1ra-1517/2018 — art. 326 alin. 2 lit. c CP

1ra-1517/2018 — art. 326 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1517/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Boico Victor, Catan Liliana, Bejenaru Iurie, Guzun Ion,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina și de

către inculpatul Covaș Nicolae, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 04 aprilie 2018, emisă în cauza penală în

privința lui

Covaș Nicolae XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat XXXXX, cu viza de

reședință în XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 13.09.2013 – până la 27.12.2016

instanța de apel:

de la 19.01.2017 – până la 02.05.2017

instanța de recurs ordinar:

de la 17.07.2017 – până la 05.12.2017

instanța de apel:

de la 19.01.2018 – până la 04.04.2018

instanța de recurs ordinar:

de la 29.06.2018 – până la 11.12.2018

A C O N S T A T A T:

Covaș Nicolae a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă

în mărime de 2 000 (două mii) unități convenționale, ceea ce constituie 40 000

(patruzeci mii) lei.

activând în calitate de președinte al asociației obștești a viticultorilor din

Republica Moldova, a comis infracțiunea de trafic de influență în următoarele

circumstanțe: în perioada lunii martie-aprilie 2013, Galoi Veaceslav, în discuție

cu Covaș Nicolae, i-a comunicat precum că a-r dori să încheie un contract de

1

arendă a terenului amplasat în XXXXX, ce aparține Institutului Științifico-Practic

de Biotehnologie în Zootehnie și Medicină Veterinară, instituție subordonată

Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, solicitându-i ajutor în acest

sens. În cadrul aceleiași discuții, Covaș Nicolae i-a comunicat lui Galoi Veaceslav

precum că, a discutat cu funcționarii din cadrul Ministerului Agriculturii și

Industriei Alimentare și pentru a încheia contractul respectiv Galoi Veaceslav

urmează să ia în calcul mai multe condiții, și în special faptul că, încheierea

contractului de arendă va avea loc doar în rezultatul unei licitații și câștigător

poate fi desemnat doar un agent economic.

În cadrul aceleiași discuții Covaș Nicolae i-a comunicat precum că poate

interveni pe lângă funcționarii din cadrul Ministerului Agriculturii și Industriei

Alimentare pentru a fi adoptată o decizie în favoarea lui Galoi Veaceslav și

anume agentul economic pe care acesta îl reprezintă să fie desemnat câștigător al

licitației, pentru acest serviciu Covaș Nicolae, a pretins de la Galoi Veaceslav,

suma de 10 000 euro, (echivalentul conform ratei oficiale de schimb a BNM a

sumei de 159 300 lei), convenind ulterior asupra sumei acceptate definitiv de 90

000 lei.

Întru realizarea intenției sale, la 10.04.2013, Covaș Nicolae, aflându-se în fața

sediului Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, amplasat în XXXXX,

a primit de la Galoi Veaceslav, 5 000 lei, prima tranșă din suma convenită,

acțiunea având loc în cadrul măsurii speciale de investigație realizate de către

organul de urmărire penală a CNA.

Tot el, Covaș Nicolae, întru realizarea aceluiași scop infracțional, la

30.04.2013, aflându-se în fața sediului ВС „Mobiasbanca Groupe Societe

Generale” S.A., situat în XXXXX, a primit de la Galoi Veaceslav, sub controlul

organului de urmărire penală a CNA, mijloace financiare în sumă de 45 000 lei,

care a reprezentat a doua tranșă din suma de 90 000 lei convenită anterior. La

22.05.2013, ora 20:28, Galoi Veaceslav în incinta restaurantului „Bastion”, situat

în XXXXX, de asemenea sub controlul organului de urmărire penală a CNA i-a

transmis lui Covaș Nicolae suma de 45 000 lei, ce constituia ultima tranșă din

suma convenită, ultimul fiind reținut de colaboratorii CNA în flagrant.

Instanța de fond a încadrat în drept acțiunile inculpatului în baza art. 326

alin. (2) lit. c) Cod penal, după indicii calificativi - pretinderea, acceptarea și

primirea, personal, de bani, pentru sine și pentru o altă persoană, de către o

persoană care susține că are influență asupra unei persoane publice, pentru a-l

face să nu îndeplinească acțiuni ce țin de exercitarea funcției sale, acțiuni soldate

cu primirea de bani în proporții mari.

pronunțată integral la aceiași dată, a fost atacată cu apeluri de către:

2

- procurorul în Procuratura Anticorupție, Statnîi Roman, la 29 decembrie

2016, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:

Covaș Nicolae să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal, cu aplicarea pedepsei sub formă de

închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de

tip semiînchis și cu aplicarea art. 65 alin. (3) Cod penal și anume măsura de

pedeapsă complementară sub formă de privarea de dreptul de a ocupa funcții

publice pe o perioadă de 3 (trei) ani;

- inculpatul Covaș Nicolae, la 09 ianuarie 2017, prin care a solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei în modul stabilit pentru prima instanță și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat.

3.1. În motivarea apelului declarat, procurorul a invocat că:

- la stabilirea termenului pedepsei conform art. 75 Cod penal, instanța de

fond trebuia să țină cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite. Legiuitorul a

stabilit că obiectul infracțiunii prevăzute de art. 326 Cod penal îl constituie

relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității organelor autorităților

publice centrale și locale, a organelor de drept și a persoanelor cu funcții de

răspundere în scopul îndeplinirii de către aceștia a atribuțiilor lor de serviciu în

mod corect, cu respectarea intereselor legale ale persoanelor fizice și juridice care

creează o stare de neîncredere în corectitudinea funcționarilor, lăsând să se

creadă că aceștia ar putea fi corupți și determinați să facă ori să nu facă acte ce

intră în atribuțiile lor de serviciu;

- gravitatea infracțiunii comise de către Covaș Nicolae presupune

necesitatea aplicării unei pedepse corespunzătoare, asprimea căreia ar convinge

inculpatul despre necesitatea respectării legii penale.

3.2. În motivarea apelului declarat, inculpatul a invocat că:

- la baza emiterii sentinței de condamnare, instanța de fond a pus doar

argumentele invocate de către acuzare, pe cele ale apărării respingându-le

nemotivat, iar la unele dintre ele chiar nici nu s-a referit în sentință;

- hotărârea dată este nefondată, contrară circumstanțelor de fapt și de drept

constatate în cadrul cercetării judecătorești, urmând a fi anulată cu achitarea

inculpatului;

- probele examinate în instanța de judecată nu au demonstrat vinovăția

inculpatului Covaș Nicolae în cele incriminate. Mai mult ca atât, unele dintre

probele invocate de către acuzare și examinate în cadrul cercetării judecătorești

au fost obținute de către organul de urmărire penală și procuror cu grave

încălcări ale Codului de procedură penală, inclusiv și în special prin provocare,

fapt ce contravine jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului în

materia dreptului la un proces echitabil.

3

apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, la

pronunțarea sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și

de drept în privința inculpatului Covaș Nicolae, concluzionând just vinovăția lui

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal, după

indicii calificativi- pretinderea, acceptarea și primirea, personal, de bani, pentru

sine și pentru o altă persoană, de către o persoană care susține că are influență

asupra unei persoane publice, pentru a-l face să nu îndeplinească acțiuni ce țin

de exercitarea funcției sale, acțiuni soldate cu primirea de bani în proporții mari.

Prin justificarea probelor cercetate, instanța de apel a considerat dovedită cu

certitudine vinovăția inculpatului Covaș Nicolae în comiterea infracțiunii

nominalizate.

Astfel, fiind audiat în instanța de apel, inculpatul Covaș Nicolae a declarat

că susține declarațiile date anterior, nu are declarații suplimentare. Nu

recunoaște vinovăția în cele incriminate.

Cu toate că inculpatul Covaș Nicolae nu și-a recunoscut vinovăția în cele

incriminate, instanța de apel a considerat că aceasta a fost dovedită prin probele

administrate, cercetate de către instanța de fond, cercetate suplimentar și

verificate în ședința instanței de apel, și anume prin: declarațiile martorilor

Simionov Nelli (f.d. 23-24, vol.II), Brad Tudor (f.d. 25-26, vol. II), Galoi Veaceslav

(f.d. 106-109, vol. II), Covaș Adrian (f.d. 132-134, vol. II), Covaș Sergiu (f.d. 152-

153, vol. II), Covaș Nicolae (f. d. 154, vol. II), cât și prin probele scrise, cercetate

de instanța de fond și verificate suplimentar de instanța de apel.

