1ra-1344/2018 — art. 220 alin. 1 CP

1ra-1344/2018 — art. 220 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1344/2018

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

04 decembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Diaconu Iurie,

Judecători – Guzun Ion, Catan Liliana, Bejenaru Iurie și Ghervas Maria,

judecând în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2018,

în cauza penală privindu-le pe

Solonaru Lidia Xxxxx, născută la xxxxxxxxx,

originară și domiciliată în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx;

Rusanovschi (Solocovschi) Diana Xxxx, născută

la xxxxxxx, originară din s. Xxxxx, r-nul Xxxxx,

domociliată în Xxxxxx, str. Xxxxx;

Hîncu (Gorea) Olga Valeriu, născută la

xxxxxx, originară și domiciliată în Xxxxx,

str. Xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Hîncu (Gorea) Olga și Rusanovschi (Socolovschi) Diana, au fost recunoscute vinovate de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (1) Cod penal. În privința lui Solonaru

Lidia, Hîncu (Gorea) Olga și Rusanovschi (Socolovschi) Diana a fost încetat procesul penal

în legătură cu intervenirea actului de amnistie în baza Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind

amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova. Măsura de reprimare aplicată lui Solonaru Lidia și Hîncu (Gorea) Olga a fost

1

revocată.

Lidia, Hîncu (Gorea) Olga și Rusanovschi (Socolovschi) Diana, li se incriminează

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. b) Cod penal, în următoarele

circumstanțe: În perioada lunilor iunie - iulie 2012, data și ora exactă de către organele de

urmărire penală și judecată nu a fost stabilită, inculpatele Solonaru Lidia, Hîncu (Gorea)

Olga și Rusanovschi (Socolovschi) Diana, împreună și de comun acord între ele și alte

persoane nestabilite de organul de urmărire penală, printre care și o persoană de gen

masculin pe nume „Ibraim”, acționând cu intenție directă și urmărind scopul exploatării

sexuale comerciale, prin înșelăciune, manifestată prin promisiunea de angajare la lucru

bine plătit în calitate de dădacă în Turcia și prin abuz de poziție de vulnerabilitate,

manifestată prin situația precară din punct de vedere al supraviețuirii sociale, au recrutat-

o pe cetățeanca Republicii Moldova – Xxxxx Xxxxx, cu consimțământul acesteia. În

continuare, la 18.06.2012, inculpatele Solonaru Lidja, Hîncu (Gorea) Olga și Rusanovschi

(Socolovschi) Diana, acționând împreună și de comun acord cu celelalte persoane,

nestabilite de organul de urmărire penală, printre care și o persoană de gen masculin pe

nume „Ibraim”, au organizat transportarea părții vătămate Xxxxx Xxxxx în țara de

destinație - Turcia, or. Antalya, și anume prin intermediul zborului cu avionul din

aeroportul mun. Chișinău în or. Antalya, Turcia, precum și suportarea cheltuielilor pentru

eliberarea pașaportului de uz extern și întocmirea vizei de intrare și ședere pe teritoriul

Turciei. Ajungând în or. Antalya, Turcia, Cristina Guștiuc a fost întâlnită de o persoană

de gen masculin pe nume „Ibraim”, care, acționând de comun acord cu Solonaru Lidia,

Hîncu (Gorea) Olga și Rusanovschi (Socolovschi) Diana și celelalte persoane nestabilite

de organul de urmărire penală, întru realizarea scopului infracțional, a sechestrat

pașaportul victimei și a adăpostit-o într-o casă din apropierea orașului Kemer, Turcia. În

așa mod, Xxxxx Xxxxx, aflându-se în Turcia în condițiile menționate, care determinau

situația sa precară și ilegală legată de șederea pe teritoriul unui stat străin fără acte de

identitate, fără surse de existență și fără a cunoaște limba de comunicare, a fost supusă

exploatării sexuale comerciale până la 19.07.2012 de către persoana de gen masculin pe

nume „Ibraim”, care acționa de comun acord cu Solonaru Lidia, Hîncu (Gorea) Olga și

Rusanovschi (Socolovschi) Diana și celelalte persoane neidentificate de organul de

urmărire penală, cu aplicarea constrângerii psihice, cu impunerea de a acorda contrar

voinței sale, servicii sexuale contra plată diferitor bărbați, în scopul restituirii unei pretinse

datorii, după care a fost trimisă în Republica Moldova. Acțiunile inculpatelor Solonaru

2

Lidia, Hîncu (Gorea) Olga și Rusanovschi (Socolovschi) Diana au fost calificate de organul

de urmărire penală în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, după semnele calificative

„recrutarea, transportarea și adăpostirea unei persoane, cu consimțământul acesteia, în scop de

exploatare sexuală comercială, prin confiscare a documentelor, săvârșită prin înșelăciune, abuz de

poziție de vulnerabilitate, săvârșită de mai multe personae”.

Boișteanu, care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatele Solonaru

Lidia, Hîncu (Gorea) Olga și Rusanovschi (Socolovschi) Diana să fie recunoscute vinovate

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal și în baza acestei

norme legale: inculpatei Solonaru Lidia să i se stabilească pedeapsa cu închisoarea pe un

termen de 7 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru femei, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități pe un termen de 3 ani;

inculpatei Hîncu (Gorea) Olga să i se stabilească pedeapsa cu închisoarea pe un termen

de 7 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru femei, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități pe un termen de 3 ani; inculpatei

Rusanovschi (Socolovschi) Diana să i se stabilească pedeapsa cu închisoarea pe un termen

de 8 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis pentru femei, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități pe un termen de 5 ani, iar în temeiul

art. 84 alin. (4) Cod penal, a include parțial durata pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău din 12.02.2015 și a-i stabili definitiv pedeapsa cu

închisoarea pe un termen de 12 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis

pentru femei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și de a exercita activități pe un

termen de 5 ani.

