1ra-2218/2018 — art. 179 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 179 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-2218/2018 — art. 179 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)
Dosarul nr. 1ra-2218/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
19 decembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Iurie Diaconu
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
avocatul Zaharia Sergiu în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 septembrie 2018, în cauza penală
în privința lui
Gușan Pavel xxxx,
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 01.11.2017 – 13.02.2018;
Instanța de apel: 22.03.2018 - 18.09.2018;
Instanța de recurs: 26.11.2018- 19.12.2018,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 13 februarie
2018, cauza fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Gușan
Pavel a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 179 alin. (2) Cod penal la
2 (doi) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În baza art. 90 alin. (1) Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a
executării pedepsei pe un termen de probă de 1 (un) an și 6 (șase) luni.
Acțiunea civilă a fost admisă și dispusă încasarea din contul inculpatului în
beneficiul părții vătămate 20 000 (douăzeci mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral și
900 (nouă sute) lei, cu titlu de prejudiciu material.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a stabilit că, la 25
septembrie 2017, aproximativ la ora 14.00, Gușan Pavel fiind în stare de ebrietate, a
pătruns ilegal în domiciliul Lidiei Belibova, din mun. xxxx, fără consimțământul
acesteia, unde i-a aplicat 2 lovituri cu un cuțit, astfel cauzându-i conform raportului
de expertiză judiciară nr. 4316 din 25.09.2017, plăgi tăiate înțepate și infiltrat
hemoragie al țesuturilor moi adiacente la nivelul hemitoracelui stâng și
paraombelical pe stânga care au putut fi cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a
unui obiect tăietor înțepător, echimoză la nivelul mâinii propriu zise pe stânga care
au putut fi cauzată în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contodent dur, care
1
condiționează dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se
califică ca vătămare ușoară.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, solicitând casarea
parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, pronunțarea unei noi hotărâri,
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Gușan Pavel să-i fie
aplicată pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executarea în
penitenciar de tip semiînchis.
În motivarea apelului a invocat că:
- instanța de judecată, la stabilirea pedepsei inculpatului, nu a luat în
considerație faptul că inculpatul este anterior judecat și a săvârșit această infracțiune
fiind în stare de ebrietate, circumstanță ce agravează răspunderea penală;
- realizarea scopului pedepsei penale inclusiv prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni din partea condamnatului precum și restabilirea echității sociale va fi
posibilă doar ce izolarea acestuia de mediul normal de viață și scopul pedepsei
stabilit în art. 61 alin. (2) Cod penal poate fi atins numai cu aplicarea față de
inculpat a unei pedepse privative de libertate;
- stabilindu-se pedeapsa cu suspendarea condiționată există un risc sporit ca
inculpatul să ajungă și până la comiterea de noi infracțiuni, faptul dat deja la
demonstrat, deoarece anterior a fost cercetat penal și judecat pe diferite categorii de
infracțiuni și astfel, corectarea și reeducarea inculpatului poate fi atinsă numai prin
aplicarea în privința lui a unei sancțiuni sub formă de închisoare, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18
septembrie 2018 a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința primei instanțe
în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărâre, în această parte, prin care
lui Gușan Pavel, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 179
alin. (2) Cod penal, i s-a stabilit pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, cu executare în
penitenciar de tip semiînchis, prin aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal, prima
parte a pedepsei – 1 (unu) an de închisoare se va executa în penitenciar, iar restul
pedepsei – 1 (unu) an de închisoare se suspendă condiționat cu fixarea termenului de
probațiune de 1 (unu) an.
4.1. Analizând motivele invocate în apel, Colegiul penal a constatat că, la
aplicarea pedepsei prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7,
61, 75 și 90 Cod penal, nefiind motivată soluția privind suspendarea condiționată a
executării pedepsei aplicate inculpatului în baza art. 90 Cod penal.
În cauză nu există circumstanțe raportate la personalitatea inculpatului, ce ar
justifica aplicarea pedepsei cu închisoare cu suspendarea condiționată sau aplicarea
unei pedepse mai blânde decât cea prevăzută de lege, însă există temei pentru
aplicarea prevederilor articolului 901 Cod penal, potrivit cărora ținând cont de
circumstanțele cauzei și de personalitatea vinovatului, se ajunge la concluzia că nu
2
este rațional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu închisoare în penitenciar, se
poate dispune suspendarea parțială a executării pedepsei aplicate inculpatului,
indicând în hotărâre perioada de executare a pedepsei cu închisoare și perioada de
probațiune sau, după caz, termenul de probă, precum și motivele condamnării cu
suspendarea parțială a executării pedepsei. Prima parte a pedepsei se execută în
penitenciar, iar restul pedepsei se suspendă.