Astfel, instanța de apel audiind participanții la proces, verificând prin

prisma art. 101 Cod de procedură penală probele administrate la etapa de

urmărire penală, cercetare judecătorească în prima instanță și ulterior verificate

în instanța de apel, a constatat că instanța de fond a stabilit o corectă situație de

fapt și de drept în privința inculpatului, dând faptelor reținute în sarcina

inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare, și anume comiterea de către

Covaș Nicolae a infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal -

pretinderea, acceptarea și primirea, personal, de bani, pentru sine și pentru o altă

persoană, de către o persoană care susține că are influență asupra unei persoane

publice, pentru a-l face să nu îndeplinească acțiuni ce țin de exercitarea funcției

sale, acțiuni soldate cu primirea de bani în proporții mari.

Instanța de apel a respins argumentul inculpatului precum că el urmează să

fie achitat, deoarece nu și-a recunoscut vinovăția la nici o etapă a procesului

penal, deoarece nerecunoașterea vinei de către inculpat, instanța de apel a

apreciat-o ca o metodă de apărare și un drept de a nu se auto-incrimina garantat

de art. 66 Cod de procedură penală și art. 6 CEDO, or persoana care pe parcursul

procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărit pentru

4

depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face declarații și nu poate fi ca

circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei penale.

Astfel, instanța de apel a considerat că versiunea inculpatului privind

nevinovăția sa în comiterea infracțiunii încriminate, reprezintă doar o strategie

de apărare și de eschivare a inculpatului de la răspunderea penală.

Instanța de apel a reținut că în cadrul ședinței de judecată au fost prezentate

suficiente probe concludente, pertinente și utile, care demonstrează pe deplin

vinovăția lui Covaș Nicolae în comiterea infracțiunii incriminate și anume:

declarațiile martorilor Simionov Neli, Brad Tudor, Dragan Evghenia, Galoi

Veaceslav, Covaș Adrian, Covaș Sergiu, Covaș Nicolae, precum și ansamblul

probelor scrise ale cauzei, vinovăția inculpatului rezultând indubitabil din

procesul-verbal privind consemnarea măsurii speciale de investigație -

documentarea cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice, precum și localizarea

sau urmărirea prin sistemul de poziționare globală (GPS) și prin alte mijloace

tehnice utilizând aparate tehnice de înregistrare din 08 mai 2013, la care au fost

anexate și stenograme, în care au fost consemnate documentările întrevederilor

dintre Galoi Veaceslav și Covaș Nicolae din 10.04.2013, 25.04.2013 și 30.04.2013

(f.d. 114-119, Vol. I).

În viziunea instanței de apel, instanța de fond a constatat corect că în

acțiunile lui Covaș Nicolae se regăsesc toate elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de influență, or, convorbirile interceptate redate în cadrul

conținutului stenogramelor anexate la procesul-verbal sus menționat, adeveresc

pe deplin faptul pretinderii de către Covaș Nicolae de la Galoi Veaceslav a sumei

de 90 000 lei în vederea contribuirii la soluționarea problemei privind darea în

arendă a terenului solicitat. Faptul acceptării remunerației ilicite de către

inculpatul Covaș Nicolae de la Galoi Veaceslav se confirmă atât prin declarațiile

lui Galoi Veaceslav cât și prin declarațiile martorului Simionov Neli care

confirmă că Covaș Nicolae s-a adresat la ei cu scopul de a deschide o societate

comercială pentru o anumită persoană, la ea se prezenta împreună cu fondatorul

și i-a comunicat că are nevoie de a deschide afacerea în termeni rapizi (23-24, vol.

II).

Instanța de apel a apreciat că, acțiunile ofițerilor CNA nicidecum nu au avut

efectul unei provocări și instigări la săvârșirea infracțiunii imputate în prezenta

cauză penală din partea autorităților statului, ci dimpotrivă, organul de urmărire

penală a administrat probe care indică că infracțiunea ar fi fost săvârșită și fără

intervenția colaboratorilor CNA, motiv pentru care a fost respins ca nefondat

argumentul inculpatului.

Instanța de apel a respins alegația inculpatului precum că probele puse la

baza sentinței au fost acumulate cu încălcarea legislației în vigoare. În opinia

instanței de apel, instanța de fond a efectuat o analiză complexă în acest sens,

subliniind că prin încheierea Judecătorului de instrucție a Judecătoriei Buiucani,

5

mun. Chișinău din 09 aprilie 2013 a fost autorizată documentarea cu ajutorul

metodelor și mijloacelor tehnice, precum și localizarea urmăririi prin sistemul de

poziționare globală (GPS) ori prin alte mijloace tehnice, adică relevarea și fixarea

acțiunilor lui Covaș Nicolae, precum și altor persoane implicate în solicitarea

transmiterii și primirii sumei de bani pe un termen de 30 zile începând cu data

eliberării autorizației, utilizarea de aparate tehnice de înregistrare (f.d.61, Vol. I),

încheiere ce nu a fost contestată, fapt ce certifică legalitatea acțiunilor organului

de urmărire penală.

Prin încheierea Judecătorului de instrucție a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 08 mai 2013 a fost declarată ca fiind legală măsura specială de

investigație, care la fel nu a fost contestată, fapt ce certifică legalitatea acțiunilor

organelor de urmărire penală. Totodată, prin încheierea Judecătorului de

instrucție a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 21 mai 2013 a fost

autorizată efectuarea măsurilor speciale de investigație și anume: interceptarea și

înregistrarea comunicărilor cu înregistrarea de imagini pe un termen de 2 zile

între Galoi Veaceslav și Covaș Nicolae (f.d. 116, Vol. I).

Prin încheierea Judecătorului de instrucție a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 25 mai 2013 a fost constatată respectarea cerințelor legale la

efectuarea măsurii speciale de investigație în cauza penală nr.2013970138 -

interceptarea și înregistrarea comunicărilor și imaginilor cu ajutorul metodelor și

mijloacelor tehnice moderne, care au avut loc între declarantul Galoi Veaceslav și

Covaș Nicolae la 21.05.2013 între orele 15:15-15:21, 22.05.2013 între orele 20:28-

21:08 (f.d.134, Vol. I).

Prin încheierile Judecătorului de instrucție a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 21 mai 2013 a fost autorizată efectuarea percheziției la domiciliul lui

Covaș Nicolae (f.d. 139, 148, Vol. I) și efectuarea acțiunilor de urmărire penală, și

anume: cercetarea la fața locului, în locul transmiterii banilor de către Galoi

Veaceslav și primirii banilor de către Covaș Nicolae sau alte persoane care vor

pretinde banii de la Galoi Veaceslav; și, percheziția și examinarea corporală

asupra lui Covaș Nicolae, precum și asupra persoanelor la care se pot afla banii

extorcați de la Galoi Veaceslav de către Covaș Nicolae, percheziție în încăperi,

automobile sau alte locuri unde vor fi transmiși banii extorcați de către Covaș

Nicolae (f.d. 210, Vol. I).

Astfel, prima instanță a statuat corect că măsurile speciale de investigații

efectuate în cauza penală au fost autorizate în modul prevăzut de lege,

rezultatele acestora, ulterior, fiind verificate și legalizate prin încheierile

judecătorului de instrucție devenite irevocabile prin neatacarea acestora de către

partea apărării.

Instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiată și alegația inculpatului

precum că martorul Galoi Veaceslav anterior a mai fost implicat în acte de

provocare, or, fiecare caz se examinează în particular, în speță fiind cercetată

6

fapta prejudiciabilă comisă de inculpatul Covaș Nicolae din perspectiva

întrunirii elementelor infracțiunii imputate.

Referitor la argumentul acuzatorului de stat, precum că prima instanță

incorect a individualizat aplicarea pedepsei, pedeapsa inculpatului Covaș

Nicolae fiind una prea blîndă, instanța de apel a reținut că instanța de fond a

efectuat o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității

inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul său în viața socială, la locul

de muncă, precum și cel de înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate.

Astfel, în opinia instanței de apel, la stabilirea și individualizarea pedepsei,

instanța de fond a ținut cont de faptul că inculpatul anterior nu a fost în conflict

cu legea, este căsătorit, nu are persoane la întreținere.

