1ra-1230/2018 — art.173, 164 alin.2 lit.c, 155, 164 alin.2 lit.c,g, 187 alin.2 lit.e,f CP

1ra-1230/2018 — art.173, 164 alin.2 lit.c, 155, 164 alin.2 lit.c,g, 187 alin.2 lit.e,f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1230/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

25 septembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte - Timofti Vladimir

judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Boico Victor

Craiu Nicolae

judecând, fără citarea părților la proces, recursul ordinar declarat de avocatul

Balmuș Ștefan în numele inculpatului Ganea Ivan, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 martie 2018, în cauza penală în

privința lui

Ganea Ivan XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de

art. 3641 Cod de procedură penală, Ganea I. a fost recunoscut vinovat și condamnat:

- în baza art. 173 Cod penal, la 4 luni închisoare;

- în baza art. 164 alin. (2), lit. c) Cod penal, la 4 ani închisoare;

- în baza art. 155 Cod penal la 6 luni, închisoare;

- în baza art.164 alin. (2) lit. lit. c), g) Cod penal la 4 ani închisoare;

- în baza art. 187 alin. (2), lit. lit. e), f) Cod penal la 3 ani și 4 luni închisoare, fără

amendă.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, definitiv i s-a

stabilit pedeapsa 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate inculpatului Ganea I. pe un termen de probă de 5 ani, cu obligarea de

a repara daunele cauzate în termen de 6 luni, de la intrarea în vigoare a sentinței.

Acțiunea civilă înaintată de XXXXX și XXXXX a fost admisă parțial, dispunându-se

încasarea din contul lui Ganea I. în folosul lui XXXXX prejudiciul material în mărime de

13 000 lei.

S-a dispus încasarea din contul lui Ganea I. în folosul lui XXXXX prejudiciul moral

în mărime de 30 000 lei.

1

Cererea acuzatorului de stat privind încasarea din contul lui Ganea I. în beneficiul

statului a cheltuielilor de judecată în mărime de 2127 lei, s-a respins ca neîntemeiată.

2016, aproximativ la ora 1330, aflându-se împreună cu minora XXXXX, a.n. XXXXX, la

domiciliul cet. Sclifos Iu., situat în XXXXX, având scopul determinării acesteia la acțiuni

cu caracter sexual, a dezbrăcat-o de haine și i-a propus să întrețină raport sexual, la

care aceasta a refuzat, moment în care a scos telefonul mobil și i-a făcut poze lui XXXXX

care era dezbrăcată în lenjerie intimă și a amenințat-o că va plasa pozele pe rețelele de

socializare, acțiuni prin care a lezat demnitatea ultimei și a creat o atmosferă

neplăcută, degradantă și umilitoare pentru ea.

Ulterior, pe 10 mai 2016, aproximativ la ora 2230, continuându-și acțiunile

criminale, după răpirea minorei XXXXX, a.n. XXXXX și transportarea ei cu automobilul

de model „Mercedes C”, cu n/î XXXXX, de pe teritoriul taberei de odihnă, situată în

XXXXX în apropierea IMSP SP Criuleni, a continuat să o amenințe că va posta pe

rețelele de socializare fotografii cu ea dezbrăcată.

Tot el, Ganea I. pe 10 mai 2016, aproximativ la ora 2200, aflându-se în stradă în

XXXXX, având scopul răpirii lui XXXXX despre care știa cu certitudine că este minoră și

care se afla în apropierea gospodăriei tatălui său Ceban S., a apucat-o și contrar voinței,

forțat a urcat-o în automobilul de model „Mercedes C”, cu n/î XXXXX, după care contrar

voinței ei, s-a deplasat pe teritoriul taberei de odihnă din aceiași localitate unde din

motive de gelozie numind-o pe XXXXX cu cuvinte necenzurate i-a aplicat două lovituri

cu palma în regiunea feței și împingând-o din nou în interiorul automobilului a

transportat-o în apropierea IMSP SP Criuleni.

Tot el, la 22 iunie 2016, aproximativ la ora 2340, intenționat, având scopul

sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, aflându-se în stradă în XXXXX în

apropierea gospodăriei cet. Ceban S., fără nici-un motiv i-a aplicat minorei XXXXX, o

lovitură cu palma peste față după care a apucat-o de brațul drept, cauzându-i vătămări

corporale neînsemnate sub formă de echimoze la nivelul brațului drept, după care

deschis i-a sustras din mână un telefon mobil de model „Samsung S3”, care valorează

340 Euro, echivalentul a 7480 lei, cauzându-i astfel părții vătămate o daună materială

considerabilă.

