1ra-720/2019 — art. 187 alin. 2 lit. d, e CP

1ra-720/2019 — art. 187 alin. 2 lit. d, e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-720/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

9 aprilie 2019 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

Ghervas Maria

Mardari Dumitru

judecând, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Gheorghița

Igor în numele inculpatului, prin care se solicită casarea parțială a sentinței Judecătoriei

Ungheni din 13 septembrie 2018 și a deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din

4 decembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe

COLȚ Vitalie XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.09.2018 – 13.09.2018;

Instanța de apel: 15.10.2018 – 04.12.2018;

Instanța de recurs: 21.02.2019 – 09.04.2019.

c o n s t a t ă:

cu art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, Colț V. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. d) și e)

Cod penal la 4 ani închisoare, cu amendă în mărime de 750 unități convenționale, ceea ce

constituie 15000 lei, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

„Colț V. la 6 iulie 2011, în jurul orei 100, urmărind scopul sustragerii în mod deschis a

bunurilor altei persoane, aplicând violența nepericuloasă pentru viața și sănătatea

persoanei, a pătruns în odaia operatorului din salonul de jocuri de noroc de pe XXXXX, ce

aparține SRL „Play Mania” și i-a aplicat o lovitură cu piciorul în regiunea feței lui

Bandalac E., în rezultatul căreia ultima s-a lovit cu capul de perete, cauzându-i astfel dureri

fizice, după care Colț V. a sustras în mod deschis aparatul de casă în valoare de 2400 lei și a

fugit. Drept rezultat, părții vătămate i-a fost cauzată o daună materială neconsiderabilă.”

Pe baza stării de fapt expuse supra, instanța a reținut că acțiunile lui Colț V. se

încadrează juridic în baza art. 187 alin. (2) lit. d) și e) din Codul penal – jaful, adică

sustragerea în mod deschis a bunurilor altei persoane, comisă prin pătrundere în încăpere,

cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața și sănătatea persoanei.

În ședința de judecată a primei instanțe inculpatul Colț V. a declarat personal, prin

1

înscris autentic, că recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și solicită ca

judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

nesolicitând administrarea de noi probe, potrivit prevederilor art. 3641 Cod de procedură

penală (f.d. 170).

art. 401-402 Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către avocatul Gheorghița Ig.

în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu

aplicarea față de Colț V. a prevederilor art. 90 din Codul penal.

În motivarea cererii, apelantul a indicat următoarele argumente:

- în opinia lui pedeapsa stabilită inculpatului este prea aspră;

- Colț V. a recunoscut vina integral la faza de urmărire penală a încheiat acord de

recunoaștere a vinovăției, se căiește sincer de cele săvârșite, consideră că instanța de judecată

trebuia să aprecieze gradul de influență al circumstanțelor atenuante asupra pedepsei penale,

atât în baza criteriului cantitativ, cât și a celui calitativ. Instanța urma să țină cont de faptul că

legea nu interzice aplicarea prevederilor art. 79 și art. 90 Cod penal față de inculpat;

- prima instanță nu a ținut cont pe deplin de criteriile generale de individualizare a

pedepsei incorect ajungând la concluzia despre neaplicarea prevederilor art. 90 Cod penal

față de Colț V.;

- instanța a aplicat o pedeapsă prea aspră în privința lui Colț V., astfel fiind vădit omis

scopul pedepsei penale, or prin recunoașterea vinovăției integrale de către inculpat, căința și

regretul profund al acestuia în urma celor comise denotă faptul conștientizării faptei și

dorinței de corectare.

respins, ca nefondat, apelul declarat de avocatul Gheorghița Ig. în numele inculpatului, cu

menținerea sentinței contestate fără careva modificări.

și individualizarea pedepsei instanța de fond conducându-se de prevederile art. 76 - 77 Cod

penal, a stabilit că lipsesc careva circumstanțe agravante, reținând ca circumstanță atenuantă

- căința sinceră. Totodată, instanța a ținut cont de personalitatea inculpatului, care la locul de

trai se caracterizează satisfăcător, anterior a fost condamnat de mai multe ori, continuă să

săvârșească infracțiuni, astfel aplicând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, corect s-a concluzionat că corectarea și reeducarea lui Colț V. este posibilă doar în

condițiile izolării acestuia de societate cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare și

cu aplicarea amenzii.

