1ra-32/19 — art. 152, 164 CP

1ra-32/19 — art. 152, 164 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-32/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan, Ion Guzun, Maria Ghervas, Victor Burduh

judecând în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Moraru Constantin, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 iunie

2018, în cauza penală în privința lui

Zmeu Ion xxxx

Termenii de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.10.2017 - 24.04.2018;

Instanța de apel: 15.05.2018 - 19.06.2018;

Instanța de recurs: 13.08.2018 - 22.01.2019.

C O N S T A T Ă :

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, Zmeu Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat conform:

- art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal la 3 ani și 4 luni închisoare;

- art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal la 2 ani și 8 luni închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate,

inculpatului Zmeu Ion i-a fost stabilită definitiv pedeapsa de 5 ani închisoare.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei sub formă de închisoare

stabilită lui Zmeu Ion a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

De asemenea, s-a dispus încasarea de la Zmeu Ion în beneficiul lui Nimerenco

Serghei a prejudiciului moral în cuantum de 8000 lei.

Ion, la 10.02.2007, în jurul orelor 21.00, aflându-se în centrul sat. xxxx, r-nul xxxx, în

fața barului ce aparținea lui Comarova Cristina, în urma înțelegerii prealabile și

împreună cu alte persoane, i-au aplicat lui Nimerenco Serghei, lovituri cu mâinele și

picioarele și cu obiecte neidentificate, peste diferite părți ale corpului cauzându-i,

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 40 „D" din 20 februarie 2007,

1

leziuni corporale grave, care au dus la pierderea a cel puțin o treime din capacitatea

de muncă a lui Nimerenco Serghei.

Tot el, continuându-și acțiunile criminale, prin înțelegere prealabilă cu alte

persoane, având scopul de a-1 răpi pe Nimerenco Serghei, după ce l-au bătut, l-au

urcat pe ultimul în portbagajul automobilului său de model „VAZ 2109", cu numerele

de înmatriculare xxxx și au plecat în valea numită în popor „Sovușca" de la marginea

pădurii din apropierea sat. xxxx, r-nul xxxx, unde au continuat să-1 maltrateze,

lovindu-1 cu mâinele și picioarele peste diferite părți ale corpului.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunilor prevăzute de art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal - vătămarea

intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății, săvîrșită de două sau mai

multe persoane și în baza art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, adică răpirea unei

persoane, săvârșită de două sau mai multe persoane.

pedepsei, în termenul și modul prevăzut de art. 401 - 402 Cod de procedură penală, a

fost atacată cu apel de către avocatul Cotovici Eugeniu în apărarea intereselor părții

vătămate Nimerenco Serghei, prin care s-a solicitat casarea sentinței în partea

stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Zmeu Ion să fie recunoscut vinovat

de comiterea infracțiunilor incriminate, cu stabilirea pedepsei definitive, prin prisma

art. 84 Cod penal, de 6 ani închisoare și cu excluderea art. 90 Cod penal.

În vederea motivării cerințelor expuse supra, apelantul a invocat că:

- instanța de fond, la stabilirea pedepsei în privința inculpatului, nu a luat în

considerație faptul că Zmeu Ion, în coparticipație, prin săvârșirea infracțiunilor

imputate a atentat la viața și libertatea părții vătămate, iar prin cauzarea leziunilor

corporale de lungă durată a pus în pericol viața și sănătatea pătimitului;

- până la pronunțarea sentinței de condamnare, inculpatul nu a recuperat

prejudiciul cauzat prin infracțiune părții vătămate, mai mult, dânsul în cadrul

cercetării judecătorești nu a recunoscut acțiunea civilă înaintată;

- complicele inculpatului, Bodiu Victor, pentru săvârșirea aceleași infracțiuni,

prin sentința Judecătoriei Slobozia din 17.05.2007 a fost condamnat la 8 ani și 6 luni

închisoare, pedeapsa fiind deja executată.

decembrie 2014 apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea hotărârii

atacate fără careva modificări.

instanța de fond corect a dispus condamnarea inculpatului în baza art. 151 și 164 Cod

penal, fiind cert stabilit faptul lipsei a careva dubii ce țin de demonstrarea vinovăției

acestuia. Or, la pronunțarea sentinței instanța de judecată corect a statuat asupra

2

circumstanțelor de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit

infracțiunile imputate prin actul de învinuire.

