1ra-237/2018 — art. 361 al. 1 CP

1ra-237/2018 — art. 361 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-237/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

31 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Gordilă Nicolae,

Judecători – Guzun Ion, Catan Liliana

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie

2017, în cauza penală privindu-l pe

Dobrovolschi Ion XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX, domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 29.03.2017 - 19.06.2017;

instanța de apel: 19.08.2017 - 25.10.2017;

instanța de recurs: 20.12.2017 - 31.01.2018.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

a c o n s t a t a t :

fiind judecată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, procesul penal inițiat în privința lui Ion Dobrovolschi, învinuit de

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 361 alin. (1) Cod penal, a fost încetat, în

legătură cu liberarea acestuia de răspundere penală și atragerea acestuia la

răspundere contravențională în baza art. 55 alin. (1) Cod penal.

În temeiul art. 55 alin. (2) lit. a) Cod penal, lui Ion Dobrovolschi i-a fost aplicată

sancțiunea contravențională sub formă de amendă în mărime de 350 unități

convenționale.

răspundere penală și tragere la răspundere contravențională, instanța de fond a

stabilit că, Ion Dobrovolschi urmărind scopul deținerii și utilizării documentelor

oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații, la 07 decembrie 2016,

1

aproximativ la ora 18:00, aflându-se la intersecția str. Bănulescu Bodoni cu bd. Ștefan

cel Mare și Sfânt, la vânzarea către Deliu Mihail a autoturismului de model „AUDI

A6 Avânt”, a/f 2001, cu numărul de înmatriculare eliberat de autoritățile lituaniene

XXXXX, a transmis cumpărătorului cu bună știință, printre actele de însoțire a

automobilului, procura generală din 20 octombrie 2016, falsă, autentificată precum

că de notarul Ginte Kuzabaviciene în aceiași zi, conform căreia UAB „REGULATO

LTD” împuternicește pe Mihail Deliu, XXXXX, să exercite drepturi asupra

automobilului de model „Audi A6 Avânt”, nr. de identificare XXXXX, nr. de

înmatriculare XXXXX, cu traducerea acesteia în limba rusă, tradusă precum că de

translatorul Edita Boiarina, procură care s-a dovedit a fi falsă întru-cât era ante-

datată, însăși înțelegerea de vânzare-cumpărare a automobilului a avut loc la 06

decembrie 2016, iar procura nu putea fi eliberată cu o dată anterioară.

Astfel, instanța de fond a constatat că, prin acțiunile sale, Ion Dobrovolschi a

comis infracțiunea prevăzută de art. 361 alin. (1) Cod penal, individualizată prin

„deținerea și folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de

obligații”.

solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Ion Dobrovolschi să fie

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal

și condamnat la o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 480 unități

convenționale.

În susținerea cerințelor sale, apelantul a invocat faptul că, pedeapsa aplicată

față de inculpat de către instanța de judecată este prea blândă și neargumentată, mai

mult, incorect au fost aplicate prevederile art. 55 Cod penal, deoarece nu sunt

întrunite cele trei condiții și anume, Ion Dobrovolschi nu a reparat prejudiciul cauzat

prin infracțiune și corectarea lui nu este posibilă fără ca acesta să fie supus

răspunderii penale.

2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința contestată.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a constatat că, instanța de fond

corect a conchis că, inculpatul se face vinovat de cele imputate și anume, de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal, individualizată prin „deținerea

și folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații”, fapt

dovedit prin probele administrate și cercetate conform art. 101 Cod de procedură

penală, și anume: declarațiile inculpatului Ion Dobrovolschi /f.d. 135/; declarațiile

martorului Mihail Deliu /f.d.30/; procesul-verbal de ridicare din 22.12.2016; anexă pe o filă

2

format A4 în limba rusă cu același persoane indicate; procura eliberată la 12.03.2015 pe o filă

format A4 precum și traducerea acesteia în limba rusă cu același persoane indicate; copie a

poliței de asigurare carte verde; act de revizie tehnică /f.d.51/.

Cu referire la stabilirea pedepsei inculpatului instanța de apel a menționat că,

concluzia instanței de fond corespunde stării de drept și este întemeiată din punct de

vedere al principiilor stabilirii pedepsei penale, astfel că instanța de fond just a

conchis asupra existenței condițiilor cumulative pentru liberarea lui Ion

Dobrovolschi de răspundere penală și atragere la răspundere contravențională.

