1ra-1925/2018 — art. 151 alin. 1, 287 alin. 1 CP

1ra-1925/2018 — art. 151 alin. 1, 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1925/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat

de către avocatul Pascal Veronica în numele inculpatului Zmeu Alexei,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 09 iulie 2018, emisă în cauza penală în privința lui

Zmeu Alexei XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanța:

de la 23.01.2018 - până la 02.04.2018

instanța de apel:

de la 27.04.2018 - până la 09.07.2018

instanța de recurs ordinar:

de la 23.08.2018 – până la 14.11.2018.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură

penală, legal executată.

A C O N S T A T A T :

a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 151

alin. (1) și art. 287 alin.(1) Cod penal, fiindu-i stabilită prin prisma

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, următoarea

pedeapsă:

- în baza art. 151 alin. (1) Cod penal - închisoare pe termen de 3 (trei)

ani și 4 (patru) luni, - în baza art. 287 alin.(1) Cod penal - închisoare

pe termen de 2 (doi) ani.

În conformitate cu art. 84 Cod penal pentru concurs de infracțiuni

prin cumul parțial al pedepsei aplicate s-a stabilit lui Zmeu Alexei

1

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani,

cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoare stabilită, a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 (cinci) ani, Zmeu

Alexei Alexei fiind obligat să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul

organului competent.

S-a aplicat în privința lui Zmeu Alexei XXXXX măsura preventivă -

obligarea de a nu părăsi țara, menținând-o până la intrarea sentinței în

vigoare.

S-a încasat de la Zmeu Alexei XXXXX în beneficiul statului cheltuieli

judiciare în mărime de 640,00 lei.

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, a constatat că,

Zmeu Alexei XXXXX, la data de 09.11.2017 în jurul orelor 17:30, aflându-se

la domiciliul său din sat. Găureni, r-ul Nisporeni, intenționat, demonstrând

o lipsă evidentă de respect față de societate și normele etice general

acceptate, încâlcind grosolan ordinea publică, printr-o obrăznicie

deosebită, conștientizând faptul că acțiunile sale sunt îndreptate împotriva

a două persoane care se află în relații de concubinaj, i-a numit pe Băiceanu

Gheorghe și Butnaru Lina cu cuvinte injurioase, după care l-a lovit pe

Băiceanu Gheorghe cu dosul palmei peste față și cu pumnul în spate pe

Butnaru Lina care a intervenit pentru a curma actele lui huliganice

cauzându-i acesteia dureri fizice.

Tot el la data de 09.11.2017 în jurul orelor 17:30, aflându-se la

domiciliul său din sat. Găureni, r-ul Nisporeni, în timpul comiterii actului

de huliganism i-a aplicat lui Băiceanu Gheorghe lovituri cu pumnii și

picioarele în regiunea corpului, cauzându-i conform raportului de

expertiză judiciară nr. 182 D din 18.12.2017, traumatism abdominal închis

cu leziunea intestinului subțire complicat cu o peritonită generalizată care

condiționează pericol pentru viață și se califică ca vătămare corporală

gravă.

13 aprilie 2018, a declarat apel procurorul în Procuratura Nisporeni,

Gheorghe Caragia, prin care a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii

pedepsei inculpatului Zmeu Alexei.

În motivarea apelului procurorul, a expus următoarele:

- la stabilirea pedepsei, instanța nu a ținut cont de faptul că

inculpatul, a comis două infracțiuni printre care una gravă, pentru care

2

legea penală a stabilit o pedeapsă cu închisoare de până la 10 ani și una mai

puțin gravă, pentru care legea penală a prevăzut pedeapsa maximă de

până la 3 ani, printr-un concurs ideal;

- acuzarea, în timpul dezbaterilor judiciare, conducându-se de

prevederile art. 364/1 alin.(8) Cod de procedură penală, a orientat instanța

la aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare după cum urmează:

pentru infracțiunea prevăzută la art. 151 alin. (1) - 5 ani și 2 luni, închisoare

iar pentru infracțiunea prevăzută la art. 287 alin.(1) - 1 an și 6 luni

închisoare, solicitând totodată să fie cumulate parțial pedepsele penale

conform art. 84 Cod penal, cu stabilirea unei pedepse definitive de 6 ani

închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, fapt care nu s-a

luat în considerație de către instanță, ci dimpotrivă, instanța a aplicat

prevederile art. 90 Cod penal, fără a stabili careva circumstanțe ale cauzei

care să intervină în vederea suspendării condiționate a pedepsei;

