1ra-1986/2018 — art. 201-1 alin. 2 lit. c CP

1ra-1986/2018 — art. 201-1 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1986/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Vlas Elena în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 27 iunie 2018, în cauza penală în privința

lui

Irinuța Mihail Xxxxx, născut la xxxxx, originar

din s. Xxxxx r-nul Xxxxx, domiciliat or. Xxxxx

str. Xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță:

de la 13.02.2018 – până la 20.03.2018

instanța de apel:

de la 18.04.2018 – până la 27.06.2018

instanța de recurs ordinar:

de la 12.09.2018 – până la 12.12.2018

A C O N S T A T A T :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, Irinuța Mihail Xxxxx

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 2

ani închisoare.

Conform art. 90 Cod penal a fost suspendată condiționat pedeapsa aplicată lui

Irinuța Mihail pe o perioadă de probațiune de 2 ani, dacă în această perioadă nu va

săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară va îndreptăți încrederea ce i

s-a acordat.

A fost respinsă solicitarea procurorului privind încasarea de la Irinuța Mihail în

contul statului a cheltuielilor judiciare pentru instrumentarea cauzei și anume, suma

de 320 lei cu titlu de cheltuieli pentru efectuarea expertizei și 15 lei cu titlu de

cheltuieli pentru rechizite de birotică.

fiind sub influența băuturilor alcoolice, acționând cu intenție unică, aflându-se în

1

saraiul de locuit din gospodăria lui Șvagher Anatolie, amplasat în mun. Xxxxx str.

Xxxxx, manifestând continuu un comportament agresiv față de concubina sa,

Morozan Oxana, intenționat a inițiat o ceartă, apoi a răsturnat afară mâncarea din

ceaun și târând-o de păr afară pe ultima, a împins-o să mânânce mâncare de jos,

provocându-i ultimei suferințe fizice și psihice, acțiuni care au umilit-o și i-a

provocat stări de tensiune, sentimente de frică, înjosire și incapacitate de apărare.

După care din nou a târât-o de păr în casă, unde a izbit-o pe un pat, continuând să-i

aplice lovituri peste diferite părți ale corpului cu pumnii, picioarele și cu un furtun

la capăt cu o țeavă din metal, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară

nr. 201829D0026 din 29.01.2018, vătămări corporale medii, după criteruiul dereglării

de sănătate de lungă durată.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, fapta

inculpatului Irinuța Mihail, a fost calificată de drept în baza art. 2011 alin. (2) lit. c)

Cod penal – violența în familie, adică acțiunea intenționată, comisă de un membru al

familiei în privința altui membru al familiei, care au provocat vătămarea medie a

integrității corporale și a sănătății.

a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Irinuța Mihail să-i fie

stabilită pedeapsă de 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis și

a încasa din contul acestuia în beneficiul statului cheltuielile judiciare pentru

efectuarea expertizei medico-legale în privința lui Morozan Oxana, în sumă de 320

lei și rechizitele de birotică utilizate în cadrul urmăririi penale în sumă de 15 lei.

În motivarea apelului declarat a invocat că:

- prima instanță nu a luat în considerație că, inculpatul Irinuța Mihail anterior a

comis de două ori contravenție prevăzută de art. 781 Cod contravențional, în ambele

cazuri fiind recunoscut vinovat și sancționat cu arest contravențional, însă în cele din

urmă nu și-a făcut concluziile cuvenite și deja intenționat a comis infracțiune din

aceeași categorie;

- inculpatul prin acțiununile sale ilegale, nu doar a încălcat legea, dar și a sfidat

normele morale de convențuire într-o societate umană și a atentat la demnitatea, și

valoarea persoanei umane, impunând-o pe concubina Morozan Oxana la data de

07.01.2018, după ce el a răsturnat afară mâncarea din cratiță, să o mânânce de jos,

generând în consecință pentru ultima o situație nefastă, manifestată prin cultivarea

sentimentului acut de înjosire și umilință a unei femei față de bărbat;

- inculpatul nu s-a limitat doar la faptul că, la data de 07.01.2018 a maltratat-o

pe partea vătămată Morozan Oxana, aplicându-i lovituri peste tot corpul, dar nici nu

i-a acordat ajutorul minim medical ultimei, nu a anunțat asistența medicală de

urgență, nu a solicitat de la careva persoane să intervină în scop de a-i acorda ajutor

medical sau cel puțin să-și înceteze acțiunile ilegale;

