1ra-2099/2018 — Art. 217/1 alin.3 lit. b, f CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 02 martie 2017, Mufcenco Dmitrii și Putinica Igor au fost condamnați în baza art.2171 alin.(3) lit. b), f) Cod penal la 3 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, fiecare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate în domeniul gestionării substanțelor narcotice, stupefiantelor sau analoagelor sau conexelor acestora pe un termen de 5 ani, fiecare.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Putinica Igor împreună și de comun acord cu Mufcenco Dmitri urmărind scopul de înstrăinare a substanțelor 1 narcotice, în circumstanțe nestabilite au procurat substanța narcotică marijuana, pe care au păstrat-o o perioadă nedeterminată de timp cu scop de înstrăinare a acesteia precum și au înstrăinat-o diferitor persoane. În așa mod pe parcursul anului 2016 până la data de 26 iulie 2016, ora și data concretă nu a fost stabilită de către organul de urmărire penală, Mufcenco Dmitri și Putinica Igor în repetate rânduri i-au înstrăinat lui Costaș Serghei și Lupanschi Alexandru și altor persoane pentru consum personal, substanța narcotică - marijuana. La 26 iulie 2016 în cadrul percheziției efectuate pe adresa mun. Chișinău, str. Cetatea Albă, nr.5, ap.14, unde temporar domiciliau inculpații, au fost depistate și ridicate :8 pachețele de tip „zip-lok” cu substanță de origine vegetală uscată de culoare verde; 10 pachețele de tip „zip-lok” cu urme de substanțe de origine vegetală uscată de culoare verde, precum și 2 capace din aluminiu cu depuneri de substanță de culoare cafenie. Conform raportului de expertiză nr.34/12/1-R-4777 din 23.08.2016 masa vegetală uscată, grosier mărunțită de culoare verde cafenie prezentată în 8 pachete de polietilenă de tip „zip-lok” depistată și ridicată la 26 iulie 2016 reprezintă marijuana , care se atribuie la substanțele narcotice cu masa totală de 7,273 gr. În cele 10 pachețele de polietilenă de tip „zip-lok” depistate și ridicate în cadrul percheziției s-au depistat particule unice de marijuana, care se atribuie la substanțe narcotice. Depunerile de substanță de culoare cafenie întunecată de pe cele 2 capace de aluminiu, depistate și ridicate în aceleași circumstanțe, reprezintă rășină de canabis, care se atribuie la substanțe narcotice cu masa de 0,038 gr. Substanțele menționate supra se atribuie la substanțe narcotice în proporții mari. Totodată, Putinica Igor urmărind scopul înstrăinării substanțelor narcotice neavând autorizația corespunzătoare, o perioadă nedeterminată de timp a cultivat și a prelucrat ilegal la domiciliul său plante care conțin substanțe narcotice. Astfel, la 27 iulie 2016 în cadrul percheziției efectuate la domiciliul acestuia pe adresa or. Basarabeasca, str. Puteiscaia, nr.62 au fost depistate 10 plante uscate și semiuscate de canabis precum și o masă vegetală parțial uscată, care conform raportului de expertiză nr.34/12/1-R-4616 din 17.08.2016 reprezintă plante de canabis care se atribuie la substanțe narcotice cu masa de 36,51 gr.

Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul A. Adam în numele inculpatului Ig. Putinica, care a solicitat, casarea parțială a acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Ig. Putinica să-i fie stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare, cu dispunerea suspendării executării acesteia pe un termen de probațiune de 2 ani. În argumentarea soluției solicitate s-au invocat următoarele: -acțiunile inculpatului Ig. Putinica nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.217 1 alin. (3) Cod penal, iar instanța de fond în lipsa unor probe pertinente și concludente referitor la scopul păstrării acestor substanțe narcotice, urma să reîncadreze acțiunile inculpatului în baza art.217 alin.(3) Cod penal; - Ig. Putinica a recunoscut că a consumat personal substanțe narcotice, dar nu a păstrat substanțele cu scop de înstrăinare; - martorul A. Lupacinschi, care locuia împreună cu Ig. Putinica, care a declarat că nu a văzut nici o dată ca inculpatul să înstrăineze substanțe narcotice, nu a fost audiat în cadrul cercetării judecătorești; - depozițiile martorului S. Costaș urmează a fi apreciate critic, deoarece acestea sunt declarații mincinoase, or, între martor și inculpat anterior a avut loc un conflict; 2 - Ig. Putinica a fost condamnat la 3 ani închisoare doar pentru simplul fapt că a consumat substanțe narcotice; - în speță, ținând cont de faptul că Putinica Igor pentru prima dată este atras la răspundere penală și se caracterizează pozitiv, urmau a fi aplicate prevederile art.90 Cod penal. 3.1 Cu apel sentința a fost contestată și de avocatul Șt. Șevciuc în numele inculpatului D. Mufcenco, care a solicitat casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunile lui D. Mufcenco să fie reîncadrate în baza art.217 alin.(3) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse cu aplicarea art.90 Cod penal și dispunerea suspendării executării acesteia pe un termen de probațiune de 1 an, invocând următoarele: - la examinarea cauzei instanța de fond a ignorat în totalitate probele și argumentele prezentate de apărare, iar toate dubiile în ce privește vinovăția inculpatului au fost trecute cu vederea; - în speță nu s-a demonstrat că D. Mufcenco ar fi păstrat substanțele narcotice cu scop de înstrăinare, astfel acțiunile acestuia greșit au fost încadrate în baza art.2171 alin.(3) Cod penal; - D. Mufcenco și-a recunoscut vina parțial doar în partea ce ține de păstrarea substanțelor narcotice și a declarat că nu a înstrăinat nimănui substanțe narcotice; - din declarațiile martorilor S. Costaș și A. Lupacinschi rezultă că D. Mufcenco era consumator de substanțe narcotice, însă nu și faptul că acesta le înstrăina; - acuzatorul de stat i-a înaintat inculpatului o învinuire eronată și cu o încadrare juridică greșită, din care motiv acesta nu a putut să beneficieze de prevederile art.3641 Cod de procedură penală, unde limitele de pedeapsă s-ar fi micșorat cu 1/3, or, inculpatul a recunoscut că a păstrat substanțele narcotice pentru consum personal; - la baza sentinței de condamnare au fost puse probe administrate cu grave încălcări de procedură, care urmau a fi excluse din dosarul penal, iar acest fapt a dus la încălcarea dreptului inculpatului la un proces echitabil prevăzut la art.6 CEDO 3.2 Apel împotriva sentinței a declarat și inculpatul D. Mufcenco, care a solicitat casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, argumentând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre de condamnare fără a administra probe concludente și pertinente care ar demonstra cu certitudine vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017 apelurile declarate au fost respinse ca nefondate. În decizia adoptată instanța de apel a relevat, că instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în ansamblu, dovedesc fără echivoc vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2171 alin. (3) Cod penal. Verificând argumentele invocate în apelurile declarate referitor la necesitatea reîncadrării acțiunilor inculpaților din prevederile art.2171 alin.(3) Cod penal în cele ale art.217 alin.(3) Cod penal, Colegiul penal a ajuns la concluzia că, acestea sunt nefondate fiind combătute de probele anexate și circumstanțele stabilite în cadrul cercetării judecătorești în instanța de fond și verificate în cadrul procedurii de examinare a apelului. La fel, instanța de apel a menționat că inculpații au păstrat substanțele narcotice cu scop de înstrăinare, iar despre acest fapt mărturisește circumstanța cantității mari de substanțe narcotice depistate și ridicate în cadrul percheziției din 26.07.2016 și din 27.07.2016. 3 Solicitarea apelanților privind excluderea calificativului „cu scop de înstrăinare” din încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților Colegiul penal le-a respins ca fiind neîntemeiată, dat fiind faptul că înstrăinarea ilegală de substanțe narcotice, psihotrope sau analoage ale acestora reprezintă orice acțiune, în urma căreia posesor al substanțelor respective devine o altă persoană (vânzare, donare, schimb, achitare a datoriei, dare cu împrumut etc.). Intenția de a înstrăina substanțele menționate reprezintă dorința, planul unei persoane care declanșează acțiuni în acest sens, cum ar fi: procurarea, prepararea, păstrarea, transportarea acestora, plasarea într-un ambalaj comod pentru înstrăinare sau încheierea unei înțelegeri corespunzătoare cu consumatorul etc. Înstrăinarea ilegală de substanțe narcotice, psihotrope sau analoage ale lor se consideră infracțiune consumată în momentul primirii acestor substanțe de către o altă persoană. Instanța de apel a menționat că din materialele cauzei, este cert faptul că, inculpații realizau o schemă de circulație a substanțelor narcotice cu scop de înstrăinare, în proporții mari, fapt confirmat prin declarațiile martorilor S. Costaș și A. Lupanschi audiați în ședința de judecată, în coroborare cu raportul de expertiză nr.34/12/1-R-4777 din 23 august 2016. Referitor la argumentele apelanților privind necesitatea stabilirii unei pedepse mai blânde și aplicarea în privința inculpaților a prevederilor art.90 Cod penal, Colegiul penal a reținut că pedeapsa stabilită de instanța de fond inculpaților este echitabilă, în limitele legii, ținându-se cont de scopul pedepsei penale și criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art.art.61, 75 Cod penal. Colegiul penal a respins solicitarea apelanților privind aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, or, aceasta este mult prea blândă și neproporțională faptei comise.

