1ra-1685/2018 — art. 189 alin. 2 lit. b CP

1ra-1685/2018 — art. 189 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1685/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

17 octombrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Victor Boico, Nadejda Toma,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul, Gaina Rodica, în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 mai 2018, în cauza penală privindu-l pe

Grinco Dmitrii Xxxxx, născut la xxxxx, originar din reg.

Xxxxx, domiciliat or. Xxxxx str. Xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Dmitrii Xxxxx, în procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 189 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 3 ani

1 lună și 10 zile închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis și cu amendă

în mărime de 850 unități convenționale, ceea ce constituie 42.500 lei.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Trifaila Daniel, fiindu-i numită

pedeapsă în baza art. 189 alin. (2) lit. b) Cod penal, 3 ani 1 lună și 10 zile și cu amendă

în mărime de 850 unități convenționale, ceea ce constituie 42.500 lei, iar conform art. 90

Cod penal, pedeapsa cu închisoare i-a fost suspendată condiționat pe o perioadă de

probațiune de 3 ani, în privința căruia sentința nu a fost atacată.

având intenția dobândirii ilegale a mijloacelor bănești și bunurilor materiale ce nu i se

cuvin, de comun acord și prin înțelegere prealabilă cu Trifaila D., amenințându-l pe

Grutco Foma cu aplicarea violenței, au cerut de la acesta să le fie transmise fără

careva obligații mijloace bănești, totodată ultimul fiind impus de a lua în credit de la

una din companiile de telefonie mobilă din or. Soroca un telefon mobil, pentru a-l

transmite gratuit în posesia acestora, fără careva obligații materiale din partea lor, iar

în cazul în care ultimul nu se va conforma cerințelor acestora, vor purcede la

realizarea amenințărilor.

1

În consecință, conștientizând faptul că amenințările parvenite de la Grinco

Dmitrii și Trifaila Daniel sunt reale, partea vătămată Grutco Foma a depus o plângere

la IP Soroca, după care în cadrul măsurii speciale de investigație - livrarea controlată,

a primit de la organul de urmărire penală suma de 300 lei, pe care apoi i-a transmis-o

lui Grinco D. și Trifaila D. Ulterior, Grutco Foma, la data de 28.11.2017 continuînd să

fie amenințat de către Trifaila D. și Grinco D., cu aplicarea violenței fizice, de

asemenea sub supravegherea organelor de drept, s-a deplasat împreună cu ultimii la

compania de telecomunicație mobilă „Orange” SA din or. Soroca, pentru a realiza

solicitările parvenite din partea acestora de a lua în credit un telefon mobil, însă

imediat au fost reținuți de către colaboratorii de poliție.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, faptele

inculpatului, Grinco D., au fost calificate de drept în baza art. 189 alin. (2) lit. b) Cod

penal – șantajul, adică cererea de a se transmite bunurile proprietarului, precum și

cererea de a săvârși acțiuni cu caracter patrimonial, amenințând cu violență persoana,

săvârșită de două persoane.

Olșanski Alexandr, în numele inculpatului Grinco D., care a solicitat casarea acesteia,

în partea aplicării pedepsei în privința ultimului, cu pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care a-i aplica pedeapsă cu

închisoare pe un termen mai mic și fără amendă sau a micșora pedeapsa

complementară.

În motivarea apelului declarat a invocat că, partea apărării nu contestă comiterea

faptei imputate și circumstanțele constatate prin sentință, însă consideră că pedeapsa

aplicată inculpatului, Grinco D., este prea aspră, deoarece acesta are vârsta de 18 ani,

a recunoscut vina integral și se căiește sincer, a contribuit activ la descoperirea

infracțiunii săvârșite, a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată, acțiune

civilă la caz nu a fost înaintată, din care motive instanța de judecată, potrivit art. 79

Cod penal, îi poate stabili pedeapsă cu închisoare pe un termen mai mic, fără a-i

aplica pedeapsă complementară obligatorie sau a-i micșora amenda.

admis apelul declarat, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Grinco D., a fost recunoscut vinovat

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală și art. 79 Cod penal, stabilindu-i

pedeapsă cu închisoare pe un termen de 3 ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis și amendă în mărime de 850 unități convenționale, echivalentul a 42.500

lei. În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

judecată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, procedură

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, respectiv sentința este contestată

doar în latura pedepsei.

Referitor la apelul declarat, instanța de apel a considerat, că există temei legal

pentru casarea hotărârii atacate în partea numirii pedepsei inculpatului, dat fiind

2

faptul, că prima instanță la aplicarea pedepsei, nu a dat deplină eficiență prevederilor

art. 7, 61, 75 Cod penal, fără a ține cont în deplină măsură de scopul pedepsei penale

și criteriile generale de individualizare a pedepsei, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării ultimului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Instanța de apel a notat că, potrivit materialelor cauzei administrate în cadrul

urmăririi penale și cercetate în instanța de judecată, deși inculpatul anterior a fost

condamnat, acesta nu are antecedente penale, deoarece infracțiunile au fost comise în

timpul minoratului. De asemenea, inculpatul, la evidența medicilor psihiatru și

narcolog nu se află, este caracterizat satisfăcător la locul de trai, a săvârșit o

infracțiune din categoria celor grave.