Ganea I. pe 11 octombrie 2016, aproximativ la ora 1700, aflându-se în stradă în

XXXXX, intenționat, având scopul răpirii persoanei despre care știa cu certitudine că

XXXXX este minoră și care se afla în apropierea gospodăriei cet. Pleșca V., a capturat-o

și contrar voinței, forțat a urcat-o în automobilul de model „Volvo XC 90”, cu n/î XXXXX

ce aparține persoanei juridice SRL „Bam Auto Group", după care contrar voinței ei, a

transportat-o la malul râului Nistru la ieșirea din XXXXX spre s. Onițcani, unde fără

motive a amenințat-o cu moartea, după care cu un pistol de model necunoscut a

efectuat o împușcătură în sus, cauzându-i astfel o stare de teamă și frică enormă.

Tot el, la 11 octombrie 2016, aproximativ între orele 1700 și 2100, continuându-și

acțiunile criminale, după răpirea minorei XXXXX și transportarea ei cu automobilul de

model „Volvo”, cu n/î XXXXX în apropierea râului Nistru și după ce a efectuat o

2

împușcătură în sus, a amenințat-o cu moartea pe XXXXX cu arma de foc (pistolul) de

model necunoscut, după care i-a pus arma la cap și a declarat că o împușcă, amenințare

pe care aceasta a apreciat-o ca una reală.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 173 Cod penal - hărțuirea

sexuală, adică manifestarea unui comportament fizic, verbal sau nonverbal, care lezează

demnitatea personală ori creează o atmosferă neplăcută, ostilă, degradantă, umilitoare

sau insultătoare, cu scopul de a determina o persoană la acțiuni cu caracter sexual

nedorite, săvârșite prin amenințare, constrângere și șantaj; art. 164 alin. (2) lit. c) Cod

penal - răpirea persoanei, săvârșită cu bună-știință asupra unui minor; art. 187 alin. (2)

lit. e), f) Cod penal - jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu

aplicarea violenței nepericuloase pentru sănătatea persoanei și cu cauzarea de daune în

proporții considerabile; art. 155 Cod penal - amenințarea cu omor, adică amenințarea cu

omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, dacă a existat

pericolul realizării acestei amenințări; art. 164 alin. (2) lit. c), g) Cod penal - răpirea

unei persoane, săvârșită cu bună-știință asupra unui minor și cu aplicarea armei.

al părții vătămate minore XXXXX

3.1. Procurorul, a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri de

condamnare în baza: art. 155 Cod penal la 1 an închisoare; art. 164 alin. (2) lit. c) Cod

penal la 4 ani închisoare; art. 164 alin. (2) lit. c), g) Cod penal la 4 ani închisoare; art.

173 Cod penal la 1 an închisoare; art. 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal la 4 ani

închisoare. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal a-i stabili lui Ganea I. pedeapsa

definitivă de 5 ani 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

Încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă de 2127 lei.

În motivarea apelului acuzatorul de stat a invocat că pedeapsa stabilită este prea

blândă și nu-și va atinge scopul de corectare și reeducare a condamnatului.

La stabilirea pedepsei prima instanță n-a acordat deplină eficiență criteriilor

generale de individualizare a acesteia, stipulate la art. 75 din Codul penal și eronat a

aplicat prevederile art. 90 Cod penal, fără a ține cont de personalitatea inculpatului și

anume faptul că acesta a comis mai multe infracțiuni în perioada când organul de

urmărire penală investiga o altă cauză penală în privința sa. Toate acțiunile sale ilegale

au fost îndreptate împotriva unei persoane care nu a împlinit vârsta de 18 ani,

totodată, în cadrul ședinței de judecată s-a stabilit că partea vătămată datorită

acțiunilor ilegale a inculpatului a încercat să se sinucidă, circumstanțe care au avut un

efect deosebit de negativ asupra stării psihice a acesteia.

La fel, a atras atenția că, la examinarea circumstanțelor comiterii infracțiunii

prevăzute la art. 164 alin. (2) lit. lit. c), g) Cod penal s-a stabilit că inculpatul a

amenințat cu omor partea vătămată cu o armă de foc (pistol) neidentificat, totodată

declarând, că după ce o va omorî își va pune capăt zilelor. Anume aceste circumstanțe

urmau a fi luate în considerație, or aceasta caracterizează personalitatea lui Ganea I. și

pericolul social pe care acesta îl reprezintă.