Instanța de apel a constatat că, instanța de fond just a individualizat pedeapsa în baza

art. 7, 75 Cod penal, și totodată, corect a aplicat pedeapsa sub formă de închisoare, cu

amendă, care este una echitabilă și proporțională infracțiunii comise de Colț V., ținând cont

de gradul de pericol al infracțiunii, care face parte din categoria celor grave, de personalitatea

inculpatului, care nu se află la evidența medicului narcolog și/sau psihiatru, la locul de trai se

caracterizează satisfăcător, de prezența unei circumstanțe atenuante, de faptul că a recunoscut

vinovăția și a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, nu este la prima abatere

de la Legea penală, ori dânsul anterior a fost judecat, fiindu-i stabilite pedepse alternative sub

formă de muncă neremunerată sau amendă, nu și-a schimbat atitudinea față de valorile

ocrotite de legea penală, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

2

reeducării inculpatului, astfel asigurând realizarea scopului pedepsei penale de restabilire a

echității sociale și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Instanța de apel a considerat că este nejustificată solicitarea apelantului privind

stabilirea unei pedepse penale mai blânde, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în

privința inculpatului, deoarece prima instanță a motivat concluzia despre necesitatea aplicării

inculpatului a pedepsei cu închisoarea, ori o pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o

pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Mai mult, raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la origine

persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de

manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față de

infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul

descoperirii ei, conduita bună a infractorului; străduința depusă pentru a înlătura rezultatul

infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

La caz, instanța de apel a reținut că condițiile necesare pentru a fi aplicată instituția

suspendării condiționate a executării pedepsei nu sunt întrunite. Cu atât mai mult că

circumstanțele menționate de apărător au servit la: micșorarea pedepsei aplicate inculpatului,

astfel prima instanță la emiterea sentinței a ținut cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, care stipulează că în caz de aplicare a pedepsei închisorii inculpatul

beneficiază de reducerea cu 1/3 din maximul și din minimul prevăzut de sancțiunea normei

de incriminare, fiind stabilite noile limite cu care trebuie să opereze instanța la stabilirea

pedepsei.

Totodată, s-a reținut că pedeapsa stabilită inculpatului este în corespundere și cu regula

nr. 6 din Recomandarea nr. R(92)16 a Comitetului de miniștri către statele membre

referitoare la regulile europene asupra sancțiunilor aplicate în comunitate, adoptată de

Comitetul de Miniștri la 19 octombrie 1992, cu ocazia celei de a 482-a reuniune a

Delegațiilor de Miniștri, potrivit căreia: „natura și durata sancțiunilor și măsurilor aplicate

în comunitate trebuie de asemenea să fie proporțională cu gravitatea infracțiunii pentru care

un delincvent a fost condamnat sau o persoană este inculpată, cât și cu situația personală a

acestuia ținând cont de circumstanțele săvârșirii infracțiunii”.

Din considerentele arătate, instanța de apel a concluzionat că pedeapsa aplicată

inculpatului de către prima instanță își va atinge scopul de corectare și reeducare a

inculpatului Colț V., care va duce la conștientizarea de către inculpat a celor comise, cu

atragerea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul său, atitudinea față de membrii

societății, patrimoniul persoanei, viața și integritatea corporală a acestora.

pedepsei, avocatul Gheorghița Ig. acționând în numele inculpatului, contestă cu recurs

ordinar hotărârile respective solicitând casarea parțială a acestora și aplicarea față de Colț V.

a prevederilor art. 90 Cod penal.

În esență, avocatul menționează în cererea de recurs aceleași argumente ca și în cererea

de apel, pledând că instanțele de fond i-au aplicat inculpatului o pedeapsă prea aspră, raportat

la faptele comise de acesta. La stabilirea pedepsei atât prima instanță, cât și instanța de apel

urma să se călăuzească de prevederile art. 75 Cod penal, potrivit cărora persoanei

3

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate de sancțiunea normei de incriminare și în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului.

Totodată, recurentul evidențiază că instanțele nu sunt în drept să rețină în favoarea

inculpatului careva circumstanțe agravante, dacă acestea nu i-au fost imputate prin

rechizitoriu.

De asemenea, recurentul susține că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la

consecințe contrare scopului urmărit. În acest sens, Curtea Europeană în jurisprudența sa, s-a

pronunțat în favoarea folosirii măsurilor neprivative de libertate (cauza Varga și alții vs.

