1ra-1857/2018 — art. 190 alin. 2 lit. c CP

1ra-1857/2018 — art. 190 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1857/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători - Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Boico Victor

a judecat în ședință, fără citarea părților recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Andronic Natalia, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 iunie

2018, în cauza penală privindu-l pe

Ganea Andrei Xxxx, născut la xxxx, originar și

domiciliat în r-l xxxx, sat. xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, a fost recunoscut vinovat Ganea Andrei de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub

formă de amendă în mărime de 1000 (o mie) unități convenționale, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții financiar-economice pe un termen de 3 ani.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, inculpatul

Ganea Andrei având o stare materială nefavorabilă și urmărind copul dobândirii

ilicite a bunurilor altei persoane în vederea îmbunătățirii situației materiale, după

un plan bine chibzuit al său, și anume cunoscând despre faptul că Prutean

Varfolomei avea necesitatea perfectării unor acte necesare pentru prezentarea

organelor competente ale Italiei, l-a convins pe ultimul că este apt și îl poate ajuta

în soluționarea problemei date contra unei sume bănești, stabilindu-i întâlnire la

data de 31.08.2017 în locuința sa situată în mun. xxxxx, str. xxxxxx.

Ulterior, la data și locul menționat, Ganea Andrei întâlnindu-se cu Prutean

Varfolomei și continuând acțiunile sale infracționale și asigurându-l pe ultimul că

în termen scurt va organiza și va perfecta actele necesare, acționând prin intenție

1

directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestora, prin înșelăciune și

abuz de încredere, cunoscând cu certitudine că nu este apt de a-și executa

obligațiunile asumate, a solicitat și a primit de la Prutean Varfolomei mijloace

bănești în sumă totală de 3 150 lei, pe care ulterior i-a însușit și i-a folosit în

interese personale. În rezultatul acțiunilor ilegale comise de Ganea Andrei, părții-

vătămate Pruteanu Varfolomei i-a fost cauzată o daună considerabilă.

Astfel, prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Ganea Andrei conform

prevederilor:

- art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu indicii calificativi „dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile”.

2.1. Procurorul în procuratura mun. Chișinău oficiul Buiucani, Lesnic

Andrei care a solicitat casarea sentinței rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care lui Ganea Andrei să-i fie numită o pedeapsă penală de 2 ani

închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții financiar-economice pe un termen de 3 ani.

Argumentând prin faptul că:

- instanța de fond a aplicat eronat legea în cazul stabilirii pedepsei

inculpatului, nu a ținut cont de scopul pedepsei, astfel aplicarea unei pedepse non-

privative de libertate va duce la încurajarea pe viitor a săvârșirii infracțiunilor

similare de către inculpat;

- infracțiunea comisă este din categoria infracțiunilor grave, săvârșite cu

intenție;

- pedeapsa aplicată inculpatului, a fost aplicată la limita minimă a acesteia,

nefiind luate în considerare gravitatea faptei infracționale, precum și comiterea de

către acesta a unor infracțiuni similare, fiindu-i oferit în mod repetat posibilitatea

corijării;

- în cadrul examinării cauzei nu au fost stabilite careva motive care ar

concluziona netemeinicia aplicării unei pedepse cu executare;

- la stabilirea și individualizarea pedepsei nu s-a ținut cont de prevederile art.

61 Cod penal.

2018, s-a respins ca nefondat apelul declarat de către procuror, cu menținerea

sentinței în vigoare.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, starea de fapt și de

drept reținută de către prima instanță s-a aflat în concordanță deplină cu materialele

cauzei, fiind corect apreciate probele și circumstanțele cauzei penale, examinând

probele administrate din punct de vedere al utilității și veridicității lor, sub toate

aspectele complet și în mod obiectiv, încadrând just acțiunile inculpatului Ganea

Andrei în dispozițiile art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal.

2

Instanța de apel a menționat faptul că pedeapsa aplicată inculpatului Ganea

Andrei pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal, a fost una legală, iar motivele invocate în cererea de apel sunt lipsite de

suport factologic și juridic.

