1ra-1820/2018 — art. 264 alin. 6 CP

1ra-1820/2018 — art. 264 alin. 6 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1820/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Elena Covalenco,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 30 mai 2018, declarate de avocatul Alexandru Mandraburcă și de

inculpatul

Ganea Ivan XXXXXX, născut la

XX XXXXXX XXXX, originar și locuitor al XXXXXX,

XXXXXXX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 03.04.2017 – 02.05.2017,

instanța de apel: 25.05.2017 – 19.09.2017,

instanța de recurs: 22.12.2017 – 13.03.2018,

instanța de apel 17.04.2018 – 30.05.2018,

instanța de recurs: 13.08.2018 – 14.11.2018,

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Ganea Ivan a fost

condamnat în baza art. 264 alin. (6) Cod penal la 6 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip deschis, începând din 02.05.2017, cu includerea perioadei aflării în

arest de la 13.02.2017 până la 02.05.2017.

De la inculpat s-au încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă

de 1466 lei.

1

Ganea I., nedispunând de permis de conducere, deplasându-se în stare de ebrietate

alcoolică la volanul automobilului „Renault Megane”, n.î. XXXXX, pe traseul R-13,

Râbnița-Bălți, cu o viteză de 150 km/h și avându-i în calitate de pasageri pe Barvinoc

I. și Bîtea V., la km 80+100 m., la ieșirea din or. Șoldănești, în direcția s. Olișcani, r-

nul Șoldănești, neținând cont de dexteritatea sa în conducere, ce i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase, de situația rutieră, adică de faptul că traseul era

acoperit cu zăpadă și polei, timpul de noapte și de condițiile meteorologice, afară

fiind -8o Celsius, neisprăvindu-se cu conducerea autovehiculului, a derapat și, ieșind

pe contrasens, s-a tamponat într-un pom de pe acostament, în rezultatul cărui fapt

pasagerului Barvinoc I. i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de traumă

asociată, traumă cranio-cerebrală închisă, plagă contuză pe cap, hemoragii în

țesuturile moi pericraniene, hemoragii epidurale, subdurale (90 ml.) și

subarahnoidiene parțiale, conținut hemoragie în ventriculele cerebrale, edem cerebral

pronunțat, traumă contuză a toracelui, hemoragii în țesuturile moi pericostale,

fractura coastelor indirecte, complete, bilateral, fără lezarea pleurei parietale, lezarea

hilului pulmonar bilateral, hemotorace (900 ml.), lezarea peretelui anterior al

ventriculului stâng, hemopericard (280 ml.), fractura indirectă, completă a osului

femural drept, la nivelul treimii medii, fractură-luxație a articulației radio-carpală

stânga, articulație radio-ulnară stângă și acromio-claviculară stângă, plăgi contuze pe

stânga, excoriații pe cap, față, abdomen și membre care, conform raportului de

expertiză judiciară nr. 19 din 20.03.2017, în comun, se califică ca vătămare gravă,

conform criteriului pericolului pentru viață, iar pasagerului Bîtea V. i-au fost cauzate

leziuni corporale sub formă de traumă cranio-cerebrală închisă, echimoză pe cap,

hemoragii în țesuturile moi pericraniene, hemoragii subdurale (90 ml.) și

subarahnoidiene parțiale, conținut hemoragie în ventriculele cerebrale, plăgi contuze

pe pavilionul auricular drept și membre, echimoze și excoriații pe față, spate și

membre care, conform raportului de expertiză judiciară nr. 18 din 15.03.2017, în

comun, se califică vătămare gravă, conform criteriului pericolului pentru viață, în

rezultatul cărora pasagerii Barvinoc I. și Bîtea V. au decedat la fața locului.

Instanța a reținut că inculpatul a declarat personal, prin înscris autentic că

recunoaște săvârșirea faptei indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă

în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 264 alin. (6) Cod penal, ca

încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat

din imprudență decesul a două persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, care se pedepsește cu închisoare de

la 7 la 12 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 5 ani, se caracterizează satisfăcător, nu se află la evidența medicului narcolog și

psihiatru, că nu au fost stabilite circumstanțe agravante, cele atenuante fiind

săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni, recunoașterea integrală a vinovăției,

căința sinceră și repararea parțială benevolă a prejudiciului cauzat, că succesorii

2

părților vătămate nu au înaintat acțiune civilă și nu au careva pretenții față de

inculpat, concluzionând ca fiind echitabilă și oportună aplicarea în privința lui a

pedepsei cu închisoarea, în condițiile beneficierii, în temeiul art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Pe lângă aceasta, instanța a conchis că de la inculpat urmează a fi încasate în

beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 1466 lei, suportate la efectuarea

expertizelor medico-legale ale părților vătămate decedate și pentru efectuarea

expertizei medico-legale a inculpatului.

