1ra-113/2018 — art. 217/1 alin. 3 CP

Dosarul nr.1ra-113/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

23 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău Tăut Dorina, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 septembrie 2018, în

cauza penală privindu-l pe

Pahomi Nicolae XXXXX, născut la

XXXXXX, originar și domiciliat în s.

XXXXX, str. XXXXXX, r-nul XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.02.2018–04.05.2018;

Instanța de apel: 22.05.2018–04.09.2018;

Instanța de recurs: 23.11.2018 – 23.01.2019.

Asupra admisibilității recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

1.Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 04 mai 2018, examinată

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform procedurii prevăzute

de art.3641 Cod de procedură penală, Pahomi Nicolae a fost condamnat în baza art.2171

alin.(3) lit. f) Cod penal, la 3 ani și 8 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita

activitate legată de circulația legală a substanțelor narcotice și analoagelor lor pe un termen

de 5 ani.

În baza art.85 alin.(1) Cod penal, la pedeapsa numită a fost adăugată pedeapsa

neexecutată aplicată prin sentința nr.1-79/16 din 27.07.2016, fiindu-i stabilită pedeapsa

definitivă de 7 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea

de dreptul de a exercita activitate legată de circulația legală a substanțelor narcotice și

analoagelor lor pe un termen de 5 ani.

Cererea acuzatorului de stat privind încasarea de la N. Pahomi a cheltuielilor

judiciare în sumă de 1 680 lei în beneficiul statului s-a respins ca nefondată.

decembrie 2017, urmărind scopul procurării, păstrării, transportării precum și înstrăinării

drogurilor, a procurat în circumstanțe nestabilite și a păstrat la sine - în locuința sa, din s.

Lozova, r-nul Strășeni, cu scop de înstrăinare, droguri - masă vegetală uscată și mărunțită

(marijuană) și (rășină de canabis) în cantitate de 262,127 g., din care la 11.12.2017, fratele

C. Pahomi a transportat 66,078g de marijuană în mun. Chișinău, pe str. Calea Ieșilor în

parcul Alunelul și i-a predat-o, după care acesta a înstrăinat-o lui V. Botnaru, de la care a

1

fost ridicată de către colaboratorii de poliție ai Inspectoratului de Poliție Buiucani al DP

mun. Chișinău. Ulterior, conform raportului de expertiză nr.34/12/1-R-6639 din

14.12.2017, s-a stabilit, că masa vegetală uscată, de culoare verde, cu miros specific

puternic, ridicată de la cet. V. Botnani, din data de 11.12.2017, în rezultatul efectuării

măsurii speciale de investigații „achiziția de control” reprezintă marijuană și se atribuie la

categoria substanțelor stupefiante, cu masa totală de 66,078 grame. Conform raportului de

expertiză nr.34/12/1-R-6900 din 29.12.2017, s-a stabilit că masa vegetală ridicată la

20.12.2017, de la cet. N.Pahomi reprezintă marijuană și se atribuie la categoria substanțelor

stupefiante incluse în Tabelul I. „Substanțele stupefiante și substanțele psihotrope

neutilizate în scopuri medicale”. Lista nr.l „Substanțele stupefiante”, aprobată prin

Hotărârea Guvernului nr.1088 din 05.10.2004. Depunerile de substanță de culoare cafenie,

pe suprafața pereților interior ai fragmentului de butelie, reprezintă rășină de canabis care

se atribuie la categoria substanțelor stupefiante incluse în Tabelul I „Substanțele stupefiante

și substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicale” - Lista nr.l „Substanțele

stupefiante”, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr.1088 din 05.10.2004”. Masa substanței

stupefiante - rășină de canabis constituie 0,132 g. Masa totală a substanței stupefiante -

marijuană constituie 195,917 g (0,263 g +71,773 g + 102,042 g + 19,216 g +2,623 g).

parțială a acesteia în partea cheltuielilor de judecată și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, cu dispunerea încasării de la N. Pahomi în beneficiul

statului a sumei de 1 680 lei.