Cu privire la chestiunea de individualizare a pedepsei reținute în sarcina

inculpatului, instanța de apel a specificat că la data comiterii infracțiunilor

incriminate lui Zmeu Ion și anume, la 10 februarie 2007, legea penală stabilea pentru

infracțiunea prevăzută de art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal, pedeapsa penală sub

formă de închisoare de la 5 la 12 ani, iar pentru infracțiunea prevăzută de art. 164

alin. (2) lit. e) Cod penal, închisoare de la 4 la 10 ani.

Astfel, având în vedere că cauza a fost examinată în ordinea prevăzută de art.

3641 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, reieșind din prevederile alin. (8) al normei citate, inculpatului i s-a aplicat

pentru comiterea infracțiunilor nominalizate noile limite ale pedepsei și, prin prisma

art. 84 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu

suspendarea condiționată a acesteia pe un termen de probă de 3 ani.

Argumentele invocate de apelant referitor la faptul că instanța de fond nu a luat

în considerație că, inculpatul, în coparticipație, prin săvârșirea infracțiunilor imputate

a atentat la viața și libertatea părții vătămate, instanța de apel le-a considerat

neîntemeiate, mai mult, s-a specificat că instanța de fond, la stabilirea pedepsei

penale a ținut cont de prevederile art. 7, 78 Cod penal, respectiv, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că inculpatul se caracterizează pozitiv la

locul de trai și nu se află la evidența medicului psihiatru sau narcolog, nu a fost

condamnat sau urmărit penal, din atare considerente instanța de fond just a constatat

că, după comiterea infracțiunii, inculpatul a întreprins măsuri în vederea reducerii

gradului prejudiciabil a faptelor comise, și anume că, după maltratarea părții vătămate

a organizat transportarea acestuia la spital, fiindu-i acordat un ajutor medical calificat.

Totodată, instanța de apel a specificat că, deși, în cererea de apel se invocă

faptul că, până la emiterea sentinței de condamnare în privința inculpatului, acesta nu

a recuperat prejudiciul cauzat prin infracțiune, cu atât mai mult în cadrul cercetării

judecătorești nu a recunoscut acțiunea civilă înaintată de partea vătămată, instanța de

apel nu le-a reținut ca fiind niște argumente definitorii în vederea agravării situației

inculpatului, or, la acest capitol, în cadrul ședinței de judecată, în instanța de apel,

apărătorul inculpatului a anexat la materialele cauzei copia de pe chitanța prin care se

certifică că, Zmeu Ion a recuperat prejudiciul moral cauzat prin infracțiune părții

vătămate în mărime de 8104 lei.

În consecință, instanța de apel a conchis că, instanța de fond corect i-a stabilit

lui Zmeu Ion o pedeapsă privativă de libertate sub formă de închisoare, însă

3

reeducarea și corectarea inculpatului ar fi posibilă și fără izolarea acestuia de

societate, fapt ce a generat aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

ierarhic inferioare, partea vătămată Nimerenco Serghei, la 16.01.2015 și respectiv la

19.01.2015, a declarat două cereri de recurs ordinar, solicitând casarea acestora, cu

condamnarea lui Zmeu Ion pentru cele incriminate prin actul de sesizare a instanței,

la pedeapsa definitivă, prin prisma art. 84 Cod penal, de 6 ani închisoare, cu

executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis și cu excluderea art. 90 Cod

penal.

În esență, recurentul în cererile de recurs a repetat aceleași argumente invocate

și la etapa judecării apelului, subsidiar, menționând că consideră hotărârea instanței

de apel drept neîntemeiată și ilegală în partea stabilirii pedepsei în privința

inculpatului, întrucât instanța nu a luat în considerație poziția sa privitor la faptul că

acesta intenționat a plecat peste hotarele țării, urmărind scopul eschivării de

răspunderea penală, iar complicele său, Bodiu Victor, pentru aceleași fapte, a fost

condamnat la o pedeapsă cu închisoarea pe un termen de 8 ani și 6 luni.

martie 2015 au fost admise recursurile ordinare declarate de partea vătămată, casată

parțial sentința primei instanțe și decizia instanței de apel, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărâre, prin care Zmeu Ion considerat condamnat în baza art. 151

alin. (2) lit. d) Cod penal la 3 ani și 4 luni închisoare, art. 164 alin. (2) lit. e) Cod

penal la 2 ani și 8 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, conform art. 84 alin. (1) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsă definitivă

pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate, de 5 (cinci) ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, dispozițiile hotărârii recurate au fost menținute.