Circumstanță atenuantă prevăzută de art. 76 Cod penal - este contribuirea activă

la descoperirea infracțiunii.

La fel, instanța de apel a menționat ca circumstanță atenuantă excepțională -

săvârșirea infracțiunii de către o persoană care a atins vîrsta de 18 ani, dar nu a atins

vârsta de 21 ani, urmînd a-i stabili inculpatului pedeapsă cu aplicarea prevederilor

art. 79 Cod penal.

Totodată, instanța de apel a relevat că, deși instanța a recunoscut în calitate de

circumstanță agravantă - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru o infracțiune similară, aceasta nu poate fi reținută, deoarece nu a

fost indicată în rechizitoriu.

În contextul în care cauza a fost examinată în baza prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală, noile limite a pedepsei cu închisoare sunt de la 3 ani 4 luni la 4 ani

8 luni și cu amendă de la 637,5 la 1012,5 unități convenționale.

În viziunea instanței de apel, deși prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa

sub limita minimă prevăzută de lege, însă nu a motivat stabilirea acestei pedepse.

Astfel, ținînd cont de cele notate mai sus, instanța de apel a opinat, că

inculpatului urmează a-i fi stabilită pedeapsă cu închisoare sub limita minimă și

anume pe un termen de 3 ani, cu executare și amendă în mărime de 850 unități

convenționale, astfel considerând că corectarea acestuia, fără a fi izolat de societate

este imposibilă.

Cu referire la solicitarea inculpatului de a i se aplica o pedeapsă mai blîndă, cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de apel a considerat că, avînd în

vedere faptul că acesta anterior a fost deja judecat pentru infracțiuni similare la

pedepse cu închisoare și executare reală, pedepse ce nu au avut efect, respectiv

inculpatul nu și-a făcut concluziile corespunzătoare, astfel fiind inoportună aplicarea

pedepsei neprivative de libertate.

Privitor la solicitarea părții apărării de a nu fi aplicată în privința inculpatului

pedepsa cu amendă, instanța de apel a considerat că aceasta nu poate fi admisă,

deoarece în cazul dat pedeapsa cu amendă este una obligatorie.

de către avocatul, Gaina Rodica, în numele inculpatului Grinco D., care solicită

3

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri, prin care ultimului

să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă, decât cea stabilită de instanța de apel.

În motivarea recursului ordinar invocă:

- apărarea nu contestă stabilirea vinovăției inculpatului, Grinco D., încadrarea

juridică a acțiunilor acestuia, însă nu este de acord cu pedeapsa stabilită de către

instanța de apel, adică nu a fost efectuată o individualizare corectă, deoarece nu s-a

luat în considerație că ultimul nu are antecedente penale, recunoaște vina integral, s-a

căit sincer, conștientizând faptul că a comis o infracțiune, fiind la vârsta de 18 ani la

momentul săvârșirii acesteia, respectiv faptul dat constituie potrivit art. 76 Cod penal

o circumstanță excepțională, ce permite instanței de judecată de a aplica inculpatului

o pedeapsă neprivativă de libertate, cu eliberarea de la pedeapsă complementară sau

cu reducerea acesteia până la minimul permisibil de norma procedurală, prevăzută de

art. 3641 Cod de procedură penală;

- este eronată concluzia instanței de apel referitor la imposibilitatea aplicării

suspendării condiționate, conform prevederilor art. 90 Cod penal, pe motiv că

inculpatul anterior a fost judecat, la pedeapsă cu închisoare, cu executare reală, fapt ce

nu a avut efect, respectiv inculpatul nu și-a făcut concluziile corespunzătoare;

- concluziile instanței de apel referitor la neaplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, contravin și dispozițiilor art. 61 alin. (2) Cod penal, iar condamnarea cu

executare reală a pedepsei cauzează suferințe inculpatului, care este la o vârstă tânără

și merită de a-i fi acordată o șansă pentru reeducare în condiții de libertate;

- instanțele de fond nu au aplicat corect norma prevăzută la art. 79 Cod penal, la

stabilirea pedepsei inculpatului, Grinco D.;

- instanța de apel la aplicarea pedepsei cu închisoare pe un termen de 3 ani și

amendă în mărime de 850 unități convenționale, față de inculpatul Grinco D., nu a

ținut cont de prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, deoarece nu i-a redus din

mărimea amenzii minime, ce urma să constituie 637,5 unități convenționale,

învederînd stipulările indicate în alin (8) al normei procesuale menționate mai sus.