Instanța de fond a remarcat că legiuitorul, estimând in abstracto pericolul

social al infracțiunii incriminate la art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal (în redacția

legii penale la momentul comiterii faptei - anul 2013), a stabilit că aceasta se

pedepsește cu amendă în mărime de la 1000 la 3000 unități convenționale sau cu

închisoare de la 2 la 6 ani, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în

mărime de la 3000 la 8000 unități convenționale cu privarea de dreptul de a

exercita o anumită activitate, astfel legiuitorul nu a stabilit pedeapsa

complimentară în cazul persoanelor fizice.

De asemenea în redacția legii penale actuale la momentul judecării cauzei în

instanța de apel, la art. 326 alin. (2) Cod penal, legiuitorul nu a stabilit pedeapsa

complementară în cazul persoanelor fizice.

Ținând cont de dispozițiile prevederilor art. 326 alin. (2) Cod penal, instanța

de apel a constatat că prevederile art. 65 Cod penal nu sunt aplicabile în speță,

deoarece inculpatul Covaș Nicolae nu a comis infracțiunea în exercitarea funcției,

or, în momentul comiterii infracțiunii activa în calitate de președinte al asociației

obștești a viticultorilor din Republica Moldova.

Instanța de apel a reținut că în privința inculpatului nu este rezonabilă

aplicarea unei pedepse mai aspre sub formă de închisoare, or deși inculpatul nu

a recunoscut vina, instanța nu a reținut circumstanțe agravante sau atenuante.

pronunțată integral la 13 iunie 2017, a fost atacată cu recursuri ordinare de către:

- procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, la

15 iunie 2017, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea

cauzei penale la rejudecare în instanța de apel, într-o altă componență de

judecată;

- inculpatul Covaș Nicolae, la 10 iulie 2017, prin care a solicitat casarea

sentinței și a deciziei instanței de apel, cu adoptarea unei noi hotărâri de achitare

în privința sa.

5.1. În argumentarea cererii depuse, procurorul a invocat următoarele :

7

- instanța de apel în mod eronat a interpretat și aplicat pe caz prevederile

art. 75 Cod penal și la alegerea și aplicarea pedepsei numite lui Covaș Nicolae nu

a ținut cont de circumstanțele prezentei cauze penale, consecințele survenite și

chiar și comportamentul inculpatului pe parcursul procesului penal;

- în motivarea soluției dispuse cu privire la pedeapsa numită lui Covaș

Nicolae, instanța de apel a invocat că inculpatul a comis pentru prima dată o

infracțiune, dispune de o reputație ireproșabilă și deci în privința dînsului poate

fi aplicată pedeapsă sub formă de amendă și nu este rezonabilă aplicarea unei

pedepse mai aspre cu închisoarea;

- instanța de apel a acționat în derogare de la prevederile art. 409 alin.(2) din

Codul de procedură penală, care stipulează că instanța de apel are obligația de a

întreprinde măsuri pozitive la judecarea apelului, pentru a repara erorile de fapt

și de drept comise de prima instanță, doar atunci cînd aceste erori au influențat

asupra hotărîrii în defavoarea inculpatului;

- instanța de apel nu a ținut cont de faptul că infracțiunea comisă de

inculpat a fost comisă de acesta anume cu folosirea situației de serviciu și urmare

a acțiunilor ce derivă din atribuțiile sale de serviciu;

- prin soluțiile dispuse de instanțele de judecată nu a fost atins scopul

pedepsei prevăzute de legiuitor în art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal, astfel, Covaș

Nicolae prin acțiunile sale ilegale a atentat asupra relațiilor sociale referitoare la

buna desfășurare a activității organelor autorităților publice centrale și locale,

încrederea populației în instituțiile statului și în bună funcționare a lor;

- prin aplicarea pedepsei celei mai blînde prevăzute de art. 62 Cod penal, nu

se va restabili echitatea socială, corectarea inculpatului, prevenirea din partea

acesteia, precum și altor persoane de noi infracțiuni și nu va constitui o garanție

și o asigurare bună a funcționării întregului sistem de securitate a țării, iar

drepturile și libertățile consfințite în Constituția RM și alte legi ale RM nu vor fi

apărate;

- decizia instanței de apel contravine cerințelor societății, exprimate în

Hotărîrea Parlamentului RM nr.421 - XV din 16.12.2004 și cerințelor

internaționale exprimate în Convenția penală pentru corupție (Strasbourg,

27.01.1999), Convenția ONU împotriva corupției (New York, 31.10.2003);

- în speță sunt aplicabile explicațiile din recomandarea nr. 61 Cu privire la

unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei, potrivit căreia studiul

practicii judiciare demonstrează că, pe cauzele de corupție, uneori instanțele

interpretează în mod greșit și neuniform normele de drept penal ce țin de

individualizarea pedepsei, ca consecință fiind stabilite pedepse nejustificate în

raport cu efectele corupției;

- circumstanțele atenuante, odată constatate în cauză și puse la baza

stabilirii pedepsei principale, nu mai pot fi invocate ca motive de aplicare a

prevederilor art. 90 Cod penal - suspendarea executării condiționate a pedepsei

8

aplicate. Dacă sancțiunea normei penale prevede obligatoriu ca pedeapsă

complementară privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita

o anumită activitate, instanțele de judecată nu sunt în drept de a o înlătura cu

trimitere la art.78 alin.(2) ori art. 79 Cod penal, fiindcă aceasta, ar încălca

prevederile art. 61 alin.(2) Cod penal, care stipulează că „pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane”;

- infractorul care a utilizat statutul funcției, drepturile și avantajele pe care le

acordă aceasta pentru facilitarea infracțiunii de corupție trebuie să fie privat de

dreptul de a ocupa această funcție, or, anume astfel va fi atins scopul pedepsei

penale aplicate față de condamnat;

- instanțele, judecînd cauzele de corupție, la individualizarea pedepsei,

incorect, conducându-se de prevederile art. 76 alin. (2) Cod penal, indică ca

circumstanță atenuantă lipsa antecedentelor penale la persoanele cu funcții de

răspundere sau la persoanele publice. Or, legislația în vigoare, ce reglementează

statutul diferitor persoane publice, prevede drept condiție pentru numirea,

alegerea acestora în funcție lipsa antecedentelor penale. Deci, lipsa

antecedentelor penale nu poate fi considerată ca o circumstanță atenuantă sau ca

indice pozitiv ce caracterizează persoana;

- astfel, instanța de apel nu a judecat fondul cauzei în latura pedepsei penale

în conformitate cu rigorile legale și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale.

5.2. În argumentarea cererii depuse, inculpatul a indicat următoarele:

- hotărârile judecătorești sunt nefondate, contrare circumstanțelor de fapt și

de drept constatate în cadrul cercetărilor judecătorești, urmând a fi casate total,

cu dispunerea achitării inculpatului;

- probele examinate în instanța de fond și apel nu au demonstrat vinovăția

inculpatului Covaș Nicolae în cele incriminate. Mai mult ca atît, unele dintre

probele invocate de către acuzare și examinate în cadrul cercetării judecătorești

au fost obținute de către organul de urmărire penală și procuror cu grave

încălcări ale Codului de procedură penală, inclusiv și în special prin provocare,

fapt ce contravine jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului în

materia dreptului la un proces echitabil;

- inițial, la data de 21.05.2013, Covaș Nicolae a fost pus sub învinuire

conform circumstanțelor de fapt indicate supra, incriminîndu-i-se comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 42-324 alin. (3) lit. (d) Cod penal, corupere pasivă,

iar la data de 03.09.2013, fiindu-i modificată învinuirea preventivă, acțiunile

numitului au fost definitiv încadrate conform art.326 alin.(2) lit.(c) Cod penal,

trafic de influență. Din textul ambelor învinuiri, rezultă că încadrarea juridică

inițială a acțiunilor lui Covaș Nicolae a fost făcută din start neîntemeiat și ilegal,

unicul scop fiind de a justifica în mod formal necesitatea efectuării activității

9

speciale de investigații - interceptarea și înregistrarea comunicărilor, deoarece în

cazul infracțiunii prevăzute la art. 42-324 alin. (3) din Codul penal, interceptarea

și înregistrarea comunicărilor este admisă, pe cînd în cazul infracțiunii prevăzute

la art. 326 alin. (2) Cod penal, aceste activități speciale de investigații nu puteau fi

realizate. Întru confirmarea acestor raționamente vine faptul că de la bun început

procurorul cunoștea faptul că Covaș Nicolae acționează fie ca un subiect privat,

fie ca președinte al Asociației Obștești a Viticultorilor din Republica Moldova

(așa rezultă din textul ultimii învinuiri), în ambele cazuri el neavînd calitatea de

persoană publică pentru a putea fi autor sau coautor al coruperii pasive;