7.1. În motivarea deciziei sale, Colegiul a reținut că, instanța de apel greșit și-

a motivat soluția de individualizare a executării pedepsei în privința inculpatului și nu

a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, susținând o poziție eronată în ce

privește aplicarea față de inculpat a dispoziției art. 90 Cod penal. Discordanța între

cele reținute de instanță si conținutul real al circumstanțelor cauzei, precum și

ignorarea unor aspecte evidente, au avut drept consecință pronunțarea unei concluzii

premature și greșit motivate în privința aplicării pedepsei cu executarea suspendată a

acesteia.

Din actele dosarului se constată că inculpatul s-a eschivat cu rea credință de la

răspunderea penală pentru cele săvârșite, prin părăsirea țării pentru o perioadă lungă

de timp și nu a recuperat îndată prejudiciul stabilit de instanța, ca unul echitabil,

pentru suferințele suportate de partea vătămată în urma maltratării acesteia și cauzării

leziunilor corporale grave. De asemenea, partea vătămată contestând cu apel și recurs

sentința de condamnare adoptată, critică aceasta anume în partea stabilirii pedepsei,

4

nefiind de acord cu vehemență privitor la aplicarea institutului suspendării

condiționate a executării pedepsei pe un termen de 3 ani în privința lui Zmeu Ion.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani

pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, poate ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită și poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

termenul de probă.

În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de fond și cea de apel, se

constată că la stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului, instanțele nu au

avut în vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61 și

75 Cod penal, nu au ținut seama de circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe care

fiind analizate, per ansamblu, nu permit instanței stabilirea unei pedepse cu

suspendarea condiționată a executării acesteia.

Astfel, instanța de recurs apreciază că modalitatea de executare aleasă și

cuantumul pedepsei stabilite inculpatului, nu este în acord cu principiul

proporționalității având în vedere fapta comisă și urmările produse.

Prin urmare, rejudecând cauza, instanța de recurs a conchis că în privința lui

Zmeu Ion, care a fost condamnat în baza art. 151 și 164 Cod penal, la 5 ani

închisoare, urmează a i se stabili executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis,

cu excluderea aplicării prevederilor din art. 90 Cod penal.

numele condamnatului, solicitând casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei și

respingerea recursurilor declarate de partea vătămată.

8.1. Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 28

ianuarie 2016 s-a dispus inadmisibilitatea recursului în anulare, ca fiind vădit

neîntemeiat, pe motiv că nu s-a constatat prezența erorilor de drept ce ar genera

casarea hotărârii recurate, sub aspectele invocate în recursul în anulare, acestea fiind

declarative și nefondate.

privința lui Zmeu Ion în baza art. 151 alin. (2) lit. b), 164 alin. (2) lit. e) Cod penal,

din motiv că:

- Zmeu Ion a fost învinuit și condamnat pentru faptul că, la 10.02.2007, în

jurul orelor 21.00, aflându-se în centrul sat. xxxx, r-nul xxxx, în urma înțelegerii

prealabile cu Golban Alexei și Bodiu Victor, i-au aplicat lui Nimerenco Serghei,

lovituri cu mâinile și picioarele, precum și alte obiecte neidentificate, în diferite părți

ale corpului cauzându-i leziuni corporale grave.

5

Tot el, continuându-și acțiunile criminale, prin înțelegere prealabilă cu Bodiu

Victor, având scopul de a-1 răpi pe Nimerenco Serghei, după ce l-au bătut, l-au urcat

pe ultimul în portbagajul automobilului și au plecat în marginea pădurii din

apropierea sat. xxxx, r-nul xxxx, unde au continuat să-1 maltrateze, lovindu-1 cu

mâinile și picioarele în diferite părți ale corpului;

- la 04.10.2016, în Procuratura r-nului Ștefan Vodă a parvenit cererea

avocatului Cotelea Parascovia, care a solicitat deschiderea procedurii de revizuire în

privința lui Zmeu Ion, motivând prin faptul că, pe cauza disjungată în privința lui

Golban Alexei a fost numită o altă expertiză medico-legală, care a stabilit la partea

vătămată Nemerenco Serghei leziuni corporale medii, ultimului fiindu-i înaintată

învinuirea în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, procesul penal în privința lui fiind