În drept, recursul este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

solicitând de a decide inadmisibilitatea acestuia ca vădit neîntemeiat, deoarece

pedeapsa stabilită de către instanța de apel este în dependență de circumstanțele

atenuante și agravante prevăzute de art. 76-77 Cod penal, precum și efectele acestora

prescrise în art. 78 Cod penal.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiate din următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

4

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și/sau material.

Reieșind din recursul declarat de către apărătorul inculpatului se atestă, că acesta

îl fondează în baza temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală și anume s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

Totodată, Colegiul penal reține, că autorul recursului nu contestă starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, criticând doar hotărârea instanței de apel în partea stabilirii pedepsei,

considerând că nu s-a ținut cont în deplină măsură de prezența în speță a unui cumul

de împrejurări și circumstanțe ce-i atenuează răspunderea penală a făptuitorului,

invocând în cele din urmă că ultimului i-a fost stabilită o pedeapsă prea aspră.

În urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului nu și-a găsit

confirmarea în prezenta speță temeiul pentru recurs, invocat de către recurent și

prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deoarece instanța de

apel și-a motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor

art. 61, 75, 79 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea

pedepsei inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia, ținând

cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de săvârșirea

unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului

penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată va ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale acestuia.

Precum se atestă, prezenta cauză, în urma solicitării și înscrisului autentic al

inculpatului (f.d. 130), a fost judecată pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către

instanță prin încheiere protocolară (f.d. 133 verso), beneficiază de reducere cu o treime

a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori cu

5

muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Așadar, sancțiunea infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (2) Cod penal, pentru

care a fost recunoscut vinovat inculpatul, prevede pedeapsă cu închisoare de al 5 la 7

ani cu amendă în mărime de la 850 la 1350 unități convenționale.

În această ordine de idei, Colegiul reține că la 20.07.2017 a fost adoptată Legea nr.

163 în vigoare din 20.12.2017 prin care la art. 70 Cod penal, a fost introdus un nou

alineat (31), potrivit căruia la aplicarea pedepsei persoanelor care au atins vârsta de 18 ani,

dar nu au atins vârsta de 21 de ani, care au săvârșit infracțiune la vârsta de la 18 până la 21

de ani, maximul pedepsei se reduce cu o treime, în cazul în care instanța, ținând cont de

personalitatea infractorului, ajunge la concluzia că doar prin aplicarea pedepsei în limitele

generale se va atinge scopul pedepsei penale, aceasta poate dispune o pedeapsă în limitele

prevăzute de legea penală pentru infracțiunea săvârșită. Necesitatea aplicării pedepsei în

limitele generale urmează a fi argumentată de către instanța de judecată.

Prevederile legale menționate mai sus, care prin prisma art. 10 Cod penal sunt

aplicabile și în privința inculpatului, Grinco D., întrucât ușurează pedeapsa acestuia,

erau în vigoare la momentul examinării cauzei în instanța de apel, respectiv se

constată după cum rezultă din materialele cauzei, că infracțiunea comisă de către

inculpat datează cu 27.11.2017, dată la care ultimul avea împlinită vârsta de 18 ani.

Raportând prevederile menționate la situația de fapt, se constată că în speță

maximul pedepsei urmează a fi redus cu o treime.

În temeiul art. 70 alin. (31) Cod penal, dat fiind că inculpatul, Grinco D., la

momentul săvârșirii infracțiunii avea vârsta de 18 ani, maximul pedepsei prevăzute în

sancțiunea art. 189 alin. (2) lit. b) Cod penal, se va reduce cu o treime și va constitui 4

ani și 8 luni închisoare.

În continuare, luând în considerație faptul că inculpatul, Grinco D., a acceptat

judecata pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în baza art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, acesta mai beneficiază de o reducere cu 1/3 a

limitelor prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, deci limitele pentru

individualizarea pedepsei vor fi: limita maximă de 4 ani și 8 luni se va reduce cu 1/3 și

va constitui 3 ani și 1 lună, în cazul dat limita minimă și maximă va fi de 3 ani și 1

lună, astfel pedeapsa care urmează a fi stabilită inculpatului, Grinco D., este de 3 ani

și 1 lună, deoarece limita maximă este cu mult sub limita minimă prevăzută de

sancțiunea art. 189 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Colegiul penal menționează, că atât prima instanță, cât și instanța de apel au

ținut cont de prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal, fapt ce se reține din părțile

motivante ale hotărârilor adoptate. În același timp, prima instanță a considerat că, în

privința inculpatului la aplicarea pedepsei, urmează a fi aplicate și prevederile art. 79

alin. (1) Cod penal, adică considerând ca circumstanță excepțională vârsta de 18 ani a

inculpatului la care a săvârșit infracțiunea, însă de fapt l-a stabilirea pedepsei norma

penală menționată mai sus nu a fost aplicată în careva măsură, pentru a atenua

pedeapsa inculpatului. Respectiv, instanța de apel întemeiat a intervenit în această

parte și a casat parțial sentința stabilind inculpatului, Grinco D., cu aplicarea

6

prevederilor art. 79 alin. (1) Cod penal, o pedeapsă mai blândă, sub limita minimă

prevăzută de lege, numindu-i un termen de pedeapsă de 3 ani cu amendă în mărime

de 850 unități convenționale.

