1ra-1299/2017 — art.326 alin. 2 lit. c CP

1ra-1299/2017 — art.326 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1299/2017

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

05 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

judecători - Timofti Vladimir, Alerguș Constantin, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin și de către

inculpatul Covaș Nicolae, prin care solicită casarea sentinței Judecătoriei Buiucani

mun. Chișinău din 27 decembrie 2016 și a deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 02 mai 2017, în cauza penală privindu-l pe

Covaș Nicolae Xxxxx, născut la xxxxx, în mun.

Xxxxx, str. Xxxxx, ap. xxxxx, domiciliat în mun. Xxxxx,

str. Xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Covaș Nicolae a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.326 alin. (2) lit. c) Cod penal, și i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de amendă în

mărime de 2000 (două mii) unități convenționale, ce constituie 40000 (patruzeci

mii) lei.

activând în calitate de președinte al asociației obștești a viticultorilor din Republica

Moldova, a comis infracțiunea de trafic de influență în următoarele circumstanțe: În

perioada lunii martie-aprilie 2013, Galoi Veaceslav, în discuție cu Covaș Nicolae, i-

a comunicat precum că ar dori să încheie un contract de arendă a terenului amplasat

în com. Maximovca, mun. Chișinău, ce aparține Institutului Științifico-Practic de

Biotehnologie în Zootehnie și Medicină Veterinară, instituție subordonată

1

Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, solicitându-i ajutor în acest sens.

În cadrul aceleiași discuții, Covaș Nicolae i-a comunicat lui Galoi Veaceslav

precum că a discutat cu funcționarii din cadrul Ministerului Agriculturii și Industriei

Alimentare și pentru a încheia contractul respectiv Galoi Veaceslav urmează să ia în

calcul mai multe condiții, și în special faptul că încheierea contractului de arendă va

avea loc doar în rezultatul unei licitații și câștigător poate fi desemnat doar un agent

economic.

În cadrul aceleiași discuții Covaș Nicolae i-a menționat precum că poate

interveni pe lângă funcționarii din cadrul Ministerului Agriculturii și Industriei

Alimentare pentru a fi adoptată o decizie în favoarea lui Galoi Veaceslav și anume

agentul economic pe care acesta îl reprezintă să fie desemnat câștigător al licitației,

pentru acest serviciu Covaș Nicolae, a pretins de la Galoi Veaceslav, suma de 10000

euro, (echivalentul conform ratei oficiale de schimb a BNM a sumei de 159300 lei),

convenind ulterior asupra sumei acceptate definitive de 90000 lei.

Întru realizarea intenției sale, la 10.04.2013, Covaș Nicolae, aflându-se în fața

sediului Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, amplasat în

mun.Chișinău bd. Ștefan cel Mare nr.162, a primit de la Galoi Veaceslav, 5000 lei,

prima tranșă din suma convenită, acțiunea având loc în cadrul măsurii speciale de

investigație realizate de către organul de urmărire penală a CNA.

Tot el, Covaș Nicolae, întru realizarea aceluiași scop infracțional, la

30.04.2013, aflându-se în fața sediului ВС „Mobiasbanca Groupe Societe Generale”

SA, situat în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare nr. 81 „A”, a primit de la Galoi

Veaceslav, sub controlul organului de urmărire penală a CNA, mijloace financiare

în sumă de 45000 lei, care a reprezentat a doua tranșă din suma de 90000 lei

convenită anterior. La 22.05.2013, ora 20.28 Galoi Veaceslav în incinta

restaurantului „Bastion”, situat în mun. Chișinău str. București nr. 68, de asemenea

sub controlul organului de urmărire penală a CNA i-a transmis lui Covaș Nicolae

suma de 45000 lei, ce constituia ultima tranșă din suma convenită, ultimul fiind

reținut de colaboratorii CNA în flagrant.

Instanța de fond a încadrat în drept acțiunile inculpatului în baza art. 326 alin.

(2) lit. c) Cod penal, după indicii calificativi - pretinderea, acceptarea și primirea,

personal, de bani, pentru sine și pentru o altă persoană, de către o persoană care

susține că are influență asupra unei persoane publice, pentru a-l face să nu

îndeplinească acțiuni ce țin de exercitarea funcției sale, acțiuni soldate cu primirea

de bani în proporții mari.

3.1.- procurorul în Procuratura Anticorupție, Statnîi Roman, prin care a

solicitat casarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu recunoașterea

culpabilității lui Covaș Nicolae de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin.

(2) lit. c) Cod penal, cu aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de

2

4 (patru) ani, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și cu aplicarea

art. 65 alin. (3) Cod penal și anume măsura de pedeapsă complementară sub formă

de privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe o perioadă de 3 (trei) ani;

măsura de reprimare preventivă - obligarea de a nu părăsi țara, aplicată inculpatului

Covaș Nicolae, să fie menținută fără modificări până la intrarea în vigoare a

sentinței emise, corpurile delicte anexate la cauza penală să fie păstrate la

materialele prezentei cauze penale, iar banii - corpuri delicte, să fie restituiți

proprietarului.

În motivarea apelului declarat, acuzatorul de stat a invocat că la stabilirea

termenului pedepsei conform art. 75 Cod penal, instanța de fond trebuia să țină cont

de gravitatea infracțiunilor săvârșite. Legiuitorul a stabilit că obiectul infracțiunii

prevăzute de art. 326 Cod penal îl constituie relațiile sociale referitoare la buna

desfășurare a activității organelor autorităților publice centrale și locale, a organelor

de drept și a persoanelor cu funcții de răspundere în scopul îndeplinirii de către

aceștia a atribuțiilor lor de serviciu în mod corect, cu respectarea intereselor legale

ale persoanelor fizice și juridice care creează o stare de neîncredere în corectitudinea

funcționarilor, lăsând să se creadă că aceștia ar putea fi corupți și determinați să facă

ori să nu facă acte ce intră în atribuțiile lor de serviciu.

La fel, acuzatorul de stat a considerat că gravitatea infracțiunii comise de către

Covaș Nicolae presupune necesitatea aplicării unei pedepse corespunzătoare,

asprimea căreia ar convinge inculpatul despre necesitatea respectării legii penale;

3.2. - inculpatul Covaș Nicolae, prin care a solicitat casarea sentinței atacate,

rejudecarea cauzei în modul stabilit pentru prima instanță și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care inculpatul Covaș Nicolae să fie achitat.

În motivarea apelului declarat, a indicat că la baza emiterii sentinței de

condamnare în privința lui Covaș Nicolae, instanța de fond a pus doar argumentele

invocate de către acuzare, pe cele ale apărării respingându-le nemotivat, iar la unele

dintre ele chiar nici nu s-a referit în sentință.

Apelantul a considerat hotărârea dată nefondată, contrară circumstanțelor de

fapt și de drept constatate în cadrul cercetării judecătorești, urmând a fi anulată cu

achitarea inculpatului. Probele examinate în instanța de judecată nu au demonstrat

vinovăția inculpatului Covaș Nicolae în cele incriminate. Mai mult ca atât, unele

dintre probele invocate de către acuzare și examinate în cadrul cercetării

judecătorești au fost obținute de către organul de urmărire penală și procuror cu

grave încălcări ale Codului de procedură penală, inclusiv și în special prin

provocare, fapt ce contravine jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile

Omului în materia dreptului la un proces echitabil.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de procurorul Statnîi Roman și de

inculpatul Covaș Nicolae și menținută sentința primei instanțe fără modificări.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, la

3

pronunțarea sentinței, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept în privința inculpatului Covaș Nicolae, concluzionând just vinovăția lui în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal, după indicii

calificativi - pretinderea, acceptarea și primirea, personal, de bani, pentru sine și

pentru o altă persoană, de către o persoană care susține că are influență asupra unei

persoane publice, pentru a-l face să nu îndeplinească acțiuni ce țin de exercitarea

funcției sale, acțiuni soldate cu primirea de bani în proporții mari.

Prin justificarea probelor cercetate, instanța de apel a considerat dovedită cu

certitudine vinovăția inculpatului Covaș Nicolae în comiterea infracțiunii

nominalizate.

Astfel, fiind audiat în instanța de apel, inculpatul Covaș Nicolae a declarat că

susține declarațiile date anterior, nu are declarații suplimentare. Nu recunoaște

vinovăția în cele incriminate.

Cu toate că inculpatul Covaș Nicolae nu și-a recunoscut vinovăția în cele

incriminate, culpabilitatea lui Covaș Nicolae în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal este dovedită prin următoarele probe administrate,

cercetate de către instanța de fond, cercetate suplimentar și verificate în ședința

instanței de apel și anume prin:- declarațiile martorilor : Simionov Nelli (f.d. 23-24,

vol.II), Brad Tudor (f.d. 25-26, vol. II), Galoi Veaceslav (f.d. 106-109, vol. II),

Covaș Adrian (f.d. 132-134, vol. II), Covaș Sergiu (f.d. 152-153, vol. II), Covaș

Nicolae (f. d. 154, vol. II), cît și prin probele scrise cercetate de instanța de fond și

verificate suplimentar de instanța de apel și anume prin:

- procesul-verbal nr. 1A al Comisiei de Licitație instituită în cadrul Î.S. „STE

Maximovca”, prin care s-a decis extinderea dreptului de arendă de la 3 la 7 ani (f.d.