încetat în ședința de judecată în legătură cu împăcarea părților;

- prin ordonanța procurorului a fost numită o expertiză medico-legală în

comisie, conform căreia la Nimerenco Serghei au fost depistate leziuni corporale sub

formă de traumă cranio-cerebrală cu comoție cerebrală, echimoze pe față, plagă

contuză pe partea piloasă a capului, traumă închisă a cutiei toracice cu multiple

escoriații pe spate, fractura coastelor 2, 3, 4 pe stânga fără deplasarea fragmentelor,

fractura incompletă a omoplatului stâng, complicată cu emfizm subcurant local pe

stânga, care se califică în ansamblu ca vătămare medie;

- din aceste considerente, prin ordonanța procurorului din 31.03.2017 a fost

deschisă procedura de revizuire a hotărârii judecătorești de condamnare în privința lui

Zmeu Ion, pe motiv că există două hotărâri judecătorești irevocabile, care nu se pot

concilia.

decembrie 2017 a fost admisă cererea de revizuire a procesului penal depusă de

procuror, casată sentința Judecătoriei Slobozia din 22 aprilie 2014 și deciziile

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2014 și a Colegiului

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 31 martie 2015, suspendată executarea

ultimei decizii și dispusă rejudecarea cauzei penale în privința lui Zmeu Ion.

pus sub învinuire de comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 152 alin. (2) lit. e) și

art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal.

Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă din 24 aprilie 2018, adoptată în ordinea

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, procesul penal în privința lui Zmeu Ion de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, a fost încetat în legătură cu adoptarea

Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

6

Prin aceiași sentință, Zmeu Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 164 alin.(2) lit. e) Cod penal la 4 (patru) ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, iar în conformitate cu art. 90 Cod penal, executarea

pedepsei sub formă de închisoare stabilită lui Zmeu Ion a fost suspendată condiționat

pe un termen de probațiune de 1 (unu) an.

12.1. Pentru a pronunța sentința prima instanță a stabilit că, la 10.02.2007, în

jurul orelor 21.00, Zmeu Ion aflându-se în centrul sat. xxxx, r-nul xxxx, în fața

barului ce aparținea lui Comarova Cristina, în urma înțelegerii prealabile și împreună

cu alte persoane, i-au aplicat lui Nimerenco Serghei, lovituri cu mâinele și picioarele

și cu obiecte neidentificate, peste diferite părți ale corpului cauzându-i, conform

raportului de expertiză medico-legală nr. 226 din 20 august 2007, leziuni corporale

sub formă de traumă traumă închisă a cutiei toracice cu multiple escoriații pe spate,

fractura coastelor 2, 3, 4 pe stânga fără deplasarea fragmentelor, fractura incompletă a

omoplatului stâng, complicată cu emfizm subcurant local pe stânga, care se califică în

ansamblu ca vătămare medie.

Tot el, continuându-și acțiunile infracționale, prin înțelegere prealabilă cu alte

persoane, având scopul de a-1 răpi pe Nimerenco Serghei, după ce l-au bătut, l-au

urcat pe ultimul în portbagajul automobilului său de model „VAZ 2109", cu numerele

de înmatriculare xxxx și au plecat în valea numită în popor „Sovușca" de la marginea

pădurii din apropierea sat. xxxx, r-nul xxxx, unde au continuat să-1 maltrateze,

lovindu-1 cu mâinele și picioarele peste diferite părți ale corpului.

casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit ordinii stabilite pentru prima

instanță, prin care Zmeu Ion să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e) și să-i fie stabilită pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 2 ani și pe art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal să-i fie

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executarea

pedepselor în penitenciar de tip semiînchis, iar în baza art. 84 Cod penal, prin cumul

parțial al pedepselor, de stabilit lui Zmeu Ion pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului, procurorul a menționat că:

- aplicarea față de inculpat a Legii nr.210 din 29.07.2016 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova

este imposibilă, or, cu toate că Zmeu Ion s-a căit de cele comise, a restituit prejudiciul

cauzat prin infracțiuni, acesta în perioada de când a fost condamnat la închisoare și

până la acceptarea deschiderii procedurii de revizuire nu a executat nici o zi din

pedeapsa stabilită;

- cu toate că Zmeu Ion a comis infracțiunile de care este învinuit în anul 2007,

sancțiunile cărora au fost modificate, este de menționat că ambele infracțiuni se

calificau în anul 2007 drept infracțiuni grave, s-a eschivat de la executarea pedepsei

7

aplicabile și din acest motiv, aplicarea față de condamnat a prevederilor art.90 Cod

penal este una nefondată, în comparație cu sentința de condamnare a coautorului său

Bodiu Victor care a fost condamnat la închisoare.

