1ra-1017/2018 — Art.201-1 alin.1 CP

Prin sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 05 septembrie 2017, Condrea Ana și Condrea Veaceslav învinuiți în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 201 1 alin.(1) Cod penal, au fost achitați și anume Condrea A., deoarece persoana s-a aflat în legitimă apărare, iar Condrea V., pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

De către organul de urmărire penală, Condrea Ana împreună cu Condrea Veaceslav au fost învinuiți de faptul precum că, la data de 22 februarie 2016, aproximativ la ora 12 00, aflându-se la domiciliul său situat în s. Xxx, r-nul Xxx, având scopul comiterii violenței în familie, în urma unei cerți cu fostul soț și respectiv tată, Condrea Gheorghe, l-au numit pe acesta cu cuvinte necenzurate, după care Cndrea Veaceslav a încercat să-i aplice o lovitură cu un topor. Apoi, i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului, iar 1 Condrea Ana, în același timp, din spate, i-a aplicat o lovitură cu o sapă în regiunea capului, după care, a fost scos de ambii în drum și încuiată poarta, astfel cauzându-i părții vătămate suferințe psihice și fizice, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 542/D din 10.03.2016, lui Condrea Gh. i-au fost cauzate vătămare ușoară.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a inculpaților în baza art.2011 alin.(1) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 150 ore, fiecăruia. În argumentarea apelului a invocat că instanța de fond ilegal i-a achitat pe Condrea A. și Condrea V. în baza art. 2011 alin.(1) Cod penal, fără a da o apreciere corectă probelor administrate, fiind puse la baza sentinței declarațiile inculpaților, care le-a considerat veridice, inclusiv și declarațiile martorului Pelivan N., care a dat declarații diferite față de cele depuse la etapa urmăririi penașle, fapt care urma a fi apreciat critic de către instanță. La fel, instanța de fond a dat o apreciere exagerată personalității părții vătămate Condrea Gh., apreciind că acesta are un comportament agresiv și violent de durată față de membrii familiei în special față de fosta sa soție – Condrea A., pe când conflictul în speță a fost inițiat de însăși inculpata Condrea A., astfel aceasta nu poate fi poziționată ca victimă a violenței în familie.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2018, a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința contestată și pronunțătă o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, potrivit căreia, Condrea Ana și Condrea Veaceslav au fost condamnați în baza art. 2011 alin.(1) Cod penal (red.Legii nr. 167 din 9.07.2010), la 1 an închisoare, fiecăruia, iar potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 1 an, fiecăruia.

Instanța de apel în decizia adoptată a constatat fapta și circumstanțele comiterii infracțiunii de violență în familie, invocate în rechizitoriu și a conchis că, instanța de fond neîntemeiat a ajuns la concluzia de achitare, pe motiv că inculpata Condrea Ana s-a aflat în legitimă apărare, iar acțiunile inculpatului Condrea Veaceslav nu întrunesc elementele constitutive ale acestei infracțiuni, deoarece vinovăția acestora în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin.(1) Cod penal a fost dovedită pe deplin (f.d.38, vol.II). Astfel, vinovăția inculpaților în săvârșirea violenței în familie este confirmată prin declarațiile părții vătămate Condrea Gh., a martorului Pelivan C. precum și probele materiale procesul-verbal de cercetare la fața locului din 2 23.02.2016, raportul de expertiză medico-legală nr.542/D din 10.03.2016, potrivit căreia lui Condrea Gh. i s-a cauzat vătămare ușoară. Prin urmare, instanța a reținut că de facto, inculpații își recunosc vina în comiterea infracțiunii incriminate, însă a apreciat critic afirmațiile inculpatei Condrea A. precum că la lovit pe Condrea Gh. cu o cârjă în regiunea urechii doar pentru a să se apăra, precum și declarațiile lui Condrea V. care a relatat că, l-a apucat doar de mână pe victimă și l-a scos după poartă afară, acestea nu corespund adevărului și sunt date de către inculpați în scopul de a se eschiva de la răspunderea penală, deoarece sunt contradictorii cu celelalte probe care demonstrează cu certitudine vinovăția lor în comiterea infracțiunii imputate. Totodată, a conchis că, soluția instanței de fond privind achitarea lui Condrea A. pe motiv că există cauza care înlătură caracterul penal al faptei - legitima apărare și a lui Condrea V., că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, este una neîntemeiată, deoarece multitudinea leziunilor corporale și caracterul acestora depistate la partea vătămată, determină aplicarea mai multor lovituri, fapt confirmat prin raportul de expertiză medico legală nr. 542/D din 10.03.2016, unde părții vătămate Condrea Gh. i-a fost cauzată plagă tăiată la nivelul pavilionului urechii drepte, excoriații la nivelul ambelor mâini, echimoză la nivelul abdomenului, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur și se califică ca vătămare ușoară și indică