29, Vol. I);

- procesul-verbal nr. 1 al Comisiei de Licitație instituită în cadrul Î.S.„STE

Maximovca”, prin ordinul nr.l4-P din 08.05.2013, prin care s-a decis organizarea

licitației (f.d.30, Vol. I);

- procesul-verbal nr. 2 privind rezultatele licitației din localitatea Maximovca

din 17 mai 2013 (f.d. 31, Vol. I);

- calculul plății pentru arenda brigăzii pentru tractoare nr. 2 pentru anul 2013,

suma totală spre plată (cu TVA) constituind 112325 lei + 4239 (7%) + 23313 lei

(TVA) =139877 lei (f. d. 32, vol. I);

- contractul de arendă nr.l încheiat între Î.S. „STE Maximovca” în persoana

directorului Brad Tudor, care acționa în baza statutului, numit „Arendato” și „Doi

Cumătri” S.R.L., în persoana lui Galoi Veaceslav, numit în continuare ,Arendaș”

(f.d.33, Vol. I);

- copia procurii eliberate de Galoi Veaceslav lui Simionov Neli la data de 16

aprilie 2013 de ai reprezenta interesele în fața Camerei Înregistrării de Stat (f.d.42,

vol. I);

- ordonanța din 20 mai 2013, prin care a fost efectuată ridicarea bonului care

4

confirmă achitarea sumei de 5800 lei în contabilitatea IP „Institutului Științifico-

Practic de Biotehnologii în Zootehnie și Medicină Veterinară” (f.d.45, vol. I);

- interpelarea Î.S. „STE Maximovca” în adresa Ministerului Agriculturii și

Industriei Alimentare, prin care a solicitat înregistrarea contractului de arendă nr.l

din 17 mai curent, încheiat între Î.S. „STE Maximovca” și S.R.L. „Doi Cumătri”

privind transmiterea în arendă a brigăzii de tractoare nr.2 cu terenul aferent de 1 ha

pe un termen de 7 ani (f.d.51, Vol. I);

- procesul-verbal de examinare din 06 iunie 2013 conform căruia au fost

examinate documentele prezentate de ÎS „STE Maximovca” Ministerului

Agriculturii și Industriei Alimentare referitor la licitația petrecută de stațiune pentru

acordarea în arendă a brigăzii de tractoare nr.2 (f.d.55, Vol. I);

- procesul-verbal de examinare a bancnotelor din 30 aprilie 2013, prin care au

fost examinate 90 bancnote cu nominalul a câte 500 lei fiecare, în total 45000 lei ce

i-au fost eliberate lui Galoi Veaceslav, pentru a le oferi lui Covaș Nicolae sub

controlul ofițerilor CNA (f.d. 149-150, Vol. I);

- cererea lui Galoi Veaceslav, prin care a solicitat eliberarea sumei de 45 000

lei din bugetul CNA în legătură cu extorcarea sumei date de către Covaș Nicolae

(f.d. 151, Vol. I);

- procesul-verbal de examinare a bancnotelor din 22 mai 2013, prin care au fost

examinate 10 bancnote cu nominalul a câte 500 lei fiecare și 200 bancnote cu

nominalul a câte 200 lei fiecare, în total 45000 lei ce i-au fost eliberate lui Galoi

Veaceslav, pentru a le oferi lui Covaș Nicolae sub controlul ofițerilor CNA (f.d.

169-171, Vol. I);

- raportul de expertiză nr. 158 din 29 aprilie 2013, conform căruia 90 bancnote

cu nominalul a câte 500 lei fiecare, în total 45000 lei, au fost confecționate la

întreprinderile specializate în fabricarea banilor și hârtiilor de valoare (f.d. 163-167,

Vol. I);

- raportul de expertiză nr. 150-151 din 22 mai 2013, conform căruia 10

bancnote cu nominalul a câte 500 lei fiecare și 200 bancnote cu nominalul a câte

200 lei fiecare, în total 45000 lei MD, au fost confecționate la întreprinderile

specializate în fabricarea banilor și hârtiilor de valoare (f.d. 189-199, Vol. I);

- procesul-verbal de percheziție și examinare corporală din 22.05.2013 în care

sunt consemnate rezultatele acțiunilor deurmărire penală și anume faptul că

CovașNicolae a predat benevol 10 bancnote cu nominalul a câte500 leifiecareși

200 bancnotecunominalul a câte 200 lei fiecare, în total 45000 lei, primite de la

Galoi Veaceslav (f.d. 205-208, vol. I);

- procesul-verbal privind efectuarea urmăririi vizuale din 23 mai 2013, în care

au fost consemnate rezultatele urmăririi vizuale a lui Covaș Nicolae din 30.04.2013,

14.05.2013, 17.05.2013, 20.05.2013, 21.05.2013, 22.05.2013 (f.d.104-109, Vol. I);

- procesul-verbal al interceptării și înregistrării comunicărilor cu înregistrarea

de imagini din 23 mai 2013, în care au fost consemnate rezultatele măsurilor

5

speciale de investigație efectuate în cadrul întrevederilor dintre Covaș Nicolae și

Galoi Veaceslav din 21.05.2013 și 22.05.2013 (f.d. 115-119, Vol. I);

- procesul-verbal de percheziție și examinare corporală din 22 mai 2013 în

care sunt consemnate rezultatele acțiunilor deurmărire penală și anume faptul că

CovașNicolae a predat benevol 10 bancnote cu nominalul a câte500 leifiecare și

200 bancnotecunominalul a câte 200 lei fiecare, în total 45000 lei MD, primite de la

Galoi Veaceslav (f.d.205-208, Vol. I);

- procesul-verbal privind consemnarea măsurii speciale de investigație -

documentarea cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice, precum și localizarea sau

urmărirea prin sistemul de poziționare globală (GPS) și prin alte mijloace tehnice

utilizând aparate tehnice de înregistrare din 08 mai 2013, la care au fost anexate și

stenograme, în care au fost consemnate documentările întrevederilor dintre Galoi

Veaceslav și Covaș Nicolae din 10.04.2013, 25.04.2013 și 30.04.2013 (f.d.62-81,

Vol. I);

- ordonanța din 18 august 2013, prin care a fost dispus de a recunoaște în

calitate de corpuri delicte bancnotele menționate în partea constatatoare a ordonanței

(f.d.215-217, Vol.I);

- ordonanța din 22 august 2013, prin care a fost dispus de a recunoaște în

calitate de corpuri delicte compact discurile de model „Titanum” cu numerele: 1147,

1148, 1149, 1150, 1151, 1152, 1164, 1165 și de model „Esperanza” cu nr. 1162 și

1163 (f.d.218, Vol. I).

Astfel, instanța de apel, audiind participanții la proces, verificând prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală probele administrate la etapa de urmărire penală,

cercetare judecătorească în prima instanță și verificate în instanța de apel, a constatat

că instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt și de drept în privința

inculpatului, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridică

corespunzătoare, și anume comiterea de către Covaș Nicolae a infracțiunii prevăzute

de art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal - pretinderea, acceptarea și primirea, personal,

de bani, pentru sine și pentru o altă persoană, de către o persoană care susține că are

influență asupra unei persoane publice, pentru a-l face să nu îndeplinească acțiuni ce

țin de exercitarea funcției sale, acțiuni soldate cu primirea de bani în proporții mari.

Instanța de apel a constatat cu certitudine că vina lui Covaș Nicolae în comiterea

infracțiunii de trafic de influență se dovedește prin cumulul de probe administrate și

nominalizate mai sus, și anume prin declarațiile martorilor și probelor scrise

cercetate din materialele dosarului, care coroborează între ele și demonstrează

incontestabil vina lui Covaș Nicolae în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326

alin. (2) lit. c) Cod penal.

Instanța de apel a respins argumentul inculpatului precum că el urmează să fie

achitat, deoarece nu-și recunoaște vinovăția la nici o etapă a procesului penal,

deoarece nerecunoașterea vinei de către inculpat, instanța de apel a apreciat-o ca o

metodă de apărare și un drept de a nu se auto-incrimina garantat de art. 66 Cod de

6

procedură penală și art. 6 CEDO, or persoana care pe parcursul procesului penal are

calitatea procesuală de inculpat nu poate fi urmărit pentru depunerea declarațiilor

false sau refuzul de a face declarații și nu poate fi ca circumstanță agravantă la

stabilirea pedepsei penale.

Astfel, instanța de apel a considerat că versiunea inculpatului privind

nevinovăția sa în comiterea infracțiunii încriminate, reprezintă doar o strategie de

apărare și de eschivare a inculpatului de la răspunderea penală.

