1ra-2099/2018 — art. 217/1 alin.3 lit. b, f CP

1ra-2099/2018 — art. 217/1 alin.3 lit. b, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.1ra-2099/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de justiție în componență:

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Victor Boico

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

inculpatul Putinica Igor, avocatul Adam Alexandru în numele inculpatului Putinica Igor,

prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Chișinău sediul Central din 02 martie

2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017 și de către

avocatul Bondariuc Alexandr în numele inculpatului Mufcenco Dmitri, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017, în cauza

penală privindu-l pe

Putinica Igor XXXXX, născut la XXXXX,

originar din or. XXXXX, domiciliat în or.

XXXXXX str. XXXXX. nr. XX,

și

Mufcenco Dmitri XXXXX, născut

la XXXXXX, originar din s. XXXXX, r-nul

XXXXX, domiciliat în or. XXXXXX str.

XXXXX nr. XX,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.10.2016–02.03.2017;

Instanța de apel: 17.05.2017–27.06.2017;

Instanța de recurs: 19.10.2018 – 19.12.2018.

Asupra admisibilității recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Dmitrii și Putinica Igor au fost condamnați în baza art.2171 alin.(3) lit. b), f) Cod penal la

3 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, fiecare, cu privarea

de dreptul de a exercita activitate în domeniul gestionării substanțelor narcotice,

stupefiantelor sau analoagelor sau conexelor acestora pe un termen de 5 ani, fiecare.

și de comun acord cu Mufcenco Dmitri urmărind scopul de înstrăinare a substanțelor

1

narcotice, în circumstanțe nestabilite au procurat substanța narcotică marijuana, pe care au

păstrat-o o perioadă nedeterminată de timp cu scop de înstrăinare a acesteia precum și au

înstrăinat-o diferitor persoane.

În așa mod pe parcursul anului 2016 până la data de 26 iulie 2016, ora și data

concretă nu a fost stabilită de către organul de urmărire penală, Mufcenco Dmitri și Putinica

Igor în repetate rânduri i-au înstrăinat lui Costaș Serghei și Lupanschi Alexandru și altor

persoane pentru consum personal, substanța narcotică - marijuana.

La 26 iulie 2016 în cadrul percheziției efectuate pe adresa mun. Chișinău, str. Cetatea

Albă, nr.5, ap.14, unde temporar domiciliau inculpații, au fost depistate și ridicate :8

pachețele de tip „zip-lok” cu substanță de origine vegetală uscată de culoare verde; 10

pachețele de tip „zip-lok” cu urme de substanțe de origine vegetală uscată de culoare verde,

precum și 2 capace din aluminiu cu depuneri de substanță de culoare cafenie.

Conform raportului de expertiză nr.34/12/1-R-4777 din 23.08.2016 masa vegetală

uscată, grosier mărunțită de culoare verde cafenie prezentată în 8 pachete de polietilenă de

tip „zip-lok” depistată și ridicată la 26 iulie 2016 reprezintă marijuana , care se atribuie la

substanțele narcotice cu masa totală de 7,273 gr.

În cele 10 pachețele de polietilenă de tip „zip-lok” depistate și ridicate în cadrul

percheziției s-au depistat particule unice de marijuana, care se atribuie la substanțe

narcotice.

Depunerile de substanță de culoare cafenie întunecată de pe cele 2 capace de

aluminiu, depistate și ridicate în aceleași circumstanțe, reprezintă rășină de canabis, care se

atribuie la substanțe narcotice cu masa de 0,038 gr.

Substanțele menționate supra se atribuie la substanțe narcotice în proporții mari.

Totodată, Putinica Igor urmărind scopul înstrăinării substanțelor narcotice neavând

autorizația corespunzătoare, o perioadă nedeterminată de timp a cultivat și a prelucrat ilegal

la domiciliul său plante care conțin substanțe narcotice. Astfel, la 27 iulie 2016 în cadrul

percheziției efectuate la domiciliul acestuia pe adresa or. Basarabeasca, str. Puteiscaia,

nr.62 au fost depistate 10 plante uscate și semiuscate de canabis precum și o masă vegetală

parțial uscată, care conform raportului de expertiză nr.34/12/1-R-4616 din 17.08.2016

reprezintă plante de canabis care se atribuie la substanțe narcotice cu masa de 36,51 gr.