În motivarea cererii formulate apelantul a invocat că, este eronată recalificarea

acțiunilor inculpatelor, or, la proxenetism, victima își dă acordul în mod nealterat de a se

prostitua și în mod liber, consimte să practice prostituția în scopul obținerii de avantaje

reciproce, fapt ce nu a fost stabilit în speță, adică o înțelegere între partea vătămată și

inculpate. Analizând declarațiile părții vătămate și ale inculpatelor, acuzarea a ajuns la

conluzia că, în acea perioadă, Rusanovschi (Socolovschi) Diana se afla în Turcia și încerca

să se poziționeze pe o treaptă mai înaltă cu scopul de nu a presta servicii sexuale non-

stop, dar de a dirija activitatea victimelor care se aflau la acel moment în acea casă și parțial

îi reușea acest lucru, fapt confirmat prin declaratațiile inculpatei Rusanovschi Diana, care

pe de o parte declară că, se afla la cel moment în Turcia și avea grijă de copilul minor al

3

lui Ibraim, iar pe de altă parte a relatat cu lux de amănunte activitatea zi de zi a victimelor

care prestau servicii sexuale, fiind la curent cu toate evenimentele timp de o lună, care au

avut loc cu partea vătămată aceasta se confirmă și prin declarațiile inculpatei Hîncu

(Gorea) Olga și ale părții vătămate, care au relatat că, Rusanovschi Diana presta servicii

sexuale mai rar, se certa cu Ibraim din cauză că, nu dorea să presteze servicii sexuale, din

motiv că, a adus-o pe Guștiuc Cristina și considera că, poate fi mai liberă. La fel, analizând

declarațiile inculpatei, Solonaru Lidia, acuzatorul de stat a considerat că, Rusanovschi

Diana încearcă să convingă instanța de judecată că, nu are nici o atribuție, însă

coincidențele care au fost stabilite nu pot fi întâmplătoare și anume potrivit versiunii

ultimei, partea vătămată Xxxxx Xxxxx a venit la ea spunându-i că, vrea să se prostitueze,

iar ea a încercat să o convingă să nu facă acest lucru. Cine a ajutat-o să ajungă în Turcia

nu cunoaște, dar ultima ajunge direct la verișoara sa, Rusanovschi Diana, care se afla la

acel moment în Turcia la așa - zisul „patron” Ibraim. Apelantul a invocat și faptul că, din

declarațiile inculpatei Hîncu (Gorea) Olga rezultă că, ultima a venit în Moldova anume

pentru a o însoți pe partea vătămată Xxxxx Xxxxx și nu pentru altceva și la fel,

coincidențele stabilite nu pot fi întâmplătoare.

respins, ca nefondat, apelul procurorului, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, prima instanță a

conchis corect că, în acțiunile inculpatelor Solonaru Lidia, Hîncu (Gorea) Olga și

Rusanovschi (Socolovschi) Diana nu se întrunesc elementele componenței de infracțiune

prevăzută de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, dar ale celei prevăzute de art. 220 alin. (1)

Cod penal, adică proxenitismul, îndemnul sau determinarea la prostituție, ori înlesnirea

practicării prostituției, ori tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o altă

persoană.

Pentru a concluziona în modul enunțat supra, instanța de apel a verificat probele

acumulate la cauza penală, care în opinia instanței de apel, au fost corect apreciate de către

prima instanță prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu – din

punct de vedere al coroborării lor, după cum urmează: declarațiile părții vătămate Xxxxx

Xxxxx; declarațiile martorului Guștiuc Valentina; plângerea înaintată de către partea

vătămată Xxxxx Xxxxx la 22.01.2013; extrasul din baza de date a sistemului informațional

automatizat privind trecerea frontierei de stat al Republicii Moldova; procesul - verbal de

recunoaștere după fotografie, prin care, Guștiuc Cristina a identificat-o pe Hîncu (Gorea)

4

Olga și pe Rusanovschi Diana; procesul - verbal de confruntare între Guștiuc Cristina și

Rusanovschi Diana; procesul-verbal de confruntare între Guștiuc Cristina și Solonaru

Lidia; procesul-verbal de confruntare dintre Guștiuc Cristina și Rusanovschi Diana;

procesul-verbal de confruntare între Guștiuc Cristina și Hîncu Olga; convorbirea din

16.02.2013 prin intermediul „Skype” dintre Solonaru Lidia si Guștiuc Cristina.

Instanța de apel a considerat că, probele care au fost cercetate în cadrul examinării

cauzei nu demonstrează întrunirea elementelor componenței infracțiunii prevăzute de

art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, iar prima instanță a conchis corect că, fapta inculpatelor

nu se califică ca trafic de persoane din cauza prezenței consimțământului părții vătămate

Guștiuc Cristina, deoarece anume sub aspectul prezenței sau lipsei libertății

consimțământului victimei, infracțiunea de proxenetism urmează a fi delimitată de

infracțiunea de trafic de ființe umane.

Distincția dintre infracțiunea de trafic de persoane în scopul exploatării sexuale ori

practicării prostituției, prevăzută de art. 165 și cea de proxenetism, prevăzută de art. 220

Cod penal, constă în obiectele juridice generice diferite ale celor două incriminări,

respectiv în valorile sociale diferite protejate de legiuitor prin textele incriminatorii: în

cazul traficului de persoane aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voință și

acțiune a persoanei, iar în cazul proxenetismului - apărarea bunelor moravuri în relațiile

de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență.

În raport cu conținutul dispozițiilor legale menționate în art. 220 Cod penal, pe de o

parte, și art. 165 Cod penal, pe de altă parte, infracțiunea de trafic de persoane se poate

realiza numai prin acte de constrângere ori asimilate acestora.

În cazul când o persoană, fără a recurge la mijloace de constrângere, îndeamnă sau

înlesnește practicarea prostituției, ori trage foloase de pe urma practicării prostituției,

aceasta săvârșește infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 220 Cod penal.