- în atare circumstanțe persistă permanent riscul ca inculpatul să acționeze

violent, ce se poate solda cu urmări foarte grave, chiar și cu decesul victimei, cu atât

mai mult că acțiunile de violență din partea lui Irinuța Mihail au caracter continuu,

2

persistând un timp îndelungat. Pedeapsa este echitabilă nu numai atunci când

impune infractorului lipsuri sau restricții ale drepturilor lor, proporționale cu

gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale,

adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune;

- potrivit materialelor cauzei, inculpatul are loc permanent de trai, însă se

caracterizează negativ, face abuz de alcool, nu este angajat în câmpul muncii, a

comis infracțiunea în stare de ebrietate alcoolică, iar prin acțiunile intenționate

violente a atentat atât la viața și integritatea corporală a concubinei sale, cât și

asupra desfășurării normale a relațiilor de familie. În atare circumstanțe pedeapsa

sub formă de închisoare ar fi una echiatbilă și va preveni comiterea de noi

infracțiunii de acest gen, atât din partea inculpatului cât și din partea altor persoane;

- prima instanță, nefondat a respins cererea acuzatorului de stat privind

încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă de 320 lei,

suportate pentru efectuarea expertizei medico legale și suma de 15 lei pentru

rechizitile de birotică utilizate în cadrul urmării penale, fără a ține cont de

prevederile art. 227 și 229 Cod de procedură penală.

admis apelul declarat, casată parțial sentința în latura pedepsei, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărâre în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Irinuța Mihail a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod

penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la 2 ani

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În rest, dispozițiile sentinței

au fost menținute.

fost judecată de către prima instanță în conformitate cu art. 3641 Cod procedură

penală, în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, acceptate de către

inculpat, în corespundere cu alin. (3) a normei vizate, prin cererea depusă până la

începerea cercetării judecătorești, potrivit căreia a recunoscut în totalitate fapta

indicată în rechizitoriu.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că, prima instanță judecând cauza

penală a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în

mod obiectiv circumstanțele cauzei, apreciind în mod legal probele administrate și

anume din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor,

iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la

concluzia privind vinovăția inculpatului în faptele incriminate, efectuând încadrarea

juridică justă a acțiunilor lui Irinuța Mihail în baza art. 2011 alin. (2) lit.c) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind corecte concluziile primei instanțe

în partea măsurii de pedeapsă aplicată inculpatului sub formă de închisoare, însă a

considerat eronate raționamentele în partea aplicării suspendării condiționate a

executării pedepsei, din care motiv a conchis de a interveni în sentința adoptată la

acest capitol, deoarece contravine criteriilor generale de individualizare a pedepsei

3

prevăzute la art. 75 Cod penal, precum și scopului pedepsei penale stipulat la alin.

(2) art. 61 Cod penal.

Astfel, instanța de apel a remarcat că, prima instanță în sentința adoptată a

stabilit că infracțiunea comisă de Irinuța Mihail face parte din categoria

infracțiunilor grave, la locul de trai se caracterizează pozitiv (f.d. 52), iar de către IP

Soroca se caracterizează negativ (f.d. 50), respectiv ca circumstanță atenuantă s-a

stabilit căința sinceră, iar circumstanțe agravante nu au fost stabilite. Ca urma

acestor circumstanțe, prima instanță a ajuns la conluzia de a aplica în privința

acestuia prevederile art. 90 Cod penal, însă instanța de apel nu a susținut această

poziție aleasă de instanța de prima jurisdicție, deoarece o caracteristică eliberată de

la locul de trai care se referă la perioada de până la 2003 și respectiv aceasta nu

prevalează asupra caracteristicii eliberate inculpatului de la ultimul loc de domiciliu,

potrivit căreia se caracterizează negativ, acesta fiind predispus de a servi băuturi

spirtoase și comunică cu persoanele suspecte și cu cele care se află în vizorul poliției.