Ig. Putinica, care a solicitat, casarea parțială a acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care lui Ig. Putinica să-i fie stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare, cu dispunerea suspendării

executării acesteia pe un termen de probațiune de 2 ani.

În argumentarea soluției solicitate s-au invocat următoarele:

-acțiunile inculpatului Ig. Putinica nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art.217 1 alin. (3) Cod penal, iar instanța de fond în lipsa unor probe

pertinente și concludente referitor la scopul păstrării acestor substanțe narcotice, urma să

reîncadreze acțiunile inculpatului în baza art.217 alin.(3) Cod penal;

- Ig. Putinica a recunoscut că a consumat personal substanțe narcotice, dar nu a

păstrat substanțele cu scop de înstrăinare;

- martorul A. Lupacinschi, care locuia împreună cu Ig. Putinica, care a declarat că

nu a văzut nici o dată ca inculpatul să înstrăineze substanțe narcotice, nu a fost audiat în

cadrul cercetării judecătorești;

- depozițiile martorului S. Costaș urmează a fi apreciate critic, deoarece acestea sunt

declarații mincinoase, or, între martor și inculpat anterior a avut loc un conflict;

2

- Ig. Putinica a fost condamnat la 3 ani închisoare doar pentru simplul fapt că a

consumat substanțe narcotice;

- în speță, ținând cont de faptul că Putinica Igor pentru prima dată este atras la

răspundere penală și se caracterizează pozitiv, urmau a fi aplicate prevederile art.90 Cod

penal.

3.1 Cu apel sentința a fost contestată și de avocatul Șt. Șevciuc în numele

inculpatului D. Mufcenco, care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri

prin care acțiunile lui D. Mufcenco să fie reîncadrate în baza art.217 alin.(3) Cod penal, cu

stabilirea unei pedepse cu aplicarea art.90 Cod penal și dispunerea suspendării executării

acesteia pe un termen de probațiune de 1 an, invocând următoarele:

- la examinarea cauzei instanța de fond a ignorat în totalitate probele și argumentele

prezentate de apărare, iar toate dubiile în ce privește vinovăția inculpatului au fost trecute

cu vederea;

- în speță nu s-a demonstrat că D. Mufcenco ar fi păstrat substanțele narcotice cu

scop de înstrăinare, astfel acțiunile acestuia greșit au fost încadrate în baza art.2171 alin.(3)

Cod penal;

- D. Mufcenco și-a recunoscut vina parțial doar în partea ce ține de păstrarea

substanțelor narcotice și a declarat că nu a înstrăinat nimănui substanțe narcotice;

- din declarațiile martorilor S. Costaș și A. Lupacinschi rezultă că D. Mufcenco era

consumator de substanțe narcotice, însă nu și faptul că acesta le înstrăina;

- acuzatorul de stat i-a înaintat inculpatului o învinuire eronată și cu o încadrare

juridică greșită, din care motiv acesta nu a putut să beneficieze de prevederile art.3641 Cod

de procedură penală, unde limitele de pedeapsă s-ar fi micșorat cu 1/3, or, inculpatul a

recunoscut că a păstrat substanțele narcotice pentru consum personal;

- la baza sentinței de condamnare au fost puse probe administrate cu grave încălcări

de procedură, care urmau a fi excluse din dosarul penal, iar acest fapt a dus la încălcarea

dreptului inculpatului la un proces echitabil prevăzut la art.6 CEDO

3.2 Apel împotriva sentinței a declarat și inculpatul D. Mufcenco, care a solicitat

casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, argumentând că instanța de

fond a pronunțat o hotărâre de condamnare fără a administra probe concludente și

pertinente care ar demonstra cu certitudine vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate.