la o intensitate vădită a acțiunilor de violență față de persoana vătămată. Reieșind din sensul art.36 Cod penal, este în stare de legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material și real, îndreptat împotriva sa, a altei persoane sau împotriva unui interes public și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public. Din materialele cauzei rezultă că nu există nici o probă concludentă și utilă care ar indica la faptul că asupra lui Condrea A. a fost îndreptat vre-un atac direct, imediat, material și real, dar dimpotrivă potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 542/D din 10.03.2016, doar părții vătămate Condrea Gh. i-au fost provocate vătămări corporale ușoare, iar în privința inculpaților nu au fost constatate careva leziuni corporale. La fel, a menționat că instanța de fond a dat o apreciere exagerată personalității părții vătămate Condrea Gh., apreciind că acesta are un „comportament agresiv și violent de durată față de membrii familiei în special față de fosta sa soție Condrea Ana”, pe când conflictul în cauză a fost inițiat de însăși inculpata Condrea Ana, deci aceasta nu poate fi poziționată ca victimă a violenței în familie. Nu poate fi negat faptul prezenței conflictului în familia 3 Condrea, fapt care și a servit drept acțiunea de provocare pentru incidentul din 22.02.2016, unde ambii inculpați au aplicat violența față de partea vătămată, urmărind scopul de al „pedepsi” pentru conflictele anterioare. Totodată, instanța a conchis că un element important este și materialul caracteristic în privința lui Condrea Gh., cum a indicat instanța –sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 13.07.2017, procesul-verbal de constatare a infracțiunii din 18.02.2017, hotărârea contravențională din 16.11.2016 și încheierea din 07.09.2016 de aplicare a măsurilor de protecție față de victimă Condrea A. în privința agresorului Condrea Gh., acestea fiind post factum, pe când cazul examinat a avut loc la 22.02.2016. Astfel, nu a fost probat comportamentul agresiv al lui Condrea Gh. până la data indicată, fapt care nu a fost luat în considerație de către instanța de fond.

Împotriva deciziei nominalizate au declarat recurs ordinar inculpata Condrea A. și avocatul acesteia Bîrcă L., și inculpatul Condrea V., care au solicitat: - inculpata Condrea A. și avocatul Bîrcă L., care invocând temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de procedură penală solicită, casarea deciziei contestate cu menținerea sentinței. Probele administrate nu dovedesc vinovăția lui Condrea A. în săvârșirea infracțiunii incriminate, iar concluzia despre vinovăția acestuia fiind bazată pe declarațiile părții vătămate Condrea Gh. și martorului Pelivan C. dar aceste probe nu sunt directe și categorice, fiind incerte, de probabilitate și presupunere. Comportamentul agresiv și violent de durată a victimei față de membrii familiei, în special față de fosta sa soție Condrea A. este confirmat nu numai de declarațiile inculpaților și martorului Pelivan N., dar și de caracteristica eliberată la 16.05.2017 de IP Ialoveni, în care pătimitul se descrie ca o persoană conflictuală, consummator de băuturi alcoolice pe numele căruia au fost înregistrate mai multe încălcări de ordin public și care nu are grijă de copilul său invalid de gr.I din copilărie. Totodată, violența lui Condrea Gh. față de Condrea A., care împreună cu copilul care este persoană cu dizabilități din copilărie a fost nevoită să abandoneze casa și să plece la gazdă în mun. Chișinău care este achitată de fiul Condrea V. este confirmată prin sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 13.07.2017, procesul-verbal de constatare a infracțiunii din 18.02.2017, hotărârea contravențională din 16.11.2016 și încheierea din 07.09.2016 de aplicare a măsurilor de protecție față de victimă Condrea A. în privința agresorului Condrea Gh. 4 Reținând cele nominalizate, Condrea Ana a acționat în stare de legitimă apărare, menționând că la art. 35 CP sunt prevăzute cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, iar temei pentru instituirea acesteia, servind atât lipsa caracterului prejudiciabil, fapta prezentându-se ca o activitate social- utilă, cât și lipsa de vinovăție, căci făptuitorul nu acționează cu voință liberă, ci constrâns de necesitatea apărării valorilor sociale amenințate grav prin atac periculos. Instanța de apel condamnând-o pe Condrea A. pentru violență în familie, neîntemeiat a ajuns la concluzia că în acțiunile acesteia sunt prezente semnele infracțiunii incriminate, deoarece vinovăția persoanei nu poate fi întemeiată pe presupuneri. Astfel, inculpata nu a intenționat de a provoca careva leziuni corporale victimei, dar s-a apărat de acțiunile acestuia, ea a întreprins măsuri în scopul evitării atacului, astfel încât inculpata urmează a fi achitată. În acțiunile inculpatei lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii, deoarece lipsește legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și urmările prejudiciabile. Condrea A. nu a negat faptul că