- incriminînd lui Covaș Nicolae coparticipare la corupere pasivă, procurorul

a înaintat o învinuire neclară, astfel încălcîndu-i dreptul fundamental la apărare,

or Covaș Nicolae nu știa împotriva cărei infracțiuni trebuie să se apere. Din

partea descriptivă a învinuirii inițiale, rezultă că Covaș Nicolae acționează

precum că în interesele unui funcționar necunoscut din cadrul Ministerului

Agriculturii și Industriei Alimentare și, de fapt, în calitate de coautor, realizează

personal latura obiectivă a infracțiunii, solicitînd și primind suma cerută, însă, în

dispozitivul ordonanței inițiale de punere sub învinuire se indică că lui Covaș

Nicolae i se incriminează coparticipare la corupere pasivă. În acest sens,

procurorul nu este consecvent, deoarece dacă a considerat că Covaș Nicolae este

coautor, atunci nu era necesar să indice în învinuire și art. 42 din Codul penal,

acțiunile autorilor încadrîndu-se doar conform articolelor concrete din partea

specială din Codul penal. În caz contrar, procurorul urma să indice calitatea de

organizator, instigator sau complice, făcând trimitere la alineatul concret din art.

42 din Codul penal Astfel, acuzarea din start a cunoscut că Covaș Nicolae a

acționat de unul singur, doar insistînd că poate influența anumite persoane

publice, concluzii confirmate de procuror prin modificarea învinuirii înaintate

ultimului conform art. 326 alin.(2) din Codul penal;

- reieșind din faptul că infracțiunea este cea prevăzută de art. 326 alin. (2)

Cod penal și nu de art. 324 Cod penal, raportînd circumstanțele de fapt și de

drept la cerințele situaționale exhaustive stabilite la art. 1328 Cod de procedură

penală, procurorul nu putea utiliza acest mijloc probatoriu și respectiv instanța

de fond nu putea pune la baza sentinței probele administrate în acest mod;

- urmărirea penală a fost efectuată unilateral, subiectiv, iar probele ulterior

la fel au fost apreciate în mod părtinitor, fără a fi stabilite toate circumstanțele

cazului, inclusiv fapte ce-l dezvinovățesc pe inculpat sau ar confirma poziția lui

că a fost provocat la comiterea faptelor incriminate;

- generalizând asupra jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturilor

Omului în materie (hotărârea Teixeira de Castro contra Portugaliei, din 09 iunie

1998, hotărârea Ramanauskas contra Lituaniei, din 05 februarie 2008, hotărârea

Khudobin contra Rusiei, din 26 octombrie 2010 și hotărârea Sandu contra

Moldovei, din 11 februarie 2014 etc.), se reține existența provocării la acte de

10

corupere, dacă sunt întrunite următoarele condiții cumulative: 1) acțiunea

presupusă ca act de corupere tinde să fie probată prin solicitarea care provine de

la o persoană ce avea sarcina să descopere infracțiunea sau când există o

determinare directă la comiterea unui act de corupere din partea unui

denunțător; 2) lipsesc indici obiectivi că fapta ar fi fost săvârșită fără această

intervenție a agenților statului, care nu s-au limitat la investigarea activității

infracționale ale unui suspect într-un mod pasiv, însă, au exercitat o influență

pentru a provoca săvârșirea unei infracțiuni; 3) nu există suspiciuni obiective că

persoana ar fi implicată în acte de corupție înainte de implicarea agenților

statului sau, după caz, a persoanelor private care acționează sub supravegherea

agenților statului. Astfel, recurentul a considerat că în speța dată sunt întrunite

toate aceste trei condiții pentru a fi recunoscută instigarea și provocarea la

comiterea infracțiunii;

- acuzarea și condamnarea lui Covaș Nicolae se bazează în mod

determinant pe probele obținute doar în cadrul activităților speciale de

investigații din 10.04.2013, 30.04.2013 și 22.05.2013, acțiuni care sunt lovite de

nulitate din momentul când Galoi Veaceslav, fiind echipat de organul de

urmărire penală cu dispozitive speciale de înregistrare a convorbirilor și cu banii

marcați pe care i-a transmis lui Covaș Nicolae, deoarece banii au fost puși la

dispoziție de organul de urmărire penală, în baza cererii lui Galoi Veaceslav (f.d.

151, vol. I) datată cu 30.04.2013, în care a indicat că nu dispune de o astfel de

sumă de bani, pe când de către organul de urmărire penală cu o zi înainte de

această cerere la 29.04.2013, deja a numit prin ordonanță efectuarea expertizei pe

banii care urma Galoi Veaceslav să-i transmită lui Covaș Nicolae, fapt din care

rezultă că organul de urmărire penală și-a depășit atribuțiile de observare a

comportamentului părților în astfel de investigații. În acest sens, recurentul a

conchis că organele de drept nu au observat dintr-o parte comportamentul

părților, ci s-au implicat direct, dirijând cu activitatea denunțătorului Galoi

Veaceslav, fapte condamnabile de către CtEDO. Argumentele date ale apărării au

fost respinse de către instanța de fond și de instanța de apel, omițându-se a se da

careva aprecieri la aceste fapte în sentința de condamnare și decizie;

- a avut loc o provocare și că organele de drept la investigarea acestei cauze

penale au avut un rol activ, provocator, se demonstrează prin faptul prezentării

la solicitarea de urgență a lui Galoi Veaceslav la 22.05.2013 a actelor nesemnate

de către responsabilii MAIA de luare în arendă a teritoriului situat în s.

Maximovca. Din materialele cauzei rezultă că urgența solicitării lui V. Galoi a

fost determinată de termenul limită de 2 zile stabilit de judecătorul de instrucție,

care, la demersul procurorului din 21.05.2013 privind autorizarea măsurilor

speciale de investigații în continuare cu implicarea lui Galoi Veaceslav și Covaș

Nicolae pe un termen de 30 de zile, l-a admis parțial doar pentru 2 zile (f.d. 112-

116, vol. I), fapt ce a determinat că, la solicitarea organului de urmărire penală,

11

pentru a se încadra în termenul autorizat de 2 zile, Galoi Veaceslav să urgenteze

solicitarea actelor chiar și nesemnate la MAIA pentru a-și duce până la capăt

intenția de a-1 provoca pe Covaș Nicolae să comită faptele incriminate;

- deși pe parcursul întregii urmăriri penale s-a insistat că Covaș Nicolae ar fi

extorcat în final 90 mii lei, regizând toată această activitate, procurorul nici nu a

luat seama că, de fapt, făcând zel de sârguință, i-a transmis în cele 3 tranșe în

total nu 90, ci 95 mii lei. Din toate acestea rezultă că rolul pasiv l-a avut Covaș

Nicolae, iar rolul activ – provocator - l-a avut partea acuzării;

- din probele aduse de acuzare nu reiese că până la 01.04.2013 - 22.05.2013

organul de urmărire penală ar fi dispus de vreo probă, informație obiectivă

precum că Covaș Nicolae ar fi fost implicat anterior în acțiuni de corupție. Acest

fapt demonstrează clar că inculpatul a fost supus unei acțiuni de convingere,

instigare și provocare flagrantă de a se implica în activitatea infracțională, în

lipsa vreunui indiciu că infracțiunea ar fi fost săvârșită fără această instigare și

provocare. În acest sens, probele ce au stat la baza punerii sub învinuire lui

Covaș Nicolae de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin.(2) lit.c) Cod

penal sunt lovite de nulitate, deoarece Covaș Nicolae, până la momentul

provocării, înscenării și implicării colaboratorilor Centrului Național

Anticorupție prin intermediul lui Galoi Veaceslav, nu a fost în vizorul organelor

de urmărire penală, pe când cu referire la denunțătorul V. Galoi, se cunoștea cu

certitudine că ultimul, de mai multe ori, a conlucrat cu organele de drept având

același rol de martor denunțător;