În decizia adoptată instanța de apel a relevat, că instanța de fond a analizat obiectiv

cumulul de probe prin prisma art.101 Cod procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc fără

echivoc vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2171 alin. (3) Cod

penal.

Verificând argumentele invocate în apelurile declarate referitor la necesitatea

reîncadrării acțiunilor inculpaților din prevederile art.2171 alin.(3) Cod penal în cele ale

art.217 alin.(3) Cod penal, Colegiul penal a ajuns la concluzia că, acestea sunt nefondate

fiind combătute de probele anexate și circumstanțele stabilite în cadrul cercetării

judecătorești în instanța de fond și verificate în cadrul procedurii de examinare a apelului.

La fel, instanța de apel a menționat că inculpații au păstrat substanțele narcotice cu scop de

înstrăinare, iar despre acest fapt mărturisește circumstanța cantității mari de substanțe

narcotice depistate și ridicate în cadrul percheziției din 26.07.2016 și din 27.07.2016.

3

Solicitarea apelanților privind excluderea calificativului „cu scop de înstrăinare” din

încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților Colegiul penal le-a respins ca fiind

neîntemeiată, dat fiind faptul că înstrăinarea ilegală de substanțe narcotice, psihotrope sau

analoage ale acestora reprezintă orice acțiune, în urma căreia posesor al substanțelor

respective devine o altă persoană (vânzare, donare, schimb, achitare a datoriei, dare cu

împrumut etc.).

Intenția de a înstrăina substanțele menționate reprezintă dorința, planul unei persoane

care declanșează acțiuni în acest sens, cum ar fi: procurarea, prepararea, păstrarea,

transportarea acestora, plasarea într-un ambalaj comod pentru înstrăinare sau încheierea

unei înțelegeri corespunzătoare cu consumatorul etc.

Înstrăinarea ilegală de substanțe narcotice, psihotrope sau analoage ale lor se

consideră infracțiune consumată în momentul primirii acestor substanțe de către o altă

persoană.

Instanța de apel a menționat că din materialele cauzei, este cert faptul că, inculpații

realizau o schemă de circulație a substanțelor narcotice cu scop de înstrăinare, în proporții

mari, fapt confirmat prin declarațiile martorilor S. Costaș și A. Lupanschi audiați în ședința

de judecată, în coroborare cu raportul de expertiză nr.34/12/1-R-4777 din 23 august 2016.

Referitor la argumentele apelanților privind necesitatea stabilirii unei pedepse mai

blânde și aplicarea în privința inculpaților a prevederilor art.90 Cod penal, Colegiul penal

a reținut că pedeapsa stabilită de instanța de fond inculpaților este echitabilă, în limitele

legii, ținându-se cont de scopul pedepsei penale și criteriile generale de individualizare a

pedepsei prevăzute la art.art.61, 75 Cod penal.

Colegiul penal a respins solicitarea apelanților privind aplicarea prevederilor art.90

Cod penal, or, aceasta este mult prea blândă și neproporțională faptei comise.

Putinica și de către avocatul A. Adam în numele inculpatului, care, fără a invoca nici un

temei de drept prevăzut la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea

acestora cu pronunțarea unei noi hotărâri, cu reîncadrarea acțiunilor lui Ig. Putinica din

prevederile art.2171 alin.(3) în cele ale art.217 alin.(3) cod penal și stabilirea pedepsei cu

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal.

În argumentarea soluției solicitate s-au invocat următoarele :

- probele au fost apreciate de către instanțele de fond contrar prevederilor art.101 Cod

de procedură penală;

- acuzarea nu a prezentat nici o probă care ar confirma prezența în acțiunile lui Ig.