Hotărârile judecătorești au fost atacate cu recurs ordinar de către inculpatul Ig. Putinica și de către avocatul A. Adam în numele inculpatului, care, fără a invoca nici un temei de drept prevăzut la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora cu pronunțarea unei noi hotărâri, cu reîncadrarea acțiunilor lui Ig. Putinica din prevederile art.2171 alin.(3) în cele ale art.217 alin.(3) cod penal și stabilirea pedepsei cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal. În argumentarea soluției solicitate s-au invocat următoarele : - probele au fost apreciate de către instanțele de fond contrar prevederilor art.101 Cod de procedură penală; - acuzarea nu a prezentat nici o probă care ar confirma prezența în acțiunile lui Ig. Putinica a laturii obiective prevăzute la art.2171 alin.(3) lit. b), f) Cod penal și anume că acesta ar fi produs, preparat, experimentat, extras, prelucrat, transformat, transportat în scop de înstrăinare substanțe narcotice; - - depozițiile martorului S. Costaș urmau a fi apreciate critic acestea fiind defăimătoare, deoarece martorul era în relații ostile cu Ig. Putinica. Mai mult anterior martorul S. Costaș a fost condamnat pentru o infracțiune similară, iar substanțele narcotice au fost depistate la domiciliul acestuia; - inculpatului i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 CEDO deoarece la baza hotărârilor de condamnare au fost puse mijloace de probă administrate cu grave încălcări de procedură; - concluzia instanței de apel precum că Putinica Igor nu a recunoscut vina nu corespunde realității, deoarece inculpatul atât la urmărirea penală cât și în instanța de judecată a recunoscut parțial vinovăția și a solicitat aplicarea unei pedepse mai blânde; 4 - la stabilirea pedepsei instanțele de fond nu au ținut cont de faptul că Ig. Putinica anterior nu a fost condamnat, la locul de trai se caracterizează pozitiv. Anterior acesta, în urma sportului pe care îl practica, a fost traumatizat și acum este nevoit să se adreseze de două ori pe an la medic pentru a urma un tratament complicat. 5.1 Recurs împotriva sentinței și deciziei a declarat și avocatul A. Bodnariuc în numele inculpatului D. Mufcenco, care invocând temeiul de drept prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală solicită casarea acestora, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată argumentând următoarele: - inculpatul nu a negat că a consumat substanțe narcotice, însă în speță nu există nici o probă care ar confirma că acesta a păstrat substanțe narcotice în scop de înstrăinare, or în lucrurile personale ale lui D. Mufcenco nu au fost găsite astfel de substanțe; - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel; - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra apelul declarat de avocatul A. Bodnariuc, decizia contestată nu cuprinde nici o mențiune despre cererea de apel declarată de apărătorul A. Bodnariuc.