Prima instanță a conchis corect că, sunt incompatibile starea de stres invocată de

către Xxxxx Xxxxx în urma traficării și impunerii de a presta servicii sexuale în Turcia, cu

plecarea benevolă a acesteia, la scurt timp, iarăși în Turcia, la o prietenă, numele căreia,

din motive neînțelese, nu îl poate comunica. Mama sa nu cunoștea nici despre a doua sa

deplasare în Turcia, deoarece nici de data aceasta partea vătămată nu i-a spus, deși ambele

declară că, relațiile lor sunt prietenoase.

În afară de aceasta, reieșind din convorbirea prin intermediul „Skype” din

16.02.2013 dintre Solonaru Lidia și Xxxxx Xxxxx, a rezultat că, Xxxxx Xxxxx a apelat la

Solonaru Lidia după ajutor pentru a veni la ea peste hotare în Istanbul, să lucreze orice,

5

deoarece are nevoie de bani mama sa fiind bolnavă; regretă ceea ce a făcut; nu neagă

reproșurile lui Lidia Solonaru că, a spus minciuni, că la poliție a spus povești, promite că-

și va retrage cererea și-i va recupera cheltuielile și nu știe unde i-a fost capul să spună ce

a spus. La fel, recunoaște că, a făcut o greșeală și o imploră pe Solonaru Lidia s-o ierte; a

procedat „ca o proastă”.

Instanța de apel a reținut că, fiind audiată suplimentar la etapa urmăririi penale la

14.11.2014, partea vătămată Xxxxx Xxxxx a declarat că, după ce a fost audiată ca parte

vătămată, polițiștii au întrebat-o dacă poate să mai aducă probe adăugătoare referitoare

la caz, iar ea a propus să încerce să ducă o discuție cu Lidia Solonaru pe rețelele de

socializare și să încerce s-o convingă să recunoască că, este implicată cu adevărat în acest

caz și polițiștii au fost de acord. Astfel, aflându-se acasă, a purtat o discuție cu Solonaru

Lidia, iar cu prima ocazie a raportat polițiștilor.

Respectiv, declarațiile menționate se contrazic cu cele date de către Xxxxx Xxxxx în

calitate de parte vătămată la 13.02.2013, iar convorbirea între Xxxxx Xxxxx și Solonaru

Lidia prin intermediul „Skype” a avut loc la 16.02.2013, adică în altă zi decât cea în care a

fost audiată ca parte vătămată.

Înregistrarea discuției respective a fost anexată la cauza penală la 09.09.2014 în

temeiul ordonanței procurorului, la cererea avocatului inculpatei, după o perioadă de

aproximativ un an și jumătate de la data la care a avut loc, circumstanțe care a convins

instanța că, discuția respectivă a fost una reală, veritabilă, dar nu una care a avut loc

pentru a provoca inculpata Solonaru Lidia să recunoască faptul implicării sale în

traficarea lui Xxxxx Xxxxx.

Astfel, reieșind din cele expuse, contrar celor invocate de către partea acuzării în

cererea de apel, instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele acuzatorului de

stat în privința vinovăției inculpatelor de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin.

(2) lit. b) Cod penal or, concluziile acuzării se bazează exclusiv pe declarațiile părții

vătămate Xxxxx Xxxxx, care sunt contradictorii între ele și sunt contrazise și prin purtarea

acesteia după revenirea din Turcia în Republica Moldova.

În ceea ce privește faptul că, în acțiunile inculpatelor Solonaru Lidia, Hîncu (Gorea)

Olga și Rusanovschi (Socolovschi) Diana se întrunesc semnele componenței infracțiunii

prevăzute de art. 220 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a reiterat că, îndemnul la

prostituție constă în trezirea interesului unei persoane să practice prostituția prin

propunerea, încurajarea, convingerea, înduplecarea, darea de sfaturi sau prin alte acțiuni

care au ca scop provocarea dorinței de a practica prostituția.

6

Instanța de apel a considerat că, în speță, nu a avut loc recrutarea cet. Xxxxx Xxxxx

în scopul traficului de ființe umane or, nu s-a demonstrat că, vreuna din inculpate a atras-

o pe partea vătămată sau a selecționat-o pe aceasta pentru a practica prostituția - unul din

scopurile stipulate în art. 165 Cod penal. În speță, Xxxxx Xxxxx i s-a adresat Lidiei

Solonaru cu rugămintea să-i găsească de lucru, iar faptul că, partea vătămată a declarat

că, a fost înșelată referitor la ce fel de muncă va presta în Turcia este puțin credibil, având

în vedere că, partea vătămată era matură și după cum ea însăși declară, era prietenă cu

inculpata Solonaru Lidia, fapt care implică cunoașterea de către partea vătămată a

aspectelor vieții personale a inculpatei.

La fel, nici inculpatele Hîncu (Gorea) Olga și Rusanovschi (Socolovschi) Diana nu

au recrutat-o pe Xxxxx Xxxxx, or însăși partea vătămată a declarat că, a plecat în Turcia

cu avionul împreună cu Olga Hîncu, cu care a făcut cunoștință la Natașa acasă, aceasta

fiind venită de peste hotare. Astfel, în modul în care a fost formulată învinuirea, instanței

de apel nu-i este clar cum a fost recrutată Xxxxx Xxxxx de către Olga Hîncu, dacă acestea

s-au întâlnit prima dată după ce partea vătămată deja a decis să plece în Turcia.

Aceiași situație este valabilă și pentru inculpata Rusanovschi (Socolovschi) Diana,

or acestea s-au întâlnit prima dată în Turcia. Instanța de apel a reținut și faptul că, reieșind

din declarațiile părții vătămate, în discuția purtată anterior prin intermediul „Skype”,

Rusanovschi (Socolovschi) Diana i-a spus că, o va ajuta cu 100 de dolari. Totodată, fiind

audiată în calitate de parte vătămată la etapa urmăririi penale, Xxxxx Xxxxx a declarat că,

Solonaru Lidia i-a dat 1 200 de lei pentru documente, declarații pe care și le-a menținut și

în timpul confruntării cu Solonaru Lidia. Contradicțiile în declarațiile părții vătămate au

continuat și în timpul confruntării cu Rusanovschi Diana, în timpul căreia partea

vătămată a declarat că, pe Rusanovschi Diana nu a denunțat-o la poliție, deoarece a

considerat că, posibil că aceasta nu știa că, ea a venit în Turcia contrar voinței sale.