2018, a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței instanței de

fond fără modificări.

14.1. La adopta soluției sale instanța de apel a reținut că, instanța de fond

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că Zmeu

Ion a săvârșit infracțiunile imputate lui, iar aceste împrejurări au fost constatate din

totalitatea de probe acumulate la cauza penală și care au fost corect apreciate,

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu –

din punct de vedere al coroborării lor.

Mai mult ca atât, în ședința de judecată inculpatul până la începerea cercetării

judecătorești, recunoscând în totalitate faptele indicate în rechizitoriu, prin cerere

scrisă personal a solicitat examinarea cauzei penale în baza probelor administrate la

urmărirea penală pe care le recunoaște și asupra cărora nu are obiecții (f. d. 124, vol.

II), iar instanța de fond a dispus examinarea cauzei în baza probelor administrate la

urmărirea penală.

Colegiul penal a respins, ca nefondate, argumentele procurorului precum că

inculpatul nu a manifestat căință activă pe parcursul urmăririi penale, or, conform

Recomandării nr. 97 a CSJ din 9 februarie 2017, pentru aplicarea amnistiei față de

inculpat, este suficient să fie întrunite cel puțin unul dintre criteriile enumerate la art.

57 Cod penal și astfel, judecarea cauzei la solicitarea lui Zmeu Ion în procedura

simplificată, reglementată de art. 3641 Cod de procedură penală sau în cazul

recunoașterii integrale a vinei se consideră contribuire activă la descoperirea

infracțiunii.

Infracțiunea prevăzută la art.152 alin.(2), lit. e) Cod penal este o infracțiune

gravă, sancțiunea căreia prevede pedeapsa închisorii de până la 7 ani și nu cade sub

incidența art.10 al Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova și mai mult,

partea vătămată Nimerenco Sergiu nu a avut careva pretenții de ordin material sau

moral față de inculpat (f. d. 125, vol. II).

De asemenea, Colegiul penal a considerat că instanța de judecată a ținut cont,

la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului pe art.164 alin.(2), lit. e)

Codul penal, de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea

pedepsei și anume, de caracterul prejudiciabil al infracțiunii, de personalitatea

dânsului, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării lui, de persoana

inculpatului, că este fără antecedente penale, de comportamentul acestuia de până la

comiterea infracțiunii și după aceea.

8

Prin urmare, Colegiul a reținut că, instanța de fond corect i-a numit pedeapsa

inculpatului pe art. 164 alin.(2), lit. e) Codul penal sub formă de 4 (patru) ani

închisoare și în temeiul art.90 Codul penal i-a suspendat condiționat executarea

pedepsei aplicate, stabilindu-i un termen de probă de 1 (unu) an, ceea ce este perfect

proporțional cu faptele comise, or, inculpatul se v-a afla 1 (un) an sub supravegherea

strictă a colaboratorilor serviciului de probațiune.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță, în alt complet de

judecată, din motiv că:

- instanța de apel greșit a interpretat aplicarea actului de amnistie în privința lui

Zmeu Ion pe art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, neluându-se în considerație că la faza

de urmărire penală dânsul nu și-a recunoscut vina, nu a recuperat prejudiciul material

cauzat părții vătămate, se eschiva periodic la organului de urmărire penală și mai mult

ca atât, din ziua pronunțării decizie CSJ din 31.03.2015, prin care i s-a aplicat

pedeapsă cu închisoare, a părăsit teritoriul Republicii Moldova fiind anunțat în

căutare;

- la aplicarea pedepsei lui Zmeu Ion pentru infracțiunile comise, instanțele de

judecată nu au acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, greșit

ajungându-se la concluzia încetării procesului penal pe un capăt de acuzare, iar pe alt

capăt suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate cu închisoare, or,

instituția suspendării condiționate a pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj acordat

de lege infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială,

care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă.

respingerea acestuia, ca fiind inadmisibil și neîntemeiat, deoarece motivele invocate

nu sunt temei care ar duce la casarea hotărârii recurate.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să rejudece cauza și

să pronunțe o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația condamnatului.

