1ra-1638/2018 — art.186 alin.2 lit. b, c, d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.186 alin.2 lit. b, c, d CP
- Temei legal
- nu a indicat niciun temei prevazut la art. 427 CPP
1ra-1638/2018 — art.186 alin.2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr.1ra-1638/2018
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
18 decembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Vladimir Timofti
Judecători - Anatolie Țurcan, Nadejda Toma, Elena Cobzac, Victor Boico,
judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către inculpatul
Macovei Mihail, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Bălți din 02 mai 2018, în cauza penală privindu-l pe
Macovei Mihail xxxx, născut la xx xx xxxx, originar și
domiciliat în or. xxxx str. xxxx nr.xx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 05.09.2017 – 15.02.2018;
Instanța de apel: 12.03.2018 – 02.05.2018;
Instanța de recurs: 19.07.2018– 18.12.2018.
Asupra recursului declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani din 15 februarie 2018, adoptată în
conformitate cu art.3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza de
urmărire penală, procesul penal intentat în privința lui Macovei Mihail în baza art.186 alin.(2)
lit. b), c), d) Cod penal, a fost încetat în legătură cu împăcarea părților.
Totodată, s-a respins, ca neîntemeiată, solicitarea procurorului cu privire la încasarea de
la Macovei Mihail și Osipov Maxim în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în
mărime de 187,11 lei.
Prin aceeași sentință a fost condamnat și Osipov Maxim, în privința căruia hotărârile
judecătorești nu se contestă.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că Macovei Mihail, în noaptea
spre 15 decembrie 2016, prin înțelegere prealabilă cu Osipov Maxim și o persoană
neidentificată de organul de urmărire penală, acționând din interes material, cu scopul
sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, au pătruns în ograda gospodăriei cet. Scripnic
Vasilii, situată în satul xxxx raionul xxxx, de unde dintr-o construcție auxiliară gospodărească
1
au sustras pe ascuns 21 de saci din polietilenă cu masa totală de 600 kg de semințe de floarea-
soarelui, la prețul de 5 lei 60 bani pentru un kilogram, în total în sumă de 3 360 lei; 155 litri
de motorină la prețul de 14 lei 80 bani pentru un litru, în total în sumă de 2 294 lei; o
hidropompă de model „Dnepr” la prețul de 2 100 lei; o hidropompă de model nestabilit la
prețul de 1 000 lei; un generator de la tractor de model „MTZ” la prețul de 800 lei; un
ferestrău mecanic de model „Stihl” la prețul de 3000 lei, cauzându-i o daună materială
considerabilă în sumă de 12 554 (douăsprezece mii cinci sute cincizeci și patru) lei.
Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, solicitând casarea acesteia și
adoptarea unei hotărâri de condamnare în privința lui Macovei Mihail în baza art.186 alin.(2)
lit. b), c), d) Cod penal, la 2 ani 8 luni închisoare. În temeiul art.84 alin.(4) Cod penal, prin
cumul parțial, la pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani din 17
iulie 2017, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare, cu suspendarea
condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de probațiune de 4 ani și cu încasarea din
contul inculpaților Macovei Mihail și Osipov Maxim în beneficiul statului cu titlu de
cheltuieli judiciare suma de 118 lei.
