1ra-1777/2018 — art. 352-1 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 352-1 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-1777/2018 — art. 352-1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-1777/2018
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
07 noiembrie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte COVALENCO Elena
judecători CATAN Liliana
DIACONU Iurie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul Coadă
Andrei în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 29 mai 2018, în cauza penală privindu-l pe
DIMA Ion XXXXX, născut la XXXXX, originar din
XXXXX, domiciliat în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 30.03.2018 – 04.04.2018;
Instanța de apel: 27.04.2018 – 29.05.2018;
Instanța de recurs: 06.08.2018 – 07.11.2018.
Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul central din 04 aprilie 2018, adoptată în
conformitate cu art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza de
urmărire penală, s-a dispus încetarea procesului penal în privința lui Dima I. în baza art. 3521
alin. (1) Cod penal, cu liberarea acestuia de răspundere penală și tragerea la răspunderea
contravențională, în temeiul art. 55 alin. (2) Cod penal, fiindu-i aplicată sancțiunea
contravențională sub formă de amendă în mărime de 150 unități convenționale, ce constituie
7500 lei.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că Dima I., la 09
decembrie 2016, aflându-se în incinta Secției de calificare a conducătorilor auto din cadrul
Ministerului Tehnologiei Informaționale și Comunicațiilor din mun. Chișinău, str. Salcâmilor
28, autoritate ce potrivit prevederilor legale dispune de dreptul de eliberare a permiselor de
conducere, acționând intenționat, având scopul de a denatura informațiile cu privire la
circumstanțele existente referitor la permisul său de conducere, contrar prevederilor art. 39
din Hotărârea Guvernului nr. 1452 din 24 decembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului
cu privire la permisul de conducere, organizarea și desfășurarea examenului pentru obținerea
permisului de conducere și condițiile de admitere la traficul rutier, care stabilește că se
interzice deținerea simultană a 2 sau mai multe permise de conducere, a declarat organului
abilitat despre pierderea permisului de conducere nr. XXXXX din 29 mai 2006, prin înscriere
1
personală și semnătură, conștientizând faptul că a depus acest permis la organele abilitate din
România pentru preschimbarea acestuia cu permis de conducere românesc în baza deținerii
cetățeniei acestui stat. Drept urmare, la 15 decembrie 2016, Dima I., a fost documentat de
către Secția calificare a conducătorilor auto, cu eliberarea permisului de conducere nr.
165415681 cu categoriile de vehicule „A, B, BE, C, CE, D, DE”.
Pe baza stării de fapt expuse supra, confirmată de probele administrate, instanța a reținut
că, în drept, faptele inculpatului Dima I. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii
prevăzute de art. 3521 alin. (1) Cod penal, declarația necorespunzătoare adevărului, făcută
unui organ competent în vederea producerii unor consecințe juridice pentru sine, atunci când
potrivit legii, declarația servește pentru producerea acestor consecințe.
Legalitatea și temeinicia sentinței, în termenul și modul prevăzut de art. 401 și 402
Cod de procedură penală, a fost contestată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea
acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de condamnare în privința inculpatului în baza art. 3521
alin. (1) Cod penal la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 700 unități convenționale,
cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții în instituțiile publice sau de a exercita o
anumită activitate publică pe un termen de 3 ani.
Partea acuzării a menționat că instanța de fond incorect și nefondat a încetat procesul
penal cu tragerea lui Dima I. la răspundere contravențională în baza art.55 Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 mai 2018, apelul
procurorului a fost admis, cu casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care
Dima I. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 3521 alin. (1) Cod penal la
pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale, adică 25000 lei, cu
privarea de dreptul de a ocupa funcții în instituțiile publice pe un termen de 3 ani.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, prima instanță,
cercetând în cumul probele administrate prin prisma admisibilității, pertinenței, concludenții,
utilității și veridicității, corect a stabilit situația de fapt, încadrând juridic faptele reținute în
sarcina inculpatului Dima I. în baza art. 3521 alin. (1) Cod penal. Însă, în partea stabilirii
pedepsei, au fost ignorate prevederile art. 75 Cod penal și nu s-a ținut cont de unele
circumstanțe reale și personale ale inculpatului, care sunt de natură să accentueze gravitatea
faptei comise de acesta, prin urmare în această parte se va interveni în sentință.