Mai mult instanța de apel a remarcat că, la individualizarea pedepsei în

privința inculpatului, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7,

61, 75 Cod penal, iar la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei a ținut cont de

gravitatea infracțiunii, motivul acesteia, personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea. Condițiile de viață

ale acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

inculpatului.

Instanța de apel a notat că, pedeapsa penală este echitabilă și atunci când

este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi

corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de

condamnat, cât și de alte persoane, astfel aplicarea unei pedepse prea aspre

generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire, și de neîncredere

în lege.

Instanța de apel a consemnat faptul că acțiunile inculpatului Ganea Andrei

au fost încadrate în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, pentru care legea penală

stabilea la momentul comiterii infracțiunii o pedeapsă sub formă de amendă de la

850 la 1350 unități convenționale sau închisoare de la 2 la 6 ani, în ambele cazuri

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de a exercita o anumită activitate pe

un termen de până la 3 ani, prin urmare având în vedere faptul că inculpatul a

solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, prima instanță corect a ajuns

la concluzia de a reduce cu ¼ din limitele pedepsei cu amendă prevăzute de lege în

temeiul art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Instanța de apel a respins argumentul acuzatorului de stat cu privire la

aplicarea față de inculpatul Ganea Andrei a unei pedepse sub formă de închisoare

pe un termen de 2 ani, din motiv că acesta are antecedente penale nestinse pentru

săvârșirea unor infracțiuni similare, deoarece acuzatorul de stat nu a prezentat

careva probe ce ar confirma cele pretinse.

Totodată instanța de apel a ținut necesar să respingă alegațiile procurorului

referitor la stabilirea față de inculpat a pedepsei complimentare sub formă de

privarea de dreptul de a ocupa funcții financiare-economice pe un termen de 3 ani,

deoarece această chestiune a fost soluționată de prima instanță prin sentința

adoptată, și care a aplicat o astfel de sancțiune complimentară.

Instanța de apel a conchis că din conținutul sentinței s-a constatat

respectarea exigentelor stabilite de art. 6 CEDO, din motiv că prima instanță a dat

o apreciere corectă probelor în cauză, soluționând toate problemele ce urmau a fi

soluționate la adoptarea sentinței de condamnare.

3

4.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Andronic Natalia,

indicând temeiuri pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), pct. 10) Cod

de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei, cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată, invocând faptul că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

instanța de apel a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale;

- instanța de apel a aplicat eronat legea în cazul stabilirii pedepsei

inculpatului, nu a ținut cont de scopul pedepsei, astfel aplicarea unei pedepse non-

privative de libertate va duce la încurajarea pe viitor a săvârșirii infracțiunilor

similare de către inculpat;

- infracțiunea săvârșită este din categoria infracțiunilor grave, săvârșite cu

intenție;

- pedeapsa aplicată inculpatului, a fost aplicată la limita minimă a acesteia,

nefiind luate în considerare gravitatea faptei infracționale, precum și comiterea de

către acesta a unor infracțiuni similare, fiindu-i oferit în mod repetat posibilitatea

corijării;

- în cadrul examinării cauzei nu au fost stabilite careva motive care ar

concluziona netemeinicia aplicării unei pedepse cu executare;

- instanța de fond a aplicat eronat legea în cazul numirii inculpatului Ganea

Andrei a pedepsei penale, nu s-a ținut cont de scopul pedepsei care primordial

trebuie să restabilească echitatea socială și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni

atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane;

- aplicarea pedepsei pecuniare îl favorizează pe inculpat să săvârșească pe

viitor acțiuni similare, deoarece anterior pentru asemenea infracțiuni i-a fost

aplicată pedeapsă similară, care nu a avut efect la reeducare și curmarea pe viitor a

infracțiunilor din partea inculpatului;

- la stabilirea și individualizarea pedepsei nu s-a ținut cont de prevederile art.

61 Cod penal;

- instanța de apel nu și-a argumentat decizia în partea respingerii

argumentelor procurorului în cererea de apel;

- nefiind clar cum va fi pusă în sarcina executorului judecătoresc modul de

executare a pedepsei amenzii, atâta timp cât inculpatul se ascunde de la prezentarea

în instanța de judecată.

constată că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recurs ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să

dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

4

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat

și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură

penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii,

dacă normele de drept procesual penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată

să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile

pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și

în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite

instanței ierarhic superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu

legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și

motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de

casare.