- atât la urmărirea penală, cât și în instanța de judecată denunțătorul Galoi

Veaceslav nu a reușit să convingă apărarea că a avut intenții reale de a practica

activitate de antreprenoriat împreună cu un prieten din Germania, care i-ar fi dat

bani pentru aceasta. O astfel de persoană nu este probat că a existat, impunându-

se concluzia că este inventată de către denunțător. V. Galoi nu a fost niciodată

antreprenor legal, neavând vreodată înregistrată vreo afacere sau întreprindere

după sine. Respectiv, concluzia apărării este că în cazul din speță a avut loc o

provocare prin înscenarea situației. Urmărirea penală s-a bazat doar pe

declarațiile false și neverificate ale denunțătorului, fără să stabilească dacă există

sau nu acel cumătru care intenționa să deschidă afacere cu capital străin, să-l

audieze și să stabilească intenția lui Galoi Veaceslav de a porni o afacere. Astfel,

declarațiile martorului denunțător nu sunt credibile, deoarece pe numele lui

până la situația din speță nu era înregistrată nici o întreprindere, din care ar

rezulta că avea intenția de a porni o afacere, de altfel nu avea o așa experiență,

fapt confirmat de însuși V.Galoi în instanța de judecată că a activat până în anul

2005 la autogara centrală din mun. Chișinău, după care nu a mai fost angajat în

câmpul muncii, pe când din acea perioadă de mai multe ori a devenit unul din

„actorii flagrantelor” pe cauzele instrumentate de organele de drept,

12

circumstanțe care atît instanța de fond cît și instanța de apel le-au trecut cu

vederea;

- relevant pentru speța în cauză este jurisprudența CtEDO în cauza Sandu

vs. Republica Moldova soluționată în februarie 2014 în care Curtea i-a dat

dreptate reclamantului, stabilind că persoana care a depus plîngerea mai

colaborase și anterior cu organele de drept și în alte două situații asemănătoare și

că instanțele naționale nu au examinat dacă acțiunea denunțătorului a avut ca

efect provocarea infracțiunii. Mai mult ca atît, Curtea a explicat provocarea prin

faptul că denunțătorul din start a avut scopul provocării și înscenării situației,

deoarece nu a dispus niciodată de un cîine pentru care a solicitat eliberarea unui

act pentru animal, ceea ce este similar cu cazul din speță, în care Galoi Veaceslav,

chiar din momentul adresării la Covaș Nicolae, nu a avut înregistrată o

întreprindere și nu a avut scopul de a desfășura o afacere, asemenea și în celelate

cazuri în care el figurează ca denunțător le-a motivat ca „...intenționînd să

desfășoare activitate de întreprinzător...” pe care nu a mai desfășurat-o pînă în

prezent;

- similar cu cazul în speță, în cauza Pareniuc vs. Republica Moldova, de

către Curte a fost constatată încălcarea art.6 §1 din Convenție, din cauza lipsei de

echitate procedurală la nivel național, în calitate de încălcare Curtea a evidențiat

problema folosirii probelor obținute prin instigarea și provocarea persoanei la

săvârșirea infracțiunii;

- recurentul a menționat că instanța de fond, în cadrul cercetării

judecătorești, a respins argumentul apărării că martorul denunțător Galoi

Veaceslav anterior a mai fost implicat în acte de provocare, respingând cererea

apărătorului de a anexa la materialele cauzei penale și a le admite ca probe

materialele acumulate la cererea apărării și anume a copiei sentinței Judecătoriei

Ungheni din 2007 și a răspunsului procuraturii raionului Ungheni în privința

unei cauze penale clasate, în care pe ambele cazuri, în calitate de denunțător, a

figurat Galoi Veaceslav și în ambele cazuri argumenta extorcarea de bani prin

„...intenția să desfășoare activitate de întreprinzător...”. La rândul său instanța de

ape,l deși a primit înscrisurile menționate, nu s-a expus asupra anexării sau

respingerii cererii apărării în acest sens;

- în sentință, instanța de fond eronat a interpretat și apreciat argumentul

apărării că învinuirea lui Covaș Nicolae i- a fost înaintată în baza art.326 alin. (2)

lit. c) Cod penal cu încălcarea gravă a dispozițiilor Codului de procedură penală.

Astfel, în instanța de judecată au fost expediate două cauze penale diferite, una

pornită la 01.04.2013 pe elementele infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (3) lit.

b) Cod penal, care nu are o finalitate și de fapt nici nu-i este incriminată lui

Covaș Nicolae și cauza penală pornită la 22.08.2013 pe elementele infracțiunii

prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal, de care este învinuit Covaș

Nicolae. Deoarece există 2 cauze penale și, respectiv, Covaș Nicolae era bănuit de

13

comiterea a 2 crime, soluția pe caz trebuia să vizeze ambele infracțiuni pentru

care au fost pornite urmăririle penale, nefiind valabilă poziția instanței de fond

că în acest caz este aplicabilă instituția modificării învinuirii. Pe cînd instanța de

apel nici nu s-a expus privind argumentele apărării invocate în acest sens în apel;

- un alt aspect important, la care instanța de fond și instanța de apel nici nu

s-a expus în decizie fiind faptul că, în raport cu prevederile art. 1325 alin. (9) din

Codul de procedură penală, în care este expres indicat că judecătorul de

instrucție poate dispune, prin încheiere motivată, folosirea datelor obținute în

urma efectuării măsurilor speciale de investigații dintr-o cauză penală în alta

doar dacă infracțiunea săvârșită este de același gen sau în privința infracțiunilor

de terorism, crimă organizată sau infracțiunilor ce atentează la securitatea

statului, dar nu mai târziu de 3 luni din momentul obținerii informației, termen

care, la data pornirii cauzei penale, 22.08.2013 pe elementele infracțiunii

prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal, de care este învinuit Covaș

Nicolae, deja era expirat. În consecință, reieșind din aceste circumstanțe de fapt și

de drept, rezultă imposibilitatea folosirii datelor obținute în cadrul cauzei penale

pornite la 01.04.2013 conform art. 324 alin. (3) Cod penal, deoarece folosirea

acestor probe în altă cauză penală nu a fost solicitată și, respectiv, autorizată de

către judecătorul de instrucție. Aceste inacțiuni ale procurorului sunt ireparabile

și constituie încălcări grave ale dispozițiilor Codului de procedură penală;

- conform raportului ofițerului de investigații a CNA din 04.04.2013, reiese

că organele de drept până la înregistrarea plângerii și audierea denunțătorului

Galoi Veceslav deja investigau acest caz deoarece, nici în plângerea lui Galoi

Veaceslav, nici în audierea acestuia, nu au fost menționate careva date privind

„numele Ministrului Agriculturii, Bumacov Vasile și vice-ministrului Guțu

Viorel, care contra unor sume bănești impunătoare (sunt stabilite cazuri concrete)

ar putea favoriza la urgentarea eliberării și avizării documentelor ce țin de

activitatea lor de serviciu....”, ceea ce demonstrează faptul dirijării de către

organul de urmărire penală cu acțiunile lui Galoi Veaceslav la înscenarea,

instigarea și provocarea lui Covaș Nicolae la comiterea infracțiunii;

- în sentință, instanța de fond nu s-a referit la faptul că organul de urmărire

penală intenționat nu a ridicat descifrările convorbirilor telefonice între

denunțător și inculpat, pentru a stabili cine și cui a telefonat și de câte ori, cu

scopul de a-l plasa pe inculpatul Covaș Nicolae în imposibilitatea de a-și proba

nevinovăția, deși din analiza stenogramelor convorbirilor telefonice prezentate la

cauza penală rezultă că acel care telefona și insista la întâlnire era Galoi

Veaceslav, și nu inculpatul. Instanța de apel a respins faptul provocării lui Covaș

Nicolae la comiterea infracțiunii în acest mod, fără a argumenta motivul.

integral la 11 ianuarie 2018, recursul ordinar declarat de către inculpat a fost

respins, ca inadmisibil, iar recursul ordinar declarat de către procuror a fost

14

admis, casată parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02

mai 2017 în partea stabilirii pedepsei și dispusă rejudecarea cauzei în această

parte de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1. În motivarea soluției emise, referindu-se la recursul ordinar declarat de

procuror, instanța de recurs l-a apreciat drept întemeiat și a considerat greșită

soluția instanței de apel privind individualizarea pedepsei.