În motivarea apelului a invocat că prima instanță greșit a dispus încetarea procesului
penal în privința inculpatului Macovei Mihail, învinuit de săvârșirea infracțiunii, prevăzute de
art.186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, conform prevederilor art.109 alin.(1) Cod penal,
împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai
puțin gravă, iar în cazul minorilor, și pentru o infracțiune gravă infracțiuni prevăzute la
capitolele II - VI din Partea specială, precum și în cazurile prevăzute de procedura penală,
dacă persoana nu are antecedente penale pentru infracțiuni similare comise cu intenție sau
dacă în privința sa nu a mai fost dispusă încetarea procesului penal, ca rezultat al împăcării,
pentru infracțiuni similare comise cu intenție în ultimii cinci ani;
- inculpatul Macovei Mihail a comis fapta în noaptea spre 15 decembrie 2016;
- prin ordonanțele procurorului din 18 iunie 2012, 22 iunie 2012, 22 iunie 2012 și 29
iunie 2012 a fost încetată urmărirea penală în privința învinuitului Macovei Mihail în legătură
cu împăcarea părților;
- Macovei Mihail în noaptea spre 15 decembrie 2016 a comis o infracțiune similară, adică
în interiorul termenului de 5 ani, stipulat de art.109 alin.(1) Cod penal;
- conform pct.56 din Hotărârea Curții Constituționale a Republicii Moldova nr.27 din
21.09.2017: „...Curtea constată că interdicția împăcării repetate stabilită la art.109 alin.(1)
Cod penal se întemeiază pe considerarea faptului că în ultimii cinci ani în privința persoanei a
mai fost dispusă încetarea procesului penal ca rezultat al împăcării, pentru infracțiuni similare
comise cu intenție”;
- utilizarea prevederilor art.109 alin.(1) Cod penal, privind încetarea procesului penal în
privința inculpatului Macovei Mihail, contravine normei legale și, consideră că, instanța
incorect a dispus aplicabilitatea instituției împăcării părților.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 mai 2018, apelul
procurorului a fost admis, casată parțial sentința și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care Macovei Mihail a fost recunoscut vinovat și
condamnat în baza art.186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, la 2 ani închisoare. În temeiul
2
art.84 alin.(4) Cod penal, prin cumul parțial, la pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei
Drochia Sediul Rîșcani din 17 iulie 2017, stabilindu-i-se pedeapsa definitivă de 3 ani 6 luni
închisoare, iar în temeiul art.90 alin.(1) Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost
suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani 6 luni.
În rest sentința a fost menținută.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a considerat că prima instanță corect a
constatat vinovăția lui Macovei Mihail în comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2)
lit. b), c), d) Cod penal, însă a considerat ca fiind pripită soluția de încetare a procesului penal
în privința inculpatului Macovei Mihail pe motivul împăcării părților, deoarece art.109
alin.(1) Cod penal modificat prin Legea Parlamentului nr.130 din 09.06.2016, în vigoare din
15.07.2016 prevede - împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o
infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, iar în cazul minorilor, și pentru o infracțiune gravă
infracțiuni prevăzute la capitolele II–VI din Partea specială, precum și în cazurile prevăzute
de procedura penală, dacă persoana nu are antecedente penale pentru infracțiuni similare
comise cu intenție sau dacă în privința sa nu a mai fost dispusă încetarea procesului penal, ca
rezultat al împăcării, pentru infracțiuni similare comise cu intenție în ultimii cinci ani.
Potrivit Hotărârii Curții Constituționale din 21.09.2017 privind excepția de
neconstituționalitate a unor prevederi din art.109 alin.(1) Cod penal (limitarea împăcării în
cauzele penale) și în conformitate cu noile cerințe instituite prin Legea nr.130 din 09 iunie
2016, împăcarea poate fi încheiată dacă: 1) persoana nu are antecedente penale pentru
infracțiuni similar comise cu intenție; sau, 2) dacă în privința sa nu a mai fost dispusă
încetarea procesului penal, ca rezultat al împăcării, pentru infracțiuni similare comise cu
intenție în ultimii cinci ani.
Totodată, Curtea a constatat că această ultima condiție nu vizează infracțiunile comise
anterior, ci se aplică doar în privința împăcării părților în cadrul proceselor penale pentru
infracțiunile săvârșite după intrarea în vigoare a Legii nr.130 din 9 iunie 2016, iar termenul
de cinci ani fiind o cerință pentru aplicarea împăcării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
În speță sa constatat, că anterior în privința lui Macovei Mihail prin ordonanțele
procurorului din 18 iunie 2012, 22 iunie 2012, 22 iunie 2012 și 29 iunie 2012 a fost încetată
urmărirea penală în legătură cu împăcarea părților, astfel că de la data încetării procesului
penal în legătură cu împăcarea părților în baza art.109 Cod penal și până la data comiterii de
către inculpatul Macovei Mihail a infracțiunii în cauză – 15.12.2016, după intrarea în vigoare
a Legii nr.130 din 9 iunie 2016 (15.07.2016) nu s-a scurs termenul de 5 ani expres prevăzut
de art.109 Cod penal, în vigoare la data săvârșirii faptei infracționale prevăzute de art.186
alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal.