Interpretarea judiciară a prevederilor articolului 901 Cod penal, care constituie
sediul instituției condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei, în raport
cu circumstanțele cauzei și persoana inculpatului, care se caracterizează satisfăcător,
determină concluzia că în speță există temei legal pentru aplicarea acestora.
În atare situație, în opinia instanței de apel, este fondat motivul invocat de
procuror privind aplicarea pedepsei cu închisoare cu executare, fapt ce determină
casarea sentinței atacate, în partea pedepsei aplicate inculpatului, cu pronunțarea
unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, în partea respectivă.
Nefiind de acord cu decizia pronunțată, avocatul Zaharia Sergiu în
numele inculpatului a declarat recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1)
pct. 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu
menținerea sentinței instanței de fond.
În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel nu a luat în considerație
circumstanțele atenuante conform art. 76 Cod penal și anume, recunoașterea
vinovăției, căința sinceră și contribuirea activă la descoperirea infracțiunii și mai
mult ca atât, inculpatul a fost de-acord să achite sumele solicitate de partea
vătămate. Totodată, în cadrul ședinței de judecată, procurorul a solicitat a aplica în
privința inculpatului pedeapsă cu închisoare, cu suspendarea condiționată a acesteia.
Asupra recursului declarat procurorul a depus referință, prin care a
pledat pentru inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit neîntemeiat și lipsit de
temeiuri legale.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit
neîntemeiat din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța
de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia
în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel.
Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept
material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la
3
faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Potrivit textului recursului, recurentul invocă drept temei de casare a deciziei
instanței de apel art.427 alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, care stipulează că
hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept în cazul în care instanța de
apel a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Analizând acest temei în raport cu motivele invocate, Colegiul penal constată
că acesta nu și-a găsit confirmare.
Autorul recursului este de-acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de
judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, și critică
hotărârea instanței de apel numai referitor la pedeapsa care i-a fost aplicată,
apreciind-o drept una prea aspră.
Motivele precum că instanța incorect a individualizat pedeapsa, neacordând
deplină eficiență prevederilor art.75 Cod penal, Colegiul le consideră drept lipsite de
temei, or, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i
se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia
persoana se declară vinovată.
Conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului
pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii
săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei
care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei
acestuia.
Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din
partea inculpatului, cât și a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are
pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește
comportamentul făptuitorului. Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare
a acesteia trebuie individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de
necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte
similare. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de
evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate
stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.
În această ordine de idei, la stabilirea pedepsei lui Gușan Pavel, instanța de
apel a ținut cont pe deplin de principiile de aplicare, prevăzute de art.7, 61 Cod
penal și de criteriile generale de individualizare, de caracterul și gradul de pericol
social al infracțiunii săvârșite, stipulate în art.75 Cod penal, de toate circumstanțele
cauzei, de gravitatea infracțiunii, care face parte din categoria celor mai puțin grave,
de motivul acesteia, de persoana inculpatului, de condițiile de viață ale acestuia, de
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, că și-a recunoscut
vina și s-a căit sincer pentru fapta comisă, solicitând examinarea cauzei în procedură
4
simplificată, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării
acestuia, corect ajungând la concluzia că corijarea și reeducarea acestuia poate avea
loc doar prin aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal.
Astfel, Colegiul conchide că concluzia instanței de apel corespunde
circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta fiind aplicată în
limitele legii. Totodată, la numirea pedepsei inculpatului instanța de apel a ținut cont
de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care stipulează că în caz
de aplicare a pedepsei închisorii inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 din
maximul și din minimul prevăzut de sancțiune, fiind stabilite noi limite cu care
trebuie să opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei.
Analizând materialele cauzei și decizia instanței de apel, care este bine
argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394 Cod de procedură
penală, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea
hotărârii judecătorești contestate, iar pedeapsa aplicată inculpatului este
individualizată conform prevederilor legale, de aceea Colegiul decide asupra
inadmisibilității recursului ordinar declarat de către procuror, ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod
de procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Zaharia Sergiu în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 18 septembrie 2018, în cauza penală în privința lui Gușan Pavel, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată publicată la 18 ianuarie 2019.
Președinte: Iurie Diaconu
Judecători: Liliana Catan
Ion Guzun
5