Ungaria, hotărârea din 10 martie 2015, 104; cauza Norbert Sikorski vs. Polonia, hotărârea

din 22 octombrie 2009), statuând că trebuie să se ia în considerare alternativele disponibile

detenției, și nu aplicarea automată a pedepsei închisorii (cauza Kyprianou vs. Cipru,

hotărârea din 15 decembrie 2005). Or, o pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative

prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

În subsidiar, în cererea de recurs, avocatul Gheorghița Ig. menționează că, în cazuri

similare celor din speță, în mai multe decizii ale Curții Supreme de Justiție în privința

inculpaților le-a fost aplicat art. 90 Cod penal.

În drept, recurentul își întemeiază cererea pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală.

procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar declarat de partea

apărării, menționând că la individualizarea pedepsei instanțele de fond nu au admis nici o

eroare de drept, din aceste considerente recursul urmează a fi respins.

concluzia că acesta urmează a fi admis, inclusiv din alte considerente decât cele avansate de

recurent.

Pornind de la aceea că obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat la analiza

chestiunilor de drept, respectiv rațiunea și finalitatea exercitării acestei căi de atac, se rezumă

la înlăturarea erorilor de drept admise de instanța ierarhic inferioară, la etapa precedentă de

judecare a cauzei, regulă stipulată și în art. 434 Cod de procedură penală.

În concordanță cu dispoziția art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt

asupra cărora trebuie să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit instanței de

apel, cuprind următoarele aspecte: dacă fapta reținută a fost săvârșită ori nu, dacă fapta a

fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, dacă există circumstanțe

atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală. În ceea ce privește chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze

instanța de apel, acestea se referă la: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just,

dacă normele de drept procesual sau penal au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile

nominalizate supra, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu dispunerea

rejudecării cauzei.

4

Soluția instanței de recurs adoptată pe marginea acestei cauze, în drept, se întemeiază

pe dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit căreia, judecând

recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea parțială a hotărârii atacate, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în partea stabilirii pedepsei, în cazul în care esența

erorii judiciare admise poate fi înlăturată de către instanța de recurs la această etapă a

procedurii, fără a agrava situația inculpatului.

Rezultând din conținutul cererii de recurs, se constată că apărătorul Gheorghița Ig, care

acționează în interesele inculpatului, invocând temeiurile de casare prevăzute de art. 427 alin.

(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, pledează pentru desființarea parțială a sentinței și

deciziei instanței de apel, în partea stabilirii pedepsei, cu adoptarea unei noi hotărâri și

dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii stabilite inculpatului Colț

V. prin prisma art. 90 Cod penal. De facto, recurentul semnalează în cererea de recurs

aceleași argumente expuse anterior și în cererea de apel, exprimându-și dezacordul cu

neaplicarea art. 90 Cod penal față de inculpat.

Cu toate că argumentele invocate de recurent, per se sunt catalogate de Colegiu ca

admisibile, totuși solicitarea de a fi aplicat art. 90 Cod penal față de inculpat urmează a fi

respinsă. În această parte instanța de recurs se raliază statuărilor din sentință și din decizia

recurată, fiind ferm convinsă că o atare modalitate de individualizare a executării pedepsei

stabilite față de inculpat își va atinge scopul aplicării pedepsei penale exclamat de legislator

în art. 61 Cod penal, de restabilire a echității sociale, corectare a infractorului, prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. Or, ca măsură de

constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în

ceea ce privește comportamentul făptuitorului, iar Colț V. anterior a dat dovadă de

desconsiderare totală a prevederilor legii, fiind în repetate rânduri condamnat pentru

comiterea altor infracțiuni.

În același timp, se notează că, partea apărării este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor reținute în sarcina

inculpatului, respectiv în această parte Colegiul Penal lărgit nu se va expune, menținând

integral soluția instanțelor ierarhic inferioare.

Prin urmare, exceptând că baza factologică și încadrarea juridică a faptei au fost corect

reținute de instanțele de fond, actul judecătoresc al acestora prezintă deficiențe datorită

procedurii de individualizare a pedepsei, eroare de drept ce urmează a fi remediată de

instanța de recurs în prezenta procedură, fără ca prin aceasta să se agraveze situația

inculpatului.

Or, la stabilirea pedepsei, de fiecare dată, instanțele urmează să se ghideze de

prevederile exhaustive ale art. 8 din Codul penal, potrivit cărora caracterul infracțional al

faptei și pedeapsa pentru aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul

săvârșirii infracțiunii. Totodată, fiind relevante speței și dispozițiile conținute în art. 10 Cod

penal, potrivit cărora legea penală care înlătură caracterul infracțional al faptei, care ușurează

pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect

retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au săvârșit faptele respective până la

intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa ori care

au executat pedeapsa, dar au antecedente penale.