Prin urmare, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unei erori de drept, care a

dus la adoptarea unei hotărâri neîntemeiate, totodată verificând dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Reieșind din textul recursului declarat de procuror, Colegiul lărgit reține că

recurentul critică decizia instanței de apel și sentința privitor la numirea pedepsei

9

inculpatului cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în partea învinuirii pe art. 164

alin. (2) lit. e) Cod penal și încetării procesului penal pe capătul de învinuire în baza

art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal și că concluziile instanței de apel în această parte

sunt greșite și în contradicție cu probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și pe

parcursul judecării cauzei, neconforme scopului legii penale și principiului

individualizării răspunderii penale și pedepsei penale.

În atare circumstanțe, având în vedere că autorul recursului nu contestă starea

de fapt stabilită de instanța de apel și nici încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,

Colegiul lărgit nu se va expune referitor la aceste aspecte, dar va analiza minuțios

alegațiile recurentului în privința deciziei instanței de apel referitor la chestiunea de

individualizare a pedepsei.

Analizând decizia recurată, Colegiul reține că instanța de apel și-a argumentat

pe deplin și riguros soluția privind menținerea hotărârii primei instanțe de încetare a

procesului penal pe art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal în privința lui Zmeu Ion, or,

vinovăția acestuia a fost pe deplin confirmată și reieșind din faptul că, dânsul și-a

recunoscut vina integral, solicitând judecarea cauzei în procedură simplificată

conform art. 3641 Cod de procedură penală, se întrunesc prevederile art. 1 al Legii nr.

210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversareaa 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova.

Mai mult ca atât, infracțiunea prevăzută la art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal a

fost comisă la 10.02.2007, adică până la adoptarea Legii menționate (29.07.2016),

sancțiunea căreia prevede pedeapsă cu închisoare de până la șapte ani, iar careva

pretenții de ordin material sau moral nu sunt din partea părții vătămate Nimerenco

Sergiu, prin urmare, inculpatul Zmeu Ion întrunește criteriile stabilite la art. 1 și nu

cad sub incidența art. 10, cu atât mai mult că, pentru aplicarea amnistiei este suficient

să fie întrunite cel puțin unul dintre criteriile enumerate la art. 57 Cod penal.

În consecință, Colegiul menționează că alegațiile procurorului privind

dezacordul cu aplicabilitatea amnistiei și încetarea procesului penal în privința lui

Zmeu Ion pe art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal sunt neîntemeiate și lipsite de suport

probatoriu, care vin în contradictoriu cu materialele administrate la cauza penală.

De rând cu cele menționate, Colegiul conchide că soluția instanței de apel

privind menținerea hotărârii primei instanțe în această parte urmează a fi menținută.

În continuare, Colegiul constată că, argumentarea instanței de apel privind

menținerea soluției primei instanțe în ce privește pedeapsa aplicată inculpatului

pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal sub formă

de închisoare pe un termen de 4 ani, cu executarea acesteia prin suspendare

condiționată pe un termen de probațiune de 1 an, care a fost considerată ca fiind una

echitabilă, este prematură, reieșind din următoarele aspecte.

Potrivit sentinței din 24.04.2018, instanța de fond ajungând la concluzia de

aplicare a pedepsei de 4 ani închisoare, și-a argumentat poziția prin faptul că: ”...

10

potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, limitele pedepsei aplicate

inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal sunt

între 2 ani închisoare (limita minimală) și 7 ani 10 luni (limita maximală)”.

Colegiul lărgit luând în considerație cele invocate, reține ca fiind greșită și

lipsită de temei legal abordarea primei instanțe, deoarece în primul rând, atât limita

minimă cât și cea maximă constatată nu este și nici nu a fost prevăzută de norma

penală, iar în cel de-al doilea rând, nu a fost indicată sancțiunea art. 164 alin. (2) Cod

penal și concretizat din care limite a fost redusă pedeapsa, cu atât mai mult, că pe

parcursul anilor de la comiterea faptei și până la emiterea sentinței sancțiunea

articolului incriminat a fost modificată, fiind astfel afectată modalitatea de

individualizare a pedepsei.

În acest sens, instanța de recurs menționează că, la aplicarea pedepsei

inculpatului în privința căruia a fost admisă procedura simplificată de judecare pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța urmează să ia în

considerare atât prevederile din alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, cât și

prevederile art. 75 – 88 Cod penal, care reglementează modalitatea individualizării

pedepselor persoanelor condamnate.