De asemenea, apelantul a considerat că, soluția instanței de judecată privind

respingerea cererii procurorului de a încasa din contul lui Ganea I. în beneficiul statului

3

cheltuielile de judecată în mărime de 2127 lei, este nefondată, or, cheltuielile solicitate

nu cad sub incidența art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală.

3.2. Reprezentantul legal al părții vătămate minore XXXXX, a solicitat casarea

sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie numită o

pedeapsă cu executarea reală a acesteia și admiterea integrală a acțiunii civile,

argumentând că pedeapsa stabilită este prea blândă la numirea căreia nu s-a ținut cont

de toate circumstanțele cauzei, menționând că, inculpatul a comis mai multe infracțiuni

și anume când a început urmărirea penală la 10.05.2016 a răpit-o pe XXXXX, mai apoi

la 22.06.2016 deschis sustrage telefonul mobil de la victimă și la 11.10.2016 din nou a

răpit victima și a amenințat-o cu moartea.

Apelantul a menționat că, inculpatul Ganea I. mai mult de 2 ani ține în stare de

stres, umilire și înjosire toată familia minorei XXXXX Inculpatul a determinat-o pe

minora XXXXX să întrețină cu el rapoarte sexuale, deși aceasta avea doar vârsta de 15

ani, ulterior acțiunile lui Ganea I. au determinat-o pe minoră să întreprindă o tentativă

de suicid. Prin expedierea a SMS și sunetelor de amenințare și răzbunare atât XXXXX,

cât și părinții acesteia au suferit moral, și, ca urmare, deseori au avut nevoie de

consultații medicale, au avut de suferit nu doar moral, dar și material pentru

tratamentele indicate de instituțiile medicale.

fost respins ca inadmisibil apelul declarat de reprezentantul legal al părții vătămate

XXXXX, iar apelul declarat de acuzatorul de stat a fost admis, casată parțial sentința

atacată și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță,

prin care lui Ganea I. recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

art. 173, 164 alin. (2) lit. c), 155, 164 alin. (2), lit. c), g), 187 alin. (2) lit. e), f) Cod penal

în conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, definitiv i s-a stabilit pedeapsa 5 ani 6

luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului Ganea I. cheltuielile de judecată în

mărime de 2127 lei.

În rest, hotărârea atacată a fost menținută.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, deși prima

instanță corect a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, iar acțiunile inculpatului

au fost încadrate în baza art. 173; 164 alin. (2) lit. c); art. 155; art.164 alin. (2) lit. lit. c),

g) și art. 187 alin. (2), lit. lit. e), f) Cod penal.

Totodată instanța de apel a conchis, că pedeapsa stabilită inculpatului Ganea I. ,

inclusiv cu aplicarea în privința acestuia a prevederilor art. 90 Cod penal este prea

blândă și nu va asigura atingerea scopului pedepsei penale, deoarece prima instanță la

stabilirea acesteia nu a ținut cont de prevederile art. 7, 61 și 75 Cod penal, nu a luat în

considerație gravitatea infracțiunilor săvârșite, care potrivit art. 16 Cod penal se

califică ca infracțiuni mai puțin grave și grave, de motivul acestora, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de

influența pedepsei stabilite asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

4

De asemenea instanța de apel a concluzionat, că dispunând suspendarea

condiționată a pedepsei stabilite prima instanță nu și-a argumentat concluzia la acest

capitol, nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, iar în final a aplicat în mod

neîntemeiat prevederile art. 90 Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a reținut că, Ganea I. a comis o infracțiune mai puțin

gravă, prevăzută de art. 173 Cod penal, care a atentat la relațiile sociale cu privire a

inviolabilitatea sexuală a persoanei având vârsta de până la 18 ani. Infracțiunea de care

se face culpabil inculpatul a fost comisă cu intenție directă, motivul infracțiunii fiind

exprimat în năzuința făptuitorului de a-și satisface necesitățile sexuale.

Totodată, Ganea I. a comis infracțiuni grave de răpire a unei minore inclusiv și cu

aplicarea armei, cu agravantele stabilite la lit. c), d) alin. (2) al art. 164 Cod penal, care

au atentat la libertatea fizică a persoanei ( minore), infracțiunile fiind comise cu

intenție directă, precum și infracțiunea prevăzută de art. 155 Cod penal - amenințarea

cu omor, care, la fel, a fost îndreptată spre partea vătămată minoră, dar și infracțiunea

de jaf, însoțită cu aplicarea violenței nepericuloase pentru sănătatea persoanei și cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

Tot aici s-a reținut și faptul, că inculpatul a comis mai multe infracțiuni în

perioada, când organul de urmărire penală investiga o altă cauză penală în privința sa.