Astfel, dacă partea vătămată a declarat că, Rusanovschi Diana nu știa că, ea a venit

în Turcia contrar voinței sale, nu este clar cum Rusanovschi Diana a recrutat partea

vătămată să practice prostituția.

La fel, inculpatelor Solonaru Lidia și Rusanovschi (Socolovschi) Diana li s-a

incriminat transportarea părții vătămate Xxxxx Xxxxx, iar în acest sens, prin

„transportare” se înțelege deplasarea unei persoane dintr-un loc în altul. Totodată,

reieșind din declarațiile părții vătămate, ea a zburat în Turcia cu avionul împreună doar

cu inculpata Hîncu (Gorea) Olga, iar Solonaru Lidia a rămas în Moldova, în timp ce

Rusanovschi (Socolovschi) Diana se afla în Turcia.

7

Cu referire la pedeapsa care urma a le fi aplicată inculpatelor pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (1) Cod penal, la data comiterii infracțiunii, lunile

iunie - iulie 2012, aceasta se pedepsea cu amendă în mărime de la 200 la 800 unități

convenționale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.

Conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, prezenta lege

se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate care manifestă

căință activă în cadrul procesului penal și celor condamnate care sânt caracterizate pozitiv

pe parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau termenului de probă și sânt

evaluate psihologic ca prezentînd risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste persoane

cad sub incidența prevederilor art. 2-9, 11 și 12.

Instanța de apel a reținut că, în ședința de judecată inculpatele Solonaru Lidia, Hîncu

(Gorea) Olga și Rusanovschi (Socolovschi) Diana nu și-au recunoscut vina în privința

comiterii infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, dar din declarațiile

acestora rezultă recunoașterea de către acestea a acțiunilor care se încadrează în baza art.

220 alin. (1) Cod penal, motiv pentru care, a considerat că, prima instanță a concluzionat

corect că, în cazul dat exigențele stabilite în art. 1 al Legii nr. 210 din 29.07.2016 - sunt

prezente.

Instanța de apel a reținut că, inculpatele nu se află nici în una din situațiile prevăzute

la art. 10 din Legea nr. 210 din 29.07.2016, care ar exclude aplicarea actului de amnistie,

acestea și-au recunoscut vina în privința săvârșirii faptei prevăzute de art. 220 alin. (1)

Cod penal și au fost de acord cu aplicarea amnistiei, fapt confirmat și prin aceea că, nu au

contestat sentința primei instanțe, nu au cauzat prejudiciu, infracțiunea a fost comisă

anterior adoptării Legii nr. 210 din 29.07.2016.

De asemenea, instanța de apel a reținut că, inculpata Rusanovschi (Socolovschi)

Diana a fost anterior condamnată prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău nr.

1-693/13 din 12.02.2015 în baza art. 165 alin. (2) lit. b) și d) Cod penal, la 7 ani și 6 luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate legată de transportarea

persoanelor peste hotarele Republicii Moldova pe un termen de 5 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar pentru femei de tip închis, fapta fiind comisă în lunile mai -iunie

2012, înaintea faptei pentru care este judecată în prezent - iunie - iulie 2012.

Astfel și față de inculpata Rusanovschi (Socolovschi) Diana a fost posibilă aplicarea

Legii privind nr. 210 din 29.07.2016 pentru fapta examinată în prezenta cauză penală.

Prin urmare, prin prisma prevederilor art. 332 alin. (1) și art. 275 pct. 4) Cod de

8

procedură penală, instanța de apel a considerat că, prima instanță a conchis corect de a

înceta procesul penal în privința lui Solonaru Lidia, Hîncu (Gorea) Olga și Rusanovschi

(Socolovschi) Diana, în legătură cu intervenirea actului de amnistie în baza Legii nr. 210

din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova.

indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală,

solicită casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de

apel, într-un alt complet de judecată.

În argumentarea recursului invocă următoarele:

- decizia instanței de apel prin care a fost menținută soluția de reîncadare a acțiunilor

inculpatelor de la art. 165 alin. (2) lit. d), la art. 220 alin. (1) Cod penal, este neîntemeiată

și pasibilă casării, deoarece Colegiul penal la adoptarea soluției, nu a luat măsurile

necesare pentru ca probele concludente și utile care au fost supuse unei cercetări

minuțioase în ambele instanțe de judecată, să fie apreciate la justa lor valoare, astfel ca

toate elementele de fapt constatate să aibă o relevanță juridică în proces și nimic să nu

rămână într-o stare de incertitudine;

- verificând cauza sub aspectul calificării infracțiunii, instanța urma să raporteze

situația de fapt constatată la fiecare din elementele constitutive ale infracțiunii imputate

inculpatelor Solonaru Lidia, Hîncu (Gorea) Olga și Rusanovschi (Socolovschi) Diana, să

subsumeze aceste fapte cu împrejurările cauzei, respectiv să dezvăluie concluzia de

menținere a reîncadrării a acțiunilor, expunându-și punctul său de vedere asupra fiecărei

probe aduse în sprijinul învinuirii imputate acestora, fapt ce pe caz consider că n-a avut

loc, fiind înfăptuită o apreciere eronată și formală de ordin general, a probelor și

circumstanțelor cauzei penale.

