1ra-374/2018 — art. 361 alin. 2 lit. c CP

Dosarul nr. 1ra-374/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

21 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie

2017, în cauza penală privindu-l pe

Șoiliță Andrei XXXXX, născut la XXXXX, domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 10.08.2017 - 23.08.2017;

instanța de apel: 27.09.2017 - 15.11.2017;

instanța de recurs: 18.01.2018 - 21.02.2018.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza

actelor din dosar,

c o n s t a t ă :

fiind examinată în procedură simplificată conform art. 3641 Cod de procedură penală,

Andrei Șoiliță a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 361

alin. (2) lit. c) Cod penal și în baza acestei Legi i-a fost aplicată pedeapsă sub formă de

amendă în mărime de 600 unități convenționale.

la începutul anului 2013, în circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală,

aflându-se în Federația Rusă, având scopul folosirii documentelor oficiale false, care

acordă drepturi, a primit de la persoane necunoscute pe nume Dmitri și Anatol, carte

de identitate română cu nr. XXXXX, eliberată la 22.10.2012, pe numele lui Andrei Soiliță,

pe care a deținut-o și păstrat-o asupra sa.

La 15 iunie 2017, cet. Andrei Soiliță, cu statut de deportat, a fost transmis pe

direcția de intrare la ruta aeriană Nița-București-Chișinău, în Aeroportul Internațional

Chișinău, unde în procesul de documentare, au fost transmise și actele personale ale

1

acestuia, inclusiv carte de identitate română cu nr. XXXX eliberată la 22.10.2012 pe

numele Andrei Soiliță. Conform Raportului de expertiză nr. 303 din 06.07.2017,

blancheta cărții de identitate este confecționată nu la întreprinderea poligrafică

specializată, iar imaginea fotografică din cartea de identitate și imaginea facială a cet.

Andrei Soiliță, reprezintă una și aceeași persoană.

Cauza penală a fost examinată în instanța de fond conform prevederilor art. 3641

Cod de procedură penală, în baza cererii inculpatului, care a pledat pentru judecarea

cauzei în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, recunoscând integral vina

în comiterea infracțiunii imputate.

Instanța de fond a constatat că, inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, individualizată prin „deținerea

documentelor false, care acordă drepturi, săvârșit referitor la un document de importanță

deosebită".

casarea sentinței atacate în partea laturii civile, rejudecarea cauzei și pronunțarea în

această parte o nouă hotărâre prin care a se dispune încasarea din contul inculpatului

în beneficiul statului, a cheltuielilor de judecată și anume suma de 2 100 lei.

Procurorul și-a motivat cererea de apel prin faptul că, la cauza penală, este

prezentă informația privind suma integrală a cheltuielilor privind expertiza, care

conform Raportului de expertiză nr. RE-303 din 06.07.2017, constituie suma de 2 100 lei.

Conform prevederilor art. 229 Cod de procedură penală - cheltuielile judiciare sunt

suportate de către condamnat, instanța având posibilitatea de a obliga pe ultimul să recupereze

cheltuielile judiciare.

a fost respins apelul declarat de către procuror cu menținerea sentinței atacate.

4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a conchis că, la caz soluția instanței de

fond, cu referință la vinovăția inculpatului, este pe deplin justificată, or, verificând din

oficiu la acest capitol sentința pronunțată, instanța de apel a indicat că, vina

inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal,

individualizată prin „deținerea documentelor false, care acordă drepturi, săvârșit referitor la

un document de importanță deosebită", este dovedită integral prin probele administrate și

cercetate conform art. 101 Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel a menționat că, sentința instanței de fond la capitolul

încadrării juridice a acțiunilor inculpatului, nu a fost contestată de către părți.

Cu referire la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de apel a considerat

concluzia instanței de fond corespunzătoare stării de drept și întemeiată din punct de

vedere al principiilor stabilirii pedepsei penale.

2

Instanța de apel a menționat că, la adoptarea sentinței, individualizând pedeapsa,

instanța de fond a respectat prevederile art. 96, art. 385 alin. (1) și art. 394 alin. (1) și alin.

(2) Cod de procedură penală, conform cărora instanța este obligată să indice în partea

descriptivă a sentinței care sunt circumstanțele ce atenuează sau agravează

răspunderea inculpatului, datele care caracterizează persoana inculpatului, precum și

motivele soluției adoptate referitoare la stabilirea pedepsei sau la liberarea de pedeapsă

penală. Potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de norma

sus citată, instanța de fond a stabilit pedeapsa echitabilă în limitele fixate de norma art.

361 alin. (2) lit. c) Cod penal, care prevede pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită cu

amendă în mărime de la 550 la 950 unități convenționale sau cu muncă neremunerată

în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 5 ani.

Astfel, instanța de apel a menționat că, luând în considerare caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui

vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau

agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra

corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Totodată,

la numirea pedepsei instanța de fond a ținut cont și de înaintarea de către inculpat a

unei cereri privind examinarea cauzei penale în baza probelor administrate la faza de

urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

Cu referire la cerințele procurorului privind încasarea din contul inculpatului, a

cheltuielilor judiciare în sumă de 2 100 lei, instanța de apel le-a respins ca fiind

nefondate, or, conform art. 221 alin. (4) Cod de procedură penală, „procurorul poate

intenta și susține acțiunea civilă intentată pentru compensarea prejudiciului cauzat

autorităților publice prin infracțiune, precum și pentru anularea actelor care au cauzat

prejudiciul, de la pornirea procesului penal până la terminarea cercetării judecătorești. Cererea

de chemare în judecată poate fi depusă indiferent de acordul autorității publice".