Instanța de apel a reținut că concluzia instanței de fond în această latură contravine
prevederilor legale.
Instanța de apel a statuat că luând în considerație persoana inculpatului Macovei Mihail,
care a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă și cu intenție, a solicitat judecarea cauzei în
procedură simplificată în schimbul unei pedepsei mai reduse, nu s-au constatat circumstanțe
agravante, a considerat posibil de aplicat față de inculpat prevederile art.90 Cod penal,
3
acordându-i posibilitatea reală inculpatului să-și dovedească corectarea prin comportament
exemplar și muncă cinstită.
Referitor la solicitarea procurorului privind încasare în mod solidar a cheltuielilor
judiciare în sumă de 118 lei, instanța de apel a concluzionat că, prima instanță nu a admis
derogări de la procedura penală, soluția instanței de fond de respingere a cererii procurorului
în latura dată fiind una întemeiată și corectă, în legătură cu ce solicitarea a fost respinsă ca
nefondată, temei de casare a sentinței instanței de fond din motivele invocate de procuror
nefiind stabilite.
Astfel, instanța de apel a concluzionat că prima instanță corect a respins solicitarea
înaintată de către acuzatorul de stat privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către inculpat, care fără a
invoca un temei pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicită
casarea acesteia, cu menținerea sentinței de încetare a procesului penal în temeiul art.109 Cod
penal, în legătură cu împăcarea părților.
Recurentul menționează că decizia instanței de apel este neîntemeiată și ilegală, iar
instanța nu a luat în considerare la emiterea deciziei faptul că, a recunoscut vina, se căiește
sincer de cele comise, ultimul solicitând încetarea procesului penal pe motivul împăcării
părților.
În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală,
procurorul a depus referință asupra recursului declarat de inculpat, prin care solicită ca acesta
să fie declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.
Judecând recursul ordinar declarat, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit
consideră că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul împotriva
deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică
legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor
motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.
În conformitate cu dispoziția art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând
recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în
cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este
tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este nefondat
atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.
Declarând recurs, inculpatul nu invocă nici un temei din cele indicate în art.427 alin.(1)
Cod de procedură penală, însă din conținutul acestuia Colegiul reține, că recurentul este de
acord cu starea de fapt stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a
acțiunilor, dar critică decizia contestată în partea ce ține de aplicarea pedepsei pentru
comiterea infracțiunii incriminate, considerând-o prea aspră, solicitând încetarea procesului
penal pe motivul împăcării părților, astfel se deduce că motivele recursului se încadrează în
prevederile art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar
prevederilor legale.
4
Instanța de recurs menționează că, prevederile la care se referă autorul recursului nu sunt
aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar servi ca temei de
implicare a instanței în sensul casării deciziei instanței de apel și în acest sens, se expun
următoarele.
Instanța de recurs reține ca fiind întemeiată soluția instanței de apel în partea încadrării
acțiunilor lui Macovei Mihail în baza art.186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, recurentul
criticând decizia de fapt, doar în partea ce ține de aplicarea pedepsei pentru infracțiunea
comisă, considerând-o prea aspră, solicitând încetarea procesului penal în temeiul art.109
Cod penal, în legătură cu împăcarea părților.
Din actele dosarului se constată că, prima instanță examinând cauza în procedura art.3641
Cod de procedură penală, a dispus încetarea procesul penal în privința lui Macovei Mihail, în
baza art.186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, în legătură cu împăcarea părților, acesta fiind
eliberat de răspundere penală.