Față de aspectele de drept relevate, desprindem că, Colegiul penal a conchis că

acțiunile inculpatelor nu se regăsesc în conjunctura infracțiunii de trafic de persoane, ba

dimpotrivă acestea întrunesc elementele infracțiunii de proxenitism;

- în opinia acuzării Colegiul penal distorsionat a tratat comentariile din literatura

juridică de specialitate, la analiza elementelor componente ale infracțiunii de trafic de

ființe umane și anume noțiunea de recrutare, transportare și abuz de poziție de

vulnerabilitate a victimei, astfel încât neîntemeiat a ajuns la concluzia că, în acțiunile

inculpatelor nu sunt sunt prezente elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la

art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, devreme ce descriind obiectul juridic principal și

9

secundar al componenței al infracțiunii respective, cert s-a constatat că inculpatele au

profitat de poziția de vulnerabilitate a părții vătămate, care din start le-a comunicat că nu

are surse de existență, intenționat au înșelat-o propunându-i să o ajute să plece în Turcia,

unde o va angaja la un lucru bine plătit, tot ele cunoscând cu certitudine care este

specificul serviciilor ce vor fi prestate de partea vătămată în țara respectivă;

- în acțiunile inculpatelor se regăsesc elementele laturii obiective a componenței de

infracțiune prevăzute anume de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, care se formează din

două categorii de acțiuni de sine stătătoare legate între ele. Prima categorie poate avea

următoarele varietăți: recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea, primirea unei

persoane. Acțiunile infracționale din a doua categorie pot fi realizate prin: amenințarea cu

aplicarea violenței fizice sau psihice nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei,

înșelăciune și abuz de poziție de vulnerabilitate sau abuz de putere. Pentru realizarea

laturii obiective a traficului de ființe umane este necesară existența cel puțin a unei

varietăți din prima categorie de acțiuni infracționale și cel puțin a uneia din a doua

categorie de acțiuni menționate.

Astfel, inculpatele au recrutat-o pe Guștiuc Cristina în scop de exploatare sexuală

prin abuz de poziție de vulnerabilitate, or recrutarea victimei, presupune racolarea,

selectarea persoanelor traficate în vederea deplasării către punctul destinat și acest

component este prezent în acțiunile inculpatelor în raport cu partea vătămată. Acțiunile

de recrutare le desprindem din însăși constatările ambelor instanțe de judecată, care au

indicat că, inculpata Solonaru Lidia, știind despre intenția lui Xxxxx Xxxxx de a pleca în

Turcia pentru a câștiga bani prin acordarea serviciilor sexuale, i-a oferit cazare,

adăpostind-o în apartamentul său din mun. Chișinău în perioada în care aceasta și-a

întocmit actele pentru plecare în Turcia. Mai mult, în aceiași perioadă de timp, a informat-

o despre aflarea verișoarei sale - Diana (Socolovschi) Rusanovschi în Turcia, ca ulterior

acestea să contacteze prin „Skype” la computatorul ei;

- tot, cu aportul și insistența inculpatelor, partea vătămată și-a perfectat pașaportul

pe bani împrumutați de la ruda inculpatei Lidia Solonaru. Din declarațiile inculpatei

Hîncu (Gorea) Olga se constată că, ultima a venit în Moldova, anume pentru a o însoți pe

partea vătămată Xxxxx Xxxxx în Turcia, ceia ce denotă că o astfel de coincidență nu poate

fi întâmplătoare;

- acțiunile de transportare, au fost materializate prin deplasarea părții vătămate

dintr-un loc, zborul cu avionul din Aeroportul Chișinău, în perimetrul unui stat peste

frontieră (Turcia) în or. Antalia, suportarea cheltuielilor pentru perfectarea pașaportului

10

de uz extern și perfectarea vizei de intrare și ședere pe teritoriul Turciei, adică în țara de

destinație unde urma să presteze servicii sexuale. Abuzul de poziția de vulnerabilitate a

fost condiționat de mai mulți factori cum ar fi: izolarea victimei, situația ei economică grea

și lipsa de resurse materiale. Astfel, starea de vulnerabilitate este prezentă în speța

discutată, deoarece inculpatele la momentul comiterii infracțiunii cunoșteau despre

situația materială a familiei părții vătămate, fapt care se confirmă prin declarațiile date de

inculpata Solonaru Lidia, cât din cele ale părții vătămate;

- din declarațiile părții vătămate rezultă că aceasta se afla într-o stare materială foarte

grea, nu era încadrată în câmpul muncii, neavând nici o sursă de venit, a acceptat plecarea

în Turcia, iar fiind acolo a fost de acord de a se prostitua. Potrivit dispoziției art. 165 Cod

penal, nu contează dacă victima a dat sau nu consimțământul de a fi exploatată sexual,

deoarece acordul ei nu a fost dictat de libera alegere, dar de starea ei de vulnerabilitate.

La proxenitism victima își dă acordul în mod nealterat, voința sa de a se prostitua

aparținându-i în totalitate, în mod liber și întotdeauna în înțelegere cu făptuitorul în

vederea practicării prostituției, în scopul obținerii de avantaje, fapt ce nu a fost stabilit în

speța propusă, devreme ce nu s-a constatat o înțelegere între partea vătămată și inculpate;

- mai mult, consimțământul victimei nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului,

această împrejurare nu poate constitui temei de recalificare a acțiunilor inculpatelor în

proxenetism, or existența consimțământului la exploatarea sexuală nu exonerează

inculpatele de răspundere penală pentru infracțiunea de trafic de ființe f umane, de vreme

ce dispoziția normei penale a traficului de ființe umane expres prevede „cu sau fără

consimțământul victimei”. Față de cele ce preced, acuzarea remarcă că nu poate fi

susținută poziția ambelor instanțe privitor la recalificarea faptelor comise de inculpate din

prevederile art. 165 Cod penal, în cele ale art. 220 Cod penal, or potrivit pct. 151 din

Hotărârea Plenului CSJ a RM din 22.11.2004, nr.37 - Cu privire la practica aplicării

legislației în cauzele despre traficul de ființe umane și traficul de copii //Buletinul CSJ a

RM 8/4, 2005, este stipulată delimitarea dintre infracțiunea de; trafic de ființe umane și cea

de proxenetism, care constă din obiectele juridice generice diferite ale celor două

incriminări, respectiv în valorile sociale diferite protejate de legiuitor prin textele

incriminatorii, astfel încât traficul este o infracțiune contra persoanei, impusă prin

constrângere în diversele ei forme, iar proxenetismul este o infracțiune contra sănătății

publice și conviețuirii sociale;