În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor ordinare declarate, solicitând dispunerea inadmisibilității acestora pe motiv că recurenții nu au argumentat ilegalitatea hotărârilor cu indicarea problemelor de drept și temeiurilor prevăzute la art.427 CPP, dar solicită reaprecierea probelor, iar un asemenea temei nu se regăsește în prevederile normei sus menționate, deoarece aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către instanțele de fond și nu poate constitui temei de recurs.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestora, din următoarele considerente. Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Potrivit prevederilor art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Analizând textele recursurilor declarate în speță Colegiul constată că avocatul A. Bodnariuc își exprimă dezacordul cu hotărârile judecătorești și consideră că în privința lui D. Mufcenco urma a fi pronunțată o sentință de achitare, iar inculpatul Ig. Putinica și avocatul acestuia A. Adam consideră că acțiunile inculpatului Ig. Putinica au fost greșit încadrate în baza art.217 1 alin. (3) lit. b), f) Cod penal. Reieșind din conținutul recursurilor declarate de recurenți Colegiul constată, că avocatul A. Bodnariuc își întemeiază solicitările invocând drept temei de recurs prevederile pct.6), alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar, inculpatul Ig. Putinica și avocatul acestuia A. Adam deși în recursurile declarate nu indică nici un temei de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, exprimându-și dezacordul cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților semnalează temeiul de drept prevăzut la pct.12) al normei de drept sus menționată, potrivit căreia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când faptei i s-a dat o încadrare juridică greșită. 5 Raportând normele date la situația în cauză, Colegiul penal constată că temeiurile la care se referă autorii recursului nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel. După cum rezultă din textul recursurilor, autorii nu sunt de acord cu condamnarea inculpaților în baza art.2171 alin.(3) lit. b), f) Cod penal, avocatul A. Bondariuc considerând că lipsesc probe concludente ce ar confirma vinovăția lui D. Mufcenco în săvârșirea infracțiunii incriminate, iar avocatul A. Adam pretinde că acuzatorul de stat nu a prezentat nici o probă care ar confirma că Ig. Putinica a cultivat, prelucrat și păstrat substanțele narcotice cu scop de înstrăinare, astfel în opinia acestuia acțiunile lui Ig. Putinica urmau a fi corect încadrate în prevederile art.217 alin.(3) lit. b) Cod penal – circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora fără scop de înstrăinare. Analizând hotărârile judecătorești pronunțate în speță prin prisma criticilor invocate de recurenți, Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor art.314 Cod de procedură penală, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, a audiat inculpații, martorii, a cercetat actele cauzei apreciindu-le în mod obiectiv, care au format convingerea instanței că vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2171 alin.(3) lit. b), f) Cod penal pe deplin a fost dovedită. Instanța de apel, respectând prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus unei verificări minuțioase toate probele administrate și a conchis asupra temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță, expusă mai sus, deoarece argumentele apărării nu și-au găsit confirmare în ședința de judecată. Referitor la argumentele avocatului A. Bondariuc precum că D. Mufcenco nu a recunoscut vina în păstrarea substanțelor narcotice, iar drogurile depistate în apartamentul în care locuia nu cunoaște cui aparțin Colegiul reține că nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea acestuia , de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost prezentate probe în sprijinul învinuirii, probe care dovedesc cu certitudine vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii incriminate. Alegațiile avocatului A. Adam prin care se indică că în speță nu a fost demonstrat calificativul „cu scop de înstrăinare” Colegiul le respinge ca neîntemeiate și conchide că acest calificativ a fost pe deplin demonstrat, or probele administrate de organul de urmărire penală confirmă că inculpații au păstrat substanțele narcotice cu acest scop. În argumentarea acestei concluzii Colegiul reține că potrivit procesului-verbal de percheziție din 26.07.2016 în domiciliul temporar al inculpaților din mun. Chișinău, str. Cetatea Albă, nr. 5, ap. 14, au fost depistate și ridicate 8 pachețele de polietilenă în care se afla substanță narcotică marijuana cu masa de 0,806 gr., 0,724 gr., 0,964 gr., 0,924 gr., 0,850 gr., 0,816 gr., 0,080 gr. și respectiv 1,389 gr. precum și 10 