Toate acțiunile ilegale ale acestuia au fost îndreptate împotriva unei persoane care nu a

împlinit vârsta de 18 ani, ceea ce scoate în evidență periculozitatea sporită a acțiunilor

lui Ganea I.

La fel instanța de apel a mai menționat că în speță s-a stabilit că partea vătămată

datorită acțiunilor ilegale a inculpatului a încercat să se sinucidă, fapt ce denotă că

anume aceste circumstanțe s-au răsfrânt negativ asupra stării psihice a minorei.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia, că corectarea și reeducarea

inculpatului Ganea I. în vederea neadmiterii pe viitor a unor abateri de la normele

penale este posibilă doar cu izolarea lui de societate, iar în acest sens prima instanță nu

a acordat o apreciere cuvenită faptului, că inculpatul a comis cu intenție directă cinci

infracțiuni, care au atentat la un sistem vast de relații sociale, și anume inviolabilitatea

sexuală a persoanei, libertatea fizică și psihică a persoanei, care era și minoră.

4.2. În ceea ce privește cerința procurorului privind încasarea cheltuielilor de

judecată din contul inculpatului, instanța de apel, notificând prevederile art. 3 alin. (1),

art. 227, art. 229 Cod de procedură penală, precum și Legea nr. 316 din 22.12.2017, în

vigoare din 09.02.2018 pentru modificarea și completarea unor acte legislative,

potrivit căruia alin. (2) al art. 143 Cod de procedură penală, care prevedea că „plata

expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul

mijloacelor bugetului de stat” a fost abrogat, a ajuns la concluzia că, solicitarea

acuzatorului de stat referitor la încasarea din contul inculpatului Ganea Ivan a

cheltuielilor judiciare în sumă de 2127 lei este întemeiată, deoarece aceste cheltuieli au

fost suportate în legătură cu asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

În acest context, instanța de apel a menționat că, în prezenta cauză penală au fost

suportate cheltuieli judiciare în sumă de 2127 lei pentru efectuarea expertizelor

judiciare (act cu privire la cheltuielile judiciare pe cauza penală nr. 2016210396 -

5

64,68 lei (f.d.59, vol. III); raport de expertiză medico-legală nr. 130D din 18.05.2016 -

57 lei, (f.d.52, vol. I); act cu privire la cheltuielile judiciare pe cauza penală nr.

2016218004 -2013,22 lei (f.d. 191, vol. IV).

4.3. Cu referire la apelul declarat de reprezentantul legal al părții vătămate Ceban

F., instanța de apel a conchis că acesta este inadmisibil, deoarece a fost declarat de o

persoană neîmputernicită, or, la data depunerii cererii de apel (12.02.2018) Ceban D.

era deja majoră, prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 77 alin. (5) Cod de

procedură penală calitatea de reprezentat legal încetează o dată cu atingerea

majoratului de către partea vătămată.

avocatul Balmuș Șt. în numele inculpatului, care, invocând temeiurile de drept

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 12) Cod de procedură penală, solicită

casarea totală a acesteia, cu menținerea sentinței.

În susținerea soluției solicitate a invocat următoarele argumente:

-condamnarea lui Ganea I. de săvârșirea infracțiunilor imputate prin rechizitoriu,

este bazată pe interpretarea greșită a probelor, calificarea eronată a faptelor;

-decizia instanței de apel nu conține nici un argument plauzibil ce ar indica că în

acțiunile inculpatului sunt prezente elementele necesare agravării situației

inculpatului;

- pedeapsa stabilită de instanța de apel este prea aspră, deoarece nu s-a ținut cont

de unele circumstanțe reale și personale, cum ar fi: caracterul și gradul prejudiciabil și

de pericol social al infracțiunilor săvârșite, de personalitatea inculpatului, care este

fără antecedente penale, are loc permanent de muncă, venituri stabile, loc de trai,

îngrijește de XXXXX, suportă toate cheltuielile legate de întreținerea ei, s-a căsătorit cu

XXXXX, ultima fiind însărcinată;

- prima instanță corect i-a stabilit lui Ganea I. o pedeapsă non-privativă de

libertate cu aplicarea art. 90 Cod penal, care este legală și echitabilă.

declarat de avocatul Balmuș Șt. în numele inculpatului, solicitând respingerea acestuia

ca fiind inadmisibil.

raport cu circumstanțele cauzei Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi

admis, însă din alte motive decât cele indicate în recurs.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau

parțială a hotărârii atacate și să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi hotărâri, dacă

nu se agravează situația condamnatului.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu calitatea

pe care aceasta o are în proces și numai în limita temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod

de procedură penală și formulate în cererea de recurs.