Așadar, reieșind din norma pre-citată, instanța de apel a menționat că, procurorul

nu a formulat și înaintat conform normei pre-citate supra o acțiune civilă în cadrul

procesului penal, formulând cerințele corespunzătoare, limitându-se la invocarea

circumstanțelor privind cheltuielile pentru efectuarea expertizelor medico-legale.

În acest sens, instanța de apela reținut că conform art. 143 alin. (1), pct. 1) și 2) Cod

de procedură penală „expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru

constatarea cauzei morții, precum si a gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor

integrității corporale”. Iar conform prevederilor 143 alin. (2) Cod de procedură penală,

„plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul

mijloacelor bugetului de stat”.

3

Astfel, instanța de apel a precizat că, cheltuielile pentru efectuarea expertizei RE-

303 din 06.07.2017 în sumă de 2 100 lei, nu pot fi dispuse spre încasare din contul

inculpatului, de vreme ce norma de drept prevede clar și explicit că acestea se

compensează din contul mijloacelor bugetului de stat, astfel fiind inadmisibilă

încasarea cheltuielilor vizate din contul inculpatului.

În situația descrisă, instanța de apel a conchis că cheltuielile suportate de către

organul de urmărire penală în cazul respectiv nu sunt de natura de a impune cheltuieli

neprogramate și neincluse în cheltuielile evidente și suportate anume de către stat,

motiv pentru care cerințele procurorului la acest capitol sunt pasibile respingerii.

temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a

deciziei, în partea cheltuielilor de judecată, cu remiterea cauzei în această parte la

rejudecarea în aceiași instanță de apel într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului, procurorul susține că, instanța de apel eronat a apreciat

legislația națională cu privire la cheltuielile de judecată, mai mult, hotărârea pronunțată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că, este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal indică că, recurentul invocă drept temeiuri pentru recurs art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul penal

constată că, nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului

declarat.

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârilor atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi

4

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

Autorul recursului consideră că, instanța de apel eronat a respins solicitarea

acuzării de a dispune încasarea de la inculpat în bugetul statului a cheltuielilor judiciare

suportate pentru efectuarea expertizei tehnice a documentelor nr. RE-303 din 06 iulie

2017 în sumă de 2 100 lei, deoarece statul nu este obligat să suporte aceste cheltuieli.

Prin urmare, Colegiul penal respinge ca fiind neîntemeiat acest argument,

deoarece potrivit prevederilor art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuieli

judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele plătite sau care urmează a fi

plătite martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor,

interpreților, traducătorilor și asistenților procedurali. Cheltuielile judiciare se plătesc

din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Potrivit art. 228 alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul penal indică că,

cheltuielile privind efectuarea expertizei tehnice a documentelor nr. RE-303 din 06 iulie

2017, pentru constatarea veridicității blanchetei cărții de identitate al cetățeanului

statului român cu seria XXXXX, pe numele cet. Andrei Șoiliță, și metoda de falsificare

a acestuia, solicitate de către organul de urmărire penală, nu se includ în categoria

cheltuielilor judiciare care urmează a fi achitate de către inculpat.

Astfel, suma de 2 100 lei, solicitată de către procuror ca să fie încasată de la inculpat

în folosul statului, constituie cheltuieli care au fost suportate pentru efectuarea

expertizei tehnice a documentelor nr. RE-303 din 06 iulie 2017 (f.d. 28-32).

Mai mult, se relevă că prevederile alin. (3) a art. 75 din Legea nr. 68 din 14 aprilie

2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, stipulează expres că

„În cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul

expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) din

Codul de procedură penală al Republicii Moldova”.

Astfel, conform art. 142 alin. (2) părțile, din inițiativă proprie și pe cont propriu, sunt

în drept, prin intermediul organului de urmărire penală, al procurorului sau al instanței de

judecată, să înainteze instituției publice de expertiză judiciară/biroului de expertiză judiciară o

cerere privind efectuarea expertizei judiciare pentru constatarea circumstanțelor care, în opinia

lor, vor putea fi utilizate în apărarea intereselor lor. În acest caz, organul de urmărire penală,

procurorul sau instanța de judecată este obligată să remită instituției publice de expertiză

judiciară/biroului de expertiză judiciară materialele necesare efectuării expertizei judiciare.

Raportul de expertiză judiciară întocmit la cererea părților se prezintă de către parte organului

de urmărire penală, procurorului sau instanței de judecată, se anexează la materialele cauzei

5

penale și urmează a fi apreciat în coroborare cu alte probe. În cazul în care, reieșind din

concluziile formulate de experți în rapoartele de expertiză anterioare, se constată inoportunitatea

dispunerii expertizei judiciare solicitate de către părți, iar efectuarea unei alte expertize va

condiționa tergiversarea procesului penal, organul de urmărire penală, procurorul sau instanța

de judecată respinge cererea părților.

În acest context, se atestă că în prezenta cauză penală ordonatorul expertizei

judiciare a fost organul de urmărire penală (f.d. 34), fără a exista o asemenea cerere din

partea părților.

Ca urmare, Colegiul conchide că, temeiurile indicate de procuror nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezentei erorilor de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârilor adoptate pe caz și potrivit

legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui Șoiliță

Andrei XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 martie 2018.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

6