1ra-448/2019 — art. 326 alin. 1-1 CP

1ra-448/2019 — art. 326 alin. 1-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-448/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 februarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2018,

declarat de către inculpatul

Proca Pavel Xxxxx, născut la xxxxx, originar și domiciliat or.

Xxxxx str. Xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Proca

Pavel Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 326 alin. (11) Cod

penal, la amendă în mărime de 2.000 unități convenționale, ceea ce constituie suma

de 40.000 lei.

octombrie a anului 2016, aflându-se pe teritoriul mun. Chișinău, a promis lui

Corduban Alexandr, care pretindea că are influență asupra expertului psihiatru

Negruță Veronica, care activa în cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie din mun.

Chișinău, precum și asupra altor persoane publice din cadrul instituției menționate,

că-i va oferi și da 4000 euro (bani care potrivit cursului oficial al valutei naționale

stabilit de către Banca Națională a Moldovei pentru perioada indicată constituiau în

mediu 88.445,6 lei) pentru ca ultimul să determine persoanele menționate să decidă

asupra externării lui Proca P. din Spitalul Clinic de Psihiatrie mun. Chișinău, unde a

fost internat la data de 07.09.2016 la trimiterea Serviciului de Urgență Chișinău, și să

emită o concluzie favorabilă lui Proca P. vizând responsabilitatea penală a acestuia,

în scopul evitării răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

172 alin. (1) din Codul penal, investigate în cadrul cauzei penale nr. xxxxx începută

la 08.08.2016.

1

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri, prin care să-i fie numită o

pedeapsă mai blândă.

În motivarea apelului a invocat:

- instanța de apel nu a ținut cont de faptul că s-a aflat în arest preventiv de la

data de 16.05.2016-16.06.2016, o lună de zile, ceea ce constituie 100 unități

convenționale;

- din start s-a căit sincer și a recunoscut vina;

- infracțiunea de care a fost recunoscut vinovat face parte din categoria celor

ușoare, neavând circumstanțe agravante;

- instanța de apel urmează să-i includă în termenul de pedeapsă, perioada

aflării lui în stare de arest, ceea ce nu a fost realizat de către prima instanță și luând

în considerație celelalte aspecte să-i îmblânzească pedeapsa.

2018, a fost admis apelul declarat, fiind casată sentința în partea numirii pedepsei

amenzii pentru executare și pronunțată în această parte o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care a fost atenuată, conform

prevederilor art. 88 alin. (5) Cod penal, pedeapsa numită lui Proca P., ținându-se

cont de aflarea lui sub arestare preventivă de la 16 mai 2017 până la 15 iunie 2017 și

dispusă pentru executare pedeapsa amenzii în mărime de 1.900 unități

convenționale, adică 38.000 lei, în rest sentința a fost menținută.

pronunțarea sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și

de drept, just ajungând la concluzia că inculpatul Proca P. a săvârșit infracțiunea

imputată lui.

Totodată, instanța de apel a reținut că potrivit materialelor cauzei, inculpatul

Proca P., în cadrul examinării cauzei în instanța de fond a recunoscut săvârșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală (f. d. 89, vol. II), cauza fiind examinată în

instanța de fond în procedură simplificată, conform art. 3641 Cod de procedură

penală.

În viziunea instanței de apel, prima instanță la numirea felului și măsurii de

pedeapsă a ținut cont de unele circumstanțe reale și personale, cum ar fi: caracterul

și gradul de pericol social a infracțiunii, că infracțiunea a fost săvârșită intenționat,

conform prevederilor art. 16 Cod penal se referă la infracțiuni mai puțin grave.

Circumstanțe atenuate și agravante n-au fost reținute și ținând cont că, inculpatul

Proca P. a comis infracțiunea prevăzută de art. 326 alin. (11) Cod penal, în perioada

lunilor august-octombrie 2016, adică până la survenirea modificărilor din Legea nr.

207 din 29 iulie 2016 în vigoare la 07 noiembrie 2016, a considerat oportun de a aplica

Legea penală în vigoare la momentul comiterii faptei prejudiciabile de către inculpat

și potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i-a redus cu o pătrime din

pedeapsa amenzii, ținând cont de faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală.