- prin pedeapsa aplicată, condamnatul nu va suferi nici faptul că

acestuia i-a fost stabilită doar interdicția de a parcursul executării pedepsei;

- potrivit art. 50 Cod penal, se consideră răspundere penală

condamnarea publică, în numele legii, a faptelor infracționale și a

persoanelor care le-au săvârșit, condamnare ce poate fi precedată de

măsurile de constrângere prevăzute de lege, iar scopul răspunderii penale,

fiind cel de a preveni săvârșirea unor infracțiuni similare atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane, reeducarea acestuia, precum și

restabilirea echității sociale.

iulie 2018, a fost admis apelului procurorului în Procuratura r-lui

Nisporeni, Gheorghe Caragia, casată sentința în partea stabilirii pedepsei

inculpatului Zmeu Alexei și pronunță o nouă hotărâre în această parte

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care:

A fost aplicată lui Zmeu Alexei pe art. 151 alin. (1) Cod penal o

pedeapsă sub formă de 5 (cinci) ani închisoare, iar pe art. 287 alin. (1) Cod

penal o pedeapsă de 1 (un ) an.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal ia fost stabilit lui Zmeu Alexei,

pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate,

pedeapsa definitivă sub formă de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul de ispășire a pedepsei aplicate lui Zmeu Alexei, urmând a

fi calculat de la data reținerii.

3

În rest sentința judecătorie Ungheni din 02 aprilie 2018 a fost

menținută.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a constatat că, în

cadrul ședinței de judecată în prima instanță, până la începerea cercetării

judecătorești, inculpatul a recunoscut în totalitate faptele indicate în

rechizitoriu, recunoscând vina, ne solicitând administrarea de noi probe, a

solicitat prin înscris autentic examinarea cauzei penale în baza probelor

administrate la faza urmăririi penale, pe care le cunoaște și asupra cărora

nu are obiecții, iar la pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că

inculpatul Zmeu Alexei a săvârșit infracțiunile incriminate, iar

personalitatea acestuia este susceptibilă de a fi supusă răspunderii și

pedepsei penale.

În ședința instanței de apel, inculpatul Zmeu Alexei fiind audiat, a

susținut declarațiile date anterior, solicitând respingerea apelului

acuzatorului de stat, cu menținerea sentinței instanței de fond.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că vina inculpatului Zmeu

Alexei în comiterea infracțiunii incriminate este dovedită în afara dubiilor

rezonabile prin următoarele probe cercetate în cadrul ședinței, cum sunt:

declarațiile părții vătămate Băiceanu Gheorghe; declarațiile părții vătămate

Butnaru Lina; declarațiile martorului Lupu Maria; raportul de expertiză

medico-legală nr.182 D din 18.12.2017.

Instanța de apel de asemenea a reținut fapta constatată de prima

instanță.

Instanța de apel a considerat că la pronunțarea sentinței, instanța de

judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la

concluzia că, inculpatul Zmeu Alexei a săvârșit infracțiunile incriminate.

La fel, instanța de apel, având în vedere argumentele apelului

declarat în coraport cu circumstanțele constatate a reținut că, la stabilirea

pedepsei, instanța ține seama de prevederile art. 75 Cod penal, potrivit

căruia persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate și în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale. La stabilirea modului, măsurii, categoriei și

termenului pedepsei, instanța de apel la fel ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, care este una gravă, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, a recunoscut vina, se căiește sincer de cele comise, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

4

precum și de condițiile de viață ale familiei acesteia. Sub imperiul normelor

enunțate, se reține, corectarea și reeducarea condamnaților constă în

extirparea mobilurilor negative din conștiința lor, mobiluri care au

determinat săvârșirea infracțiunii. Astfel, ținând cont de circumstanțele

enunțate, instanța de apel a considerat că, prima instanță eronat a reținut,

posibilă corectarea inculpatului fără izolarea de societate, or, doar

condamnarea reală la pedeapsă privativă de libertate, ar atinge scopul

pedepsei penale stabilite în art. 2, 61 Cod penal. În opinia instanței de apel,

prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului Zmeu Alexei nu a ținut

cont de prevederile art. 61 alin. (1) și alin. (2) Cod penal.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a considerat că

instanța de fond nu a ținut cont de aceste prevederi ale Legii penale și, ca

urmare, a fost comisă o eroare de drept ce a fost corectată de către instanța

de apel. Instanța de fond just a stabilit circumstanțele cauzei și a constatat

ca dovedită vinovăția lui Zmeu Alexei în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 151 alin. (1) și art. 287 alin. (1) Cod penal, însă incorect a aplicat în

privința acestuia prevederile art. 90 Cod penal.