pachețele de polietilenă de tip „zip-lok” în interiorul cărora s-au depistat particule unice de marijuana. Astfel, depistarea la domiciliul temporar al lui Ig. Putinica și D. Mufcenco a substanței narcotice într-o cantitate impunător de mare, aceasta fiind împărțită și ambalată în pachețele cu masă diferită (mai mică), adică pregătită după unele criterii bine determinate, dovedesc scopul urmărit de către inculpați de înstrăinare a substanțelor narcotice, or, în cazul în care Ig. Putinica și D. Mufcenco ar fi păstrat această substanță narcotică pentru propriul consum, nu era necesar ambalarea ei în „doze” mai mici. Tot aici Colegiul penal tine să menționeze că, conform practicii judiciare constante, înstrăinarea ilegală de plante ce conțin substanțe narcotice sau psihotrope ori de substanțe narcotice, psihotrope sau analoage ale acestora reprezintă orice acțiune în urma căreia 6 posesor al substanțelor respective devine o altă persoană (vânzare, donare, schimb, achitare a datoriei, dare cu împrumut etc.). Intenția de a înstrăina substanțele menționate reprezintă dorința, planul unei persoane care declanșează acțiuni în acest sens, cum ar fi: procurarea, prepararea, păstrarea, transportarea acestora, plasarea într-un ambalaj comod pentru înstrăinare sau încheierea unei înțelegeri corespunzătoare cu consumatorul etc. Înstrăinarea ilegală de substanțe narcotice, psihotrope sau analoage ale lor se consideră infracțiune consumată în momentul primirii acestor substanțe de către o altă persoană.” Astfel, instanțele de fond concluzionând că acțiunile inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.2171 alin.(3) lit. b), f) Cod penal, just și întemeiat au stabilit că în speță cu certitudine a fost dovedit faptul că Ig. Putinica și D. Mufcenco au păstrat substanțele narcotice în proporții mari cu scop de înstrăinare. Acțiunea de înstrăinare a substanțelor narcotice, psihotrope sau a analoagelor, presupune transmiterea lor cu titlu gratuit sau oneros în posesia unor alte persoane prin diferite metode (vânzare, dare cu împrumut, donare, schimb, etc.). Scopul de înstrăinare este un element obligatoriu și necesar al infracțiunii date, care în speță a fost dovedit cu certitudine prin depozițiile martorilor S. Costaș și A. Lupacinschi, din care rezultă că inculpații de mai multe ori le-au propus să consume substanțe narcotice. Au fost cazuri când au acceptat. La fel martorii au mai menționat că Ig. Putinica și D. Mufcenco au propus și altor persoane să consume substanțe narcotice. Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunii imputate lui Ig. Putinica și D. Mufcenco, inclusiv vinovăția acestora, după cum rezultă din hotărârile instanțelor de judecată, care s-au pronunțat asupra circumstanțelor de fapt, și-au motivat concluziile prin cumulul de probe pertinente, concludente și utile, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv. Acestea fiind menționate Colegiul va respinge și următorul argument al avocatului A. Adam precum că acuzarea nu a prezentat nici o probă care ar confirma prezența în acțiunile lui Ig. Putinica a laturii obiective prevăzute la art.2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal și anume că acesta ar fi produs, preparat, experimentat, extras, prelucrat, transformat, transportat în scop de înstrăinare substanțe narcotice, or după cum s-a menționat mai sus probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, iar concluziile privind vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii imputate rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză. În continuare instanța de recurs va respinge ca fiind neîntemeiată solicitarea apărării privind aprecierea critică a depozițiilor martorului S. Costaș, or la baza hotărârilor judecătorești instanțele au pus nu doar depozițiile acestui martor date sub jurământ, dar și declarațiile martorului A. Lupacinschi prin coroborare și cu probele scrise anexate la dosar, descrise atât în sentință cât și în decizie. Referitor la argumentul avocatului A. Adam prin care se indică că inculpatului Ig. Putinica i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 CEDO, deoarece la baza hotărârilor de condamnare au fost puse mijloace de probă administrate cu grave încălcări de procedură, Colegiul reține că recursul nu conține nici o argumentare în acest sens, nefiind invocat care mijloace de probă în opinia apărării au fost administrate cu încălcări de procedură și în ce constă esența încălcărilor respective raportată la normele procesual penale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat admisibilitatea probelor. 