1ra-249/19 — art.145 alin.2 lit.a, e, j CP

Dosarul nr. 1ra-249/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 ianuarie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Natalia Andronic, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 08 octombrie 2018, în privința inculpatului

Samson Nicolai.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 26.07.2018 – 10.08.2018,

instanța de apel: 08.05.2018 – 31.05.2018,

instanța de recurs: 30.11.2018 – 16.01.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Samson

Nicolai a fost condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. a), e1), j) Cod penal la 13 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul succesorului părții vătămate, Galațan

Sergiu, prejudiciul material în sumă de 23.871 lei, moral în mărime de 500.000 lei și

cheltuielile judiciare în sumă de 26.039 lei în folosul statului.

premeditare scopul omorului, cu deosebită cruzime, a fostei soții Galațan Olga, cu

care conlocuia în mun. Chișinău, str. N. Bălcescu xx, odaia xx, a pregătit din timp

saci din polietilenă, bandă adezivă, două genți din polipropilenă cu dimensiunea

57x64x25 cm, destinate pentru realizarea scopului său, pe care le-a păstrat la

domiciliu o perioadă de timp.

În vederea realizării intenției sale criminale, la 11 martie 2018, în intervalul

orelor 04:00-05:00, aflându-se în odaia nr.xx, str. N. Bălcescu xx, mun. Chișinău, în

urma consumului de băuturi alcoolice, acționând cu intenție directă, dându-și seama

1

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând și dorind în mod conștient

survenirea decesului lui Galațan O., în momentul când aceasta era culcată în pat și

dormea, utilizând prosopul de baie, din timp pregătit, a înfășurat-o de gât,

sugrumând-o, cauzându-i suferințe fizice și psihice insuportabile, manifestate prin

dureri de o intensitate înaltă, până când aceasta a încetat să respire și pe loc a decedat

în rezultatul asfixiei mecanice, prin comprimarea organelor gâtului cu lațul din

material moale, confirmat prin depistarea excoriației superficiale vitale a

tegumentelor gâtului (histologic), hemoragiilor roș murdare în țesuturile moi ale

gâtului cât și a semnelor general asfixice (lividități cadaverice difuze, hemoragii

subepicardial (petele Tardieu), sânge fluid roș murdar în cavitățile cordului și în

lumenul vaselor mari, semne de defecație involuntară), fapt constatat prin raportul de

expertiză judiciară nr. 201803C0559 din 30 martie 2018.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate vina și faptele indicate

în rechizitoriu, solicitând examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală.

Deoarece aceste probe i-au confirmat integral vinovăția, instanța a încadrat

acțiunile inculpatului în baza art. 145 alin. (2) lit. a), e1) și j) Cod penal, ca omorul

unei persoane, săvârșit cu premeditare, asupra unui membru de familie, cu deosebită

cruzime.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont de prevederile art. 7,

61, 75 Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, că inculpatul a săvârșit

o infracțiune excepțional de gravă, că lipsesc circumstanțe agravante și atenuante, că

el a solicitat examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, beneficiind de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă cu închisoarea.

Totodată, instanța a statuat că, potrivit art. 229, 227 Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului, a

considerat întemeiată solicitarea părții acuzării. În prezenta cauză au fost efectuate

mai multe rapoarte de expertiză judiciară și atât timp cât inculpatul a recunoscut că a

comis infracțiunea, vina acestuia fiind dovedită, urmează a fi puse în sarcina lui și

cheltuielile judiciare.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o

pedeapsă mai blândă, fiind respinsă solicitarea acuzării privind încasarea cheltuielilor

judiciare din contul inculpatului, precum și să fie micșorat cuantumul prejudiciului

moral încasat în beneficiul succesorului părții vătămate.

Apelantul a invocat, că instanța eronat a aplicat prevederile art. 75, 76, 78 Cod

penal și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă prea aspră, la limita maximă, cu toate că el

anterior nu a fost condamnat, s-a căit sincer de cele comise, la evidența medicului

narcolog și psihiatru nu se află, a fost angajat în câmpul muncii, nu are grad de

invaliditate, are un copil minor la întreținere, se caracterizează satisfăcător de foștii

angajatori.

Fiind încasat prejudiciul moral în sumă de 500.000 lei, instanța superficial a

examinat acțiunea civilă în partea dată, fără a argumenta intensitatea și gravitatea

suferințelor suportate de succesorul părții vătămate.