Putinica a laturii obiective prevăzute la art.2171 alin.(3) lit. b), f) Cod penal și anume că

acesta ar fi produs, preparat, experimentat, extras, prelucrat, transformat, transportat în scop

de înstrăinare substanțe narcotice;

- - depozițiile martorului S. Costaș urmau a fi apreciate critic acestea fiind

defăimătoare, deoarece martorul era în relații ostile cu Ig. Putinica. Mai mult anterior

martorul S. Costaș a fost condamnat pentru o infracțiune similară, iar substanțele narcotice

au fost depistate la domiciliul acestuia;

- inculpatului i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 CEDO

deoarece la baza hotărârilor de condamnare au fost puse mijloace de probă administrate cu

grave încălcări de procedură;

- concluzia instanței de apel precum că Putinica Igor nu a recunoscut vina nu

corespunde realității, deoarece inculpatul atât la urmărirea penală cât și în instanța de

judecată a recunoscut parțial vinovăția și a solicitat aplicarea unei pedepse mai blânde;

4

- la stabilirea pedepsei instanțele de fond nu au ținut cont de faptul că Ig. Putinica

anterior nu a fost condamnat, la locul de trai se caracterizează pozitiv. Anterior acesta, în

urma sportului pe care îl practica, a fost traumatizat și acum este nevoit să se adreseze de

două ori pe an la medic pentru a urma un tratament complicat.

5.1 Recurs împotriva sentinței și deciziei a declarat și avocatul A. Bodnariuc în

numele inculpatului D. Mufcenco, care invocând temeiul de drept prevăzut la art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală solicită casarea acestora, cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată argumentând următoarele:

- inculpatul nu a negat că a consumat substanțe narcotice, însă în speță nu există nici

o probă care ar confirma că acesta a păstrat substanțe narcotice în scop de înstrăinare, or în

lucrurile personale ale lui D. Mufcenco nu au fost găsite astfel de substanțe;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra apelul declarat de avocatul A. Bodnariuc,

decizia contestată nu cuprinde nici o mențiune despre cererea de apel declarată de

apărătorul A. Bodnariuc.

procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor ordinare declarate,

solicitând dispunerea inadmisibilității acestora pe motiv că recurenții nu au argumentat

ilegalitatea hotărârilor cu indicarea problemelor de drept și temeiurilor prevăzute la art.427

CPP, dar solicită reaprecierea probelor, iar un asemenea temei nu se regăsește în prevederile

normei sus menționate, deoarece aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei

de către instanțele de fond și nu poate constitui temei de recurs.

cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestora, din

următoarele considerente.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Potrivit prevederilor art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Analizând textele recursurilor declarate în speță Colegiul constată că avocatul A.

Bodnariuc își exprimă dezacordul cu hotărârile judecătorești și consideră că în privința lui

D. Mufcenco urma a fi pronunțată o sentință de achitare, iar inculpatul Ig. Putinica și

avocatul acestuia A. Adam consideră că acțiunile inculpatului Ig. Putinica au fost greșit

încadrate în baza art.217 1 alin. (3) lit. b), f) Cod penal.

Reieșind din conținutul recursurilor declarate de recurenți Colegiul constată, că

avocatul A. Bodnariuc își întemeiază solicitările invocând drept temei de recurs prevederile

pct.6), alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, iar, inculpatul Ig. Putinica și avocatul acestuia A. Adam

deși în recursurile declarate nu indică nici un temei de drept prevăzut la art. 427 alin. (1)

Cod de procedură penală, exprimându-și dezacordul cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpaților semnalează temeiul de drept prevăzut la pct.12) al normei de drept sus

menționată, potrivit căreia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când faptei i s-a dat

o încadrare juridică greșită.

5

Raportând normele date la situația în cauză, Colegiul penal constată că temeiurile la

care se referă autorii recursului nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor

de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței

de apel.

După cum rezultă din textul recursurilor, autorii nu sunt de acord cu condamnarea

inculpaților în baza art.2171 alin.(3) lit. b), f) Cod penal, avocatul A. Bondariuc considerând

că lipsesc probe concludente ce ar confirma vinovăția lui D. Mufcenco în săvârșirea

infracțiunii incriminate, iar avocatul A. Adam pretinde că acuzatorul de stat nu a prezentat

nici o probă care ar confirma că Ig. Putinica a cultivat, prelucrat și păstrat substanțele

narcotice cu scop de înstrăinare, astfel în opinia acestuia acțiunile lui Ig. Putinica urmau a

fi corect încadrate în prevederile art.217 alin.(3) lit. b) Cod penal – circulația ilegală a

drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora fără scop de înstrăinare.