7 În continuare Colegiul penal respinge ca fiind declarativ argumentul avocatului A. Adam, în care se afirmă că concluzia instanței de apel precum că Ig. Putinica nu a recunoscut vina nu corespunde realității. Potrivit procesului-verbal de audiere a inculpatului, în instanța de fond acesta a declarat că substanțele narcotice depistate în apartamentul nr.14 din str. Cetatea Albă nu sunt ale sale și nu cunoaște cui îi aparțin, iar în instanța de apel acesta a menționat „învinuirea mii clară, vina nu o recunosc” (f.d.110, 170 vol. II). Reieșind din cele menționate Colegiul remarcă faptul că afirmația avocatului precum că Ig. Putinica a recunoscut parțial vina, contravine depozițiilor inculpatului, nefiind clar ce anume recunoaște acesta. Referitor la argumentul avocatului A. Adam, că la stabilirea pedepsei instanțele de fond nu au ținut cont de faptul că Ig. Putinica anterior nu a fost condamnat, la locul de trai se caracterizează pozitiv și i-au stabilit pedeapsa închisorii, care în opinia acestuia este inechitabilă, instanța de recurs atestă că, deși instanța de fond nu a menționat expres aceste circumstanțe în conținutul sentinței, însă a menționat că la stabilirea pedepsei ține cont de personalitatea inculpatului și i-a stabilit pedeapsa la limita minimă prevăzută de sancțiunea normei în baza căreia acesta a fost condamnat. Așa dar, Colegiului penal, statuează că la stabilirea pedepsei instanța a ținut cont atât de personalitatea inculpatului cât și de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria celor grave, astfel pedeapsa cu închisoarea și modalitatea de executare a acesteia aplicată lui Ig. Putinica, a fost stabilită și individualizată corect, în așa fel încât acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare. Totodată, Colegiul consideră că concluzia instanțelor de fond referitor la neaplicarea prevederilor art.90 Cod penal este justă și întemeiată, or infracțiunea săvârșită face parte din categoria celor grave, iar circulația ilegală a substanțelor narcotice constituie un fenomen de sporire a nivelului criminalității și descompunere a bazelor morale ale societății, reprezentând una din cele mai importante probleme sociale, cu atât mai mult că acesta reprezintă tendințe ascendente. Afirmația precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra apelului suplimentar declarat de avocatul A. Bodnariuc în numele inculpatului D. Mufcenco instanța de recurs o respinge ca neîntemeiată. În argumentarea acestei concluzii se reține că din materialele cauzei nu rezultă că A. Bondariuc ar fi declarat apel împotriva sentinței. Mai mult, din conținutul procesului verbal al ședinței instanței de apel rezultă că avocatul A. Bondariuc, fiindu-i oferit cuvântul, a declarat: „susțin apelul avocatului Șt. Șevciuc declarat în numele și interesele inculpatului D. Mufcenco și apelul ultimului” (f.d.123 vol. II). Astfel, instanța de recurs atestă, că în speță nu există nici o probă care ar confirma că A. Bondariuc ar fi declarat apel suplimentar în numele inculpatului D. Mufcenco împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 02.03.2017, or, în caz contrar acesta în pledoaria sa ar fi solicitat instanței de apel admiterea apelului suplimentar declarat. Sub acest aspect se mai reține că, în recursul expediat (f.d.22-25 vol. III) prin intermediul serviciului poștal, A. Bondariuc indică anexă – 1) copia cererii de apel asupra căreia nu s-a expus instanța de apel și 2) mandatul avocatului. Din actul nr.3 din 22.08.2018 (f.d.27 vol. III) întocmit de șefa biroului de expediție a Curții Supreme de Justiție la deschiderea plicului, s-a constatat lipsa unor documente indicate în anexă și anume a copiei apelului. Generalizând cele menționate mai sus, Colegiul conchide că, totalitatea argumentelor invocate de recurenți nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor și ca urmare 8 acestea nu sunt suficiente pentru a constitui erori ce ar putea influența autenticitatea concluziilor instanțelor de fond și de apel referitor la vinovăția inculpaților Ig. Putinica și D. Mufcenco în săvârșirea infracțiunii incriminate. Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.art.414-417 Cod de procedură penală, iar argumentele invocate de recurenți care critică vinovăția inculpaților, încadrarea juridică și măsura de pedeapsă aplicată, astfel, în opinia acestora, s-au comis erori de drept stipulate în pct.6), 10) și 12) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, sunt neîntemeiate. Prin urmare, se impune inadmisibilitatea recursurilor declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Putinica Igor, avocatul Adam Alexandru în numele inculpatului Putinica Igor și de către avocatul Bondariuc Alexandr în numele inculpatului Mufcenco Dmitri, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 iunie 2017, în cauza penală privindu-l pe Putinica Igor și Mufcenco Dmitri, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 ianuarie 2019. Președinte Timofti Vladimir Judecători Țurcan Anatolie Victor Boico 9