Ruslan Știrbu, a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art. 264 alin. (6) Cod

penal la 7 ani și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 5 ani.

Apelantul a invocat că inculpatul a fost anterior sancționat contravențional

pentru încălcarea cerințelor Regulamentului circulației rutiere.

Recunoașterea vinovăției de către inculpat era evidentă, reieșind din

circumstanțele comiterii infracțiunii și din probele administrate. Mai mult, dauna

cauzată succesorilor părților vătămate decedate, precum și caracterul social periculos

al faptei comise de către inculpat, este net superioară pedepsei aplicate.

Instanța de fond n-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, care este

obligatorie potrivit sancțiunii art. 264 alin. (6) Cod penal.

Au fost ignorate și prevederile art. 61 Cod penal, conform căror pedeapsa are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților.

Aplicând pedeapsa menționată în privința inculpatului, instanța de judecată

creează un precedent judiciar neobiectiv privind condamnarea persoanelor pentru

săvârșirea infracțiunilor de acest gen, care în ultima perioadă sunt tot mai frecvent

mediatizate, fiind indicat că pe drumurile naționale se comit multiple accidente

rutiere în rezultatul cărora sunt traumate și survin decese a multor persoane, iar

organele de drept nu iau măsuri în privința persoanele vinovate.

3.1. A declarat apel și avocatul Alexandru Mandraburcă, solicitând casarea

parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie

aplicată o sentință nonprivativă de libertate, în conformitate cu prevederile art. 90

Cod penal.

Apelantul a indicat că în privința inculpatului nu s-au confirmat calitățile unei

persoane socialmente periculoase or, acesta anterior n-a comis infracțiuni. Săvârșirea

de ultimul a două fapte contravenționale și comiterea unei infracțiuni din imprudență

nu pot servi temeiuri de a-i atribui inculpatului calificativul de persoană socialmente

periculoasă.

Totodată, inculpatul are loc permanent de trai, se caracterizează pozitiv, în

timpul studiilor s-a prezentat ca fiind un elev și student conștiincios și responsabil,

dând dovadă de un comportament decent. La moment are probleme serioase de

sănătate, fiindu-i fracturată cominutiv clavicula dreaptă cu dislocație a fragmentelor,

nefiind tratate pe deplin urmările traumatismului acut cranio-cerebral.

3

Succesorii părților vătămate n-au insistat asupra aplicării unei pedepse aspre

inculpatului, din contra, succesorul părții vătămate Barvinoc S. a solicitat aplicarea

unei pedepse mai ușoare.

Or, la stabilirea pedepsei, prima instanță, n-a apreciat în ansamblu, neluând în

considerație în volum deplin, prevederile art. 4 și 75 Cod penal - principiul

umanismului și criteriile generale de individualizare a pedepsei.

septembrie 2017, apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond corect a individualizat pedeapsa

aplicată inculpatului în baza art. 7, 75 Cod penal, aceasta fiind una echitabilă și

proporțională infracțiunii comise.

Însă, instanța de fond eronat a reținut, în calitate de circumstanță atenuantă,

recunoașterea vinovăției de către inculpat or, recunoașterea vinovăției care atrage

incidența procedurii simplificate în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală, nu

poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă judiciară prevăzută de art. 76 alin.

(1) lit. f) Cod penal, ce presupune că aceleiași situații de drept să i se acorde o dublă

valență juridică.

În circumstanțele în care inculpatul, cu bună-știință, a urcat la volanul

motocicletei de model „Renault Megane”, în lipsa unui permis de conducere, fiind în

stare de ebrietate alcoolică, în rezultatul acțiunilor sale fiind curmată viața a două

persoane, care constituie o valoare primordială protejată de legislația penală,

pedeapsa aplicată de instanța de fond își va atinge scopul de corectare și reeducare a

inculpatului, va duce la conștientizarea de către inculpat a celor comise, cu tragerea

unor concluzii corecte ce țin de comportamentul său și siguranța traficului rutier.

Totodată, solicitarea apărării privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal în

privința inculpatului este neîntemeiată, modalitatea de executare a pedepsei aleasă în

privința lui fiind în acord cu principiul proporționalității, luându-se în vedere fapta

comisă și urmările excepțional de grave produse - decesul a două persoane.

declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că în lipsa identificării circumstanțelor ce ar oferi

posibilitate instanței a numi pedeapsa minimă inculpatului, instanțele de fond și de

apel, în mod greșit au interpretat prevederile art. 61 alin. (1) Cod penal.