2

octombrie 2018, apelul a fost admis, casată sentința în latura cheltuielilor de judecată

și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 26.039

lei, pentru efectuarea expertizelor judiciare, a fost respinsă, acestea fiind trecute în

contul statului.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a statuat că la individualizarea pedepsei, instanța de fond just a

ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, aplicând inculpatului o pedeapsă corespunzătoare caracterului și gradului de

pericol social al faptei comise, fiind stabilit că acesta a săvârșit o infracțiune

excepțional de gravă, s-a căit sincer de cele comise, anterior nu a fost judecat, fiind

reținute și consecințele survenite în rezultatul comiterii infracțiunii.

La fel, prima instanță, soluționând acțiunea civilă, a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 219 alin. (4), 387 alin. (1) Cod de procedură penală și a luat în

considerație rezultatele infracționale și anume, decesul părții vătămate, ceea ce

reprezintă un proces ireversibil și ireparabil, care au influențat considerabil starea

psihică a succesorului părții vătămate, Galațan S., cărui i-au fost cauzate suferințe

psihice ireparabile și extrem de grele.

Totodată, instanța de fond incorect a soluționat chestiunea cu privire la

cheltuielile judiciare legate de efectuarea rapoartelor de constatare și expertize

judiciare, în sumă de 26.039 lei.

Or, conform prevederilor art.143 alin.(1) pct.1), 3), 6), 142 alin.(2), 227, 229

alin.(1) Cod de procedură penală și art.75 alin.(3) din Legea nr.68 din 14.04.2016, în

vigoare din 10.12.2016, în cazul în care se efectuează expertiza judiciară, plata

respectivă se face de ordonatorul acestei expertize din bugetul alocat.

Prin urmare, în cauza dată, expertiza judiciară a fost efectuată la inițiativa

organului de urmărire penală, care este autoritate abilitată a statului, astfel că plata

pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară, reieșind din normele de drept

enunțate supra, urmând a fi făcută din contul mijloacelor bugetului de stat.

Modificările operate prin Legea nr.316 din 22.12.2017, potrivit cărora a fost

abrogat alin. (2) din art.143 Cod de procedură penală, nu semnifică liberarea

bugetului de stata de plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la

alin.(1), și respectiv nu impun inculpatului să achite aceste cheltuieli judiciare, dar

reprezintă uniformizarea legislației cu privire la plata expertizelor judiciare și

ajustarea politicii de achitare a serviciilor conexe conform legii.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate în latura

cheltuielilor judiciare, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat, că statul și-a onorat obligația de a demonstra vinovăția

inculpatului, prin acțiuni de procedură legale, iar pentru asigurarea bunei desfășurări

a procesului penal a suportat cheltuieli care în baza art. 227 Cod de procedură penală,

se încadrează în noțiunea de cheltuieli judiciare și care urmează a fi recuperate din

contul inculpatului, or, însuși acțiunile ilegale comise de acesta le-au generat.

3

Alin. (3) a art. 227 Cod de procedură penală este o normă generală și nu obligă

statul să suporte cheltuielile ci să le achite la momentul necesar pentru a facilita

operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și nu pentru a condiționa

termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces.

Prin urmare, art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, stipulează direct că

inculpatul urmează să suporte cheltuielile judiciare, acestea fiind imputabile pentru

săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind fapta sa infracțională, deoarece fără

săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

Astfel, instanța de apel nu a soluționat corect chestiunea legată de cheltuielile

judiciare.

În drept, recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, dacă hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar al

procurorului, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct.4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept

privind chestiunea cheltuielilor judiciare în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală, corect ținând cont de prevederile art. 385 alin. (1) pct.

14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct. 1), 2) Cod de procedură penală, care

prescriu expres că la adoptarea hotărârii, instanța de judecată soluționează cine și în

ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de

stat dacă legea nu prevede altă modalitate, expertiza se dispune și se efectuează, în

mod obligatoriu, pentru constatarea cauzei morții, gradului de gravitate și a

caracterului vătămărilor integrității corporale, iar plata acestor expertize judiciare se

face din contul mijloacelor bugetului de stat, astfel că instanța de apel just,

argumentat și în limitele competenței legale a statuat că, în speță, cheltuielile pentru

efectuarea expertizelor judiciare urmează a fi făcute din contul mijloacelor bugetului

de stat.

Pe lângă aceasta, recursul ordinar, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanța

de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor judiciare.

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare,

4

total sau parțial, condamnatul, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare în alt sens decât

cel pe care îl propune acuzarea este o competență și prerogativă legală a acestei

instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art.

427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar

este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza hotărârii, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul

ordinar este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Natalia Andronic, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 08 octombrie 2018, în privința inculpatului Samson

Nicolai Gavril, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

5