Instanța de apel a reținut că, potrivit materialelor cauzei se atestă că Irinuța

Mihail anterior faptei comise, a fost atras la răspundere contravențională pentru

comiterea contravențiilor prevăzute de art. 781 Cod contravențional, fiindu-i aplicată

sancțiune sub formă de arest contravențional. Ca urmare celor menționate, instanța

de apel a menționat că, prima instanță nu a luat în considerație comportamenul

inculpatului în cadrul cauzei penale, atitudinea acestuia față de faptea comisă, care

nu a acordat cel puțin ajutor medical, nu a anunțat asistența medicală de urgență, nu

a solicitat altor persoane să intervină pentru acordarea ajutorului medical, ca urmare

a neîntreprinderii acestor acțiunii a favorizat apariția unor riscuri foarte grave

pentru partea vătămată, care a fost supusă riscului inclusiv de deces.

În opinia instanței de apel, prima instanță nu a luat în considerație influența

pedepsei asupra corectării și reeducării lui Irinuța Mihail, care nu a făcut concluziile

necesare din sancțiunea sub formă de arest contravențional, comițând acțiunii mai

grave de violență în familie.

De asemenea, instanța de apel a statuat că, la stabilirea pedepsei inculpatului

prima instanță nu a luat în considerație faptul că căința ultimului de comitere a

infracțiunii a fost una formală, exprimată de inculpat exclusiv în scopul atenuării

pedepsei ce urma a-i fi stabilită. Astfel, instanța de apel a apreciat că inculpatul nu a

conștientizat pericolul acțiunilor sale infracționale, iar căința inculpatului poartă un

caracter formal.

În cele din urmă, instanța de apel a conchis că, corectarea și reeducarea lui

Irinuța Mihail în vederea neadmiterii pe viitor a unor abateri de la normele penale

este posibilă doar cu izolarea lui de societate, ținând cont de faptul că inculpatul

anterior a fost în conflict cu legea pentru acțiuni similare, iar careva concluzii nu și-a

făcut, respectiv, modalitatea de executare a pedepsei penale cu suspendare

condiționată va fi ineficientă în vederea atingerii scopului pedepsei penale, prevăzut

la art. 61 Cod penal.

Referitor la solicitarea procurorului, cu privire la încasarea cheltuielilor

judiciare în beneficiu statului în sumă de 320 lei pentru efectuarea expertizei medico-

4

legale la caz și a sumei de 15 lei pentru rechizitele birotice, instanța de apel a

considerat-o neîntemeiată, deoarece expertiza medico-legală a fost ordonată de către

organul de urmărire penală în vederea constatării leziunilor corporale, ce la rândul

său au determinat încadrarea juridică a faptei, acțiuni procesuale ce țin de

administrarea probatoriului și formularea învinuirii, pusă în sarcina părții acuzării.

2018 de către avocatul Vlas Elena, în numele inculpatului, care solicită casarea

acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului ordinar apărătorul invocă:

- dezacordul cu decizia instanței de apel, o consideră neîntemeiată și legală, în

partea stabilirii pedepsei;

- faptul că, prezenta cauză penală a fost judecată în procedura prevăzută de

art. 3641 Cod de procedură penală, iar inculpatul a recunoscut integral fapta

incriminată, s-a căit sincer de cele comise, anterior nu a fost judecat, respectiv prima

instanță întemeiat a ajuns la concluzia că nu este rațional ca inculpatul să execute

peeapsa cu închisoare, fiind posibilă corectarea și reeducarea acestuia fără izolarea

de societate, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, stabilindu-i o perioadă de

probațiune;

- faptul că, potrivit jurisprudenței CEDO, soluția mai potrivită pentru problema

supraaglomerării penitenciarelor ar fi reducerea numărului de deținuți prin

utilizarea mai frecventă a măsurilor punitive neprivative de libertate prin

minimizarea recurgerii la detenția preventivă. O pedeapsă prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt

ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit;

- posibilitatea corectării inculpatului Irinuța Mihail, fără privarea acestuia de

libertate, ținând cont de analiza cumulativă a criteriilor de individualizare și

coraborarea probelor care furnizează informațiile respective, precum și indicarea

temeiurilor care fundamentează proporționalitatea între scopul reeducării

infractorului, prin caracterul retributiv al pedepsei aplicate și așteptările societății

față de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii încălcate,.

În drept, recursul este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de

către apărător, solicitând de a decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat, deorece pedeapsa stabilită de instanța de apel este în dependență de

circumstanțele atenuante și agravante prevăzute de art. 76-77 Cod penal, precum și

efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat din următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

5

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sunt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și/sau material.