Astfel, pedepsele stabilite de instanța de judecată trebuie să fie nu numai

legale, în sensul de respectare a cadrului legal de individualizare judiciară, dar în

același timp, trebuie să fie și juste, adică să se respecte criteriul proporționalității,

care presupune stabilirea cuantumului pedepsei în funcție de gravitatea infracțiunii și

vinovăția autorului. În același timp, trebuie să fie respectate prevederile art. 61 Cod

penal, conform cărui, pedeapsa care se aplică urmează să atingă scopul de restabilire

a echității sociale și de prevenire a săvârșirii noilor infracțiuni de către alte persoane.

Însă, practica aplicării măsurilor de pedeapsă, demonstrează că instanțele de judecată

nu asigură exercitarea scopului pedepsei, având în vedere amploarea pe care a luat-o

această categorie de infracțiuni.

4

Conform art. 76 Cod penal, raportat la art. 78 alin. (1) Cod penal, prezența

circumstanțelor atenuante oferă dreptul de a reechilibra pedeapsa principala, începând

reducerea de la maximul sancțiunii.

Pe lângă aceasta, instanța de apel a omis că recunoașterea vinovăției în sine

este o circumstanță la aplicarea dispoziției 3641 Cod de procedură penală și nu poate

fi catalogată ca o circumstanță în sensul art. 76 Cod penal.

Deci, instanța de apel a ignorat dispoziția art. 75 al. (1) Cod penal, conform

căreia persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în partea specială a prezentului cod și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții Generale a prezentului cod.

Prin urmare, instanța de apel nu a judecat fondul cauzei în latura pedepsei

penale în conformitate cu rigorile legale și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Alexandru Mandraburcă, solicitând

casarea parțială a hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatului să-i fie aplicată o sentință nonprivativă de libertate, în conformitate cu

prevederile art. 90 Cod penal.

Recurentul a indicat că inculpatul are loc permanent de trai, se caracterizează

pozitiv, în timpul studiilor s-a prezentat ca fiind un elev și student conștiincios și

responsabil, dând dovadă de un comportament decent. La moment are probleme

serioase de sănătate, fiindu-i fracturată cominutiv clavicula dreaptă cu dislocație a

fragmentelor, nefiind tratate pe deplin urmările traumatismului acut cranio-cerebral.

Inculpatul a solicitat examinarea cererii în procedură simplificată, a recunoscut

integral vina și s-a căit sincer de cele comise, rudele sale au contribuit financiar la

organizarea funeraliilor victimelor, acesta fiind de acord și pe viitor să compenseze

cheltuielile suportate.

Succesorii părților vătămate n-au insistat asupra aplicării unei pedepse aspre

inculpatului, din contra, succesorul părții vătămate Barvinoc S. a solicitat aplicarea

unei pedepse mai ușoare.

martie 2018, recursul avocatului a fost respins ca inadmisibil, recursul procurorului a

fost admis, casată decizia atacată în latura penală și dispusă rejudecarea cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest, decizia a fost menținută.

Instanța de recurs a constatat că instanțele de fond și de apel au respectat

cerințele de motivare referitor la procedura executării pedepsei de către inculpat,

precum și au luat în considerație atitudinea acestuia față de consecințele survenite,

ținând cont de gravitatea acesteia, de circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, de

consecințele irecuperabile care au survenit - decesul a două persoane tinere.

Însă, inculpatul a comis o infracțiune gravă, care atentează la valoarea

primordială protejată de legea penală – viața și sănătatea persoanei, or dreptul la viață

al oricărei persoane prevăzut de art. 2 CEDO prevalează asupra altor drepturi, iar

CtEDO acordă dreptului la viață o semnificație cu totul aparte, situându-l printre

articolele primordiale ale Convenției.

5

Pe lângă aceasta, infracțiunea a fost săvârșită în prezența altor factori

declanșatori cum sunt, starea de ebrietate avansată a inculpatului - circumstanță care

nu a putut fi neglijată de instanțele de fond la constatarea oportunității suspendării

executării pedepsei, precum și consecințele care au survenit, dar nu în ultimul rând și

comportamentul inculpatului până la săvârșirea infracțiunii, care în perioada

07.07.2016-20.01.2017 a fost sancționat de mai multe ori pentru săvârșirea unor

contravenții în domeniul circulației rutiere, și anume conducerea automobilului fără

permis de conducere, încălcarea regulilor de circulație rutieră soldată cu cauzarea de

vătămări corporale ușoare victimei sau cu deteriorarea considerabilă a vehiculelor și

părăsirea de către vinovat a locului în care s-a produs accidentul rutier.

Or, chiar și în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de prevederile art. 90 alin.

(1) Cod penal, nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia

la măsură de individualizare a executării pedepsei.