Analizând hotărârile judecătorești pronunțate în speță prin prisma criticilor invocate

de recurenți, Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor art.314 Cod de

procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, a audiat inculpații, martorii, a cercetat actele cauzei apreciindu-le în

mod obiectiv, care au format convingerea instanței că vinovăția inculpaților în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.2171 alin.(3) lit. b), f) Cod penal pe deplin a fost dovedită.

Instanța de apel, respectând prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus

unei verificări minuțioase toate probele administrate și a conchis asupra temeiniciei soluției

pronunțate de prima instanță, expusă mai sus, deoarece argumentele apărării nu și-au găsit

confirmare în ședința de judecată.

Referitor la argumentele avocatului A. Bondariuc precum că D. Mufcenco nu a

recunoscut vina în păstrarea substanțelor narcotice, iar drogurile depistate în apartamentul

în care locuia nu cunoaște cui aparțin Colegiul reține că nerecunoașterea vinovăției de către

inculpat nu echivalează cu achitarea acestuia , de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost

prezentate probe în sprijinul învinuirii, probe care dovedesc cu certitudine vinovăția

acestuia în comiterea infracțiunii incriminate.

Alegațiile avocatului A. Adam prin care se indică că în speță nu a fost demonstrat

calificativul „cu scop de înstrăinare” Colegiul le respinge ca neîntemeiate și conchide că

acest calificativ a fost pe deplin demonstrat, or probele administrate de organul de urmărire

penală confirmă că inculpații au păstrat substanțele narcotice cu acest scop. În

argumentarea acestei concluzii Colegiul reține că potrivit procesului-verbal de percheziție

din 26.07.2016 în domiciliul temporar al inculpaților din mun. Chișinău, str. Cetatea Albă,

nr. 5, ap. 14, au fost depistate și ridicate 8 pachețele de polietilenă în care se afla substanță

narcotică marijuana cu masa de 0,806 gr., 0,724 gr., 0,964 gr., 0,924 gr., 0,850 gr., 0,816

gr., 0,080 gr. și respectiv 1,389 gr. precum și 10 pachețele de polietilenă de tip

„zip-lok” în interiorul cărora s-au depistat particule unice de marijuana. Astfel, depistarea

la domiciliul temporar al lui Ig. Putinica și D. Mufcenco a substanței narcotice într-o

cantitate impunător de mare, aceasta fiind împărțită și ambalată în pachețele cu masă

diferită (mai mică), adică pregătită după unele criterii bine determinate, dovedesc scopul

urmărit de către inculpați de înstrăinare a substanțelor narcotice, or, în cazul în care Ig.

Putinica și D. Mufcenco ar fi păstrat această substanță narcotică pentru propriul consum,

nu era necesar ambalarea ei în „doze” mai mici.

Tot aici Colegiul penal tine să menționeze că, conform practicii judiciare constante,

înstrăinarea ilegală de plante ce conțin substanțe narcotice sau psihotrope ori de substanțe

narcotice, psihotrope sau analoage ale acestora reprezintă orice acțiune în urma căreia

6

posesor al substanțelor respective devine o altă persoană (vânzare, donare, schimb,

achitare a datoriei, dare cu împrumut etc.).

Intenția de a înstrăina substanțele menționate reprezintă dorința, planul unei

persoane care declanșează acțiuni în acest sens, cum ar fi: procurarea, prepararea,

păstrarea, transportarea acestora, plasarea într-un ambalaj comod pentru înstrăinare sau

încheierea unei înțelegeri corespunzătoare cu consumatorul etc. Înstrăinarea ilegală de

substanțe narcotice, psihotrope sau analoage ale lor se consideră infracțiune consumată

în momentul primirii acestor substanțe de către o altă persoană.”