Instanța de apel a reținut că în cadrul ședinței de judecată au fost prezentate

suficiente probe concludente, pertinente și utile, care demonstrează pe deplin

vinovăția lui Covaș Nicolae în comiterea infracțiunii incriminate și anume:

declarațiile martorilor Simionov Neli, Brad Tudor, Dragan Evghenia, Galoi

Veaceslav, Covaș Adrian, Covaș Sergiu, Covaș Nicolae, precum și ansamblul

probelor scrise ale cauzei, vinovăția inculpatului rezultând indubitabil din procesul-

verbal privind consemnarea măsurii speciale de investigație - documentarea cu

ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice, precum și localizarea sau urmărirea prin

sistemul de poziționare globală (GPS) și prin alte mijloace tehnice utilizând aparate

tehnice de înregistrare din 08 mai 2013, la care au fost anexate și stenograme, în

care au fost consemnate documentările întrevederilor dintre Galoi Veaceslav și

Covaș Nicolae din 10.04.2013, 25.04.2013 și 30.04.2013 (f.d. 114-119, Vol. I).

În viziunea instanței de apel instanța de fond a constatat corect că în acțiunile lui

Covaș Nicolae se regăsesc toate elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

influență, or, convorbirile interceptate redate în cadrul conținutului stenogramelor

anexate la procesul-verbal sus menționat, adeveresc pe deplin faptul pretinderii de

către Covaș Nicolae de la Galoi Veaceslav a sumei de 90000 lei în vederea

contribuirii la soluționarea problemei privind darea în arendă a terenului solicitat.

Faptul acceptării remunerației ilicite de către inculpatul Covaș Nicolae de la Galoi

Veaceslav se confirmă atât prin declarațiile lui Galoi Veaceslav cât și prin

declarațiile martorului Simionov Neli care confirmă că Covaș Nicolae s-a adresat la

ei cu scopul de a deschide o societate comercială pentru o anumită persoană, la ea se

prezenta împreună cu fondatorul și i-a comunicat că are nevoie de a deschide

afacerea în termeni rapizi (23-24, vol. II).

Instanța de apel a apreciat că acțiunile ofițerilor CNA nicidecum nu au avut

efectul unei provocări și instigări la săvârșirea infracțiunii imputate în prezenta

cauză penală din partea autorităților statului, ci dimpotrivă, organul de urmărire

penală a administrat probe care indică că infracțiunea ar fi fost săvârșită și fără

intervenția colaboratorilor CNA, motiv pentru care a fost respins ca nefondat

argumentul inculpatului.

Instanța de apel a respins alegația inculpatului precum că probele puse la baza

sentinței au fost acumulate cu încălcarea legislației în vigoare. Astfel, instanța de

fond a efectuat o analiză complexă în acest sens, subliniind că prin încheierea

Judecătorului de instrucție a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 09 aprilie

7

2013 a fost autorizată documentarea cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice,

precum și localizarea urmăririi prin sistemul de poziționare globală (GPS) ori prin

alte mijloace tehnice adică relevarea și fixarea acțiunilor lui Covaș Nicolae,precum

și alte persoane implicate în solicitarea transmiterii și primirii sumei de bani pretinsă

de Galoi Veaceslav pe un termen de 30 zile începând cu data eliberării autorizației,

utilizarea de aparate tehnice de înregistrare (f.d.61, Vol. I), încheiere ce nu a fost

contestată, fapt ce certifică legalitatea acțiunilor organului de urmărire penală.

Prin încheierea Judecătorului de instrucție a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 08 mai 2013 a fost declarată ca fiind legală măsura specială de

investigație documentarea cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice, adică

relevarea și fixarea acțiunilor lui Covaș Nicolae, precum și altor persoane implicate

la solicitarea transmiterii, primirii sumelor de bani pretinsă de la Galoi Veaceslav,

utilizând aparate tehnice de înregistrare, care a fost consemnat în procesul-verbal

privind consemnarea măsurilor speciale de investigație din 08 mai 2013 în cauza

penală nr.2013970138 (f. d. 100, Vol. I), încheiere care nu a fost contestată, fapt ce

certifică legalitatea acțiunilor organelor de urmărire penală. Totodată, prin

încheierea Judecătorului de instrucție a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 21

mai 2013 a fost autorizată efectuarea măsurilor speciale de investigație și anume:

interceptarea și înregistrarea comunicărilor cu înregistrarea de imagini pe un termen

de 2 zile între Galoi Veaceslav și Covaș Nicolae (f.d. 116, Vol. I).

Prin încheierea Judecătorului de instrucție a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 25 mai 2013 a fost constatată respectarea cerințelor legale la efectuarea

măsurii speciale de investigație în cauza penală nr.2013970138 - interceptarea și

înregistrarea comunicărilor și imaginilor cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice

moderne, care au avut loc între declarantul Galoi Veaceslav și Covaș Nicolaela

21.05.2013 între orele 15:15-15:21, 22.05.2013 între orele 20:28-21:08 (f.d.134,

Vol. I).

Prin încheierile Judecătorului de instrucție a Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 21 mai 2013 a fost autorizată efectuarea percheziției la domiciliul lui

Covaș Nicolae (f.d. 139, 148, Vol. I). Prin încheierea Judecătorului de instrucție a

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 21 mai 2013 a fost autorizată efectuarea

acțiunilor de urmărire penală, și anume: cercetarea la fața locului, în locul

transmiterii banilor de către Galoi Veaceslav și primirii banilor de către Covaș

Nicolae sau alte persoane care vor pretinde banii de la Galoi Veaceslav; și,

percheziția și examinarea corporală asupra lui Covaș Nicolae, precum și asupra

persoanelor la care se pot afla banii extorcați de la Galoi Veaceslav de către Covaș

Nicolae, percheziție în încăperi, automobile sau alte locuri unde vor fi transmiși

banii extorcați de către Covaș Nicolae (f.d. 210, Vol. I).

Astfel, prima instanță a statuat corect că măsurile speciale de investigații

efectuate în prezenta cauză penală au fost autorizate în modul prevăzut de lege,

rezultatele acestora, ulterior, fiind verificate și legalizate prin încheierile

8

judecătorului de instrucție devenite irevocabile prin neatacarea acestora de către

apărare, indicate mai sus.

Instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiată și alegația inculpatului precum că

martorul Galoi Veaceslav anterior a mai fost implicat în acte de provocare, or,

comportamentul martorului nu este relevant speței, deoarece fiecare caz se

examinează în particular, la caz fiind cercetată fapta prejudiciabilă comisă de

inculpatul Covaș Nicolae din perspectiva întrunirii elementelor infracțiunii imputate.

Generalizând cele indicate supra, s-a constatat înafara oricăror dubii

culpabilitatea lui Covaș Nicolae în comiterea infracțiunii de trafic de influență, care

este demonstrată pe deplin în baza ansamblului probator, astfel încât instanța de apel

a considerat că instanța de fond corect a încadrat acțiunile lui Covaș Nicolae în baza

art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal - pretinderea, acceptarea și primirea, personal, de

bani, pentru sine și pentru o altă persoană, de către o persoană care susține că are

influență asupra unei persoane publice, pentru a-l face să nu îndeplinească acțiuni ce

țin de exercitarea funcției sale, acțiuni soldate cu primirea de bani în proporții mari.

Referitor la argumentul acuzatorului de stat precum că prima instanță incorect a

individualizat aplicarea pedepsei, pedeapsa inculpatului Covaș Nicolae fiind una

prea blîndă, instanța de apel a reținut că instanța de fond a efectuat o analiză

complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest

sens comportamentul său în viața socială, la locul de muncă, precum și cel de

înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate.

La stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de faptul

că inculpatul anterior nu a fost în conflict cu legea, este căsătorit, nu are persoane la

întreținere.

Instanța de fond a remarcat că legiuitorul, estimând in abstracto pericolul social

al infracțiunii incriminate la art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal (în redacția legii

penale la momentul comiterii faptei 2013), a stabilit că aceasta se pedepsește cu

amendă în mărime de la 1000 la 3000 unități convenționale sau cu închisoare de la 2

la 6 ani, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 3000 la 8000

unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate, astfel

legiuitorul nu a stabilit pedeapsa complimentară în cazul persoanelor fizice.

De asemenea nici în redacția legii penale actuale, art. 326 alin. (2) Cod penal

prevede că persoanele fizice se pedepsesc cu amendă în mărime de la 3000 la 4000

unități convenționale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, iar persoana juridică se

pedepsește cu amendă în mărime de la 5000 la 10000 unități convenționale cu

privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate, astfel legiuitorul nu a stabilit

pedeapsa complimentară în cazul persoanelor fizice.

Instanța de apel a remarcat că legiuitorul în dispoziția art. 326 alin. (2) lit. c)

Cod penal nu a prevăzut pentru persoanele fizice pedeapsa complementară.

Ținând cont de dispozițiile prevederilor art. 326 alin. (2) Cod penal, s-a reținut

că la caz prevederile art. 65 Cod penal nu sunt operabile, deoarece inculpatul Covaș

9

Nicolae nu a comis infracțiunea în exercitarea funcției, or, în momentul comiterii

infracțiunii activa în calitate de președinte al asociației obștești a viticultorilor din

Republica Moldova.