În acest sens, instanța de recurs ordinar a constatat că instanța de apel,

apreciind individualizarea pedepsei de către prima instanță, s-a axat primordial

numai pe personalitatea inculpatului, indicând că acesta anterior nu a fost

condamnat, a comis pentru prima dată o infracțiune, dispune de o reputație

ireproșabilă, are o vârstă înaintată, mai indicând că nu a reținut circumstanțe

agravante sau atenuante, fără a lua în deplină considerație gradul pericolului

social al infracțiunii săvârșite și circumstanțele săvârșirii faptei infracționale, or

infracțiunea prevăzută de art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal, este o infracțiune

gravă prin prisma art. 16 Cod penal, prin acțiunile inculpatului Covaș Nicolae în

speța dată s-a atentat asupra relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a

activității organelor autorităților publice centrale și locale, fiind compromisă

încrederea populației în instituțiile statului și în buna funcționare a lor.

Astfel, instanța de recurs a conchis că aplicarea celei mai blânde pedepse în

cauză nu va restabili echitatea socială și nu va duce corectarea inculpatului,

prevenirea din partea acestuia, precum și altor persoane de noi infracțiuni și nu

va constitui o garanție și o asigurare bună a funcționării întregului sistem de

securitate a țării, iar drepturile și libertățile consfințite în Constituția Republicii

Moldova și alte legi ale Republicii Moldova nu vor fi apărate.

Totodată, instanța de recurs a considerat că decizia instanței de apel

contravine cerințelor societății, exprimate în Hotărîrea Parlamentului RM nr.421

- XV din 16.12.2004 și cerințelor internaționale exprimate în Convenția penală

pentru corupție (Strasbourg, 27.01.1999), Convenția ONU împotriva corupției

(New York, 31.10.2003).

În baza celor expuse, instanța de recurs a conchis că instanța de apel la

adoptarea soluției în cauză, în partea stabilirii pedepsei, nu a ținut cont de toate

circumstanțele cauzei, fapt care a atestat individualizarea greșită a pedepsei –

temei pentru recurs, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală.

La rejudecarea cauzei, instanței de apel i-a fost indicat să se conducă de

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile Legii procesual penale asupra apelului procurorului

și în măsura competenței sale și asupra motivelor din recursul declarat de

procuror, nominalizate în prezenta decizie, să evalueze faptele importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar

15

concluziile sale în decizia adoptată în partea individualizării pedepsei, și în

dependență de circumstanțele constatate, ținând cont de motivele casării deciziei

atacate, de practica unitară în acest domeniu și de practica relevantă a CtEDO, în

cadrul unui proces de judecată contradictoriu și echitabil, să pronunțe o hotărâre

legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură

penală.

6.2. Referitor la recursul ordinar declarat de inculpatul Covaș Nicolae,

instanța de recurs a considerat că instanța de apel a stabilit cu certitudine toate

circumstanțele de fapt și aspectele de drept, a expus concluzii justificate și

întemeiat a respins apelul inculpatului ca fiind nefondat.

În opinia instanței de recurs, instanța de apel just a conchis asupra

vinovăției inculpatului Covaș Nicolae în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

326 alin. (2) lit. c) Cod penal, care a fost dovedită prin cumulul de probe

administrat la etapa de urmărire penală, cercetat în prima instanță și verificat în

instanța de apel, analizat și apreciat prin prisma art. 101 Cod de procedură

penală. Suplimentar, instanța de recurs ordinar a constatat că temeiurile

invocate de recurent au constituit obiect de discuție în instanța de apel și asupra

tuturor argumentelor și motivelor relevante invocate inclusiv în recurs instanța

de apel s-a pronunțat clar în decizia atacată. În fapt, decizia instanței de apel

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată, fără a fi identificate neclaritățile specificate de recurent, în legătură cu

ce nu s-a constatat prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

Instanța de recurs a conchis că în cadrul ședinței de judecată a primei

instanțe au fost prezentate suficiente probe concludente, pertinente și utile, care

demonstrează pe deplin vinovăția lui Covaș Nicolae în comiterea infracțiunii

incriminate, și anume: declarațiile martorilor Simionov Nelli, Brad Tudor,

Dragan Evghenia, Galoi Veaceslav, Covaș Adrian, Covaș Sergiu, Covaș Nicolae,

precum și ansamblul probelor scrise ale cauzei, vinovăția inculpatului rezultând

indubitabil din procesul-verbal privind consemnarea măsurii speciale de

investigație - documentarea cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice, precum

și localizarea sau urmărirea prin sistemul de poziționare globală (GPS) și prin

alte mijloace tehnice utilizând aparate tehnice de înregistrare din 08 mai 2013, la

care au fost anexate și stenograme, în care au fost consemnate documentările

întrevederilor dintre Galoi Veaceslav și Covaș Nicolae din 10.04.2013, 25.04.2013

și 30.04.2013 (f.d. 114-119, Vol. I). Aceste măsuri de investigație au fost realizate

legal, conform prevederilor Codului de procedură penală, asupra cărora instanța

de apel s-a pronunțat (f. d. 49-51, vol. III) în decizie. Din stenogramele

convorbirilor (f. d. 72-74; 75-79; 80-81, vol. I), în opinia instanței de recurs, rezulta

cert că inculpatul Covaș Nicolae are inițiativă de a împărți banii la diferiți

16

funcționari, descriind concret sumele de bani, cât, cui trebuie de dat, ce evident

nu se înscrie în instigare și provocare în speța dată.

Totodată, referitor la argumentele invocate de recurent precum că „a fost

încălcat art. 6 CEDO, prin instigare și provocare la comiterea infracțiunii”,

instanța de recurs le-a considerat neîntemeiate și a menționat în acest sens că în

speță a fost respectată practica CEDO, nefiind încălcat art. 6 CEDO, deoarece

instanța de apel corect s-a expus în decizia sa asupra acestor motive (f. d. 47-49,

vol. III), la fel considerându-le declarative și nerelevante pentru speța dată,

fiindcă constatările din cazurile Sandu vs Republica Moldova, Pareniuc vs

Republica Moldova nu sunt aplicabile speței, decizia instanței de apel fiind

corect motivată în acest sens, motivare care Colegiul penal lărgit și-o însușește, ce

corespunde practicii CEDO, hotărârea Albert vs România din 16.02.2010.

Referindu-se la motivele invocate în recurs cu privire la încălcările de

procedură penală, fiind intentat dosar penal în baza art. 324 alin. (3) lit. b) Cod

penal, apoi inculpatul Covaș Nicolae fiind învinuit în baza art. 326 alin. (2) lit. c)

Cod penal peste termen, instanța de recurs a constatat că procurorul și organul

de urmărire penală au efectuat urmărirea penală în cadrul legal, nefiind

depistate încălcări grave, ce ar duce la nulitatea probelor decisive administrate la

urmărirea penală.

Instanța de recurs a conchis că temeiurile invocate de recurent nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursului depus de către inculpatul Covaș Nicolae.

Chișinău din 04 aprilie 2018, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către

inculpat și admis apelul declarat de către procuror, casată parțial sentința, în

partea stabilirii pedepsei inculpatului și pronunțată o nouă hotărâre în partea

dată, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Covaș Nicolae,

în baza art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani, cu suspendarea condiționată a executării

acesteia, în temeiul art. 90 Cod penal, pe o perioadă de probațiune de 3 ani și cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen 2 ani, în temeiul art.

65 Cod penal.

În rest, sentința a fost menținută.

7.1. În motivarea soluției emise, referindu-se la apelul declarat de procuror

și motivele care au fost invocate în acesta, instanța de apel le-a considerat

întemeiate și a conchis că prima instanță, individualizând pedeapsa ce urma a fi

stabilită inculpatului, nu a acordat o apreciere corespunzătoare prevederilor art.

61 și 75 Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a constatat că prima instanță, la stabilirea

pedepsei sub formă de amendă, s-a axat primordial numai pe personalitatea

inculpatului, indicând că acesta anterior nu a fost condamnat, a comis pentru

prima dată o infracțiune, dispune de o reputație ireproșabilă, are o vârstă

17

înaintată, mai indicând că nu a reținut circumstanțe agravante sau atenuante,

fără a lua în deplină considerație gradul pericolului social al infracțiunii săvârșite

și circumstanțele săvârșirii faptei infracționale, or infracțiunea prevăzută de art.

326 alin. (2) lit. c) Cod penal, este o infracțiune gravă prin prisma art. 16 Cod

penal, prin acțiunile inculpatului Covaș Nicolae în speța dată s-a atentat asupra

relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a activității organelor

autorităților publice centrale și locale, fiind compromisă încrederea populației în

instituțiile statului și în buna funcționare a lor.