În argumentarea apelului s-a invocat, că suma cheltuită de stat în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesual penale într-o cauză penală în conformitate cu prevederile

art.art.227-229 Cod de procedură penală, urmează a fi achitate de către persoana care a fost

recunoscută vinovată. Consideră că instanța de fond neîntemeiat a respins solicitarea

acuzării privind încasarea sumei de 1 680 lei de la inculpat în beneficiul statului.

3.1 Apel împotriva sentinței a declarat și avocatul A. Tabarcea în numele

inculpatului, care a solicitat casarea parțială a acesteia în partea pedepsei stabilite și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui

N. Pahomi să i se aplice pedeapsa în baza art.2171 alin.(3) lit. f) Cod penal, 2 ani închisoare.

În baza art.85 alin.(1) Cod penal, prin adăugarea parțială a pedepsei neexecutate stabilite

prin sentința nr.1-79/16, a-i stabili definitiv pedeapsa 6 ani și 2 luni.

Conform art.901 alin. (1) Cod penal, prima parte a pedepsei cu închisoarea pe un

termen de 3 ani și 1 luni a fi executată în penitenciar de tip semiînchis, iar conform art. 901

alin. (3) Cod penal, executarea părții de pedeapsă cu închisoarea pe un termen de 3 ani și 1

lună să se suspende pe un termen de probațiune de 2 ani.

În argumentarea apelului s-au invocat următoarele:

- la stabilirea pedepsei instanța de fond nu a ținut cont pe deplin de toate

circumstanțele atenuante și anume recunoașterea vinei, căința sinceră și i-a stabilit

inculpatului o pedeapsă prea aspră;

- concluzia instanței precum că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă

doar prin izolarea acestuia de societate este eronată;

- circumstanțele atenuante stabilite în speță permit aplicarea în privința inculpatului

a prevederilor art.901 Cod penal;

-aflarea inculpatului N. Pahomi în custodia statului pe un termen de 3 ani și 1 lună,

este un termen rezonabil pentru a conștientiza caracterul acțiunilor sale, pentru corectarea

2

acestuia, precum și pentru restabilirea echității sociale, astfel că în speță este rațional ca

inculpatul să nu execute pedeapsa totală cu închisoarea pe un termen de 7 ani.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

judecată, instanța de apel a constatat că, la adoptarea sentinței, nu a fost admisă derogarea

de la normele procesual-penale relevante cauzei, soluția adoptată fiind una întemeiată și

corectă. În acest context, instanța de apel a menționat că dispunerea expertizei de către

organul de urmărire penală pentru efectuarea examinării chimice a substanțelor narcotice,

în urma pornirii urmăririi penale în speță, constituie acțiuni procesuale ce țin de

administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării.

Din acest considerent, instanța de apel a statuat că cheltuielile suportate în cadrul urmăririi

penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,

prin numirea efectuării expertizei judiciare, reprezintă cheltuieli judiciare ce sunt achitate

din bugetul statului.

Din motivele enunțate, instanța de apel a conchis că apelul procurorului urmează a fi

respins, ca nefondat.

Soluționând chestiunea referitoare la categoria, termenul și modul de executare a

pedepsei stabilite Colegiul penal a conchis, că instanța de fond la stabilirea pedepsei a ținut

cont pe deplin de prevederile art.art.7, 61, 75, 82 alin.(2) Cod penal și art.3641 alin.(8) Cod

de procedură penală, numindu-i lui N. Pahomi o pedeapsă echitabilă.

La acest capitol Colegiul a menționat, că din materialele cauzei rezultă că inculpatul

nu este la prima abatere, anterior acesta de mai multe ori a fost atras la răspundere penală

fiindu-i stabilite alte categorii de pedepse alternative, care însă nu și-au atins scopul.

Mai mult instanța de apel a mai remarcat că N. Pahomi a săvârșit prezenta infracțiune,

având antecedente penale nestinse, în stare de recidivă periculoasă.