Totodată, circumstanțele la care a făcut referire recurentul în cererea de recurs,

(căința sinceră, caracterizarea pozitivă a inculpatului, lipsa antecedentelor penale,

lipsa pretențiilor din partea succesorilor legali ai părților vătămate) au fost reținute de

instanțele de fond ca atenuante, fapt care a permis stabilirea unei pedepse echitabile

în limita normei penale în baza căreia inculpatul a fost condamnat, cu aplicarea

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

În același timp, instanța de apel a pronunțat o hotărâre pripită și neargumentată

în partea stabilirii pedepsei complementare.

2018, apelul procurorului a fost admis, casată sentința în partea ce ține de pedeapsa

complementară și pronunțată o nouă hotărâre.

Lui Ganea Ivan, condamnat în baza art. 264 alin. (6) Cod penal la 6 ani

închisoare, i-a fost aplicată pedeapsa complementară - privarea de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

Instanța de apel a statuat că acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art.

264 alin. (6) Cod penal, care prevede o sancțiune de la 7 la 12 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani,

infracțiunea săvârșită fiind una gravă.

În același timp, pedeapsa complementară - privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 5 ani pentru componența de infracțiune

prevăzută la art. 264 alin. (6) Cod penal este o pedeapsă obligatorie, aplicarea sau

neaplicarea ei nefiind lăsată la aprecierea instanței or, instanța de apel nu a stabilit

careva circumstanțe excepționale, care să determine aplicarea art. 79 Cod penal. Mai

mult, în rezultatul infracțiunii comise, chiar și din imprudență, au decedat două

persoane, iar faptul că succesorii victimelor nu au pretenții materiale, nu constituie

circumstanțe care ar permite excluderea pedepsei complementare obligatorii.

Astfel, instanța de fond nu a respectat întocmai criteriile de individualizare a

pedepsei prevăzute la art. 6, 7, 61, 75 Cod penal și nu a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele atenuante și

agravante stabilite, de influența pedepsei aplicate asupra reeducării și corectării

6

inculpatului, neaplicându-i acestuia pedeapsa complementară, care era obligatorie în

această situație.

casarea acestei decizii, referitor la stabilirea pedepsei complementare inculpatului.

Recurentul a invocat că inculpatul nu deținea permis de conducere, deci nu

dispunea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Conform art. 65 alin. (3) Cod penal, privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții sau de a exercita o anumită activitate poate fi aplicată ca pedeapsă

complementară și în cazurile când nu este prevăzută în calitate de pedeapsă pentru

infracțiunile din Partea specială a prezentului cod, dacă, ținând cont de caracterul

infracțiunii săvârșite de cel vinovat în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau

în timpul exercitării unei anumite activități, instanța de judecată va considera

imposibilă păstrarea de către acesta a dreptului de a ocupa anumite funcții sau de a

exercita o anumită activitate.

Or, inculpatul nu poate fi lipsit de dreptul de care nu a dispus, iar instanța de

apel, în dispozitivul deciziei adoptate nu indică că acesta se privează anume de

dreptul de a conduce mijloace de transport.

În drept, recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

8.1. A declarat recurs ordinar și inculpatul, în care solicită casarea deciziei

menționate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care în privința lui să fie aplicate

prevederile art. 90 Cod penal.

Recurentul a indicat că nu este de acord cu pedeapsa stabilită, deoarece instanța

de apel nu a luat în considerație că a executat o treime din pedeapsă, urmând să aplice

în privința lui prevederile art. 90 Cod penal, or, prin săvârșirea infracțiunii nu au fost

cauzate prejudicii materiale și morale, iar părțile vătămate nu au careva pretenții față

de el.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursurile

ordinare, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 7. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele

7

de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și

argumentat a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu închisoare.

Sancțiunea art. 264 alin. (6) Cod penal, prevede închisoare de la 7 la 12 ani, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani. Deci,

aplicarea pedepsei complementare față de inculpat este obligatorie de drept.

Mai mult, solicitarea inculpatului privind aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal în privința sa, nu are nici un suport legal or, prin decizia Colegiului penal lărgit

al Curții Supreme de Justiție din 13 martie 2018 recursul apărării în aspectul vizat a

fost respins că inadmisibil, decizia devenind irevocabilă în această parte (pct. 5.1., 6.

din decizie).

Prin urmare, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale (pct. 7. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 8., 8.1. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului

în care instanța de apel a apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei (pct. 5. din

decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111, 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea probelor și

circumstanțelor cauzei în latura penală în alt sens decât cel pe care îl propune

apărarea este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie

un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură

8

penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de

orice temei legal.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârea contestată

conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că inculpatului i-au fost

aplicate pedepse individualizate conform prevederilor legale și că recursul ordinar

este unul vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce recursurile de pe rol sunt vădit neîntemeiate, ele urmează a fi

declarate inadmisibile.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de Alexandru Mandraburcă și

de inculpatul Ganea Ivan XXXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 30 mai 2018, pe motiv că sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 decembrie 2018.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

9