- deși, normele enunțate supra detaliază semnele distinctive pentru ambele

infracțiuni, atât instanța de fond, cât și ce-a de apel au omis faptul că Xxxxx Xxxxx,

11

aflându-se în Turcia și fiindu-i sechestrate actele și adăpostită într-o casă din or. Kemer,

fiind determinată de situația sa precară și ilegal legată de șederea pe teritoriul unui stat

străin fără acte de identitate, fără surse de existență și fără a cunoaște limba de

comunicare, a fost supusă exploatării sexuale comerciale până la 19.07.2012, cu aplicarea

constrângerii psihice, cu impunerea de a acorda contrar voinței sale, servicii sexuale

contra plată diferitor bărbați, în scopul restituirii unei pretinse datorii, iar în astfel de

circumstanțe ținându-se cont de considerentele teoretice, acțiunile inculpatelor urmau a

fi încadrate juridic conform dispoziției art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal;

- nu suportă critică și argumentul preluat de către colegiul penal din soluția

anterioară adoptată de către instanța de fond, prin care amebele instanțe de judecată,

justifică acțiunile inculpatelor prin faptul motivului de răzbunare a părții vătămate, or

chiar dacă să admitem că partea vătămată ar fi comis anterior un furt de bunuri de la

Solonaru Lidia, care ar fi aspectul logic ca aceasta să se răzbune și pe alte persoane cum

ar fi inculpatele Rusanovschi Diana și Hîncu Olga, care nu au nici o tangență cu epizodul

dat și care în opinia colegiului penal au prestart împreună cu partea vătămată în Turcia,

servicii sexuale;

- cele enunțate supra fac dovada încălcării de către instanța de apel a prevederlor

art. 414 Cod de procedură penală, or Colegiul penal nu s-a expus la chestiunile de fapt

importante la soluționarea cauzei, astfel încât a denaturat împrejurările în care s-a derulat

evenimentul infracțional, eronat a reținut nesinceritatea declarațiilor părții vătămate

Guștiuc Cristina și a martorilor acuzării Guștiuc Valentina, vis-a-vis de acțiunile

manifestae de inculpatele Rusanovschi Diana, Hîncu Olga și Solonaru Lidia;

- subsidiar celor enunțate supra, poate fi susținut drept relevant și argumentul

instanței de apel, care invocă în decizia recurată că, desi în ședința de judecată inculpatele

Solonaru Lidia, Hîncu (Gorea) Olga și Rusanovschi (Socolovschi) Diana, nu și-au

recunoscut vina în privința acestora sunt aplicabile exigențele stabilite în art. 1 al Legii nr.

210 din 29.07.2016 , privind Amnistia.

Contrar celor reținute de către colegiul penal, acuzarea remarcă că, în conformitate

cu art. (1) Prezenta lege se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și

inculpate care manifestă căință activă în cadrul procesului penal și celor condamnate care

sânt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau

termenului de probă și sânt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau

redus, dacă aceste persoane cad sub incidența prevederilor art. 2-9, 11 și 12;

- atât instanța de fond, cât și cea de apel, nu au ținut cont de aceste prevederi, iar

12

soluțiile adoptate sunt neîntemeiate, motivate inadecvat și pasibile casării, greșit

interpretându-se aplicarea actului de amnistie.

Constatarea eronată de către instanța de apel, privind oportunitatea aplicării față de

inculpate a actului de amnistie, nu pot substitui acel fapt că acestea, atât la faza urmării

penale, cât și în instanța de fond și apel, au pledat nevinovate, ceia ce denotă că inculpatele

au manifestat de la bun început o indiferență totală față de consecințele survenite și

evident că în astfel de împrejurări, nu se va atinge scopul pedepsei penale, iar din

comportamentul inculpatelor nu se poate concluziona că aceastea au conștientizat

caracterul acțiunilor sale;

- colegiul penal facând referire la textul legii privind amnistia, eronat a conchis că,

inculpatele au recunoscut vina doar în parte ace ține de acuzarea în baza art. 220 alin. (1)

Cod penal, însă omite faptul că nici una din făptașe nu au contribuit activ la descoperirea

infracțiiunii, nu s-au autodenunțat, respectiv acestea nu au manifestat căința activă față

de fapta infracțională comisă.

privind opinia sa asupra recursului declarat de către procuror, invocând că acesta

urmează a fi respins, ca fiind inadmisibil, deoarece decizia instanței de apel este

întemeiată și legală.

ajunge la concluzia că acesta urmează a fi admis, pentru considerentele de drept și de fapt

expuse în contextul ce urmează.

Rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în particular avându-se în vedere

recursul ordinar, constă în înlăturarea erorilor admise de instanțele ierarhic inferioare la

etapele precedente de judecare a cauzei, iar controlul judecătoresc pe care acesta îl

declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul împotriva

deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică

legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

Soluția de admitere a recursului declarat, în drept, se întemeiază pe dispoziția art.

435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit căreia judecând recursul

instanța este în drept să-l admită, cu casarea totală a hotărârii atacate și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, în cazul în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanță, la această etapă a

13

procedurilor.

Din conținutul recursului deferit judecății se constată că titularul acestuia,

întemeindu-și cererea pe temeiurile de casare prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12)

Cod de procedură penală, critică decizia instanței de apel prin aceea că instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, inclusiv când faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

În urma verificării legalității hotărârii atacate, se notează că și-a găsit confirmarea în

prezenta speță temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, în sensul că „instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței”.

Potrivit materialelor cauzei se reține că conform rechizitoriului, Solonaru Lidia,

Hîncu (Gorea) Olga și Rusanovschi (Socolovschi) Diana au fost pus sub învinuire pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, traficul de ființe

umane, adică recrutarea, transportarea și adăpostirea unei persoane, cu consimțământul acesteia,

în scop de exploatare sexuală comercială, prin confiscare a documentelor, săvârșită prin

înșelăciune, abuz de poziție de vulnerabilitate, săvârșită de mai multe persoane.