La fel, Colegiul a conchis că prevederile art.901 Cod penal, nu sunt aplicabile

inculpatului, având în vedere circumstanțele cauzei și personalitatea vinovatului, fiind

rațional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu închisoare în penitenciar, or, infracțiunea

comisă de N. Pahomi face parte din categoria infracțiunilor grave, săvârșită în stare de

recidivă periculoasă, circumstanțe care în opinia instanței de apel, denotă faptul că

inculpatului deși a fost condamnat de mai multe ori, nu s-a corijat, ci din contra a avut un

comportament infracțional continuu.

acuzatorul de stat, care invocând prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală, solicită, casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt

complet de judecată.

În argumentarea soluției solicitate recurentul a invocat următoarele:

- decizia adoptată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar concluzia

privind neîncasarea cheltuielilor de judecată de la inculpat în beneficiul statului în sumă de

1680 lei este neargumentată;

- art.227 alin.(3) Cod de procedură penală, care prevede că „cheltuielile judiciare se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate”, este o normă

generală și nu obligă statul să suporte cheltuielile ci să le achite la momentul necesar pentru

a facilita operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa

termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces, însă

3

legislatorul a expus suficient de clar în art.229 Cod de procedură penală, obligativitatea

suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat.

- efectuarea cheltuielilor de judecată într-o cauză penală este provocată de săvârșirea

unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi penale și judecarea cauzei pentru

aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare, cheltuielile judiciare sunt imputabile

inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temei juridic fiind fapta

infracțională.

penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de

apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal reține că recurentul invocă temeiul pentru recurs prevăzut la pct.6)

alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazul când decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, solicitând

casarea hotărârii contestate în partea cheltuielilor judiciare cu pronunțarea unei noi hotărâri

în această parte.

În esență, recurentul critică decizia din considerentul că, în viziunea sa, instanța de

apel greșit a respins solicitarea din cererea de apel cu privire la încasarea din contul

inculpatului a sumei de 1 680 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, indicând că hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în această parte, însă Colegiul

penal constată că instanța de apel în partea descriptivă a deciziei și-a argumentat soluția

vis-a-vis de cerințele acuzatorului de stat ce tine de cheltuielile judiciare (f.d.117-139).

Astfel, invocând prevederile art. 227 și 229 alin.(1) Cod de procedură penală,

recurentul solicită încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizelor,

motivând că legea prevede ca inculpatul să suporte cheltuielile judiciare.

La cele invocate, instanța menționează, că aceste argumente ale recurentului sunt

neîntemeiate, deoarece dispozițiile art.143 alin.(1) Cod de procedură penală, prevăd că

expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor

enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate fi

stabilit adevărul în cauză.

Drept urmare celor nominalizate, se indică faptul că în cazurile când expertiza a fost

dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul

mijloacelor bănești a bugetului de stat.

Totodată, instanța remarcă că prin Legea nr.316 pentru modificarea și completarea

unor acte legislative din 22.12.2017, în vigoare din 09.02.2018, alin.(2) al art.143 Cod de

procedură penală a fost abrogat, însă aceasta nu are nici o aplicabilitate în speța dată,

deoarece expertiza judiciară efectuată la caz, a avut loc până la modificările parvenite și

anume la 29.12.2017.

Astfel, Colegiul penal consideră că instanța de apel în mod just și echitabil a stabilit

că cheltuielile judiciare solicitate de acuzatorul de stat în sumă totală de 1 680 lei pentru

efectuarea expertizei judiciare nr.34/12/1-R-6900 din 29.12.2017, în prezenta cauză

(f.d.105-112 vol. I), sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea

acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului.

4

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.art.414 -

419 Cod de procedură penală, iar temeiul invocat de recurent prevăzut în art.427 alin.(1)

pct. 6) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare din punctul de vedere al prezenței

erorii de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în decizia instanție de apel,

în sensul casării hotărârii judecătorești și prin urmare, se impune inadmisibilitatea

recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău Tăut Dorina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 04 septembrie 2018, în cauza penală privindu-l pe Pahomi Nicolae, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 februarie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Elena Cobzac

5