Astfel, instanța de apel a apreciat că, modalitatea de executare a

pedepsei aleasă de către prima instanță în privința inculpatului Zmeu

Alexei, nu este în acord cu principiul proporționalității având în vedere

fapta comisă, urmările produse și atitudinea inculpatului până la comiterea

infracțiunii, în timpul comiterii și după comiterea infracțiunii.

Instanța de apel, examinând minuțios modul și măsura de pedeapsă

ce a urmat a fi aplicată inculpatului Zmeu Alexei a stabilit că,

personalitatea lui este una complexă și predispusă de a comite noi

infracțiuni și greu de influențat în vederea corectării comportamentului

antisocial, fapt manifestat de acesta atât la momentul comiterii infracțiunii,

cât și după. În atare situație, reieșind din cele stabilite, instanța de apel a

statuat că asupra în cauza supusă judecării, la etapa examinării cauzei

penale, instanța de fond a individualizat eronat pedeapsa stabilită în

privința inculpatului. Instanța de apel a considerat că, scopul educativ și

preventiv al pedepsei aplicate în cauza penală dată în privința lui Zmeu

Alexei nu poate fi atins decât prin aplicarea pedepsei penale sub formă de

închisoare.

Instanța de apel, la determinarea modului și măsurii de pedeapsă în

privința inculpatului Zmeu Alexei, a susținut că a ținut cont de prevederile

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, și de faptul că gravității

infracțiunilor săvârșite, constituind o infracțiuni răspândite și periculoase,

5

infracțiuni comiterea cărora în ultimul timp a atins un nivel înalt, unul din

motive fiind și blândețea pedepselor aplicate.

2018, la data de 08 august 2018, a declarat recurs ordinar avocatul Pascal

Veronica în numele inculpatului Zmeu Alexei, prin care, indicând în

calitate de temeiuri pentru recurs din cele prevăzute de art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală:

- pct. 6) - hotărârea motivată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța de apel a admis erori grave de fapt și de drept,

care au afectat soluția instanței;

- pct. 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

- pct. 13) - a intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului

(modificări din 20.12.2017),

a solicitat casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 09 iulie 2018, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași

instanță de apel.

În susținerea poziției, recurentul a expus următoarele:

- în decizia contestată instanța se contrazice cu privire la condiția

locului public este necesară, nu este necesar și că a fost implicat publicul.

Nu există nici o probă în sensul respectiv, nici al acuzării, nici a apărării

precum că condamnatul a comis infracțiunea în afara domiciliului său. Ori

orice comportament necorespunzător, care nu este în public nu se

încadrează în prevederile art. 287 Cod penal. Mai mult pentru aceleași

acțiuni au fost instrumentate 2 infracțiuni și respectiv condamnat pentru 2

infracțiuni, pe când urma a fi condamnat numai în baza art. 151 Cod penal;

- încadrarea juridică eronată a infracțiunii se demonstrează prin

faptul că conform probelor din dosar acțiunile s-au desfășurat în loc privat.

Instanța de judecată constată că”....aflându-se la domiciliul său...

demonstrând o lipsă evidentă de respect față de societate și normele

general acceptate - l-a numit pe partea vătămată cu cuvinte necenzurate și

i-a aplicat o lovitură cu pumnul în spate”., adică acțiuni încadrate în

prevederile art. 151 Cod penal.

- la aplicarea pedepsei pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.