Examinând cauza, Colegiul penal lărgit indică că, prin sentință, inculpatele au fost

condamnate în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 220 alin. (1) Cod penal,

proxenitizmul, adică îndemnul sau determinarea la prostituție, ori înlesnirea practicării

prostituției, ori tragerea de foloase de pe urma practicării prostituției de către o altă persoana. În

privința acestora a fost încetat procesul penal în legătură cu aniversare a 25-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova.

Ulterior, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 martie 2018

a fost menținută sentința.

Astfel, se reține că instanța de fond, reîncadrând acțiunile inculpatului de la art. 165

alin. (2) lit. d) Cod penal la art. 220 alin. (1) Cod penal, în partea descriptivă a sentinței a

descris fapta criminală, considerată ca fiind dovedită, însă Colegiul penal lărgit

menționează că aceasta prezintă deficiențe, în sensul că fapta constatată, este una neclară,

ce contravine textului infracțiunii prevăzute de art. 220 Cod penal, or instanța descriind

fapta constată: „Inculpata Solonaru Lidia, în perioada lunilor iunie-iulie 2012, data exactă de

către ancheta penală și judecată stabilită nu a fost, știind despre intenția de a pleca în Turcia pentru

a câștiga bani prin acordarea serviciilor sexuale, a înlesnit-o pe Xxxxx Xxxxx de a practica

prostituția prin oferirea gazdei în or. Chișinău pentru ca Xxxxx Xxxxx să-și perfecteze actele

pentru plecare în Turcia la prostituție,prin oferirea informației despre aflarea verișoarei sale Diana

Rusanovschi-Socolovschi în Turcia, contactarea acestora prin SKYPE la computatorul ei.

14

Astfel,instanța constată, că în vara anului 2012, după împlinirea vârstei de 18 ani, Xxxxx

Xxxxx s-a dus la prietena sa Solonaru Lidia, cu care au învățat la școală și care locuia în mun.

Chișinău. I-a spus că dorește să-și perfecteze actele pentru a pleca în Turcia la lucru, să presteze

servicii sexuale, rugând-o s-o primească să locuiască la ea pentru perioada primirii

pașaportului.Tot în locuința lui Lidia Soloanaru, Xxxxx Xxxxx a făcut cunoștință cu o persoană

pe nume Grinciuc Veronica, rudă cu Lidia Solonaru, care a ajutat-o pe Guștiuc Cristina să-și

perfecteze actele pentru plecare în Turcia și care i-a făcut cunoștință cu Hîncu Olga.

Inculpata Hîncu (Gorea) Olga, în perioada lunilor iunie-iulie 2012, data exactă de către

ancheta penală și judecată stabilită nu a fost, a înlesnit-o pe Guștiuc Cristina de a practica

prostituția .

Astfel, instanța constată, că ea, venind din Turcia, unde practica prostituția,cunoscând

despre faptul că Guștiuc Cristina dorește să plece în Turcia pentru a presta servicii sexuale, a luat

biletele (dus-întors) pentru Xxxxx Xxxxx, care erau deja cumpărate și trimise din Antalia.Pe data

de 18 iunie 2012 Hîncu-Gorea Olga și Guștiuc Cristina au zburat împreună în Antalia. Pe drum

spre aeroport când plecau, Hîncu-Gorea Olga i-a dat biletele. Hîncu-Gorea Olga i-a dat lui Xxxxx

Xxxxx și 1000 dolari pentru prezentarea lor la intrarea în Turcia. Acolo, mergând în or. Goeniuc,

într-o căsuță lângă munte au stat împreună. Gorea Olga traducea ceia ce-i spunea persoana turcă

pe nume Ibrahim, deoarece ea nu cunoștea limba turcă.

Inculpata Rusanovschi (Socolovschi) Diana, în perioada lunilor iunie-iulie 2012, data exactă

de către ancheta penală și judecată stabilită nu a fost, a înlesnit-o pe Xxxxx Xxxxx de a practica

prostituția.

Astfel, ea, comunicând cu Xxxxx Xxxxx prin SKYPE, i-a zis că o așteaptă în Turcia și că

totul va fi bine. După sosirea lui Xxxxx Xxxxx în Turcia ea a locuit împreună cu Olga Hîncu și

alte fete acolo. Ea inițial îi transmitea lui Xxxxx Xxxxx mesajele persoanei de origine turcă Ibrahim,

adică când să iasă și unde se duce la lucru, adică i-a oferit lui Cristina Guștiuc informație și ajutor

pentru ca aceasta să ajungă în Turcia, Antalia, unde urma să presteze servicii sexuale contra

plată”, cercetând cumulul de probe administrate în respectiva cauză penală, nu a

demonstrat cu certitudine faptul că, Solonaru Lidia, Hîncu (Gorea) Olga și Rusanovschi

(Socolovschi) Diana nu au îndemnat-o și nici nu au determinat-o la prostituție.

Totodată, Colegiul penal lărgit remarcă că, inculpatele nu au tras careva foloase de

pe urma practicării prostituției de către partea vătămată, iar prima instanță în textul

sentinței a denaturat conținutul depozițiilor părții vătămate, instanța de apel menținând

poziția instanței de fond.

De asemenea, instanța de recurs menționează că, la infracțiunea de proxenitism,

15

victima își dă acordul în mod nealterat (și întotdeauna în înțelegere cu făptuitorul), voința

ei de a se prostitua aparținându-i în totalitate, în mod liber, în scopul obținerii de avantaje

reciproce, fapt ce nu a fost stabilit în speța dată, devreme ce nu s-a constatat o înțelegere

între partea vătămată și inculpate. În cazul infracțiunii prevăzute de trafic de ființe umane

(art. 165 alin. (2) Cod penal), situația este de altă natură, și anume se atestă o viciere a

consimțământului și, uneori, chiar lipsa consimțământului victimei.

Or, în prezența modalităților alternative prevăzute de art. 165 Cod penal, recrutarea,

transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea unei persoane, în prezența scopului de

exploatare sexuală prin mijlocul ,,înșelăciunii” se exclude calificarea acțiunilor enumerate

sub formă de proxenitism.