Astfel, instanțele de fond concluzionând că acțiunile inculpaților întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.2171 alin.(3) lit. b), f) Cod penal,

just și întemeiat au stabilit că în speță cu certitudine a fost dovedit faptul că Ig. Putinica și

D. Mufcenco au păstrat substanțele narcotice în proporții mari cu scop de înstrăinare.

Acțiunea de înstrăinare a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor, presupune

transmiterea lor cu titlu gratuit sau oneros în posesia unor alte persoane prin diferite metode

(vânzare, dare cu împrumut, donare, schimb, etc.). Scopul de înstrăinare este un element

obligatoriu și necesar al infracțiunii date, care în speță a fost dovedit cu certitudine prin

depozițiile martorilor S. Costaș și A. Lupacinschi, din care rezultă că inculpații de mai

multe ori le-au propus să consume substanțe narcotice. Au fost cazuri când au acceptat. La

fel martorii au mai menționat că Ig. Putinica și D. Mufcenco au propus și altor persoane să

consume substanțe narcotice.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii imputate lui Ig. Putinica și D. Mufcenco, inclusiv vinovăția acestora, după cum

rezultă din hotărârile instanțelor de judecată, care s-au pronunțat asupra circumstanțelor de

fapt, și-au motivat concluziile prin cumulul de probe pertinente, concludente și utile,

administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu

prevederile art.101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv.

Acestea fiind menționate Colegiul va respinge și următorul argument al avocatului

A. Adam precum că acuzarea nu a prezentat nici o probă care ar confirma prezența în

acțiunile lui Ig. Putinica a laturii obiective prevăzute la art.2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal

și anume că acesta ar fi produs, preparat, experimentat, extras, prelucrat, transformat,

transportat în scop de înstrăinare substanțe narcotice, or după cum s-a menționat mai sus

probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, iar concluziile privind

vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii imputate rezultă din circumstanțele de fapt

stabilite în cauză.

În continuare instanța de recurs va respinge ca fiind neîntemeiată solicitarea apărării

privind aprecierea critică a depozițiilor martorului S. Costaș, or la baza hotărârilor

judecătorești instanțele au pus nu doar depozițiile acestui martor date sub jurământ, dar și

declarațiile martorului A. Lupacinschi prin coroborare și cu probele scrise anexate la dosar,

descrise atât în sentință cât și în decizie.

Referitor la argumentul avocatului A. Adam prin care se indică că inculpatului Ig.

Putinica i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 CEDO, deoarece la

baza hotărârilor de condamnare au fost puse mijloace de probă administrate cu grave

încălcări de procedură, Colegiul reține că recursul nu conține nici o argumentare în acest

sens, nefiind invocat care mijloace de probă în opinia apărării au fost administrate cu

încălcări de procedură și în ce constă esența încălcărilor respective raportată la normele

procesual penale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat admisibilitatea

probelor.

7

În continuare Colegiul penal respinge ca fiind declarativ argumentul avocatului

A. Adam, în care se afirmă că concluzia instanței de apel precum că Ig. Putinica nu a

recunoscut vina nu corespunde realității. Potrivit procesului-verbal de audiere a

inculpatului, în instanța de fond acesta a declarat că substanțele narcotice depistate în

apartamentul nr.14 din str. Cetatea Albă nu sunt ale sale și nu cunoaște cui îi aparțin, iar în

instanța de apel acesta a menționat „învinuirea mii clară, vina nu o recunosc” (f.d.110, 170

vol. II). Reieșind din cele menționate Colegiul remarcă faptul că afirmația avocatului

precum că Ig. Putinica a recunoscut parțial vina, contravine depozițiilor inculpatului,

nefiind clar ce anume recunoaște acesta.