Prin decizia instanței de apel, s-a admis apelul procurorului, s-a casat parțial sentința și s-
a pronunțat o hotărâre nouă potrivit căreia Macovei Mihail a fost recunoscut vinovat și
condamnat în baza art.186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa, cu
aplicarea prevederilor art. 84 alin.(4) Cod penal, sub formă de închisoare pe termen de 3 ani 6
luni, iar în temeiul art.90 alin.(1) Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare a fost
suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani 6 luni.
La acest aspect, Colegiul penal lărgit reține că, la soluționarea chestiunii cu privire la
încetarea procesului penal, în legătură cu împăcarea părților, prima instanță nu a ținut cont de
faptul că, infracțiunea în cauză a fost comisă la data de 15 decembrie 2016, astfel, prin Legea
nr.130 din 09.06.2016, în vigoare la 15.07.2016, art.109 alin.(1) Cod penal, a fost completat,
fiind prevăzut că împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracțiune
ușoară sau mai puțin gravă, iar în cazul minorilor, și pentru o infracțiune gravă, infracțiuni
prevăzute la capitolele II–VI din Partea specială, precum și în cazurile prevăzute de
procedura penală, dacă persoana nu are antecedente penale pentru infracțiuni similare comise
cu intenție sau dacă în privința sa nu a mai fost dispusă încetarea procesului penal, ca rezultat
al împăcării, pentru infracțiuni similare comise cu intenție în ultimii cinci ani.
În Hotărârea Curții Constituționale nr.27 din 21.09.2017 privind excepția de
neconstituționalitate a unor prevederi din art.109 alin.(1) Cod penal, Curtea a indicat că „nu
există nici un dubiu că persoana în privința căreia în ultimii cinci ani a fost dispusă
încetarea procesului penal ca rezultat al împăcării, va putea să prevadă că, în cazul
săvârșirii unei noi infracțiuni, după ce au fost operate modificări la art.109 alin.(1) din
Codul penal, va fi imposibilă încheierea unei noi împăcări, reținând totodată că „dispozițiile
contestate nu se aplică retroactiv, în sensul articolului 22 din Constituție, deoarece noile
reglementări ale art.109 alin.(1) Cod penal, se aplică conform principiului acțiuni legii
penale, care presupune aplicarea legii tuturor infracțiunilor săvârșite în timpul cât aceasta
se află în vigoare”.
În circumstanțele indicate, Colegiul penal reține că prima instanță a luat în considerație că
infracțiunea în cauză, prevăzută de art.186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, a fost săvârșită
după efectuarea modificărilor la art.109 alin.(1) Cod penal, fără a lua însă în considerație că
5
anterior, prin ordonanțele procurorului din 18 iunie 2012, 22 iunie 2012, 22 iunie 2012 și 29
iunie 2012, urmărirea penală în privința lui Macovei Mihail a fost încetată, în legătură cu
împăcarea părților.
În circumstanțele indicate, Colegiul penal reține că instanța de apel, corect a adoptat
soluția în cauza dată în temeiul art.415 alin.(1) pct.2) și art.419 Cod de procedură penală, a
înlăturat erorile constatate în sentința primei instanțe și a pronunțat o nouă hotărâre, prin care
a stabilit pedeapsa echitabilă aplicată inculpatului, în limitele sancțiunii, cu aplicarea
prevederilor art.364¹ alin.(8) Cod de procedură penală.
Prin urmare, reieșind din circumstanțele indicate, instanța de recurs nu constată prezența
unor erori de drept ce ar genera casarea deciziei instanței de apel sub aspectele invocate, deci,
nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate de instanța de apel, pedeapsa stabilită
inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în limitele legii.
În conformitate cu art.art.434, 435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, Colegiul
penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E:
Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către inculpatul Macovei Mihail,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 mai 2018, în cauză
penală privindu-l pe Macovei Mihail xxxx, cu menținerea deciziei atacate.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 31 ianuarie 2019.
Președinte Vladimir Timofti
Judecători Anatolie Țurcan
Nadejda Toma
Elena Cobzac
Victor Boico
6