Instanța de apel a menționat că prima instanță a reținut că infracțiunile prevăzute

la art. 326 Cod penal prezintă o amenințare tot mai gravă pentru preeminența

dreptului, democrației și drepturile omului, subminând principiile bunei

administrări, echității și justiției sociale, denaturând concurența, împiedicând

dezvoltarea economică și periclitând stabilitatea instituțiilor democratice și temelia

morală a societății, iar potrivit art. 12 „Traficul de influență” al Convenției penale cu

privire la corupție, adoptate la Strasbourg la 27.01.1999, stabilește: fiecare Parte

adoptă măsuri legislative și alte măsuri care se manifestă, necesare pentru a stabili

drept infracțiune, în conformitate cu dreptul său intern, atunci când actul a fost

comis intenționat, fapta de a propune, a oferi sau a da direct sau indirect, orice

avantaj nedatorat ca remunerare oricui, care afirmă sau confirmă că este capabil să

exercite o influență asupra luării deciziei de către oricare persoană vizată în

articolele 2, 4-6 și 9-11 fie Convenției penale cu privire la corupție, fie că avantajul

nedatorat este pentru el însuși sau pentru altcineva, precum și fapta de a solicita, a

primi sau a accepta oferta sau promisiunea în calitate de remunerare pentru așa-

numita influență, indiferent dacă influența a fost sau nu exercitată sau dacă influența

presupusă a produs sau nu rezultatul scontat.

În mod întemeiat, instanța de fond a ținut cont și de conduita martorului Galoi

Veaceslav, care urmărea un interes personal drept urmare a acțiunilor inculpatului.

Prima instanță a luat în considerație că la momentul comiterii infracțiunii de

către Covaș Nicolae, sancțiunea art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal (2009) prevedea

pedeapsa pentru persoanele fizice sub formă de amendă în mărime de la 1000 la

3000 unități convenționale sau cu închisoare de la 2 la 6 ani, iar pentru persoanele

juridice cu amendă în mărime de la 3000 la 8000 unități convenționale cu privarea

de dreptul de a exercita o anumită activitate.

În prezent, prin Legea nr. 326 din 23 decembrie 2013, în vigoare din 25

februarie 2014 (M.O. nr. 47-48/92 din 25.02.2014) privind modificarea și

completarea unor acte legislative, a fost modificată sancțiunea alin.(2) al art.326

Cod penal, care în redacția nouă prevede o pedeapsă pentru persoanele fizice sub

formă de amendă în mărime de la 3000 la 4000 unități convenționale sau cu

închisoare de la 2 la 6 ani, iar pentru persoanele juridice cu amendă în mărime de la

5000 la 10000 unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită

activitate.

Potrivit art. 10 Cod penal, legea penală care înlătură caracterul infracțional al

faptei, care ușurează pedeapsa ori în alt mod ameliorează situația persoanei ce a

comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra persoanelor care au

săvîrșit faptele respective pînă la intrarea în vigoare a acestei legi, inclusiv asupra

persoanelor care execută pedeapsa ori care au executat pedeapsa, dar au antecedente

10

penale.

Legea penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv.

Potrivit art. 8 Cod penal, caracterul infracțional al faptei și pedeapsa pentru

aceasta se stabilesc de legea penală în vigoare la momentul săvârșirii faptei.

Astfel, în viziunea instanței de apel instanța de fond corect a aplicat legea penală

de la momentul comiterii infracțiunii, a ținut cont de faptul că inculpatul Covaș

Nicolae nu a fost în conflict cu legea anterior, comițând pentru prima dată o

infracțiune, dispune de o reputație ireproșabilă, vina în comiterea infracțiunii nu a

recunoscut, are o vârstă înaintată, instanța de judecată considerînd că în privința

inculpatului Covaș Nicolae poate fi aplicată pedeapsa sub formă de amendă, în

limita sancțiunii legii penale prevăzute de art. 326 alin. (2) Cod penal, în vigoare la

data comiterii faptei martie-aprilie 2013, în mărime de 2000 (două mii) unități

convenționale, ceia ce constituie suma de 40000 lei. Instanța de judecată a reținut că

în privința inculpatului nu este rezonabilă aplicarea unei pedepse mai aspre cu

închisoarea indicată în sancțiunea prevăzută la art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal, or,

deși inculpatul nu a recunoscut vina, instanța nu a reținut circumstanțe agravante sau

atenuante.

Prima instanță a consemnat că inculpatul nu a comis infracțiunea în exercitarea

funcției deținute, totodată, martorul Galoi Veaceslav era cointeresat în rezultatul

acțiunilor întreprinse de către inculpat, respectiv, iar pedeapsa aplicată nu trebuie să

cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

5.1. – procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin,

prin care indicînd temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 12) Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei

penale la rejudecare în instanța de apel, într-o altă componență de judecată.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- acuzarea este de părerea că instanța de apel în mod eronat a interpretat și

aplicat pe caz prevederile art. 75 Cod penal și la alegerea și aplicarea pedepsei

numite lui Covaș Nicolae nu a ținut cont de circumstanțele prezentei cauze penale,

consecințele survenite și chiar și comportamentul inculpatului pe parcursul

procesului penal;

- astfel, în motivarea soluției dispuse cu privire la pedeapsa numită lui Covaș

Nicolae, instanța de apel a invocat că inculpatul a comis pentru prima dată o

infracțiune, dispune de o reputație ireproșabilă și deci în privința dînsului poate fi

aplicată pedeapsă sub formă de amendă și nu este rezonabilă aplicarea unei pedepse

mai aspre cu închisoarea;

- acuzarea consideră că instanța de apel a constatat în mod eronat oportunitatea

aplicării pe caz a unei pedepse prea blînde sub formă de amendă, pedeapsă care nu

va asigura atingerea scopurilor prevăzute de art. 61 Cod penal;

11

- recurentul menționează că instanța de apel a acționat în derogare de la

prevederile art. 409 alin.(2) din Codul de procedură penală, care stipulează că

instanța de apel are obligația de a întreprinde măsuri pozitive la judecarea apelului,

pentru a repara erorile de fapt și de drept comise de prima instanță, doar atunci cînd

aceste erori au influențat asupra hotărîrii în defavoarea inculpatului;

- acuzarea consideră că instanța nu a ținut cont de faptul că infracțiunea comisă

de inculpat a fost comisă de acesta anume cu folosirea situației de serviciu și urmare

a acțiunilor ce derivă din atribuțiile sale de serviciu;

- mai mult ca atît acuzarea consideră că instanțele de judecată, la numirea

categoriei pedepsei lui Covaș Nicolae, conform art. 75 Cod penal, trebuiau să țină

cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, or aceasta face parte din categoria celor

grave; legiuitorul a stabilit, că obiectul infracțiunii prevăzute de art.326 Cod penal,

constituie relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității organelor

autorităților publice centrale și locale, a organelor de drept și a persoanelor cu

funcții de răspundere în scopul îndeplinirii de către aceștia a atribuțiilor lor de

serviciu în mod corect, cu respectarea intereselor legale ale persoanelor fizice și

juridice care, creează o stare de neîncredere în corectitudinea funcționarilor, lăsînd

să se creadă că aceștia ar putea fi corupți și determinați să facă ori să nu facă acte ce

intră în atribuțiile lor de serviciu;

- recurentul menționează că prin soluțiile dispuse de instanțele de judecată nu a

fost atins scopul pedepsei prevăzute de legiuitor în art.326 alin.(2) lit.c) Cod penal,

astfel, Covaș Nicolae prin acțiunile sale ilegale a atentat asupra relațiilor sociale

referitoare la buna desfășurare a activității organelor autorităților publice centrale și

locale, încrederea populației în instituțiile statului și în bună funcționare a lor;

- astfel, prin aplicarea pedepsei din categoria celei mai blînde prevăzute de art.

62 Cod penal, în acest caz nu se va restabili echitatea socială, corectarea

inculpatului, prevenirea din partea acesteia, precum și altor persoane de noi

infracțiuni și nu va constitui o garanție și o asigurare bună a funcționării întregului

sistem de securitate a țării, iar drepturile și libertățile consfințite în Constituția RM

și alte legi ale RM nu vor fi apărate;

- în asemenea circumstanțe decizia instanței de apel contravine cerințelor

societății, exprimate în Hotărîrea Parlamentului RM nr.421 - XV din 16.12.2004 și

cerințelor internaționale exprimate în Convenția penală pentru corupție (Strasburg,

27.01.1999), Convenția ONU împotriva corupției (New York, 31.10.2003);

- acuzarea este de părerea că speței în cauză este aplicabilă și recomandarea nr.