Din textul recursului declarat, se constată că, recurentul formulează critici

împotriva deciziei instanței de apel, în particular referindu-se la erorile prescrise la

pct. 6), pct. 10) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, invocând faptul

că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând materialele cauzei prin prisma aspectelor și temeiurilor de recurs

invocate, Colegiul penal lărgit constată că în speță se confirmă temeiurile de recurs

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), pct. 10) Cod de procedură penală, în sensul

că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, a fost

individualizată pedeapsa contrar prevederilor legale.

Astfel, Colegiul penal lărgit analizând decizia instanței de apel, în partea în

care instanța s-a expuns asupra aplicării și individualizării pedepsei, constată că

5

aceasta eronat a ajuns la concluzia de a-i aplica inculpatului Ganea Andrei o

sancțiune pecuniară sub formă de amendă.

Colegiul penal lărgit, consideră necesar de a specifica că, conform art. 61

alin. (2) Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

și resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane. Executarea pedepsei nu

trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei

condamnate.

Conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța

de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai

aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

În acest context, se atestă că prima instanță la individualizarea pedepsei față

de inculpatul Ganea Andrei, nu a ținut cont pe deplin de aceste prevederi legale,

precum și de faptul că în privința inculpatului Ganea Andrei au fost întocmite 3

rechizitorii de învinuire în baza art. 190 alin. (2) Cod penal, iar în 2-ă cauze penale

pe învinuirea în baza art. 190 alin. (2) Cod penal, cauzele au fost clasate din

motivul retragerii plângerilor de către părțile vătămate (f.d. 28).

Analizând textul deciziei contestate (f.d. 148-162) instanța de recurs a sesizat

faptul că în conținutul acesteia lipsește o argumentare în partea ce ține dacă prin

aplicarea pedepsei sub formă de amendă se va atinge scopul legii penale de

restabilire a echității sociale, de corectare a inculpatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit, ține să menționeze că la

aplicarea și individualizarea pedepsei urmează să se țină cont de principiul

umanismului, de scopul legii penale precum și de faptul că pedeapsa penală

reprezintă în sine o măsură de represiune aplicată celui vinovat de săvârșirea unei

infracțiuni, aceasta având funcția de constrângere și prevenție generală și specială.

În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit statuează că instanța de apel la

adoptarea soluției în cauză, nu a ținut pe deplin cont de toate circumstanțele expuse

supra, în coraport cu cumulul de probe administrat la materialele cauzei și

circumstanțele cauzei, prin ce pe cale de consecință se atestă că decizia instanței de

apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale, confirmându-se în prezenta cauză

temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), pct. 10) Cod de

6

procedură penală, motive din care recursul ordinar declarat de către procuror

urmează a fi admis, iar decizia instanței de apel nu poate fi menținută, cauza

urmând a fi trimisă la rejudecare în instanța de apel.

Astfel, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în apelul

respectiv și în măsura competenței sale asupra motivelor din recursul declarat,

nominalizate în prezenta decizie, să cerceteze și să elucideze faptele importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar

concluziile sale în decizia adoptată în partea individualizării pedepsei, și în

dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de motivele casării deciziei

atacate, de practica unitară în acest domeniu și de practica relevantă a CtEDO, în

cadrul unui proces de judecată contradictoriu și echitabil, să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură

penală.

Totodată, Colegiul penal lărgit consideră relevant de a atrage atenția asupra

faptului că prin Legea nr. 179 din 26.07.2018 pentru modificarea a unor acte

legislative în vigoare din 17.08.2018, au survenit noi modificări la dispoziția art.

190 Cod penal, de care urmează să țină cont instanța de apel la rejudecarea cauzei.

procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către Procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Andronic Natalia, casează total decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 21 iunie 2018, în cauza penală privindu-l pe Ganea

Andrei Xxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău,

în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 10 ianuarie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Boico Victor

7