287 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată nu a ținut cont de prevederile

art. 75 alin. (2) Cod penal, la fel nu a fost luat în considerare că inculpatul a

recunoscut vina, a solicitat examinarea în baza art. 3641 Cod de procedură

penală, se căiește sincer, nu are antecedente penale, părțile au solicitat

6

semnarea unui acord de împăcare, dar totuși a aplicat pe acest capăt de

învinuire, pedeapsa cea mai aspră de 2 ani;

- instanța de judecată nu a ținut cont de criteriile pentru

individualizarea pedepsei și anume: săvârșirea pentru prima oară o

infracțiune mai puțin gravă, a recunoscut vina, regretă sincer cele comise,

prejudiciul material nu există, se caracterizează pozitiv la locul de trai, are

la întreținere doi copii minori, dintre care un copil invalid din copilărie,

îngrijește un copil înfiat;

- instanța de apel nu a motivat necesitatea de a stabilit o pedeapsă

mai aspră (3,6 ani real). Nu a motivat respingerea aplicări art. 90 Cod

penal, precum și nu a aplicat prevederile Legii nr. 163 din 20.12.2017 - a

intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului din data de

20.12.2017. Astfel urma a diviza partea de pedeapsă necesară a fi executată

real și partea de pedeapsă suspendată;

- nici art. 75 Cod de procedură penală nu și-a găsit argumentarea în

decizia instanței de apel. Nu și-a găsit reflectare nici art. 79 Cod de

procedură penală, invocat de apărare.

- solicită să țină cont de existența circumstanțelor atenuante, care în

conformitate cu prevederile art. 78 alin. (1), (2) Cod penal, stabilește că

pedeapsa poate fi coborâtă până la minim. Aceste cerințe sunt stabilite și în

Hotărârea Plenului CSJ nr.6 din 11.11.2013, care are un caracter de

recomandare pentru instanțele judecătorești;

- condamnatul este tânăr, are capacități de muncă, poate executa o

muncă în folosul comunității, și-a întemeiat de curând o familie, crește 3

copii minori, îngrijește de mama acestuia care este la o vârstă înaintată, este

unicul întreținător al familiei își dorește un viitor și a conștientizat greșeală,

a tras învățăminte;

- părțile vătămate s-au împăcat cu condamnatul, fapt confirmat în

ședințele de judecată a instanței de apel, cu toate acestea instanța a dispus

condamnarea reală, ceea ce este o imoralitate și un abuz în coraport cu

legea penala menționata mai sus.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Sergiu Crijanovschi, prin care a solicitat dispunerea inadmisibilității

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul

7

penal al Curții Supreme de Justiție va decide inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit

neîntemeiat.

La declararea recursului ordinar, avocatul Pascal Veronica în numele

inculpatului Zmeu Alexei, a indicat în calitate de temeiuri pentru recurs

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală și anume pct. 6) - hotărârea

motivată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța de

apel a admis erori grave de fapt și de drept, care au afectat soluția instanței;

pct. 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită; pct. 13) - a

intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului (modificări din

20.12.2017), solicitând casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 09 iulie 2018, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași

instanță de apel.

Studiind argumentele invocate de recurent în raport cu materialele

cauzei, Colegiul penal le apreciază ca fiind neîntemeiate, nesusceptibile de

a impune necesitatea casării deciziei atacate.

Colegiul penal constată că motivele invocate de recurent în recursul

declarat, nu sunt imputabile deciziei atacate, deoarece în urma examinării

acesteia, se conchide că instanța de apel a analizat obiectiv toate

circumstanțele cauzei și a dat răspuns la toate motivele expuse în apel în

coraport cu poziția apărării și a argumentelor de motivare a soluției emise

de prima instanță, astfel se atestă că decizia instanței de apel corespunde

normelor procesual-penale, fiind legală și întemeiată.

Cu referire la invocarea recurentului în susținerea temeiului de drept

prevăzut la pct. 6) alin. 1) art. 427 Cod de procedură penală, precum că, „la

aplicarea pedepsei pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod

penal, instanța de judecată nu a ținut cont de prevederile art. 75 alin. (2) Cod

penal, la fel nu a fost luat în considerare că inculpatul a recunoscut vina, a solicitat

examinarea în baza art. 3641 Cod de procedură penală, se căiește sincer, nu are

antecedente penale, părțile au solicitat semnarea unui acord de împăcare, dar totuși

a aplicat pe acest capăt de învinuire, pedeapsa cea mai aspră de 2 ani, nu a

motivată respingerea aplicări art. 90 Cod penal, precum și nu a aplicat prevederile