Astfel, instanța de apel a conchis că aplicarea celei mai blânde pedepse în

cauză nu va restabili echitatea socială și nu va duce corectarea inculpatului,

prevenirea din partea acestuia, precum și altor persoane de noi infracțiuni și nu

va constitui o garanție și o asigurare bună a funcționării întregului sistem de

securitate a țării, iar drepturile și libertățile consfințite în Constituția Republicii

Moldova și alte legi ale Republicii Moldova nu vor fi apărate.

Totodată, instanța de apel a considerat că soluția adoptată prin sentință, în

partea stabilirii pedepsei, contravine cerințelor societății, exprimate în Hotărîrea

Parlamentului RM nr.421 - XV din 16.12.2004 și cerințelor internaționale

exprimate în Convenția penală pentru corupție (Strasbourg, 27.01.1999),

Convenția ONU împotriva corupției (New York, 31.10.2003).

Instanța de apel a reținut că prima instanță, la aprecierea măsurii de

pedeapsă, a ținut cont de faptul că inculpatul nu a recunoscut vina, nu s-a căit

sincer de fapta comisă, nu a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată

și nu a fost anterior judecat. Suplimentar acestor circumstanțe, instanța de apel a

reținut că infracțiunea comisă de inculpat face parte din categoria celor grave, iar

careva circumstanțe agravante sau atenuante nu s-au reținut în speță.

În opinia instanței de apel, circumstanțele comiterii infracțiunii și, în special,

pericolul social pe care îl prezintă consecințele infracțiunii nu permit de a

conchide că corectarea inculpatului ar fi posibilă fără izolarea de societare. Din

acest considerent, instanța de apel a decis de a stabili inculpatului, în baza art.

362 alin. (2) lit. c) Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

3 ani, sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu suspendarea

condiționată a executării acesteia, în temeiul art. 90 Cod penal, pe o perioadă de

probațiune de 3 ani și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un

termen 2 ani, în temeiul art. 65 Cod penal.

pronunțată integral la 16 mai 2018, a fost atacată cu recursuri ordinare de către:

- procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina, la

31 mai 2018, prin care a solicitat casarea parțială a deciziei instanței de apel, în

partea stabilirii pedepsei inculpatului, cu dispunerea rejudecării cauzei în partea

dată de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată;

18

- inculpatul Covaș Nicolae, la 15 iunie 2018, prin care a solicitat casarea

totală a deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței.

8.1. În argumentarea recursului, procurorul a invocat următoarele:

- instanța de apel în mod eronat a interpretat și aplicat pe caz prevederile

art. 75 Cod penal și la alegerea și aplicarea pedepsei numite lui Covaș Nicolae nu

a ținut cont de circumstanțele prezentei cauze penale, consecințele survenite și

chiar de comportamentul inculpatului pe parcursul procesului penal;

- în motivarea soluției dispuse cu privire la pedeapsa numită lui Covaș

Nicolae, instanța de apel a invocat că inculpatul a comis pentru prima dată o

infracțiune, dispune de o reputație ireproșabilă și deci în privința dînsului poate

fi aplicată pedeapsă sub formă de amendă și nu este rezonabilă aplicarea unei

pedepse mai aspre cu închisoarea;

- instanța de apel a acționat în derogare de la prevederile art. 409 alin.(2) din

Codul de procedură penală, care stipulează că instanța de apel are obligația de a

întreprinde măsuri pozitive la judecarea apelului, pentru a repara erorile de fapt

și de drept comise de prima instanță, doar atunci cînd aceste erori au influențat

asupra hotărîrii în defavoarea inculpatului;

- instanța de apel nu a ținut cont de faptul că infracțiunea comisă de

inculpat a fost comisă de acesta anume cu folosirea situației de serviciu și urmare

a acțiunilor ce derivă din atribuțiile sale de serviciu;

- prin soluțiile dispuse de instanțele de judecată nu a fost atins scopul

pedepsei prevăzute de legiuitor în art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal, astfel, Covaș

Nicolae prin acțiunile sale ilegale a atentat asupra relațiilor sociale referitoare la

buna desfășurare a activității organelor autorităților publice centrale și locale,

încrederea populației în instituțiile statului și în bună funcționare a lor;

- prin aplicarea pedepsei celei mai blînde prevăzute de art. 62 Cod penal, nu

se va restabili echitatea socială, corectarea inculpatului, prevenirea din partea

acesteia, precum și altor persoane de noi infracțiuni și nu va constitui o garanție

și o asigurare bună a funcționării întregului sistem de securitate a țării, iar

drepturile și libertățile consfințite în Constituția RM și alte legi ale RM nu vor fi

apărate;

- atât decizia instanței de apel, cât și sentința contravin cerințelor societății,

exprimate în Hotărîrea Parlamentului RM nr.421 - XV din 16.12.2004 și cerințelor

internaționale exprimate în Convenția penală pentru corupție (Strasbourg,

27.01.1999), Convenția ONU împotriva corupției (New York, 31.10.2003);

- în speță sunt aplicabile explicațiile din recomandarea nr. 61 Cu privire la

unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei, potrivit căreia studiul

practicii judiciare demonstrează că, pe cauzele de corupție, uneori instanțele

interpretează în mod greșit și neuniform normele de drept penal ce țin de

individualizarea pedepsei, ca consecință fiind stabilite pedepse nejustificate în

raport cu efectele corupției;

19

- aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal nu trebuie interpretată drept un

avantaj pe care legiuitorul îl acordă infractorilor, ci în sensul unui mijloc

preventiv de apărare socială, care derivă din organizarea unei politici penale

adaptate la realitatea socială concretă. Dispunerea suspendării condiționate a

executării pedepsei stabilite inculpatului urma a fi obligatoriu motivată, în

conformitate cu art. 90 alin. (1) Cod penal, ceea ce instanța de apel a omis să

întreprindă;

- aflându-se în prezența comiterii unei infracțiuni de o răspândire

semnificativă, instanța de apel urma să stabilească o pedeapsă mai aspră

inculpatului, pentru a evita contribuirea la dezvoltarea în rândul cetățenilor a

sentimentului că nu pot beneficia de o protecție adecvată din partea statului;

- în cadrul examinării cauzei în apel nu au fost stabilite circumstanțe care ar

demonstra că nu este rațional ca inculpatul să nu execute pedeapsa cu închisoare;

- astfel, instanța de apel nu a judecat fondul cauzei în latura pedepsei penale

în conformitate cu rigorile legale și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale.

În drept, recurentul a invocat că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția și s-a aplicat o pedeapsă individualizată contrar

prevederilor legale – temeiuri pentru recurs, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6),

10) Cod de procedură penală.

8.2. În argumentarea cererii depuse, inculpatul a invocat următoarele:

- instanța de apel nu a avut careva motive întemeiate pentru a se implica în

soluția adoptată prin sentință;

- aplicarea prevederilor art. 65 Cod penal față de inculpat, după cum a făcut

instanța de apel, este inoperabilă în speță, or inculpatul nu a comis infracțiunea

în exercițiul funcției, având la acel moment calitatea de președinte al Asociației

Obșteși a Viticultorilor din Republica Moldova, care nu este o funcție publică;

- nu a fost rezonabilă stabilirea unei pedepse mai aspre decât cea stabilită

prin sentință, deoarece în cauză nu au fost reținute careva circumstanțe

agravante – în acest sens, recurentul consideră că sentința este legală și

întemeiată.

În drept, recurentul a invocat că în speță s-a aplicat o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale – temei pentru recurs, prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală.

referință de către inculpatul Covaș Nicolae, unde ultimul și-a expus poziția

privind lipsa temeiurilor de admitere a recursului declarat de către acuzatorul de

stat, solicitând dispunerea respingerii acestuia ca nefondat și admiterea

recursului său.

motivele invocate, ținând cont de opinia expusă în referință, Colegiul penal lărgit

20

consideră că recursurile declarate urmează a fi respinse din următoarele

considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul

normei vizate.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, stipulează că

judecând recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate.

Potrivit conținutului recursurilor declarate în speță, recurenții au indicat în

calitate de temeiuri de drept pentru casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 04 aprilie 2018, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod

de procedură penală, conform cărora: hotărârea instanței de apel poate fi supusă

recursului, pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și când s-a aplicat o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursuri,

Colegiul penal lărgit constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la

examinarea recursurilor declarate, în acest sens evidențiind următoarele

raționamente.