Reieșind din conținutul recursului declarat, apărătorul inculpatului indică ca

temei de casare a hotărârii instanței de apel, prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, unde este stipulat că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în

cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

În același timp, Colegiul penal atestă din recursul declarate, că recurentul nu

contestă starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a

acțiunilor săvârșite, invocând dezacordul cu faptul că instanța de apel nu a luat în

considerație totalitatea circumstanțelor cauzei, ce în opinia apărătorului, indică la

excluderea nejustificată a aplicării suspendării condiționate a pedepsei cu închisoare

inculpatului, conform art. 90 Cod penal.

Referitor la temeiul invocat de apărător în fața instanței de recurs, prin prisma

pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal menționează că,

această normă procesuală, de fapt, stipulează 5 cazuri de casare, după cum urmează:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel;

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii;

- dispozitivul hotărârii este expus neclar;

- instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Însă, reieșind din conținutul recursului declarat nu se atestă și nici nu se

întrevede o careva argumentare sub aspectul prezenței vreunui temei pentru recurs

din cele prevăzute la norma procesuală enunțată mai sus. Respectiv, invocarea

normei menționate ca temei pentru recurs, Colegiul penal o apreciază ca fiind una

formală și nemotivată, ceea ce este inadmisibil la declararea recursului ordinar.

Cu toate că, autorul recursului nu a indicat și nu a motivat care din cazurile

prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală a fost admis ca eroare

de drept la judecarea cauzei în ordine de apel, analizând hotărârea contestată a

instanței de apel, Colegiul consideră că, în prezenta speță instanța ierarhic inferioară

și-a motivat decizia în concordanță cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, astfel aceasta cuprinzând temeiurile de fapt și de drept ce au dus,

la admiterea apelului declarat de către procuror în prezenta cauză, fiind motivată

just adoptarea unei asemenea soluții. Totodată, Colegiul penal atestă că, instanța de

6

apel a respectat și prevederile art. 414 Cod de procedură penală, expunându-se

asupra tuturor motivelor invocate în apel și prin hotărârea sa a oferit răspunsuri

plauzibile și argumentate asupra acestora, în coraport cu circumstanțele stabilite în

prezenta speță, ce au fost verificate în ședință de judecată. Prin urmare, instanța de

recurs conchide că, temeiul pentru recurs invocat de recurent și prevăzut la pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală nu și-a găsit confirmarea în prezenta speță.

Totodată, instanța de recurs atestă că prin criticile expuse în textul recursului,

autorul de fapt semnalează temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală și anume s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, ținând cont de faptul că apărătorul inculpatului expune

argumente de dezacord cu excluderea de către instanța de apel a aplicării

dispozițiiilor art. 90 Cod penal, față de inculpat, în privința căruia a fost stabilită

pedeapsă cu închisoare cu executare reală, adică fără suspendare condiționată a

acesteia.

În urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului nu și-a găsit

confirmarea nici temeiul pentru recurs semnalat de către recurent și prevăzut la pct.

10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în prezenta speță, deoarece instanța de

apel și-a motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor

art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea

pedepsei inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia,

ținând cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Astfel, precum se atestă, prezenta cauză, în urma solicitării și înscrisului

autentic al inculpatului (f.d. 84), a fost judecată pe baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură

penală.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către

instanță prin încheiere (la caz, încheierea protocolară f.d. 86), beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare ori cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o

pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Sancțiunea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, pentru

care a fost recunoscut vinovat inculpatul, prevede pedeapsă cu muncă neremunerată

în folosul comunității de la 180 la 240 ore sau cu închisoare de la 1 la 6 ani. Respectiv,

învederând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care sânt valabile

în cazul dat pentru inculpatul Irinuța Mihail, limitele pedepsei cu închisoare au fost

reduse cu o treime, constituind astfel de la 8 luni până la 4 ani. În prezenta speță,

inculpatului pentru comiterea infracțiunii imputate, prin prisma alin. (8) art. 3641

Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsă cu închisoare pe un termen de 2

ani, adică în limitele prevederilor legale.

La aplicarea pedepsei inculpatului, în privința căruia a fost admisă procedura

simplificată de judecare pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

7

instanța urmează să ia în considerare, atât prevederile din alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală, cât și prevederile art. 75-88 din Cod penal, ce reglementează

modalitatea individualizării pedepselor persoanelor condamnate.

Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Aplicându-se pedeapsa în urma judecării pe baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, instanța, de asemenea, trebuie să ia în considerare și cerințele

alin. (2) art. 75 Cod penal, conform cărora o pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în

care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului pedepsei. Caracterul excepțional la aplicarea pedepsei cu închisoare

urmează a fi argumentat de către instanța de judecată.

Opozant alegațiilor recurentului despre posibilitatea aplicării prevederilor art.

90 Cod penal în privința inculpatului Irinuța Mihail și anume suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu o perioadă de probațiune, Colegiul penal

relevă, că conform alin. (1) al normei menționate, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și

de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată,

ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând

numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a

executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În

acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în

perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă pe care l-a fixat,

condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin respectarea condițiilor

probațiunii sau, după caz, a termenului de probă, va îndreptăți încrederea ce i s-a

acordat.

Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de

judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în

vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după

săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea

8

infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării

judecătorești.

În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează că, prin îndeplinirea

condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor alin. (1) art. 90 Cod penal,

nu se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această

măsură de individualizare judiciară a pedepsei.

Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal

consideră întemeiate considerentele instanței de apel că, în prezenta cauză nu s-au

constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea condiționată a pedepsei cu

închisoare în privința inculpatului, deoarece personalitatea inculpatului nu prezintă

garanțiile unei conduite, ce ar permite instanței de judecată de a da dovadă de

clemență. Din materialele cauzei se atestă că, inculpatul la locul de trai se

caracterizează negativ, servește băuturi spirtoase abuziv, comunică cu persoane

aflate în vizorul poliției, anterior acesta a mai săvârșit contravenții calificate ca

violență în familie, pentru care a fost sancționat cu arest contravențional, potrivit

revendicării anexate la materialele cauzei (f.d. 53). De menționat este și modalitatea

în care a acționat inculpatul asupra concubinei sale, în cadrul comiterii infracțiunii

imputate și comportamentul neglijent față de consecințele cauzate părții vătămate,

care avea nevoie de asistență medicală. Astfel, se atestă faptul că comiterea acțiunilor

de violență în familie pentru inculpatul Irinuța Mihail, a devenit o deprindere și o

modalitate de conviețuire în societate, iar aplicarea pedepselor neprivative de

libertate nu-și produc efectul, pentru ca ultimul să-și facă concluziile necesare de a

nu săvârși în continuare abateri de la prevederile legii contravenționale și penale.

Referitor la alegațiile recurentului privind prezența cumulului de circumstanțe

atenuante, ce în opinia acestuia nu au fost luate în considerare de către instanța de

apel, Colegiul menționează că, la prezenta speță, acestea nu sunt suficiente pentru ca

inculpatul să beneficieze de aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, în raport cu

împrejurările menționate mai sus, ținând cont și de personalitatea inculpatului, din

cazierul judiciar al căruia rezultă o frecvența a manifestării comportamentului

deviant în societate de la prevederile legale. În ce privește, invocarea prezenței

circumstanței atenuante recunoașterea vinei în comiterea infracțiunii, la caz, ca

urmare a aplicării procedurii prevăzute de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, aceasta nu poate fi valorificată ca o circumstanță atenuantă prevăzută de art.

76 alin. (1) lit. f) Cod penal, deoarece ar însemna că aceleiași situații de drept să i se

acorde o dublă valență juridică (a se vedea pct. 35 al Hotărârii Plenului Curții

Supreme de Justiție a Republicii Moldova nr. 13 din 16.12.2013, Cu privire la

aplicarea prevederilor art. 3641 CPP de către instanțele judecătorești).

În atare împrejurări Colegiului penal consideră că, instanța de apel i-a aplicat

inculpatului o pedeapsă echitabilă și conformă prevederilor legale, luând în

considerație toate criteriile generale de individualizare a pedepsei, iar modalitatea

de executare a acesteia stabilită în sarcina inculpatului, a fost individualizată corect

și în așa fel, încât acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și

evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

9

Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de apel,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin.

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Generalizând raționamentele expuse, instanța de recurs consideră că, nu a fost

constatată prezența în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept

temei de implicare în sensul casării deciziei contestate în partea stabilirii modului de

executare a pedepsei.

În cele din urmă, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea recursului

ordinar declarat de către apărătorul inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Vlas Elena în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

27 iunie 2018, în cauza penală în privința lui Irinuța Mihail Xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 ianuarie 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Victor Boico

Nadejda Toma

10