Astfel, conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală, conform cărora inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor

imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate

în faza urmăririi penale beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare...

Analizînd sintagma ”limitelor de pedeapsă prevăzută de lege” deducem că

legiuitorul a avut în vedere că pedeapsa, în cazul în care este închisoarea, se reduce

cu o treime din maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, stabilindu-se noi

limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei

inculpatului.

În speță, conform actului de învinuire fapta incriminată lui Zmeu Ion sub

aspectul normei prevăzute la art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, a fost comisă la

10.02.2007, pentru care sancțiunea prevedea închisoare de la 7 la 15 ani. Ulterior,

prin Legea nr. 277-XVI din 18.12.2008, în vigoare la 25.05.2009, sancțiunea

aliniatului (2) a căpătat un alt cuprins și anume: “se pedepsește cu închisoare de la 4

la 10 ani”, ca mai târziu, prin Legea nr. 119 din 23.05.2013, în vigoare la

21.06.2013, în sancțiunea alineatului (2), textul “de la 4 la 10 ani” se înlocuiește cu

textul “de la 6 la 10 ani”, sancțiune valabilă și în prezent.

11

Conform art. 8 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru

aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei, iar

potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) Cod penal, legea penală care înlătură caracterul

infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa ori, în alt mod, ameliorează situația

persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra

persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei

legi...

Luând în considerație mersul modificărilor efectuate pe parcursul anilor

(10.02.2007-22.01.2019) a sancțiunii prevăzute la art. 164 alin. (2) Cod penal, Colegiul

menționează că în privința inculpatului Zmeu Ion urmează a fi aplicată sancțiunea cea

mai blândă, conform Legii nr. 277-XVI din 18.12.2008, în vigoare la 25.05.2009,

potrivit căreia sancțiunea sub formă de închisoare prevedea de la 4 la 10 ani, ceea ce

trebuia a fi luată în considerație și de către instanța de fond sau cel puțin, eroare care

urma a fi corectată de către instanța de apel și care cade sub incidența prezenței erori

de drept prevăzută de pct. 10) al alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Ca urmare, Colegiul relevă că, inculpatul Zmeu Ion și-a recunoscut săvârșirea

faptelor imputate în rechizitoriu și în ordonanța din 17.01.2018 și a solicitat judecarea

cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, iar conform art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de

pedeapsă cu închisoare din minimul și maximul sancțiunii, adică din 4 ani, ce

constituie 2 ani 8 luni și din 10 ani, ce constituie 6 ani 8 luni.

Respectiv, odată ce instanța de recurs a ajuns la concluzia de casare parțială a

deciziei instanței de apel prin care a fost menținută eroarea primei instanțe, aceasta

urmează a fi corectată în recurs ordinar, fără a se agrava situația inculpatului și a

aplica în privința acestuia o nouă pedeapsă pentru comiterea infracțiunii prevăzute la

art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani

8 (opt) luni.

Cuantumul pedepsei se argumentează prin prezența lotului de circumstanțe și

anume, de gravitatea infracțiunii comise, care face parte din categoria celor grave, de

motivul acesteia, fiind săvârșită în scopul de a fi lezată sănătatea părții vătămate,

precum și de persoana celui vinovat, care și-a recunoscut vinovăția, faptul comiterii

pentru prima dată a unei infracțiuni și caracteristica pozitivă de la locul de trai.

Tot aici, Colegiul consideră necesar de specificat și faptul că, până la

deschiderea procedurii de revizuire în privința lui Zmeu Ion a existat o hotărâre

irevocabilă a Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 31.03.2015, prin

care i-a fost aplicată pedeapsă pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art. 164 alin.

(2) lit. e) Cod penal de 2 ani 8 luni închisoare, menținută și pe calea extraordinară de

atac prin decizia din 28.01.2016, iar procedura de revizuire a fost de fapt intentată la

cererea avocatului în numele inculpatului pentru faptele noi descoperite ce au stat la

baza condamnării pe art. 151 alin. (2) lit. d) Cod penal.