61 Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei potrivit căreia

studiul practicii judiciare demonstrează că, pe cauzele de corupție, uneori instanțele

interpretează în mod greșit și neuniform normele de drept penal ce țin de

individualizarea pedepsei, ca consecință fiind stabilite pedepse nejustificate în raport

cu efectele corupției;

- conform art.76 Cod penal, raportat la art.78 alin. (1) Cod penal, prezența

12

circumstanțelor atenuante oferă dreptul de a redoza pedeapsa principală, începînd

reducerea de la maximul sancțiunii;

- circumstanțele atenuante, odată constatate în cauză și puse la baza stabilirii

pedepsei principale, nu mai pot fi invocate ca motive de aplicare a prevederilor

art.90 Cod penal - suspendarea executării condiționate a pedepsei aplicate. Dacă

sancțiunea normei penale prevede obligatoriu ca pedeapsă complementară privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate,

instanțele de judecată nu sunt în drept de a o înlătura cu trimitere la art.78 alin.(2)

ori art. 79 Cod penal, fiindcă aceasta, ar încălca prevederile art. 61 alin.(2) Cod

penal, care stipulează că „pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din

partea condamnaților, cît și a altor persoane”;

- infractorul care a utilizat statutul funcției, drepturile și avantajele pe care le

acordă aceasta pentru facilitarea infracțiunii de corupție trebuie să fie privat de

dreptul de a ocupa această funcție, or, anume astfel va fi atins scopul pedepsei

penale aplicate față de condamnat;

- instanțele, judecînd cauzele de corupție, la individualizarea pedepsei,

incorect, conducîndu-se de prevederile art. 76 alin. (2) Cod penal, indică ca

circumstanță atenuantă lipsa antecedentelor penale la persoanele cu funcții de

răspundere sau la persoanele publice. Or, legislația în vigoare, ce reglementează

statutul diferitor persoane publice, prevede drept condiție pentru numirea, alegerea

acestora în funcție lipsa antecedentelor penale. Deci, lipsa antecedentelor penale nu

poate fi considerată ca o circumstanță atenuantă sau ca indice pozitiv ce

caracterizează persoana;

- astfel, în temeiul celor expuse mai sus, Convenția Penală privind Corupția,

adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1999 în art. 12 definește traficul de influență ca

acel act comis intenționat, prin faptul de a propune, de a oferi sau de a da, direct sau

indirect, orice avantaj necuvenit ca remunerare oricui afirmă sau confirmă că este

capabil să exercite o influență asupra luării deciziei de către oricare persoană vizată

la art.2, de la 4 la 6, de la 9 la 11 fie că avantajul necuvenit este pentru el însuși sau

pentru altcineva, precum și faptul de a solicita, de a primi sau de a accepta oferta sau

promisiunea sub formă de remunerare pentru așa-numita influență, indiferent că

influența este sau nu exercitată sau că influența presupusă produce sau nu rezultatul

scontat;

- noțiunea respectivă din Convenția Penală privind Corupția este regăsită și în

dispozitivul art. 326 Cod penal, fapt ce justifică încadrarea acțiunilor învinuitului

Covaș Nicolae prin prisma traficului de influență deoarece probele administrate,

constau în acțiunea de pretindere, acceptare, primire, personal de bani, pentru o altă

persoană, de către o persoană care are influența sau care susține că are influență

asupra unei persoane publice, pentru a-i face să îndeplinească sau nu ori să întîrzie

sau să grăbească îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale, indiferent dacă

13

asemenea acțiuni au fost sau nu săvârșite;

- din sensul dispoziției art. 326 Cod penal rezultă că infracțiunea de trafic de

influență se consumă din momentul săvîrșirii oricăreia dintre acțiunile alternative

prevăzute în norma de incriminare, în cazul de față din momentul cererii mijloacelor

bănești de la părțile vătămate, deoarece are o componență de infracțiune formală, și

din momentul acceptării și primirii banilor;

- traficul de influență reprezintă o vânzare, o speculare a influenței pe care

făptuitorul o are sau lasă să se creadă că o are asupra unui funcționar, într-adevăr, în

cazul traficului de influență, prevalîndu-se de influența pe care o are asupra unui

funcționar, făptuitorul se angajează, în schimbul unei sume de bani sau a altui folos,

să intervină la acel funcționar, în schimbul persoanei cu care încheie tranzacția;

- recurentul menționează că infracțiunea comisă de către inculpatul Covaș

Nicolae este o infracțiune prin care se pretind bani sau alte foloase de la o persoană

fizică sau juridică de către o altă persoană care are influență sau lasă să se creadă că

are influență asupra unui funcționar pentru a-1 determina să facă ori să nu facă un

act ce intră în atribuțiile sale de serviciu;

- infracțiunea de trafic de influență există chiar dacă persoana în cauză nu are

în realitate influența pe care o pretinde. Infracțiunea se consideră săvârșită în

momentul în care persoana care pretinde că are sau chiar are influență primește sau

pretinde bani, influența sau alte foloase, sau acceptă promisiuni, daruri în scopul

declarat de a determina un anume comportament profesional din partea

funcționarului;

- prin urmare, acuzarea este de părerea că, în prezenta cauză, instanța de apel

nu s-a condus de dispoziția art. 75 alin. (1) Cod penal conform căreia „persoanei

recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă

în limitele fixate în partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții Generale a prezentului cod”;

- astfel, instanța de apel nu a judecat fondul cauzei în latura pedepsei penale în

conformitate cu rigorile legale și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă individualizată

contrar prevederilor legale.

5.2. – inculpatul Covaș Nicolae, prin care indicînd temeiurile prevăzute de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și art. 6 CEDO, a solicitat casarea

hotărîrilor judecătorești, cu adoptarea unei noi hotărîri de achitare în privința lui.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- consideră hotărârile judecătorești nefondate, contrare circumstanțelor de fapt

și de drept constatate în cadrul cercetărilor judecătorești, urmînd a fi anulate cu

achitarea lui Covaș Nicolae;

- probele examinate în instanța de fond și apel nu au demonstrat vinovăția

inculpatului Covaș Nicolae în cele incriminate. Mai mult ca atît, unele dintre

probele invocate de către acuzare și examinate în cadrul cercetării judecătorești au

14

fost obținute de către organul de urmărire penală și procuror cu grave încălcări ale

Codului de procedură penală, inclusiv și în special prin provocare, fapt ce

contravine jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului în materia

dreptului la un proces echitabil;

- conform actului de învinuire, lui Covaș Nicolae i se impută că el, în perioada

de timp martie-mai 2013 a pretins, acceptat și primit personal în trei tranșe de la

Galoi Veaceslav bani în sumă de 95 000 lei pentru sine și unii funcționari din cadrul

Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare în vederea adoptării unei decizii în

favoarea ultimului;

- inițial, la data de 21.05.2013, Covaș Nicolae a fost pus sub învinuire conform

circumstanțelor de fapt indicate supra, incriminîndu-i-se comiterea infracțiunii

prevăzute la art.42-324 alin. (3) lit. (d) Cod penal, corupere pasivă, iar la data de

03.09.2013, fiindu-i modificată învinuirea preventivă, acțiunile numitului au fost

definitiv încadrate conform art.326 alin.(2) lit.(c) Cod penal, trafic de influență;

- reieșind din textul ambelor învinuiri, rezultă că încadrarea juridică inițială a

acțiunilor lui N.Covaș a fost făcută din start neîntemeiat și ilegal, unicul scop fiind

de a întemeia formal necesitatea efectuării activității speciale de investigații -

interceptarea și înregistrarea comunicărilor, deoarece în cazul infracțiunii prevăzute

la art.42-324 alin.(3) din Codul penal interceptarea și înregistrarea comunicărilor

este admisă, pe cînd în cazul infracțiunii prevăzute la art.326 alin. (2) Cod penal,

încadrarea probată de acuzare, aceste activități speciale de investigații nu puteau fi

realizate;

- întru confirmarea acestor raționamente vine faptul că de la bun început

procurorul cunoștea faptul că Covaș N. acționează fie ca un subiect privat, fie ca

președinte al Asociației Obștești a Viticultorilor din Republica Moldova (așa rezultă

din textul ultimii învinuiri), în ambele cazuri el neavînd calitatea de persoană

publică pentru a putea fi autor sau coautor al coruperii pasive;

- mai mult ca atît, incriminîndu-i coparticipare la corupere pasivă, procurorul a

înaintat o învinuire neclară, astfel încălcîndu-i lui N.Covaș dreptul fundamental la

apărare, ultimul neștiind împotriva cărei infracțiuni trebuie să se apere. Din partea

descriptivă a învinuirii inițiale rezultă că N.Covaș acționează precum că în interesele

unui funcționar necunoscut din cadrul Ministerului Agriculturii și Industriei

Alimentare și, de fapt, în calitate de coautor, realizează personal latura obiectivă a

infracțiunii, solicitînd și primind suma cerută, însă, în dispozitivul ordonanței

inițiale de punere sub învinuire se indică că lui N.Covaș i se incriminează

coparticipare la corupere pasivă. În acest sens, procurorul nu este consecvent,

deoarece dacă a considerat că N.Covaș este coautor, atunci nu era necesar să indice

în învinuire și art.42 din Codul penal, acțiunile autorilor încadrîndu-se doar conform

articolelor concrete din partea specială din Codul penal. În caz contrar, procurorul

urma să indice calitatea de organizator, instigator sau complice, făcînd trimitere la

alineatul concret din art.42 din Codul penal;

15

- toate acestea indică la faptul că acuzarea din start a cunoscut și a avut probat

(iar învinuirea, conform art.281 din Codul de procedură penală, se înaintează doar

cînd există probe concludente și suficiente) că N. Covaș a acționat de unul singur,

doar insistînd că poate influența anumite persoane publice, concluzii confirmate de

procuror prin modificarea învinuirii înaintate ultimului conform art.326 alin.(2) din