Cercetând motivele recurenților cu privire la necesitatea casării deciziei

instanței de apel prin prisma temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală, Colegiu penal lărgit atestă că procurorul își exprimă

dezacordul aplicării de către instanța de apel a prevederilor art. 90 Cod penal,

adică suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilită inculpatului

pentru infracțiunea săvârșită, adoptând soluție eronată în acest sens, deoarece

pedeapsa numită ultimului este neproporțională circumstanțelor stabilite la caz,

fiind una blândă, ce nu va atinge scopul pedepsei penale de restabilire a echității

sociale, corectarea persoanei vinovate și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

atât din partea condamnaților, cât și altor persoane, iar inculpatul își exprimă

dezacordul aplicării față de acesta a prevederilorart. 65 Cod penal, opinând că

această prevedere este inoperabilă în speță, or, acesta nu a comis infracțiunea în

exercițiul funcției, având la acel moment calitatea de președinte al Asociației

Obșteși a Viticultorilor din Republica Moldova, care nu este o funcție publică.

Analizând hotărârea judecătorească atacată sub aspectul menționat, în

raport cu circumstanțele cauzei, Colegiul penal lărgit consideră că, soluția

instanței de apel în latura stabilirii pedepsei este întemeiată, la adoptarea căreia

21

s-a ținut cont în deplină măsură de dispoziția alin. (1) art. 75 Cod penal, ce

prevede că persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a prezentului

Cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal.

Instanța de recurs relevă că, prin criterii generale de individualizare a

pedepsei se înțeleg cerințele stabilite de lege, de care sunt obligate să se conducă

instanțele de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană

vinovată în parte. Instanțelor de judecată, legea penală le acordă o posibilitate

largă de aplicare în practică a principiului individualizării pedepsei penale,

luând în considerație caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite,

persoana celui vinovat, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea,

ținând cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului, precum

și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că, persoanei declarate vinovate

trebuie să i se aplice o pedeapsă, echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în

baza căreia persoana a fost condamnată, iar după caz, instanța este în drept de a

aplica și prevederile Părții Generale a Codului penal, inclusiv și ale art. 90 Cod

penal, în cazul în care nu sunt careva impedimente și ale art. 65 Cod penal.

Potrivit art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și

resocializarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din

partea condamnaților, cât și din partea altor persoane.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că concluzia instanței de apel

corespunde circumstanțelor cauzei și criteriilor de stabilire a pedepsei, aceasta

fiind aplicată în limitele legii.

În susținerea concluziilor sale, instanța de recurs relevă că, în cazul

săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură să

înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul

care a comis această infracțiune, având deplină libertate de acțiune în vederea

realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute

de Codul penal la stabilirea felului, duratei și a cuantumului pedepsei.

Colegiul penal lărgit consideră că, nu pot fi reținute alegațiile privind

aplicarea eronată în privința inculpatului a prevederilor art. 65 și 90 Cod penal,

or, concluzia privind posibilitatea aplicării acestor prevederi este o prerogativă

doar a instanței de judecată, care stabilește dacă scopul pedepsei penale poate fi

atins fără executare efectivă a acesteia însă. În speță concomitent s-a regăsit

necesitatea dispunerii privării inculpatului de anumite drepturi, or, inculpatul

datorită atribuțiilor deținute, a avut acces la mediul în care sa produs influiența,

22

a comis fapta ce constituie infracțiune, astfel restricționarea unor drepturi, vine

în sprijinirea executării scopului pedepsei penale.

Cu referire la invocarea procurorului precum că: „instanța de apel urma să

stabilească o pedeapsă mai aspră inculpatului, pentru a evita contribuirea la

dezvoltarea în rândul cetățenilor a sentimentului că nu pot beneficia de o

protecție adecvată din partea statului”, Colegiul penal lărgit, consideră că aceast

argument, depășește limitele competenței acuzatorului de stat, în gestiunea

ultimului nefiind regăsite mijloace ce ar permite măsurarea dimensiunii

sentimentelor cetățenilor cu privire la protecția adecvată din partea statului, or,

rolul procurorului în procesul penal este guvernat de acte normative clare și

concrete, privind înaintarea și reprezentarea acuzării prin interpretarea strictă a

legii, iar dezacordul cu aplicarea de către instanța de judecată a art. 90 Cod penal

în privința inculpatului, poate fi expus doar prin prisma prevederilor legale

pertinente.

În speță, instanța de apel, la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, în

urma cercetării materialelor cauzei, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, a ajuns la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, dispunând suspendarea condiționată a executării

pedepsei, astfel a acționat fără careva derogări de la prevederile respectivului

articol.

În formarea convingerii sale, instanța de apel a ținut cont de totalitatea

condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv având în vedere întreaga conduită

a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul

judecării, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-

se pe materialele cauzei administrate la cauza penală.

Ținând cont de prevederile legale enunțate, Colegiul penal lărgit consideră

că în prezenta cauză nu s-au constatat circumstanțe ce ar dovedi faptul aplicării

unor pedepse individualizate contrar prevederilor legale, măsura de pedeapsă

aplicată lui Covaș Nicolae fiindu-i stabilită în limitele sancțiunii, cu respectarea

criteriilor prevăzute prevăzute de legislația procesual penală.

În atare împrejurări Colegiului penal ajunge la concluzia că instanța de

apel i-a stabilit inculpatului o pedeapsă echitabilă și conformă prevederilor

legale, luând în considerație toate criteriile generale de individualizare a

pedepsei, care răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului

prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane.

Sumând cele expuse, instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată

prezența în speța examinată a unor erori de drept, ce ar servi drept temei de

implicare în sensul casării deciziei contestate în partea stabilirii pedepsei

inculpatului.

23

În partea recursului procurorului cu privire la necesitatea casării deciziei

instanței de apel prin prisma temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, Colegiu penal lărgit de asemenea atestă că instanța de apel

la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod

de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul declarat de procuror, aceasta cuprinzând motivele

pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Astfel, potrivit prevederilor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul penal lărgit consideră, că argumentele aduse de procuror în

susținerea solicitărilor din recursul ordinar, în esență, au constituit obiect de

examinare în instanța de apel, asupra cărora instanța s-a expus în mod întemeiat

așa cum este indicat în pct. 7.1. al prezentei decizii, care a fost emisă în urma

rejudecării cauzei efectuate în corespundere cu art. 436 Cod de procedură penală,

care reglementează procedura de rejudecare și limitele acesteia.

Instanța de apel a dat o apreciere clară a circumstanțelor cauzei, ajungând

la o concluzie corectă privind stabilirea pedepsei inculpatului Covaș Nicolae,

concluzii pe care instanța de recurs și le însușește, fiind inoportună repetarea

acestora, ce este conform practicii CtEDO, expuse în pct. 37 din hotărârea Albert

vs România din 16.02.2010.

Instanța de recurs, fără a reitera întreaga motivare a instanței de apel, ce a

fost însușită sub aspectul stării de fapt și de drept reținute, conchide asupra

legalității și temeiniciei concluziilor instanței de apel, care a constatat existența

faptei, vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin.

(2) lit. c) Cod penal, fiind stabilită în cauză o pedeapsă corectă, echitabilă și

motivată.

Instanța de recurs rezumă că, totalitatea argumentelor invocate de

recurenți nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor și ca urmare

acestea nu sunt suficiente pentru a constitui erori procesuale ce ar putea

influența autenticitatea concluziilor instanței de apel.

Totodată s-a constatat că instanța de apel a examinat prezenta cauza

penală fără careva abateri de la normele de procedură, hotărârea adoptată a

realizat o justă interpretare și aplicare a normelor de procedură penală, decizia

24

fiind legală, întemeiată și argumentată, pedeapsa fiind stabilită de instanță

argumentat, luându-se în considerare prevederile legale ce reglementează acest

aspect.

În acest context, Colegiul penal consideră că argumentele invocate de către

procurorul Bradu Valentina și de către inculpatul Covaș Nicolae în recursurile

declarate, sunt neîntemeiate, fapt ce determină concluzia de respingere a acestora

ca inadmisibile, cu menținerea hotărârii contestate.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Se resping, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Bradu Valentina și de

către inculpatul Covaș Nicolae, cu menținerea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 04 aprilie 2018, emisă în cauza penală în privința lui Covaș

Nicolae XXXXX.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 ianuarie 2019.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Boico Victor

Catan Liliana

Bejenaru Iurie

Guzun Ion

25