Referitor la argumentul avocatului A. Adam, că la stabilirea pedepsei instanțele de

fond nu au ținut cont de faptul că Ig. Putinica anterior nu a fost condamnat, la locul de trai

se caracterizează pozitiv și i-au stabilit pedeapsa închisorii, care în opinia acestuia este

inechitabilă, instanța de recurs atestă că, deși instanța de fond nu a menționat expres aceste

circumstanțe în conținutul sentinței, însă a menționat că la stabilirea pedepsei ține cont de

personalitatea inculpatului și i-a stabilit pedeapsa la limita minimă prevăzută de sancțiunea

normei în baza căreia acesta a fost condamnat. Așa dar, Colegiului penal, statuează că

la stabilirea pedepsei instanța a ținut cont atât de personalitatea inculpatului cât și de

gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria celor grave, astfel

pedeapsa cu închisoarea și modalitatea de executare a acesteia aplicată lui Ig.

Putinica, a fost stabilită și individualizată corect, în așa fel încât acesta să se convingă

de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte

similare.

Totodată, Colegiul consideră că concluzia instanțelor de fond referitor la neaplicarea

prevederilor art.90 Cod penal este justă și întemeiată, or infracțiunea săvârșită face parte

din categoria celor grave, iar circulația ilegală a substanțelor narcotice constituie un

fenomen de sporire a nivelului criminalității și descompunere a bazelor morale ale

societății, reprezentând una din cele mai importante probleme sociale, cu atât mai mult că

acesta reprezintă tendințe ascendente.

Afirmația precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra apelului suplimentar

declarat de avocatul A. Bodnariuc în numele inculpatului D. Mufcenco instanța de recurs

o respinge ca neîntemeiată. În argumentarea acestei concluzii se reține că din materialele

cauzei nu rezultă că A. Bondariuc ar fi declarat apel împotriva sentinței. Mai mult, din

conținutul procesului verbal al ședinței instanței de apel rezultă că avocatul A. Bondariuc,

fiindu-i oferit cuvântul, a declarat: „susțin apelul avocatului Șt. Șevciuc declarat în numele

și interesele inculpatului D. Mufcenco și apelul ultimului” (f.d.123 vol. II). Astfel, instanța

de recurs atestă, că în speță nu există nici o probă care ar confirma că A. Bondariuc ar fi

declarat apel suplimentar în numele inculpatului D. Mufcenco împotriva sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 02.03.2017, or, în caz contrar acesta în pledoaria

sa ar fi solicitat instanței de apel admiterea apelului suplimentar declarat.

Sub acest aspect se mai reține că, în recursul expediat (f.d.22-25 vol. III) prin

intermediul serviciului poștal, A. Bondariuc indică anexă – 1) copia cererii de apel asupra

căreia nu s-a expus instanța de apel și 2) mandatul avocatului. Din actul nr.3 din 22.08.2018

(f.d.27 vol. III) întocmit de șefa biroului de expediție a Curții Supreme de Justiție la

deschiderea plicului, s-a constatat lipsa unor documente indicate în anexă și anume a

copiei apelului.

Generalizând cele menționate mai sus, Colegiul conchide că, totalitatea argumentelor

invocate de recurenți nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor și ca urmare

8

acestea nu sunt suficiente pentru a constitui erori ce ar putea influența autenticitatea

concluziilor instanțelor de fond și de apel referitor la vinovăția inculpaților Ig. Putinica și

D. Mufcenco în săvârșirea infracțiunii incriminate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine

de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.art.414-417 Cod

de procedură penală, iar argumentele invocate de recurenți care critică vinovăția

inculpaților, încadrarea juridică și măsura de pedeapsă aplicată, astfel, în opinia acestora,

s-au comis erori de drept stipulate în pct.6), 10) și 12) alin.(1) art.427 Cod de procedură

penală, sunt neîntemeiate.

Prin urmare, se impune inadmisibilitatea recursurilor declarate, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Putinica Igor,

avocatul Adam Alexandru în numele inculpatului Putinica Igor și de către avocatul

Bondariuc Alexandr în numele inculpatului Mufcenco Dmitri, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017, în cauza penală privindu-l

pe Putinica Igor și Mufcenco Dmitri, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 ianuarie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Victor Boico

9