Legii nr. 163 din 20.012.2017 - a intervenit o lege penală mai favorabilă

condamnatului din data de 20.12.2017, instanța de judecată nu a ținut cont de

8

criteriile pentru individualizarea pedepsei”, Colegiul penal, constată că instanța

de apel a examinat respectivele circumstanțe, acordându-le apreciere

inclusiv și prin motivarea expusă în pct. 4.1 al prezentei decizii, pe care

instanța de recurs le însușește și care nu necesită o reiterare suplimentară

din motivul temeiniciei lor și expunerii desfășurate de către instanța de

apel, fapt ce vine în corespundere și cu jurisprudența și practica CtEDO,

care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, a

statuat că art. 6§1 din CtEDO, deși obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat

pentru fiecare argument (Van de Hurk vs. Olanda, 19.04.1994, pct. 61), cu

toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie

prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod,

să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Colegiul penal lărgit reiterează, că printre garanțiile unui proces

echitabil, reglementat de art. 6 din CEDO, se enumeră și faptul că orice

persoană trebuie să fie judecată în mod echitabil de un tribunal

independent și imparțial, ceea ce a fost realizat și în prezenta cauză, fiind

respectate drepturile inculpatului garantate atât de Constituția R. Moldova,

CEDO, cât și de Codul de procedură penală, chestiune ce este regăsită în

prezenta cauză penală.

Prin urmare, Colegiul penal apreciază că, instanța de apel a făcut o

analiză amplă probelor acumulate în cauză, acestea primind apreciere la

justa lor valoare, concluziile instanței de apel rezultă din materialul

factologic acumulat în cauză.

Cu referire la invocarea recurentului în susținerea temeiului de drept

prevăzut la pct. 12) alin. 1) art. 427 Cod de procedură penală, precum că:

„încadrarea juridică eronată a infracțiunii se demonstrează prin faptul că conform

probelor din dosar acțiunile s-au desfășurat în loc privat. Instanța de judecată

constată că”....aflându-se la domiciliul său... demonstrând o lipsă evidentă de

respect față de societate și normele general acceptate - l-a numit pe partea vătămată

cu cuvinte necenzurate și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în spate”., adică acțiuni

încadrate în prevederile art. 151 Cod penal”, Colegiul penal în sensul respectiv

reține, că recurentul susține că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

greșită, adică totuși inculpatul a săvârșit o careva infracțiune, însă aceasta

nu a fost încadrată juridic corect.

Sub acest aspect, Colegiul penal conchide că temeiul dat nu s-a

confirmat în cauza, deoarece prima instanță corect a încadrat juridic

acțiunile comise de către Zmeu Alexei, în baza învinuirii înaintate de către

9

acuzatorul de stat. În sensul respectiv prima instanță și instanța de apel a

constatat că probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la

confirmarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii ce i se impută,

expusă clar în rechizitoriu.

Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt

și de drept relevante, motivându-și concluziile în baza cumulului de probe

administrate în cauză, cărora le-a dat o apreciere justă și obiectivă, prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ceea ce contrazic

argumentele aduse de recurent precum că acțiunile inculpatului urmau a fi

recalificate la art. 151 Cod penal. Prin urmare, la caz se constată că au fost

respectate prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Lecturând textul deciziei instanței de apel, Colegiul penal constată, că

decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, fiind legală și întemeiată, instanța de apel și-a

argumentat soluția de menținere a condamnării inculpatului Zmeu Alexei,

în comiterea infracțiunii încriminate.

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în

recurs, referitor la recalificarea acțiunilor inculpatului de la art. 287 la art.

151 Cod penal, nu a constituit obiect de dispută în cadrul instanței de apel,

astfel, inculpatul nu a sesizat instanța privind calificarea incorectă a

acțiunilor acestuia, or, ultimul în prima instanță a solicitat examinarea

cauzei în procedură specială fără a invoca careva erori în sensul respectiv

nici chiar după condamnarea acestuia de către prima instanță, astfel

ultimul nu a exercitat calea de atac, apelul.

Instanța de apel, judecând apelul acuzatorului de stat, s-a pronunțat

asupra motivelor de admitere a acestora și a punctat și clarificat toate

aspectele esențiale ale cauzei iar în rezultat, având temeiuri legale a

modificat pedeapsa inculpatului Zmeu Alexei pentru faptele comise, și

analizând chestiunile respective în ordine de recurs, nu au fost stabilite

careva erori ce ar impune necesitatea casării deciziei instanței de apel,

argumentele recurentului în sensul dat fiind neîntemeiate.