5

La caz, atât prima instanță, cât și cea de apel nu au ținut seama de faptul că,

infracțiunea imputată prin rechizitoriu inculpatului a fost comisă de Colț V. la 6 iulie 2011,

adică la stabilirea pedepsei în baza art. 187 alin. (2) Cod penal, instanțele urmau să opereze

cu limitele sancțiunii acestei norme în redacția Codului penal din 2011, ceea ce instanțele au

eșuat să realizeze.

În contextul celor expuse, Colegiul Penal lărgit devine competent să cenzureze puterea

discreționară a instanțelor ierarhic inferioare în privința modalității de individualizare a

pedepsei penale aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunii de jaf.

Pentru a statua asupra acestei concluzii, instanța de recurs, pornește de la aceea că,

rolul punitiv și de coerciție în privința infractorilor este exercitat de stat prin sistemul de

pedepse reglementate de legea penală. Eficiența acestor pedepse se apreciază în dependență

de gradul în care a fost atins scopul pedepsei și în funcție de impactul exercitat asupra

infractorului, în particular, și a întregii societății, în general. Orice pedeapsă are drept

obiectiv aplicarea unui tratament sancționator infractorului, pentru prevenirea săvârșirii unor

noi infracțiuni, ceea ce presupune o individualizare adecvată a reacției sociale la faptele

prejudiciabile prescrise de legea penală.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor

elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în

limitele prevăzute de sancțiunea articolului incriminat inculpatului, la caz, fiind incident art.

187 alin. (2) Cod penal. Totodată, categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi

stabilit inculpatului se apreciază în dependență de circumstanțele atenuante și agravante

existente în dosar, prevăzute de art. 76 – 77 Cod penal, precum și efectele acestora prescrise

în art. 78 Cod penal.

Prin urmare, revenind la circumstanțele concrete ale cauzei, Colegiul evidențiază că,

Colț V., prin acțiunile sale ilegale a comis infracțiunea de jaf, pentru care prima instanță l-a

condamnat, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la

închisoare pe un termen de 4 ani, cu aplicarea amenzii în mărime de 750 unități

convenționale și cu stabilirea executării pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În pct. 21 - 22 din sentință este expus calculul de care a făcut uz instanța pentru a

ajunge la concluzia de mai sus, menționând în acest sens următoarele: „Art. 187 alin. ( 2) -

jaful ... se pedepsește cu închisoare de la 5 la 7 ani, cu (sau fără) amendă în mărime de la

500 la 1000 unități convenționale (în redacția legii la momentul comiterii infracțiunii).

dat, se stabilește noua limită minimă și maximă de pedeapsă sub formă de închisoare ... care

este:

- pentru infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. d), e) Cod penal de la 3 ani și 4

luni la 4 ani și 8 luni.”

După cum se învederează din textul sentinței prima instanță deși a făcut mențiunea că

aplică sancțiunea de la art. 187 alin. (2) Cod penal în redacția legii la momentul comiterii

infracțiunii, totuși nu a ținut seama de aceste prevederi. Nici instanța de apel, verificând

legalitatea sentinței la sesizarea apărătorului inculpatului, nu a constatat eroarea admisă de

prima instanță și a menținut calculul pedepsei efectuat de aceasta și cuantumul final stabilit

în privința inculpatului.

6

Astfel, după cum a fost menționat supra, pentru justa efectuare a operațiunii de

individualizarea a pedepsei aplicate inculpatului, este imperios de a ține seama de limitele

acesteia la momentul comiterii infracțiunii.

La momentul comiterii infracțiunii, sancțiunea art. 187 alin. (2) Cod penal prevedea

închisoarea de la 3 la 6 ani. Pentru a verifica dacă în urma modificărilor operate în legislație

în intervalul de timp cuprins între data comiterii infracțiunii și data pronunțării sentinței, a

apărut o situație mai favorabilă inculpatului, urmează a fi consultată Legea pentru

modificarea Codului penal al Republicii Moldova nr. 119 din 23 mai 2013 (în vigoare din

21.06.2013)//Monitorul Oficial nr.130-134, art.423 din 21.06.2013, potrivit căreia în

sancțiunea alineatului (2), textul „de la 3 la 6 ani” a fost înlocuit cu textul „de la 5 la 7 ani”.