Instanța de recurs este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără,

însă, a agrava situația condamnatului.

6

La fel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Analizând textul recursului declarat Colegiul penal lărgit atestă că, argumentele

avocatului Balmuș Șt. referitor la nevinovăția inculpatului și încadrarea greșită a

faptelor sunt neîntemeiate și declarative, or, sentința de condamnare care a fost

adoptată pe baza probelor examinate la faza de urmărire penală nu a fost contestată cu

apel atât de inculpat cât și de apărătorul acestuia, astfel aceștia au fost de acord cu

încadrarea juridică a faptelor săvârșite și cu condamnarea lui Ganea I.

Sub acest aspect Colegiul penal lărgit reține că, potrivit prevederilor art. 420

alin. (4) Cod de procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința

cărora persoanele indicate în art. 401 nu au folosit calea apelului ori au retras apelul,

dacă legea prevede această cale de atac. Persoana care nu a folosit apelul poate ataca

cu recurs decizia instanței de apel prin care i s-a înrăutățit situația.

Reieșind din prevederile normei penale sus-menționate și ținând cont de faptul că

instanța de apel a casat sentința parțial, doar în partea stabilirii pedepsei și încasării

cheltuielilor judiciare, rezultă că, avocatul Balmuș Șt. în numele inculpatului dispune de

dreptul de a contesta decizia numai sub aceste aspecte, iar solicitările recurentului de a

examina cauza în instanța de recurs vinovăția inculpatului sunt neîntemeiate, deoarece

sentința nu a fost contestată cu apel în această parte.

În ce privește dezacordul avocatului Balmuș Șt. cu soluția instanței de apel prin

care s-a dispus excluderea prevederilor art. 90 Cod penal Colegiul penal lărgit

menționează, că instanța de apel și-a argumentat soluția adoptată la acest capitol,

acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal.

Astfel, potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de

alin. (1) art. 75 Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsa luând în

considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și

scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei

prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se

cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

După ce a stabilit pedeapsa, continuând operațiunea de individualizare cu

privire la executarea acesteia, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana

celui vinovat, instanța de judecată poate dispune neexecutarea pedepsei aplicate

vinovatului. Suspendarea condiționată (art. 90 Cod penal), ca mijloc de

individualizare a pedepsei, oferă instanței de judecată posibilitatea, ca pe lângă

stabilirea cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de executare a

acesteia.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal, constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

Colegiul penal lărgit ține să sublinieze, că este o prerogativă a instanței de

judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea

efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de judecată va ține cont de

7

totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga

conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea

acesteia, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea

infractorului, reieșind din materialele cauzei administrate în cadrul cercetării

judecătorești.

În acest context, instanța de recurs notează, că în cazul întrunirii tuturor

condițiilor prevăzute de prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, acest fapt nu

determină apariția unui drept pentru condamnat, deoarece acest drept de aplicare

a acestor prevederi este oferit de către legislație instanțelor judecătorești.

Colegiul penal ține să menționeze că în speța discutată, la stabilirea pedepsei

inculpatului, instanța de apel corect a concluzionat că prima instanță, dispunând

suspendarea condiționată a pedepsei stabilite inculpatului, n-a reținut suficiente

temeiuri de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece inculpatul a comis cinci

infracțiuni, care potrivit art. 16 Cod penal se califică ca infracțiuni mai puțin grave și

grave, precum și de faptul că acesta a săvârșit mai multe infracțiuni în perioada, când

organul de urmărire penală investiga o altă cauză penală în privința sa. Toate acțiunile

ilegale ale inculpatului au fost îndreptate împotriva unei persoane care nu a împlinit

vârsta de 18 ani, fapt care în opinia instanței de recurs denotă că acțiunile lui Ganea I.

prezintă un pericol sporit.

În argumentarea acestei concluzii, Colegiul reține circumstanțele și împrejurările în

care s-au săvârșiți infracțiunile, precum și consecințele care au survenit în urma

acțiunilor inculpatului și anume faptul că XXXXX datorită acțiunilor ilegale a lui Ganea

I. a încercat să se sinucidă, fapt ce denotă că anume aceste circumstanțe au avut un

impact negativ asupra stării psihice a părții vătămate minore.

