avocatul Victor Munteanu în numele

inculpatului, se casează integral sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 16

martie 2017 și decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2018,

în cauza penală privindu-l pe Volneanschi Leonid XXXXX, cu încetarea procesului penal

intentat în privința acestuia în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, în legătură cu

intervenirea decesului inculpatului.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 februarie 2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

Judecător Ghervas Maria

Judecător Mardari Dumitru

12