12

Prin urmare, un alt aspect care stă la baza aplicării pedepsei de 2 ani 8 luni în

prezent în privința inculpatului pe art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, îl constituie și

faptul că pedeapsa aplicată anterior nu a fost contestată de Zmeu Ion sau de către

avocatul său și întru asigurarea neagravării situației acestuia, urma a fi aplicată o

pedeapsă echitabilă, or, aplicarea unei pedepse inechitabile poate avea drept

consecință violarea drepturilor protejate de Convenția Europeană.

Totodată, la baza soluției de individualizare a pedepsei stau prevederile art. 6,

61, 75, 76 Cod penal, iar după individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și

cuantumului acesteia, în cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de

individualizare, dar sub aspectul de executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea

tipului de penitenciar și soluționarea chestiunii dacă pedeapsa stabilită inculpatului

trebuie să fie executată real ori, sub raportul personalității acestuia de a se corecta și

reeduca, poate fi formulată concluzia că scopul pedepsei se poate atinge și prin

aplicarea suspendării executării pedepsei în privința vinovatului pe un termen de

probă stabilit de instanța de judecată.

Pe cale de consecință, raportat la considerentele expuse supra, Colegiul penal

lărgit remarcă că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal - suspendarea condiționată

a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură

oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un

incident în viața acesteia.

Prin urmare, în sensul legii, în afară de motivele care au servit temei pentru

stabilirea pedepsei principale, instanța trebuie să de-a o motivare suplimentară, din

care considerente a concluzionat că inculpatul nu este rațional să execute real

termenul pedepsei stabilite. Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea

executării pedepsei, rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a

instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani

pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, poate ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită și poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

termenul de probă.

În speță, reieșind din soluția adoptată la stabilirea și aplicarea pedepsei în

privința inculpatului, având în vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia,

ținându-se cond de circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe care fiind analizate,

per ansamblu, nu permit instanței stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată

a executării acesteia, or, raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal,

are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii,

13

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de

judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social

periculoasă încă de la momentul descoperii ei cum ar fi: conduita bună a

infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a

repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului, ceea ce în cauza

deferită judecății nu se constată.

În consecință, ca urmare a aplicării pedepsei sub formă de închisoare de 2 ani 8

luni în privința lui Zmeu Ion, conform art. 72 alin. (3) Cod penal, acesta urmează a-și

executa pedeapsa în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, Colegiul lărgit specifică că, în urma reducerii pedepsei aplicate de

către prima instanță și menținută de instanța de apel, fără a dispune suspendarea

condiționată a executării acesteia, sunt respectate exigențele art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală, privitor la neagravarea situației condamnaților, menționându-se că

urmează a fi diferențiată noțiunea de individualizare a pedepsei de noțiunea de

individualizare a executării pedepsei. Prin actul de individualizare a executării

pedepsei cu suspendarea executării instanța pune pe cel condamnat în situația de

„condamnat cu executarea pedepsei condiționat suspendată".

În acest mod suspendarea condiționată a executării pedepsei se arată a fi o

problemă privind executarea pedepsei dat fiind faptul că obiectul suspendării este

executarea pedepsei. Astfel, se suspendă executarea pedepsei și nu aplicarea

pedepsei.

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit conchide că recursul declarat de

procuror urmează a fi admis, casată parțial hotărîrea atacată în partea stabilirii

pedepsei pe art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal și a aplicării art. 90 Cod penal,

rejudecată cauza și pronunțată o hotărâre nouă, prin care lui Zmeu Ion, recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 164 alin. (2) lit. e) Cod penal, i se stabilește

pedeapsă sub formă de 2 (doi) ani 8 (opt) luni închisoare, cu executarea în penitenciar

de tip semiînchis.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Moraru Constantin, casează parțial decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 19 iunie 2018, în partea stabilirii pedepsei pe art. 164

alin. (2) lit. e) Cod penal și a aplicării art. 90 Cod penal, rejudecă cauza și pronunță o

hotărâre nouă în această parte, după cum urmează:

14

Lui Zmeu Ion, recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 164 alin. (2) lit. e)

Cod penal, i se stabilește pedeapsa sub formă de 2 (doi) ani 8 (opt) luni închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei pentru Zmeu Ion se va calcula din momentul

reținerii, cu deducerea duratei deținerii în stare de arest preventiv de la 03 februarie

2014 până la 05 februarie 2014.

În rest, se mențin dispozițiile hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 19 februarie 2019.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

Maria Ghervas

Victor Burduh

15