Respectiv, instanța a menționat că nu s-a luat în considerație că infracțiunea incriminată
lui Dima I. face parte din categoria celor care atentează asupra autorităților publice și a
securității de stat, iar urmărirea penală a fost pornită în baza unei sesizări făcute de organele
competente ale României în privința încă a altor persoane, care la fel au comis acțiuni
analogice celor săvârșite de Dima I. Or, depunerea unor declarații necorespunzătoare
adevărului, unui organ competent în vederea eliberării ilegale a permisului de conducere, a
devenit un fenomen foarte răspândit pe teritoriul Republicii Moldova.
Totodată, reieșind din scopul pedepsei penale - restabilirea echității sociale, corectarea
condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea lui, cât și a
altor persoane - faptul că în privința acestuia a fost aplicată o pedeapsă blândă, poate doar să
încurajeze comiterea pe viitor a altor infracțiuni de acest gen.
Prin urmare, s-a conchis că prima instanță nu a argumentat suficient liberarea de
răspundere penală a lui Dima I., iar măsura de pedeapsă sub formă de amendă
2
contravențională în mărime de 150 unități convenționale nu-și va atinge scopul urmărit,
creând dezechilibru în aplicarea uniformă a legii și diminuând gravitatea faptei comise.
Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, avocatul Coadă A. acționând în numele
inculpatului, a depus prin email, la data de 20 iulie 2018, cerere de recurs ordinar intervenind
cu solicitarea de a fi casată integral decizia, cu menținerea sentinței, prin care s-a dispus
încetarea procesului penal în privința lui Dima I. în baza art. 3521 alin. (1) Cod penal, cu
liberarea acestuia de răspundere penală și tragerea la răspunderea contravențională, în temeiul
art. 55 alin. (2) Cod penal, fiindu-i aplicată sancțiunea contravențională sub formă de amendă
în mărime de 150 unități convenționale.
În cererea de recurs, titularul acesteia relevă că instanța de apel a admis eronat apelul
procurorului, care invocând blândețea pedepsei, drept temei de apel, nu a adus careva motive
întemeiate pentru a-i fi stabilită inculpatului o altă pedeapsă mai gravă, decât cea sub formă
de amendă în cuantum de 150 unități convenționale.
Inculpatul anterior nu a comis alte infracțiuni, prima instanță nu a reținut careva
circumstanțe agravante în privința acestuia, din contra drept circumstanță atenuantă s-a
reținut: săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare și recunoașterea vinei.
Prima instanță corect a ținut seama de cele sus-indicate și i-a stabilit inculpatului o
pedeapsă echitabilă în raport cu fapta comisă de acesta, astfel contribuind la corectarea
condamnatului și la reintegrarea lui în societate.
Totodată, recurentul afirmă că instanța de apel nu a ținut seama de prevederile art. 75
alin. (1) Cod penal și anume de condițiile de viață ale familiei inculpatului, de motivele
faptei, neluând în considerare că unica îndeletnicire a lui Dima I. ce-i aduce venit este șofatul,
acesta are la întreținere 3 persoane.
În drept, partea apărării își fundamentează cererea de recurs declarată pe temeiul de
casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală.
În corespundere cu prevederile art.431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală,
procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului depus de partea apărării
menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, fără citarea
părților, în baza actelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia,
pentru următoarele considerente.
Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, se relevă că
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă
asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat.
Soluția instanței prin care se dispune inadmisibilitatea cererii de recurs, din motiv că este
vădit neîntemeiată, se materializează în efectuarea verificării tuturor cazurilor de casare
invocate de parte, în raport cu actele dosarului, drept urmare constatându-se că actul recurat
este conform legii, fără a prezenta vreo lipsă de natură să-l afecteze și să genereze
desființarea acestuia.
De asemenea, conform prevederilor expuse în art. 424 alin. (2) Cod de procedură
penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art.
3
427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și motivate
corespunzător de titularul cererii de recurs.
În speță, se constată că recurentul invocând temeiul de casare prevăzut în art. 427 alin.