Codul penal;

- respectiv, reieșind din faptul că infracțiunea urmărită penal și dedusă judecății

este cea prevăzută de art.326 alin.(2) Cod penal și nu de art.324 Cod penal,

raportînd circumstanțele de fapt și de drept la cerințele situaționale exhaustive

stabilite la art.1328 Cod de procedură penală, procurorul nu putea utiliza acest

mijloc probatoriu și respectiv instanța de fond nu putea pune la baza sentinței

probele administrate în acest mod;

- concluzia apărării este că urmărirea penală a fost efectuată unilateral pro-

acuzare, subiectiv și unilateral fiind ulterior apreciate probele atît de către procuror

cît și de către judecător la adoptarea sentinței, fără a fi stabilite toate circumstanțele

cazului, inclusiv fapte ce-1 dezvinovățesc pe inculpat sau ar confirma poziția lui că

a fost provocat la comiterea faptelor incriminate;

- generalizând asupra jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturilor Omului

în materie (hotărârea Teixeira de Castro contra Portugaliei, din 09 iunie 1998,

hotărârea Ramanauskas contra Lituaniei, din 05 februarie 2008, hotărârea Khudobin

contra Rusiei, din 26 octombrie 2010 și hotărârea Sandu contra Moldovei, din 11

februarie 2014 etc), se reține existența provocării la acte de corupere, dacă sunt

întrunite următoarele condiții cumulative:

 acțiunea presupusă ca act de corupere tinde să fie probată prin solicitarea care

provine de la o persoană ce avea sarcina să descopere infracțiunea sau când există o

determinare directă la comiterea unui act de corupere din partea unui denunțător;

 lipsesc indici obiectivi că fapta ar fi fost săvârșită fără această intervenție a

agenților statului, care nu s-au limitat la investigarea activității infracționale ale unui

suspect într-un mod pasiv, însă, au exercitat o influență pentru a provoca săvârșirea

unei infracțiuni;

 nu există suspiciuni obiective că persoana ar fi implicată în acte de corupție

înainte de implicarea agenților statului sau, după caz, a persoanelor private care

acționează sub supravegherea agenților statului;

- astfel, recurentul consideră că în speța dată sunt întrunite toate aceste trei

condiții pentru a fi recunoscută instigarea și provocarea la comiterea infracțiunii;

- acuzarea și condamnarea lui Covaș Nicolae se bazează în mod determinant pe

probele obținute doar în cadrul activităților speciale de investigații din 10.04.2013,

30.04.2013 și 22.05.2013, acțiuni care sunt lovite de nulitate din momentul când

Galoi Veaceslav, fiind echipat de organul de urmărire penală cu dispozitive speciale

de înregistrare a convorbirilor și cu banii marcați pe care i-a transmis lui Covaș

16

Nicolae. Deoarece banii au fost puși la dispoziție de organul de urmărire penală, în

baza cererii lui Galoi Veaceslav (f.d. 151, vol. I) datată cu 30.04.2013, în care a

indicat că nu dispune de o astfel de sumă de bani, pe când de către organul de

urmărire penală cu o zi înainte de această cerere la 29.04.2013 (probabil cunoscând

virtual) deja a numit prin ordonanță efectuarea expertizei pe banii care urma Galoi

Veaceslav să-i transmită lui Covaș Nicolae, fapt din care rezultă că organul de

urmărire penală și-a depășit atribuțiile de observare a comportamentului părților în

astfel de investigații. Ceea ce duce la concluzia că organele de drept nu au observat

dintr-o parte comportamentul părților, ci s-au implicat direct, dirijând cu activitatea

denunțătorului Galoi Veaceslav, fapte condamnabile de către CtEDO. Argumentele

date ale apărării au fost respinse de către instanța de fond și de instanța de apel,

omițându-se a se da careva aprecieri la aceste fapte în sentința de condamnare și

decizie;

- un alt argument că a avut loc o provocare și că organele de drept la

investigarea acestei cauze penale au avut un rol activ, provocator, se demonstrează

prin faptul prezentării la solicitarea de urgență a lui Galoi Veaceslav la 22.05.2013 a

actelor nesemnate de către responsabilii MAIA de luare în arendă a teritoriului situat

în s. Maximovca. Din materialele cauzei rezultă că urgența solicitării lui V. Galoi a

fost determinată de termenul limită de 2 zile stabilit de judecătorul de instrucție,

care, la demersul procurorului din 21.05.2013 privind autorizarea măsurilor speciale

de investigații în continuare cu implicarea lui Galoi Veaceslav și Covaș Nicolae pe

un termen de 30 de zile, l-a admis parțial doar pentru 2 zile (f.d. 112-116, vol. I).

fapt ce a determinat că, la solicitarea organului de urmărire penală, pentru a se

încadra în termenul autorizat de 2 zile, Galoi Veaceslav să urgenteze solicitarea

actelor chiar și nesemnate la MAIA pentru a-și duce până la capăt intenția de a-1

provoca pe Covaș Nicolae să comită faptele incriminate;

- deși pe parcursul întregii urmăriri penale s-a insistat că Covaș Nicolae ar fi

extorcat în final 90 mii lei, regizând toată această activitate, procurorul nici nu a luat

seama că, de fapt, făcând zel de sârguință, i-a transmis în cele 3 tranșe în total nu 90,

ci 95 mii lei. Din toate acestea rezultă că rolul pasiv l-a avut Covaș Nicolae, iar rolul

activ - provocator l-a avut partea acuzării;

- din probele aduse de acuzare nu reiese că până la 01.04.2013 - 22.05.2013

organul de urmărire penală ar fi dispus de vreo probă, informație obiectivă precum

că Covaș Nicolae ar fi fost implicat anterior în acțiuni de corupție. Acest fapt

demonstrează clar că inculpatul a fost supus unei acțiuni de convingere, instigare și

provocare flagrantă de a se implica în activitatea infracțională, în lipsa vreunui

indiciu că infracțiunea ar fi fost săvârșită fără această instigare și provocare. În acest

sens, probele ce au stat la baza punerii sub învinuire lui Covaș Nicolae de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 326 alin.(2) lit.c) Cod penal sunt lovite de nulitate,

deoarece Covaș Nicolae, până la momentul provocării, înscenării și implicării

colaboratorilor Centrului Național Anticorupție prin intermediul lui Galoi

17

Veaceslav, nu a fost în vizorul organelor de urmărire penală, pe când cu referire la

denunțătorul V. Galoi, se cunoștea cu certitudine că ultimul, de mai multe ori, a

conlucrat cu organele de drept având același rol de martor denunțător;

- atât la urmărirea penală cît și în instanța de judecată denunțătorul Galoi

Veaceslav nu a reușit să convingă apărarea că a avut intenții reale de a practica

activitate de antreprenoriat împreună cu un prieten din Germania, care i-ar fi dat

bani pentru aceasta. O astfel de persoană nu este probat că a existat, impunându-se

concluzia că este inventată de către denunțător. V.Galoi nu a fost niciodată

antreprenor legal, neavând vreodată înregistrată vreo afacere sau întreprindere după

sine. Respectiv, concluzia apărării este că în cazul din speță a avut loc o provocare

prin înscenarea situației. Urmărirea penală s-a bazat doar pe declarațiile false și

neverificate ale denunțătorului, fără să stabilească dacă există sau nu acel cumătru

care intenționa să deschidă afacere cu capital străin, să-l audieze și să stabilească

intenția lui Galoi Veaceslav de a porni o afacere. Astfel, declarațiile martorului

denunțător nu sunt credibile, deoarece pe numele lui până la situația din speță nu era

înregistrată nici o întreprindere, din care ar rezulta că avea intenția de a porni o

afacere, de altfel nu avea o așa experiență, fapt confirmat de însuși V.Galoi în

instanța de judecată că a activat până în anul 2005 la autogara centrală din mun.

Chișinău, după care nu a mai fost angajat în câmpul muncii, pe când din acea

perioadă de mai multe ori a devenit unul din „actorii flagrantelor” pe cauzele

instrumentate de organele de drept, circumstanțe care atît instanța de fond cît și

instanța de apel le-au trecut cu vederea;

- la acea persoană care precum că avea de gând să investească banii în acel

proiect face trimitere Galoi Veaceslav în stenograma din 22.05.2013 (f. d. 119-121,

vol. I), care, la întrebarea lui Covaș Nicolae „...unde-i băietul cela....” a răspuns „...

iî rău și l-am lăsat la hotelul „Codru” să doarmă, că tare am vrut să vă fac

cunoștință, dar când a început a bodogăni întraiurea, i-am zis să se ducă să se

odihnească un pic”. De fapt acea persoană nu a existat, fapt cunoscut de către

organele de drept, iar motivul invocat de denunțător și anume deschiderea unei

afaceri este unul inventat, înscenat, iar rolul lui Galoi Veaceslav fiind a unui actor,

acțiuni ce sunt condamnabile de către CtEDO;

- relevant pentru speța în cauză este jurisprudența CtEDO în cauza Sandu vs.