Mai mult, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a stabilit pedeapsa

echitabilă în limitele fixate de norma art. 361 alin. (1) Cod penal, care prevede o

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de până la 300 unități convenționale sau

cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 150 la 200 de ore, sau cu

închisoare de până la 2 ani (în redacția legii până la modificarea introdusă prin Legea

Parlamentului Republicii Moldova nr. 207 din 29.07.16, M0369- 378/28.10.16 art.751; în

vigoare 07.11.16).

De asemenea, instanța de apel a conchis că, instanța de fond a luat în calcul că

după caracterul și gradul prejudiciabil, infracțiunea comisă de către Ion

Dobrovolschi este una ușoară, drept circumstanțe atenuante instanța a menționat

faptul că, inculpatul a săvârșit pentru prima dată o infracțiune, la evidența

dispensară nu se află, căința sinceră, lipsa unor date care l-ar compromite sau i-ar

denigra personalitatea și trăsăturile distincte ale inculpatului, totodată, a ținut cont

și de faptul că inculpatul a recunoscut integral săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a înaintat o cerere în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de

procedură penală.

Mai mult, instanța de apel a indicat că, inculpatul pe tot parcursul judecării

cauzei a dat dovadă de un comportament loial.

Prin prisma celor expuse, și anume prin prezența unui conglomerat de

circumstanțe atenuante, instanța de judecată nu identifică careva circumstanțe ce ar

exclude aplicarea art. 55 Cod penal.

Astfel, instanța de apel a indicat că, în temeiul art. 55 alin. (1) Cod penal,

„persona care a săvârșit pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, cu

excepția infracțiunii prevăzute la art. 326, poate fi liberată de răspundere penală și trasă la

răspundere contravențională în cazurile în care și-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul

cauzat prin infracțiune și s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă

răspunderii penale”, inculpatul a săvârșit o infracțiune, iar sancțiunea art. 361 alin. (1)

din Codul penal, prevede amendă în mărime de până la 300 unități convenționale

sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 150 la 200 de ore, sau cu

3

închisoare de până la 2 ani și, conform art. 16 alin. (2) din Codul penal, este

considerată ca o infracțiune ușoară.

Conform materialelor cauzei, reiese că inculpatul a înaintat o cerere privind

recunoașterea vinovăției și a probelor administrate în faza urmăririi penale și nu a

solicitat administrarea de noi probe, se căiești sincer de cele comise, anterior nu a fost

judecat și, corectarea acestuia este posibilă fără a fi supus răspunderii penale.

Instanța de apel a respins ca nefondate alegațiile procurorului precum că, nu

sunt întrunite cele trei condiții prevăzute la art. 55 Cod penal și anume, inculpatul

nu a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune și corectarea lui nu este posibilă fără

ca acesta să fie supus răspunderii penale.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, inculpatului i-a fost incriminată

comiterea infracțiunii prevăzută la norma art. 361 alin. (1) Cod penal, individualizată

prin „deținerea și folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de

obligații”, or, această este o infracțiune formală și se consideră consumată din

momentul confecționării, deținerii, vânzării sau folosirii documentelor oficiale false,

care acordă drepturi sau eliberează de obligații, mai mult, în cauza dată nu există o

parte vătămată sau parte civilă, nefiind formulată și înaintată vreo acțiune civilă în

cadrul procesului penal, fapt care denotă lipsa unui prejudiciu de ordin moral, sau

material.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea

parțială a deciziei cu remiterea cauzei spre rejudecare de către aceiași instanță de apel

într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului, procurorul menționează că, instanța de apel

nemotivat și ilegal a menținut sentința prin care inculpatului i-a fost aplicat art. 55

Cod penal, înlocuindu-i răspunderea penală cu una extrapenală.

Mai mult, recurentul susține că, instanțele anterioare uneia și aceleiași situații

de drept i-a acordat o dublă valență, or, inculpatul beneficiind de instituția

examinarea cauzei penale în procedură simplificată, valorificată ca o circumstanță

atenuantă judiciară, a pus la baza aplicării art. 55 Cod penal, aceleași condiții.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit textului recursului, procurorul invocă ca temeiuri de casare a deciziei

instanței de apel pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

4

soluției contrazice dispozitivului hotărârii sau acesta este expus neclar, ori instanța a

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal constată că, acestea nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii

contestate.