(1) pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârea instanței de apel poate fi
supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond, în cazul în
care s-au aplicat pedepse individualizate contrar stipulărilor legale, pledează pentru casarea
deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței prin care s-a dispus încetarea procesului
penal în privința lui Dima I. în baza art. 3521 alin. (1) Cod penal, cu liberarea acestuia de
răspundere penală și tragerea la răspunderea contravențională, în temeiul art. 55 alin. (2) Cod
penal, fiindu-i aplicată sancțiunea contravențională sub formă de amendă în mărime de 150
unități convenționale, ce constituie 7500 lei.
În același timp, se notează că, recurenta este de acord cu starea de fapt stabilită de
instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor reținute în sarcina
inculpatului, respectiv în această parte Colegiul penal nu se va expune.
Instanța de recurs consemnează că găsește vădit nefondate criticele ce vizează
individualizarea pedepsei aplicate inculpatului de instanța de apel, rezultând în acest sens din
însăși scopul pedepsei penale exclamat în art. 61 Cod penal de legislator, potrivit căruia
pedeapsa este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare aplicată
în privința condamnaților, care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea
infractorilor, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestora, cât și
a altor persoane. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o
finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului.
Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate
în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în
viitor a săvârșirii unor fapte infracționale.
Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor
elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în
limitele prevăzute de sancțiunea articolului incriminat prin rechizitoriu inculpatului, la caz,
fiind incident art. 3521 alin. (1) Cod penal, în baza căruia de către instanța de apel a fost
condamnat Dima I. la pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 500 unități convenționale,
adică 25000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în instituțiile publice pe un termen
de 3 ani.
Sancțiunea prescrisă la art. 3521 alin. (1) Cod penal, prevede două forme alternative de
pedeapsă: amendă în mărime de până la 950 unități convenționale și închisoarea de până la 1
an, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe
un termen de până la 5 ani.
Pentru justa efectuare a operațiunii de individualizare a pedepsei în privința lui Dima I.
urmează să se țină seama de prevederile din alin. (8) al art. 3641 din Codul de procedură
penală, potrivit cărora inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu
și a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare
care a fost admisă de către instanță prin încheiere, beneficiază de o reducere cu o treime a
limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoarea ori cu muncă
4
neremunerată în folosul comunității și de o reducere cu o pătrime a limitelor de pedeapsă
prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.
Astfel, noile limite ale pedepsei sub formă de amendă, reieșind din dispoziția alin. (8) al
art. 3641 din Codul de procedură, se cuprind între 500 și 712,5 unități convenționale, iar a
pedepsei cu închisoarea de la 3 la 8 luni.
La caz, instanța de apel a ținut seama de rigorile legii în acest sens și i-a stabilit
inculpatului o pedeapsă echitabilă și proporțională faptei comise de acesta, în cuantum de 500
unități convenționale, adică minimum prevăzut de lege, având în vedere faptul că dânsul și-a
recunoscut vina și se căiește de cele săvârșite.
Totodată, instanța de recurs remarcă faptul că, este prerogativa instanței de judecată să
aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse non-privative de
libertate sau de altă categorie, iar în formarea acestei convingeri, instanța de judecată urmează
să țină cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, care au fost luate în
considerare de instanța de apel.
Mai mult ca atât, instanța de recurs consideră că instanța ierarhic inferioară a efectuat o
analiză complexă a circumstanțelor acestei cauze și nemijlocit a personalității inculpatului
Dima I. urmărind în acest sens comportamentul acestuia înainte și după săvârșirea infracțiunii
incriminate, precum și a ținut cont de circumstanțele comiterii acestei infracțiuni, de scopul
urmărit, stabilindu-i în acest sens o pedeapsă proporțională faptei comise.
Drept urmare, intervenția în această soluție este lipsită de temei juridic, întrucât
cuantumul pedepsei este în limitele prevăzute de lege, iar modificarea acesteia de către
instanța de apel, a fost întemeiată și argumentată prin raționamente nepasibile criticilor.
Având în vedere considerentele arătate în partea descriptivă a prezentei decizii și
raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,
Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat
prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 Cod de procedură penală, iar
argumentele din recursul ordinar declarat de avocatul Coadă A., sunt vădit neîntemeiate.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Coadă Andrei în numele
inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 mai 2018,
în cauza penală privindu-l pe Dima Ion XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 noiembrie 2018.
Președinte COVALENCO Elena
Judecător CATAN Liliana
Judecător DIACONU Iurie
5