Cu referire la invocarea recurentului în susținerea temeiului de drept

prevăzut la pct. 13) alin. 1) art. 427 Cod de procedură penală, precum că:

”instanța de apel nu a aplicat prevederile Legii nr. 163 din 20.12.2017 - a

intervenit o lege penală mai favorabilă condamnatului din data de 20.12.2017, care

urma a diviza partea de pedeapsă necesară a fi executată real și partea de pedeapsă

10

suspendată”, cercetând decizia instanței de apel prin prisma motivului

invocat, Colegiul penal consideră că respectiva argumentare este eronată și

inaplicabilă speței în vederea susținerii temeiului de drept pentru

admiterea recursului, or, probabil că recurentul a avut în vedere Legea nr.

163 din 20.07.2017 pentru modificarea și completarea unor acte legislative,

ce a intrat în vigoare la 20.12.2017, prin care au fost efectuate modificări în

Codul penal, însă raportând argumentele invocate de recurent cu

modificările efectuate, Colegiul penal stabilește că acestea nu au nici un

impact asupra normelor ce guvernează aprecierea faptelor pentru care

inculpatul Zmeu Alexei a fost condamnat, unicul raționament ce este

sesizat de către recurent aste acela de aplicare a art. 90 sau 901 Cod penal.

În sensul respectiv Colegiul penal stabilește că instanța de apel la

judecarea cauzei, a dat deplină eficiență tuturor normelor relevante la caz

ce erau în vigoare la data examinării, astfel careva temeiuri pentru

implicarea în soluția instanței, nefiind reținute.

Astfel, Colegiul penal conchide că instanța de apel în cadrul judecării

cauzei, la individualizarea și stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului, a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 78, 79 Cod penal și

anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum

și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului,

în acest sens corect menționând că o condiție obligatorie și unicul temei

pentru condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

rezidă în faptul că nu ar fi rațional ca inculpatul să execute pedeapsa cu

închisoare stabilită. Aceasta ar însemna că, în rezultatul cercetării cauzei și

calităților individuale ale inculpatului s-a format convingerea fermă în

posibilitatea atingerii scopurilor pedepsei penale fără izolarea de societate,

dar în condițiile unui control profilactic al comportamentului persoanei

respective într-o anumită perioadă de timp. Instituția suspendării

condiționate a executării pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj sau un

drept acordat de lege persoanelor vinovate, dar trebuie apreciată ca un

mijloc preventiv de apărare socială care derivă din organizarea unei politici

penale adaptate la realitatea socială concretă.

În vederea dispunerii suspendării condiționate a executării pedepsei,

instanța de apel a examinat dacă prin suspendarea condiționată, va fi

posibilă atingerea scopurilor pedepsei stipulate în art. 61 Codul penal, în

11

acest sens corect reținând că infracțiunile comise de Zmeu Alexei, au fost

comise cu intenție.

Astfel, Colegiul penal consideră că instanța de apel corect a apreciat

că în privința inculpatului Zmeu Alexei, nu pot fi aplicate prevederile art.

90 Codul penal, adică suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar

pedeapsa aplicată urmează să fie executată real, individualizându-i corect

pedeapsa, care este legală, întemeiată, proporțională faptelor comise și

circumstanțelor reale și personale.

Din atare considerente, Colegiul penal menționează că, în cauza

deferită judecății, nu au fost admise careva erori de către instanța de apel,

iar alegațiile recurentului sub acest aspect sunt vădit neîntemeiate.

În consecință, instanța de recurs conchide că totalitatea argumentelor

invocate de recurent nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului și

ca urmare acestea nu sunt suficiente pentru a constitui erori procesuale ce

ar putea influența autenticitatea concluziilor instanței de apel.

În prezența constatărilor nominalizate, având în vedere că motivele

invocate de către recurent nu s-au confirmat, iar careva erori de drept

apreciate din oficiu, nu au fost stabilite, Colegiul penal va dispune

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Pascal

Veronica în numele inculpatului Zmeu Alexei, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iulie 2018, în cauza

penală în privința lui Zmeu Alexei XXXXX, deoarece este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 decembrie 2018.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

12