De aici rezultă că sancțiunea prescrisă de legislator pentru art. 187 alin. (2) Cod penal, în

redacția din 2013, îi agravează situația inculpatului.

Cauza a fost judecată în procedura simplificată, adică îi sunt incidente stipulările din

alin. (8) al art. 3641 din Codul de procedură penală, potrivit cărora inculpatul care a

recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către instanță

prin încheiere, beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege în cazul pedepsei cu închisoarea.

Noile limite speciale ale pedepsei sub formă de închisoare ce erau pasibile aplicării

inculpatului, reieșind din dispoziția alin. (8) al art. 3641 din Codul de procedură, se

cuprindeau între 2 ani și 4 ani închisoare.

Prima instanță, notând că noua limită minimă și maximă de pedeapsă sub formă de

închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. d), e) Cod penal, ce urmează

a fi aplicată inculpatului, se cuprinde între limitele de la 3 ani și 4 luni până la 4 ani și 8 luni,

i-a stabilit inculpatului în primul rând o pedeapsă neprevăzută de norma de incriminare, în

redacția legii din momentul comiterii infracțiunii și în al doilea rând i-a agravat neîntemeiat

situația inculpatului.

Din atare considerente, Colegiul Penal lărgit conchide asupra admiterii recursului

ordinar declarat de avocatul Gheorghița Ig. în numele inculpatului Colț V. și casarea parțială

a sentinței Judecătoriei Ungheni din 13 septembrie 2018 și a deciziei Colegiului Penal al

Curții de Apel Chișinău din 4 decembrie 2018, în partea stabilirii pedepsei, cu rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit căreia lui Colț V., recunoscut

vinovat în baza art. 187 alin. (2) lit. d), e) Cod penal, i se aplică pedeapsa de 2 ani închisoare,

cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

În subsidiar, se relevă că termenul începerii executării pedepsei cu închisoarea stabilit

inculpatului urmează a fi calculat din data pronunțării prezentei decizii, cu includerea în

acest termen a duratei aflării lui Colț V. în stare de arest din 14 august 2018 până la 9 aprilie

2019.

Având în vedere cele expuse, Colegiul accentuează că reeducarea inculpatului în

spiritul respectării valorilor apărate de legea penală nu este posibilă decât prin menținerea

pedepsei cu închisoarea, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare a

acesteia.

Din alt punct de vedere, se remarcă faptul că, procedând la această formă de

individualizare a executării pedepsei Colegiul a respins implicit cererea apărătorului de

7

aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal față de inculpat, considerând că numai astfel se

poate ajunge la schimbarea atitudinii acestuia față de valorile legii penale pe care Colț V. le-a

nesocotit în repetate rânduri, prin fapta comisă. Raționamentele instanței de recurs care au

condus la adoptarea unei atare soluții, sunt fondate pe circumstanțele incidente acestei cauze,

mai exact, la stabilirea pedepsei în privința inculpatului s-a ținut seama că, prin rechizitoriu

careva circumstanțe de natură să-i agraveze răspunderea inculpatului nu au fost stabilite, dar

în baza art. 76 Cod penal, s-a reținut în calitate de circumstanță atenuantă – recunoașterea

vinovăției, inculpatul, la locul de trai se caracterizează satisfăcător și în prima instanță a

manifestat căință sinceră față de cele comise.

Toate cele consemnate supra, au determinat instanța de recurs să intervină în sentința și

decizia instanței de apel, prin casarea lor parțială și să adopte prezenta soluție pe caz.

Penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Gheorghița Igor în numele inculpatului

Colț Vitalie XXXXX, casează parțial sentința Judecătoriei Ungheni din 13 septembrie 2018

și decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 4 decembrie 2018, în partea

stabilirii pedepsei, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte,

după cum urmează:

Colț Vitalie XXXXX, recunoscut vinovat în baza art. 187 alin. (2) lit. d), e) Cod penal,

i se aplică pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

semiînchis.

Termenul executării pedepsei cu închisoarea stabilit inculpatului urmează a fi calculat

din data pronunțării prezentei decizii, cu includerea în acest termen a duratei aflării lui Colț

Vitalie în stare de arest din 14 august 2018 până la 9 aprilie 2019.

În rest, celelalte dispoziții ale hotărârilor se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 8 mai 2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

Judecător Ghervas Maria

Judecător Mardari Dumitru

8