2

Totuși, instanța de apel a menționat că la stabilirea pedepsei, prima instanță n-a

ținut cont de faptul că, inculpatul Proca P., în prezenta cauză penală s-a aflat în stare

de arest. Astfel, în privința lui, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

din 18 mai 2017 a fost aplicată măsura preventivă sub formă de arestare preventivă

pe un termen de 30 zile, cu evidența termenului din 16 mai 2017, ora 07:15 min (f. d.

51), iar prin ordonanța procurorului în Procuratura Anticorupție, Iachimovschi O.

din 15 iunie 2017, în privința lui Proca P. a fost aplicată măsura preventivă, obligarea

de a nu părăsi localitatea, pe un termen de 30 zile.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că instanța de fond, numindu-i pedeapsa

amenzii inculpatului, urma să-i atenueze pedeapsa stabilită, cu includerea perioadei

aflării lui în stare de arest preventiv or, conform art. 88 alin. (5) Codul penal

„Condamnatului care s-a aflat sub arest preventiv pînă la numirea cauzei spre

judecare, la stabilirea în calitate de pedeapsă principală a amenzii, a privării de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate, instanța de

judecată, ținînd cont de termenul aflării sub arest preventiv, îi atenuează pedeapsa

stabilită sau îl liberează complet de executarea acesteia”.

Instanța de apel, la stabilirea măsurii de pedeapsă, ținând cont și de prevederile

art. 64 alin. (5) Codul penal, potrivit căruia la înlocuirea pedepsei amenzii cu

închisoare, condamnatului i se calculează o lună de închisoare pentru 100 unități

convenționale, a considerat necesar de a admite apelul inculpatului, de a casa

sentința în partea numirii pedepsei amenzii pentru executare și de a pronunța în

această parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care îi va atenua, conform prevederilor art. 88 alin. (5) Cod penal, pedeapsa numită

lui Proca P., ținându-se cont de aflarea lui sub arestare preventivă de la 16 mai 2017

până la 15 iunie 2017 și va dispune pentru executare pedeapsa amenzii în mărime de

1900 unități convenționale, adică 38.000 lei.

prin care solicită casarea acesteia, cu îmblânzirea pedepsei, adică micșorarea

amenzii, totodată instanța să indice că legea îi permite achitarea amenzii în jumătate,

timp de 72 de ore, pentru executarea promptă și corectă a pedepsei.

În motivarea recursului invocă:

- instanța să țină cont că amenda a fost achitată în 72 de ore, din momentul

pronunțării dispozitivului deciziei, la data de 30. 10. 2018;

- reieșind din gravitatea infracțiunii săvârșite, care este una mai puțin gravă, i se

permite achitarea amenzii în 72 de ore, însă este deranjat de executorul judecătoresc,

ce ține de achitarea restului sumei amenzii, iar la prezentarea cecului nu a primit

răspuns;

- instanța de apel nu a ținut cont de faptul că, vina a recunoscut-o și a solicitat

examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură penală, aflându-se la libertate

nu s-a eschivat și s-a prezentat la prima solicitare a organelor de drept, a contribuit la

descoperirea infracțiunii;

- ținând cont de examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură penală,

se permite aplicarea pedepsei începând cu 1500 unități convenționale.

3

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând inadmisibilitatea acestuia, deoarece instanța de apel și-a motivat soluția în

partea pedepsei stabilite inculpatului, a ținut cont în deplină măsură de principiile

generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a

pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia, iar în final stabilindu-i o pedeapsă echitabilă.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Colegiul penal constată că inculpatul Proca P. în recurs contestă decizia

instanței de apel sub aspectul stabilirii pedepsei, solicitând aplicarea unei pedepse

mai blânde, astfel se atestă că acesta semnalează temeiul pentru recurs prevăzut la

pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că „hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și

de apel, în cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale”.

Din textul recursului, Colegiul penal atestă că, autorul nu contestă starea de

fapt stabilită de către instanța de apel și nici încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte, însă

recurentul critică hotărârea instanței de apel adoptată în partea stabilirii pedepsei

inculpatului.