Republica Moldova soluționată în februarie 2014 în care Curtea i-a dat dreptate lui

Sandu, stabilind că persoana care a depus plîngerea mai colabora-se și anterior cu

organele de drept și în alte două situații asemănătoare și că instanțele naționale nu

au examinat dacă acțiunea denunțătorului a avut ca efect provocarea infracțiunii.

Mai mult ca atît, Curtea a explicat provocarea prin faptul că denunțătorul din start a

avut scopul provocării și înscenării situației, deoarece nu a dispus niciodată de un

cîine pentru care a solicitat eliberarea unui act pentru animal, ceea ce este similar cu

cazul din speță, în care Galoi Veaceslav, chiar din momentul adresării la Covaș

Nicolae, nu a avut înregistrată o întreprindere și nu a avut scopul de a desfășura o

18

afacere, asemenea și în celelate cazuri în care el figurează ca denunțător le-a motivat

ca „...intenționînd să desfășoare activitate de întreprinzător...” pe care nu a mai

desfășurat-o pînă în prezent;

- similar cu cazul în speță, în cauza Pareniuc vs. Republica Moldova, de către

Curte a fost constatată încălcarea art.6 §1 din Convenție, din cauza lipsei de echitate

procedurală la nivel național, în calitate de încălcare Curtea a evidențiat problema

folosirii probelor obținute prin instigarea și provocarea persoanei la săvârșirea

infracțiunii;

- recurentul menționează că instanța de fond, în cadrul cercetării judecătorești a

respins argumentul apărării că martorul denunțător Galoi Veaceslav anterior a mai

fost implicat în acte de provocare, respingând cererea apărătorului de a anexa la

materialele cauzei penale și a le admite ca probe materialele acumulate la cererea

apărării și anume a copiei sentinței Judecătoriei Ungheni din 2007 și a răspunsului

procuraturii raionului Ungheni în privința unei cauze penale clasate, în care pe

ambele cazuri, în calitate de denunțător, a figurat Galoi Veaceslav și în ambele

cazuri argumenta extorcarea de bani prin „...intenția să desfășoare activitate de

întreprinzător...”. Pe cînd instanța de apel deși a primit înscrisurile menționate nu s-a

expus asupra anexării sau respingerii cererii apărării în acest sens;

- mai mult ca atât, în sentință, instanța de fond eronat a interpretat și apreciat

argumentul apărării că învinuirea lui Covaș Nicolae i- a fost înaintată în baza art.326

alin. (2) lit. c) Cod penal cu încălcarea gravă a dispozițiilor Codului de procedură

penală. Astfel, în instanța de judecată au fost expediate două cauze penale diferite,

una pornită la 01.04.2013 pe elementele infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (3)

lit. b) Cod penal, care nu are o finalitate și de fapt nici nu-i este incriminată lui

Covaș Nicolae și cauza penală pornită la 22.08.2013 pe elementele infracțiunii

prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal, de care este învinuit Covaș Nicolae.

Deoarece există 2 cauze penale și, respectiv, Covaș Nicolae era bănuit de comiterea

a 2 crime, soluția pe caz trebuia să vizeze ambele infracțiuni pentru care au fost

pornite urmăririle penale, nefiind valabilă poziția instanței de fond că în acest caz

este aplicabilă instituția modificării învinuirii. Pe cînd instanța de apel nici nu s-a

expus privind argumentele apărării invocate în acest sens în apel;

- un alt aspect important, la care instanța de fond și instanța de apel nici nu s-a

expus în decizie fiind faptul că, în raport cu prevederile art. 1325 alin. (9) din Codul

de procedură penală, în care este expres indicat că judecătorul de instrucție poate

dispune, prin încheiere motivată, folosirea datelor obținute în urma efectuării

măsurilor speciale de investigații dintr-o cauză penală în alta doar dacă infracțiunea

săvârșită este de același gen sau în privința infracțiunilor de terorism, crimă

organizată sau infracțiunilor ce atentează la securitatea statului, dar nu mai târziu de

3 luni din momentul obținerii informației, termen care, la data pornirii cauzei

penale, 22.08.2013 pe elementele infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. c)

Cod penal, de care este învinuit Covaș Nicolae, deja era expirat. În consecință,

19

reieșind din aceste circumstanțe de fapt și de drept, rezultă imposibilitatea folosirii

datelor obținute în cadrul cauzei penale pornite la 01.04.2013 conform art. 324 alin.

(3) Cod penal, deoarece folosirea acestor probe în altă cauză penală nu a fost

solicitată și, respectiv, autorizată de către judecătorul de instrucție. Aceste inacțiuni

ale procurorului sunt ireparabile și constituie încălcări grave ale dispozițiilor

Codului de procedură penală;

- recurentul a mai invocat că conform raportului ofițerului de investigații a

CNA, Nichiforciuc din 04.04.2013 reiese că organele de drept până la înregistrarea

plângerii și audierea denunțătorului Galoi Veceslav deja investigau acest caz

deoarece, nici în plângerea lui Galoi Veaceslav, nici în audierea acestuia, nu au fost

menționate careva date privind „numele Ministrului Agriculturii, Bumacov Vasile și

vice-ministrului Guțu Viorel, care contra unor sume bănești impunătoare (sunt

stabilite cazuri concrete) ar putea favoriza la urgentarea eliberării și avizării

documentelor ce țin de activitatea lor de serviciu....” Ceea ce demonstrează faptul

dirijării de către organul de urmărire penală cu acțiunile lui Galoi Veaceslav la

înscenarea, instigarea și provocarea lui Covaș Nicolae la comiterea infracțiunii;

- în sentință, instanța de fond nu s-a referit la faptul că organul de urmărire

penală intenționat nu a ridicat descifrările convorbirilor telefonice între denunțător și

inculpat, pentru a stabili cine și cui a telefonat și de câte ori, cu scopul de a-1 plasa

pe inculpatul Covaș Nicolae în imposibilitatea de a-și proba nevinovăția, deși din

analiza stenogramelor convorbirilor telefonice prezentate la cauza penală rezultă că

acel care telefona și insista la întâlnire era Galoi Veaceslav, și nu inculpatul. Iar

instanța de apel a respins faptul provocării lui Covaș Nicolae la comiterea

infracțiunii în acest mod, fără a argumenta motivul;

- prin urmare, recurentul consideră că în speța dată, nu sunt întrunite condițiile

pentru angajarea răspunderii penale a lui Covaș Nicolae de comitere a infracțiunii

prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal, sub aspectul lipsei probelor

pertinente, concludente și suficiente, dobândite legal, care ar confirma comiterea

infracțiunii și sub aspectul încălcării dreptului inculpatului Covaș Nicolae la un

proces echitabil, prevăzut de art. 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului ca

rezultat al provocării ultimului la săvârșirea faptelor incriminate, motiv din care

inculpatul urmează a fi achitat.

referință inculpatul Covaș Nicolae, care a solicitat respingerea recursului

procurorului ca fiind ilegal și nefondat, admiterea în principiu a recursului înaintat

de către Covaș Nicolae, casarea ambelor hotărîri judecătorești cu adoptarea unei noi

hotărîri de achitare în privința inculpatului.

Judecând recursul ordinar declarat în termen, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal lărgit constată că acesta urmează a fi admis din următoarele

20

considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnaților. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvîrșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului

de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii,

dacă normele de drept procesual penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată

să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atît în fapt, cît și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali-vagi, reprezintă motiv de casare.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că procurorul, drept temeiuri pentru

declararea recursului a indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 12) Cod de

procedură penală, însă temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de

procedură penală nu sunt descrise-motivate, prin urmare instanța de recurs ordinar le

va respinge ca declarative și neîntemeiate.

Totodată, recurentul invocă temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod

de procedură penală, potrivit căruia s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, care în urma verificării materialelor cauzei și a hotărârilor

21

atacate și-a găsit confirmarea în cauza dată.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel a conchis greșit

că în privința inculpatului Covaș Nicolae pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal să îi fie aplicată pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de 2000 unități conveționale, ce constituie 40000 lei, care este prea blîndă.

La acest capitol, Colegiul penal lărgit relevă că potrivit prevederilor art. 61 Cod

penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului și respectiv la rândul său are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a prezentului cod, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța

de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. O pedeapsă mai

aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvîrșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

În acest context, Colegiul penal lărgit conchide că la individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului Covaș Nicolae, instanța de apel nu a ținut cont pe deplin de

cerințele prevederilor legale menționate supra.

Din textul deciziei recurate, rezultă cert, că instanța de apel la aplicarea

pedepsei sub formă de amendă inculpatului Covaș Nicolae s-a axat primordial

numai pe personalitatea acestuia, indicînd că acesta anterior nu a fost condamnat, a

comis pentru prima dată o infracțiune, dispune de o reputație ireproșabilă, are o

vîrstă înaintată, mai indicând că instanța nu a reținut circumstanțe agravante sau

atenuante, fără a lua în considerare pe deplin gradul pericolului social al infracțiunii

săvârșite și circumstanțele săvârșirii faptei infracționale, or infracțiunea prevăzută

de art. 326 alin. (2) lit. c) Cod penal, este o infracțiune gravă prin prisma art. 16 Cod

penal, prin acțiunile inculpatului Covaș Nicolae în speța dată s-a atentat asupra

relațiilor sociale referitoare la buna desfășurare a activității organelor autorităților

publice centrale și locale, încrederea populației în instituțiile statului și în buna

funcționare a lor.