Totodată, Colegiul penal reține că, autorul recursului este de acord cu starea

de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului, și critică hotărârea instanței de apel, care a menținut soluția

primei instanțe referitor la aplicarea art. 55 Cod penal.

Colegiul penal consideră neîntemeiat motivul recurentului precum că, atât

instanța de apel, cât și prima instanță incorect au individualizat pedeapsa și greșit au

aplicat prevederile art. 55 Cod penal în privința inculpatului.

La acest capitol Colegiul penal remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele

sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată.

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Sancțiunea art. 361 alin. (1) Cod penal, în baza căruia Ion Dobrovolschi a fost

declarat vinovat, prevede o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de până la

300 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la

150 la 200 de ore, sau cu închisoare de până la 2 ani (normă în vigoare la momentul

comiterii faptei). Inculpatului i-a fost aplicată sancțiunea contravențională în temeiul

art. 55 Cod penal, sub formă de amendă în mărime de 350 unități convenționale, cu

încetarea procesului penal.

Astfel, Colegiul penal susține poziția instanțelor de fond care corect au ajuns la

concluzia că, posibilitatea corectării persoanei fără a fi condamnată penal are la bază

careva condiții: persoana a săvârșit pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin

gravă cu excepția infracțiunii prevăzute la art. 326 Cod penal; prezența informației conform

cărora făptuitorul poate fi corectat fără a i se aplica o pedeapsă penală, cum ar fi atitudinea

vinovatului, din care rezultă regretul că a comis fapta, atitudine care poate să se manifeste

prin căință sinceră, depunere de eforturi pentru a înlătura rezultatul infracțiunii, reparare a

5

pagubei cauzate, colaborare cu organele de drept prin recunoașterea faptei și descoperirea

infracțiunii și a altor participanți la infracțiune.

În situația în care, pe parcursul judecării, se constată cazul prevăzut în art. 55

Cod penal, instanța poate să înceteze procesul penal, deoarece acesta exclude

continuarea judecării cauzei din momentul constatării lui.

Analizând hotărârile judecătorești adoptate pe caz, Colegiul penal conchide că,

instanțele ierarhic inferioare corect au stabilit circumstanțele care au dus la aplicarea

art. 55 Cod penal, în privința inculpatului și anume, pedeapsa stabilită se încadrează

în limitele prevăzute de lege, inculpatul a recunoscut integral vina, depunând cerere

de judecare a cauzei pe baza probelor administrate la faza urmăririi penale, se căiește

sincer de cele comise, lipsa unor date care l-ar compromite sau i-ar denigra

personalitate, anterior nu a mai fost supus răspunderii penale, circumstanțe

agravante nu au fost stabilite.

Totodată, Colegiul penal respinge ca neîntemeiate alegațiile procurorului

precum că, instanțele inferioare uneia și aceiași sistații de drept i-au acordat o dublă

valență și anume recunoașterea vinovăției prin judecarea cauzei în procedură

simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală și art. 55 Cod penal, or

acestea sunt distincte, una fiind o normă procedurală și alta materială.

Colegiul penal conchide că, instanța de apel, care a menținut soluția primei

instanțe, la aplicarea pedepsei a ținut cont în măsura deplină de principiile generale

de individualizare a pedepsei, ce au fost enumerate mai sus.

De asemenea, Colegiul constată că nici temeiul prevăzut de pct. 6) alin. (1) al

art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului

declarat de procuror, dat fiind faptul că acesta poate fi aplicat numai în cazul când

instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor din apel sau când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, pe când instanța de apel,

respectând prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, și-a argumentat

hotărârea, care cuprinde motivele ce au stat la baza soluției adoptate, pronunțându-

se asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, fiind legală și întemeiată, instanța respectând prevederile art. 414

alin. (3) și art. 417 alin. (1) pct. 7) și 8) Cod de procedură penală, s-a pronunțat

argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar careva noi argumente în

recurs recurentul nu a invocat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

6

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Reieșind din

circumstanțele indicate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului

ordinar declarat de procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

or sancțiuni contravenționale.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui

Dobrovolschi Ion XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 februarie 2018.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

7