Instanța de recurs consideră, că temeiul de casare invocat, nu este incident în

cauza dată, iar instanța de apel și-a motivat decizia, în conformitate cu prevederile art.

417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, care cuprinde temeiurile de fapt și de

drept ce au dus, la admiterea apelului declarat de inculpat, acordând deplină eficiență

și prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilită conform sancțiunii

articolului 326 alin. (11) Cod penal, ținând cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală, art. 88 alin. (5) Cod penal.

Prin urmare, în cazul săvârșirii unei infracțiuni instanța de judecată este singură

în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru

infractorul care a comis acea infracțiune, având deplina libertate de acțiune în

vederea realizării acestei operațiuni, ținând seama de regulile și principiile

prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în

cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

4

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea

specială.

De asemenea, Colegiul penal evidențiază, că inculpatul a recunoscut săvârșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu

prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, prin urmare prima instanță a admis

această solicitare și a examinat cauza în procedura simplificată în corespundere cu

prevederile legale.

În continuare, la aplicarea pedepsei inculpatului în privința căruia a fost

admisă procedura simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, instanța urmează să ia în considerare atât prevederile din alin. (8)

art. 3641 Cod de procedură penală, cât și prevederile art. 75-88 din Cod penal care

reglementează modalitatea individualizării pedepselor persoanelor condamnate.

În acest context, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută

vinovată de săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile

Părții Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641

Cod de procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată va ține cont de gravitate infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către

instanță prin încheiere, beneficiază de reducere cu o pătrime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege, în cazul pedepsei cu amendă.

În prezenta cauză supusă judecării, instanța de recurs reține că, sancțiunea art.

326 alin. (11) Cod penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul, prevede

pedeapsa cu amendă în mărime de la 2.000 la 3.000 unități convenționale sau cu

închisoare de până la 3 ani.

Prin urmare, în speța dată, în conformitate cu alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală, prin reducerea limitelor minime și maxime de pedeapsă cu o

pătrime, se stabilește noua limită minimă și maximă de pedeapsă sub formă de

amendă, care este de la 1.500 la 2.250 unități convenționale.

În prezenta cauză penală, Colegiul penal reține, că instanța de apel a ținut cont

de faptul că infracțiunea săvârșită de Proca P. face parte din categoria celor mai

puțin grave, ultimul a recunoscut vina, cauza fiind examinată în procedura

simplificată, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, nu au

fost constatate careva circumstanțe atenuante și agravante.

Conform art. 78 alin. (1) Cod penal, în cazul în care instanța de judecată

constată circumstanțe atenuante la săvârșirea infracțiunii, pedeapsa principală se

reduce sau se schimbă după cum urmează: b) dacă se aplică amenda, aceasta se

5

poate coborî până la limita de jos. La literele a) și b) alin. (1) art. 78 Cod penal, se

omite caracterul obligatoriu atenuării pedepsei principale, și se stabilește doar

dreptul instanței de judecată de a reduce pedeapsa.

Astfel, Colegiul penal atestă, că instanța de apel just la stabilirea pedepsei

inculpatului a ținut cont de toate circumstanțele cauzei și personalitatea

inculpatului, menționate și în cererea de recurs, totodată a luat în considerație și

faptul că, inculpatul în prezenta cauză s-a aflat în stare de arest, astfel prin încheierea

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 18 mai 2017 a fost aplicată măsura

preventivă sub formă de arestare preventivă pe un termen de 30 zile, cu evidența

termenului din 16 mai 2017, ora 07:15 min (f. d. 51), iar prin ordonanța procurorului

în Procuratura Anticorupție, Iachimovschi O. din 15 iunie 2017, în privința lui Proca

P. a fost aplicată măsura preventivă, obligarea de a nu părăsi localitatea, pe un

termen de 30 zile. Reieșind din cele expuse și ținând cont și de prevederile art. 88

alin. (5), 64 alin. (5) Cod penal, instanța de apel a redus pedeapsa sub formă de

amendă aplicată inculpatului până la 1.900 unități convenționale, fiind prerogativa

instanței de a stabili, cât de aproape de limita de jos trebuie să fie redusă pedeapsa.