Ținând cont de toate circumstanțele prezente în speță, Colegiul consideră,

întemeiată concluzia instanței de apel, referitor la faptul că prima instanță nu a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, precum și nu a ținut

cont de faptul că inculpatul a comis cu intenție directă cinci infracțiuni, care au atentat

la un sistem vast de relații sociale, și anume inviolabilitatea sexuală a persoanei,

libertatea fizică și psihică a persoanei, și nejustificat a aplicat prevederile art. 90 Cod

penal în privința inculpatului Ganea I., deoarece corectarea ultimului este

imposibilă fără izolarea de societate, dispunând executării pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

Așa dar, Colegiului penal lărgit statuează că pedeapsa cu închisoare și

modalitatea de executare a acesteia aplicată inculpatului, a fost stabilită și

individualizată corect, în așa fel încât acesta să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare, iar

aplicarea unei pedepse mai blânde, poate încuraja pe viitor săvârșirea altor

infracțiuni.

Din considerentele enunțate, Colegiul penal lărgit constată că pedeapsa

stabilită de instanța de apel, răspunde atât principiului proporționalității, cât și

scopului prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale,

8

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Totodată, Colegiul penal lărgit ținând cont de prevederile art. 424 alin. (2) Cod de

procedură penală care stipulează că, instanța de recurs este în drept să judece și în

baza temeiurilor neinvocate fără a agrava situația condamnatului, constată că instanța

de apel eronat a conchis asupra necesității încasării din contul inculpatului Ganea I. în

beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în mărime de 2127 lei, deoarece potrivit

practicii judiciare constante a Curții Supreme de Justiție în cazurile când expertiza a

fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la

solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei urmează

a fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu a inculpatului.

În dispoziția art. 143 alin. (1) Cod de procedură penală este stipulat expres că

expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea

circumstanțelor enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte

probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză.

Tot aici, Colegiul penal lărgit consideră necesar de a face trimitere și la

prevederile art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală (în vigoare la acel moment),

potrivit cărora plata pentru expertizele judiciare efectuate în cazurile prevăzute la

alin. (1) se face din contul bugetului de stat.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează, că în cazurile dispunerii expertizei de

către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la solicitarea

acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea expertizei urmează a fi achitate

din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat, dar nu a inculpatului.

Potrivit materialelor cauzei Colegiul penal lărgit a stabilit că expertiza medico-

legală nr. 130 D din 18.05.2016 și expertizele psihiatrico-legale ambulatorie nr.1072a-

2016 din 01.12.2016 în privința părții vătămate XXXXX și nr.1065 a-2016 din

29.11.2016 în privința lui Ganea I., au fost dispuse de către organul de urmărire penală

în vederea constatării dacă pe corpul părții vătămate persistă careva vătămări

corporale, care este mecanismul de producere și gravitatea acestora, precum și în

vederea constatării stării psihice a părții vătămate minore și capacitatea acesteia de a

percepe corect împrejurările în care a fost comise infracțiunile și de a face declarații

despre aceste împrejurări, stării psihice și fizice a bănuitului cu privire la starea de

responsabilitate și capacitatea lui de a înțelege acțiunile sale la momentul săvârșirii

infracțiunilor, acestea fiind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și

formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării și nu urmează a fi

achitate de inculpat.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit atestă că cheltuielile în speță au fost suportate

în cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunilor incriminate, prin efectuarea expertizelor judiciare, și astfel reprezintă

cheltuieli judiciare ce urmează a fi achitate din contul bugetului de stat, dar nu puse în

sarcina inculpatului, din care considerente instanța de recurs a ajuns la concluzia de a

admite recursul declarat de avocatul Balmuș Șt. în numele inculpatului, cu casarea

parțială a deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 martie 2018, în partea încasării

9

cheltuielilor judiciare cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de

respingere a acestor solicitări.

Colegiul lărgit

D E C I D E :

Se admite recursul ordinar declarat de avocatul Balmuș Ștefan în numele

inculpatului Ganea Ivan, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 07 martie 2018, în partea încasării cheltuielilor judiciare, rejudecă cauza

și pronunță o nouă hotărâre în această parte, prin care cererea acuzatorului de stat

privind încasarea din contul lui Ganea Ivan în beneficiul statului cheltuielile de

judecată în mărime de 2127,00 lei, se respinge ca neîntemeiată.

În rest, celelalte dispoziții ale hotărârii atacate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 octombrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

Judecător Boico Victor

Judecător Craiu Nicolae

10