În ce privește aserțiunile privind excluderea pedepsei complementare sau

micșorarea acesteia, precum solicită în recurs partea apărării, prin prisma art. 79 Cod

penal, Colegiul menționează, că aceste prevederi au fost aplicate la stabilirea pedepsei

cu închisoare, în cele din urmă reducându-i pedeapsa sub limita minimă, stabilindu-i

un termen de închisoare de 3 ani, adică fapt ce reprezintă în sine o pedeapsă mai

blândă. În această ordine de idei, aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal la

excluderea sau micșorarea pedepsei complementare obligatorii stipulată în sancțiunea

infracțiunii imputate inculpatului, ar constitui o dublă valență juridică, ceea ce este

inadmisibil și ar duce la o individualizare greșită a pedepsei, contrară prevederilor

legale (a se vedea pct. 11 al Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție a RM nr. 8

din 11.11.2013 Cu privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale).

Deci, în opinia Colegiului penal, prevederile art. 79 Cod penal au fost

interpretate corect de către instanța de apel, nefiind admise careva erori la aplicare

acestora, în prezenta speță.

De asemenea, instanța de recurs apreciază ca neîntemeiate criticile recurentului

precum că, nu s-a ținut cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

la stabilirea pedepsei complementare cu amendă. La aceste alegații Colegiul notează

că pedeapsa complementară cu amendă, în prezenta speță, este una obligatorie și

constituie de la 850 la 1350 unități convenționale, respectiv ținând cont de dispoziția

alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, noile limite pot constitui de la 637, 5 la

1012,5 unități convenționale. Prin urmare, cuantumul amenzii stabilit în valoare de

850 unități convenționale este în limitele aplicabile prin prisma alin. (8) art. 3641 Cod

de procedură penală, fiind dreptul instanței de dond de a efectua opera

individualizării în acest sens, lipsind careva temei de a interveni din partea instanței

de recurs în hotărârea contestată, la acest capitol.

Nu pot fi reținute ca întemeiate argumentele apărătorului precum că, sunt

eronate concluziile instanței de apel în partea ce se referă la imposibilitatea aplicării

suspendării condiționate a pedepsei cu închisoare în privința inculpatului, Grinco D.

În susținerea raționamentelor sale, față de criticile părții apărării menționate mai sus,

Colegiul penal reține că, potrivit alin. (4) art. 16 Cod penal infracțiunea săvârșită de

inculpat se clasifică, ca fiind una gravă, săvârșită cu amenințarea aplicării violenței și

deși ultimul a recunoscut vina, s-a căit de cele comise, nu poate fi neglijat acel fapt că

acesta nu este la prima abatere de la lege, anterior a fost condamnat la pedeapse cu

închisoare și executare reală (sentințe f.d. 50-52, 53-55), persoana făptuitorului fiind

caracterizată satisfăcătoare (f.d. 56), ceea ce indică la faptul că Grinco D., nu și-a făcut

concluziile de rigoare pentru a nu admite în continuare un comportament deviant de

la regulile stabilite în societate, respectiv scopul pedepsei penale în timp nu a atins o

realizare suficientă, persistând necesitatea stabilirii pedepsei cu închisoare și cu

executare reală.

7

În atare împrejurări, Colegiului penal consideră că, instanța de apel a stabilit

inculpatului o pedeapsă echitabilă și conformă prevederilor legale, luând în

considerație toate criteriile generale de individualizare a pedepsei, iar modalitatea de

executare a acesteia fixată în sarcina inculpatului, precum și a termenului pedepsei

stabilite cu închisoare și cu amendă, au fost individualizate corect și în așa fel, încât

acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a

săvârșirii unor fapte similare.

Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de apel,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin. (2)

Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Generalizând cele expuse, instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată

prezența în speța examinată a careva erori de drept, ce ar servi drept temei de

implicare în sensul casării deciziei contestate în partea stabilirii pedepsei.

Finalmente, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea recursului ordinar

declarat de către apărătorul inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul, Gaina Rodica, în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16

mai 2018, în cauza penală în privința lui Grinco Dmitrii Xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 noiembrie 2018.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

8