Totodată, instanța de recurs atestă, că instanța de apel a aplicat inculpatului cea

mai blândă categorie de pedeapsă, și anume amenda, între limita minimă și maximă

prevăzută de art. 326 alin. (11) Cod penal, ținând cont și de prevederile art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală, totodată această instanță nefiind obligată să-i aplice

inculpatului limita minimă a pedepsei prevăzute cu amendă.

Astfel, în viziunea Colegiului penal pedeapsa stabilită de către instanța de apel

este în limitele legii, luând în considerație criteriile generale de individualizare

prevăzute în art. 75 Cod penal, nefiind constatate careva încălcări ale drepturilor

inculpatului, căruia i-a fost stabilită o pedeapsă echitabilă, iar pedeapsa sub formă

de amendă stabilită va duce la corectarea și reeducarea acestuia, luând în

considerație scopul pedepsei penale prevăzut în art. 61 Cod penal.

Mai mult ca atât, referitor la solicitarea recurentului, ca instanța să indice în

hotărâre că legea îi permite achitarea amenzii în jumătate, timp de 72 de ore, reieșind

din faptul că a săvârșit o infracțiunea mai puțin gravă, Colegiul penal menționează

că în conformitate cu prevederile art. 64 alin. (31) Cod penal, în cazul infracțiunilor

ușoare sau mai puțin grave, condamnatul este în drept să achite jumătate din

amenda stabilită dacă o plătește în cel mult 3 zile lucrătoare din momentul în care

hotărârea devine executorie. În acest caz, se consideră că sancțiunea amenzii este

executată integral.

Astfel, faptul că instanța de apel nu a indicat în decizie că, inculpatul Proca P.

este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plătește în cel mult 3 zile

lucrătoare din momentul în care hotărârea devine executorie, aceasta nu poate

răsturna soluția adoptată în prezenta speță, totodată ce ține de faptul că a achitat

amenda însă este deranjat de executorul judecătoresc, Colegiul penal reține că

chestiunile privind executarea hotărârilor judecătorești, se soluționează de către

instanța de judecată, în conformitate cu prevederile art. 469-471 Cod de procedură

penală.

6

În urma celor expuse, instanța de recurs constată că pedeapsa stabilită de

instanța de apel, amendă în mărime de 1.900 unități convenționale ce constituia la

momentul comiterii infracțiunii suma de 38.000 lei, stabilită în sarcina inculpatului,

cu reducere a 1/4 din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, în conformitate cu art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, în viziunea Colegiului a fost individualizată

corect și în așa fel încât persoana vinovată să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Totodată, conform ordinului de încasare a numerarului din 31 octombrie 2018

(f.d. 166 v. II), se atestă că inculpatul Proca P. a achitat jumătate din amenda stabilită

prin hotărârea instanței de apel din 30.10.2018, încadrându-se în termenul de 3 zile

lucrătoare din momentul în care hotărârea devine executorie, astfel la caz se

consideră că sancțiunea amenzii este executată integral de către inculpatul Proca P.

Prin urmare, pedeapsa stabilită inculpatului răspunde atât principiului

proporționalității, cât și scopului prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Astfel, Colegiul penal conchide că instanța de apel a ținut cont de prevederile

art. 7, 61, 75, 88 alin. (5) Cod penal și i-a stabilit corect inculpatului pedeapsa sub

formă de amendă în cuantumul menționat, iar chestiunea privind executarea

hotărârii judecătorești poate fi soluționată în corespundere cu prevederile art. art.

469-471 Cod de procedură penală și nu este incidență a temeiului pentru recurs

stipulat de pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod penal, în cazul dat.

În aceste condiții, Colegiul penal, consideră că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Având ca reper cele menționate, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Proca Pavel, ca fiind

vădit neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2018, de către inculpatul Proca

Pavel Xxxxx, în cauza penală în privința acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 20 februarie 2019.

Președinte Timofti Vadimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

7