Totodată, Colegiul penal lărgit, atrage atenția că instanța de apel contradictoriu își

întemeiază poziția cu privire prezența laturii obiective a infracțiunii de proxenitism în

acțiunile inculpatelor prin faptul că Hîncu (Gorea) Olga a cumpărat bilete la avion (dus-

întors) pentru partea vătămată, iar pe data de 18.06.2012, ultimele au zburat împreună în

Antalya, or în acest mod se demonstrează prezența modalității alternative prevăzute de

art. 165 Cod penal, și anume transportarea, or din declarațiile inculpatei Hîncu (Gorea)

Olga s-a constatat că, ultima a venit în Moldova anume pentru a o însoți pe partea

vătămată Guștiuc Cristina în Turcia.

Mai mult decât atât, instanțele de fond au reținut în acțiunile inculpatelor

modalitățile alternative prevăzute în dispoziția infracțiunii trafic de ființe umane, fiind

descrise pe larg în fapta constatată și contradictoriu califică acțiunile acestora drept

proxenitism.

În consecință, instanța de apel a pronunțat o hotărâre contradictorie și nemotivată,

contrară prevederilor art. 6 al Convenției europene a drepturilor omului, or, jurisprudența

CtEDO indică faptul că, „… rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost

auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și posibilitatea

ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii motivate

poate avea loc un control public al administrării justiției. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include

nu doar posibilitatea de a prezenta argumente instanței, dar de asemenea obligația corespunzătoare

a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate

sau respinse.”(cauza Fomin vs Moldovei din 11 octombrie 2011, nr. 36755/06).

Subsidiar celor enunțate supra, Colegiul penal lărgit nu poate reține drept relevant

nici argumentul primei instanțe, care invocă în decizia recurată că, deși în ședința de

judecată inculpatele Solonaru Lidia, Hîncu (Gorea) Olga și Rusanovschi (Socolovschi)

16

Diana nu și-au recunoscut vina în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit.

d) Cod penal, dar din declarațiile acestora se denotă recunoașterea acțiunilor care se

încadrează în baza art. 220 alin. (1) Cod penal, consideră că în privința acestora sunt

aplicabile exigențele stabilite în art. 1 al Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia.

Astfel, instanța de apel verificând cauza sub aspectul întrunirii de către inculpate a

exigențelor actului de amnistie urma să aprecieze just, dacă acesta poate fi aplicat ținându-

se cont nu numai de sancțiunea normei penale imputate inculpatelor, ci de toate

prevederile ce reglementează pedeapsa penală, individualizarea acesteia, precum și alte

criterii ce țin de tratamentul juridic penal.

În opinia Colegiului penal lărgit, situația descrisă nu poate fi corectată în recurs, fiind

constatată o încălcare flagrantă de către instanța de apel a prevederilor art. 394 și 395 Cod

de procedură penală, or, conform art. 419 Cod de procedură penală - rejudecarea cauzei

de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător, prin urmare constatându-

se că instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, temei ce se

încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul menționează că decizia atacată prezintă deficiențe sub aspectul

motivării, fiind una confuză și fără o argumentare concretă, instanța de apel făcând doar

o copiere a sentinței instanței de fond, fără a da o apreciere proprie situației și probelor

administrate în cauza penală, or având dreptul să reformeze sentința atacată, instanța de

apel apriori a mers pe ideea preconcepută a instanței de fond care a statuat asupra

vinovăției inculpatului, limitându-se doar la constatarea faptului că probele sunt

pertinente și concludente și dovedesc vinovăția inculpatelor de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 220 alin. (1) Cod penal.

Este de menționat faptul că hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare

trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației

în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii

pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar

și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de

casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Reieșind din cele expuse, Colegiul ajunge la concluzia că cele enunțate nu pot fi

corectate în instanța de recurs și urmează a admite recursul declarat de către procuror, cu

casarea deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de

apel.

17

În cadrul rejudecării cauzei, instanța de apel urmează, prin verificarea probelor

administrate în cadrul urmăririi penale, precum și celor din ședințele de judecată din

punct de vedere al coroborării în strictă conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, prin delimitarea infracțiunii de trafic de ființe umane de infracțiunea

de proxenetism, să constate totuși dacă în acțiunile inculpatelor Solonaru Lidia, Hîncu

(Gorea) Olga și Rusanovschi (Socolovschi) Diana sunt sau nu prezente elementele

infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, în baza căruia acestea au fost

puse sub învinuire, sau de art. 220 alin. (1) Cod penal, în baza căruia ultimile au fost

recunoscute vinovate și condamnate. Este de menționat și faptul că, orice schimbare a

încadrării juridice, atât în sensul atenuării, cât și a agravării, urmează a fi minuțios

analizată și argumentată de instanța deferită cu judecarea cauzei. Instanțele, atunci când

constată lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale infracțiunii

incriminate acestuia prin rechizitoriu și necesitatea recalificării faptelor în baza altei

norme legale, urmează să-și argumenteze soluția prin prisma tuturor probelor acumulate

în dosar, care trebuie apreciate multilateral și obiectiv.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 414

Cod de procedură penală, care prevede procedura de judecare a apelului, să se pronunțe

la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra

tuturor motivelor invocate în apel, să verifice și să aprecieze profund probele administrate

în instanța de fond și cea de apel în strictă conformitate cu cerințele legii, să le dea

apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei probe

examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei,

să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate cet. Solonaru Lidia, Hîncu (Gorea)

Olga și Rusanovschi (Socolovschi) Diana și ținând cont de motivele casării deciziei atacate,

să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în

conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, casează total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 21 martie 2018, în privința cet. Solonaru Lidia Xxxxx, Rusanovschi

18

(Socolovschi) Diana Xxxxx și Hîncu (Gorea) Olga Xxxxx și dispune rejudecarea cauzei de

către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 28 decembrie 2018.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

Iurie Bejenaru

Maria Ghervas

19