Astfel, Colegiul penal lărgit menționează că aplicarea pedepsei din categoria

celei mai blînde prevăzute de art. 62 Cod penal, în acest caz nu v-a restabili

echitatea socială, corectarea inculpatului, prevenirea din partea acestuia, precum și

altor persoane de noi infracțiuni și nu va constitui o garanție și o asigurare bună a

funcționării întregului sistem de securitate a țării, iar drepturile și libertățile

22

consfințite în Constituția Republicii Moldova și alte legi ale Republicii Moldova nu

vor fi apărate.

În asemenea circumstanțe, decizia instanței de apel contravine cerințelor

societății, exprimate în Hotărîrea Parlamentului RM nr.421 - XV din 16.12.2004 și

cerințelor internaționale exprimate în Convenția penală pentru corupție (Strasburg,

27.01.1999), Convenția ONU împotriva corupției (New York, 31.10.2003).

Obiectivele acestei lupte rezidă în tragerea la răspundere penală a persoanelor

ce s-au făcut vinovate de comiterea actelor de corupție, ridicarea nivelului de

exercitare în mod conștiincios a obligațiilor de serviciu a persoanelor și, nu în

ultimul rînd, educarea societății în spirit de intoleranță față de fenomenul corupției.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel la

individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, nu a ținut cont de circumstanțele

relatate supra, și a aplicat inculpatuului Covaș Nicolae pedeapsă prea blândă, care

nu va duce la corectarea și reeducarea inculpatului și respectiv la rândul său nu va fi

restabilită echitatea socială, precum și nu va fi prevenită săvârșirea de noi infracțiuni

atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane.

În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit statuează că instanța de apel la

adoptarea soluției în cauză, în partea stabilirii pedepsei, nu a ținut cont de toate

circumstanțele expuse supra în coraport cu cumulul de probe administrat la

materialele cauzei și circumstanțele cauzei, prin ce pe cale de consecință se atestă că

în speța dată s-a aplicat o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale,

confirmându-se în prezenta cauză temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, motive din care decizia instanței de apel nu poate

fi menținută în această parte, iar cauza urmează a fi trimisă la rejudecare în instanța

de apel.

Astfel, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale asupra apelului procurorului și în măsura

competenței sale și asupra motivelor din recursul declarat de procuror, nominalizate

în prezenta decizie, să evalueze faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată în

partea individualizării pedepsei, și în dependență de circumstanțele constatate,

ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu

și de practica relevantă a CtEDO, în cadrul unui proces de judecată contradictoriu și

echitabil, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile

art. 417 Cod de procedură penală.

Judecînd argumentele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul penal

lărgit consideră că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele

motive :

23

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să-l respingă ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs ordinar în termen.

Drept temeiuri pentru recursul declarat au fost invocate prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, sub aspectul că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și prevederile art. 6 CEDO,

potrivit căruia s-a încălcat dreptul la un proces echitabil - temeiuri care nu și-au

găsit confirmarea la examinarea recursului ordinar declarat.

Referitor la temeiul pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, Colegiul penal lărgit menționează că acest temei nu și-a găsit

confirmarea la judecarea recursului ordinar declarat, specificînd în acest sens

următoarele.

Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel a stabilit cu certitudine toate

circumstanțele de fapt și aspectele de drept, a tras concluzia corectă și întemeiat a

respins ca nefondat apelul inculpatului Covaș Nicolae, menținînd sentința fără

modificări în partea ce ține de motivele descrise în apelul inculpatului.

Totodată, Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel, corect a reținut că

vinovăția inculpatului Covaș Nicolae în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326

alin. (2) lit. c) Cod penal, a fost dovedită prin cumulul de probe administrat la etapa

de urmărire penală, cercetat în prima instanță și verificat în instanța de apel, analizat

și apreciat prin prisma art. 101 Cod de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit raportînd temeiurile invocate de recurent în

recurs cu textul deciziei instanței de apel consideră că în speța examinată de către

instanța de apel n-au fost admise erorile de drept sub aspectele invocate de recurent,

care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei

în partea criticată de inculpatul Covaș Nicolae, deoarece argumentele expuse în

recursul depus au constituit obiect de discuție în instanța de apel și asupra tuturor

argumentelor și motivelor relevante invocate inclusiv în prezentul recurs instanța de

apel s-a pronunțat clar în decizia atacată. În fapt, decizia instanței de apel

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată, fără a fi identificate neclaritățile specificate de recurent, în legătură cu ce

nu se constată prezența temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

Colegiul penal lărgit menționează că potrivit recursului înaintat de către

inculpatul Covaș Nicolae, acesta solicită achitarea sa, din motiv că la caz este o

provocare și instigare din partea lui Galoi Veaceslav și el de fapt nu este vinovat de

cele incriminate.

24

Raportând motivele invocate în recurs la materialele cauzei penale, Colegiul

penal lărgit reține că argumentele invocate de inculpat nu își găsesc confirmare în

speța dată, motiv pentru care le va respinge ca neîntemeiate.

Instanța de recurs ordinar conchide că în cadrul ședinței de judecată a primei

instanțe au fost prezentate suficiente probe concludente, pertinente și utile, care

demonstrează pe deplin vinovăția lui Covaș Nicolae în comiterea infracțiunii

incriminate și anume: declarațiile martorilor Simionov Nelli, Brad Tudor, Dragan

Evghenia, Galoi Veaceslav, Covaș Adrian, Covaș Sergiu, Covaș Nicolae, precum și

ansamblul probelor scrise ale cauzei, vinovăția inculpatului rezultând indubitabil din

procesul-verbal privind consemnarea măsurii speciale de investigație -

documentarea cu ajutorul metodelor și mijloacelor tehnice, precum și localizarea sau

urmărirea prin sistemul de poziționare globală (GPS) și prin alte mijloace tehnice

utilizând aparate tehnice de înregistrare din 08 mai 2013, la care au fost anexate și

stenograme, în care au fost consemnate documentările întrevederilor dintre Galoi

Veaceslav și Covaș Nicolae din 10.04.2013, 25.04.2013 și 30.04.2013 (f.d. 114-119,

Vol. I). Aceste măsuri de investigație au fost realizate legal, conform prevederilor

Codului de procedură penală, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat (f. d. 49-

51, vol. III) în decizie. Din stenogramele convorbirilor (f. d. 72-74; 75-79; 80-81,

vol. I) rezultă cert că inculpatul Covaș Nicolae are inițiativă de a împărți banii la

diferiți funcționari, descriind concret sumele de bani, cît, cui trebuie de dat, ce

evident nu se înscrie în instigare și provocare în speța dată.

Totodată, referitor la argumentele invocate de recurent precum că „a fost

încălcat art. 6 CEDO, prin instigare și provocare la comiterea infracțiunii”,

Colegiul penal lărgit le consideră neîntemeiate și menționează în acest sens că în

speța dată a fost respectată practica CEDO, nefiind încălcat art. 6 CEDO, deoarece

instanța de apel corect s-a expus în decizia sa asupra acestor motive (f. d. 47-49,

vol. III), la fel considerîndu-le declarative și nerelevante pentru speța dată, fiindcă

cazurile Sandu vs Republica Moldova, Pareniuc vs Republica Moldova nu sunt

aplicabile speței date, decizia instanței de apel fiind corect motivată în acest sens,

motivare care Colegiul penal lărgit și-o însușește, ce este conform practicii CEDO,

hotărârea Albert vs România din 16.02.2010.

Referindu-se la motivele invocate în recurs cu privire la încălcările de

procedură penală, fiind intentat dosar penal în baza art. 324 alin. (3) lit. b) Cod

penal, apoi inculpatul Covaș Nicolae fiind învinuit în baza art. 326 alin. (2) lit. c)

Cod penal peste termen, Colegiul penal lărgit constată că procurorul și organul de

urmărire penală au efectuat urmărirea penală în cadrul legal, nefiind depistate

încălcări grave, ce ar duce la nulitatea probelor decisive administrate la urmărirea

penală. Astfel, aceste motive se resping ca neîntemeiate.

Astfel, hotărîrea atacată nu este afectată de erori de drept și lipsesc careva

motive ce ar servi drept temei pentru rejudecarea cauzei în ordine de recurs, cu

referire la calificarea acțiunilor și confirmarea vinovăției inculpatului.

25

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, temeiurile

invocate de recurent prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală

și art. 6 CEDO, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului depus de către

inculpatul Covaș Nicolae. Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis,

prin urmare recursul inculpatului urmează a fi respins ca inadmisibil.

pct. 1) și pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către inculpatul Covaș

Nicolae.

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, casează decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 02 mai 2017 în partea stabilirii pedepsei, în cauza

penală privindu-l pe Covaș Nicolae Xxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei în

această parte de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

În rest se mențin dispozițiile deciziei atacate.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 11 ianuarie 2018.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

26