l-a îmbrâncit pe Condrea Gh. și l- a lovit cu un baston, însă acesta nu a avut drept scop producerea suferinței fizice a părții vătămate, ba din contra ea a încercat să se apere. Deci, nu a acționat cu voință liberă, ci constrâns, impus de necesitatea apărării sale împotriva acțiunilor agresive a părții vătămate. La fel, a indicat că în cazul în care instanța va considera că vinovăția sa este dovedită, urmează a fi încetat procesul penal cu liberarea de răspundere penală, pe motivul expirării termenului tragerii la răspundere penală, prevăzut la art. 60 Cod penal. - inculpatul Condrea V., invocând temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6) și 8) CPP, solicită casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței de achitare. Instanța de apel nu a administrat probe suficiente, pertinente și utile pentru a-l condamna pe învinuirea adusă în baza art. 2011 alin.(1) CP. Vinovăția sa nu a fost dovedită, or persoana este supusă răspunderii penale și pedepsei penale numai pentru faptele săvârșite cu vinovăție, mai mult ca atât răspunderii penale este supusă persoana care a săvârșit cu intenție sau din imprundență o faptă prevăzută de legea penală. Astfel, condamnarea sa este bazată pe presupuneri, fără analiza multilaterală a tuturor probelor. Potrivit art. 8 Cod de procedură penală, nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa, adică sarcina dovedirii vinovăției persoanei este pe seama organelor de drept, fapt care nu a avut loc în cadrul examinării cauzei 5 penale. În cadrul procesului de judecată nu s-a stabilit cu certitudine săvârșirea infracțiunii menționate de către inculpat, or conform art. 51 Cod de procedură penală temeiul real al răspunderii penale îl constituie fapta prejudiciabilă săvârșită. Totodată, a indicat că în cazul în care instanța va considera că vinovăția sa este dovedită, urmează a fi încetat procesul penal cu liberarea de răspundere penală, pe motivul expirării termenului tragerii la răspundere penală, prevăzut la art. 60 Cod penal.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor ordinare declarate de avocatul Bîrcă L. în numele inculpatei Condrea A. și de inculpatul Condrea V., solicitând inadmisibilitatea recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiate.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres în art. 427 CPP, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului. Or, art. 427 alin.(1) CPP, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Potrivit textului recursurilor declarate de inculpata Condrea A., avocatul acesteia Bîrcă L. și de inculpatul Condrea V., aceștia invocă temei de casare a deciziei instanței de apel pct. 6) și 8) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței precum și fapta nu 6 întrunește elementele infracțiunii. Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurenți nu și-au găsit confirmare la examinarea recursurilor, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de autori. Cu referire la temeiul pentru recurs, prevăzut de art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, invocat de către inculpata Condrea A., avocatul acesteia Bîrcă L. și inculpatul Condrea V., Colegiul penal îl apreciază ca fiind formal indicat, nefiind desfășurat, deoarece nu s-a nominalizat care anume situație, prevăzută la prevederea legală a temeiului menționat, este incidentă în cauză. Sub acest aspect, instanța de recurs constată că temeiul pentru recurs nominalizat a fost indicat pur declarativ și este neîntemeiat, deoarece recurenții nu au specificat concret în ce constau erorile prevăzute de respectivul temei pentru recurs. Din conținutul recursurilor declarate, rezultă că autorii invocă dezacordul cu aprecierea probelor și a nevinovăției inculpaților în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin.(1) Cod penal, totodată solicită casarea hotărârii instanței de apel cu menținerea sentinței de achitare. Astfel, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). Prin urmare instanța de recurs consideră că, instanța de apel just a constatat ca fiind dovedită cu certitudine vinovăția inculpaților în comiterea violenței în familie, acțiunile lui Condrea Ana și Condrea Veaceslav fiind corect încadrate în baza art. 201 1 alin. (1) Cod penal, fapt demonstrat prin probele cercetate, corect apreciate, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblul din punct de vedere al coroborării lor. Analizând probele acumulate la dosar, Colegiul constată că, instanța de apel justificat a apreciat declarațiile părții vătămate Condrea Gh., care fiind audiat în cadrul ședinței instanței de apel a susținut în totalitate declarațiile depuse în cadrul urmăririi penale și instanței de fond, potrivit căreia Condrea A. este fosta sa soție, iar Condrea V. este feciorul său cu care locuiesc în s. Răzeni, r-nul Ialoveni. În ziua în care a avut loc conflictul lucra la seră cu aparatul de sudat, iar Condrea A. a deconectat lumina de la contor. După ce a reconectat aparatul de sudat la lumină, la un moment a văzut cum Condrea V. a luat un topor și s-a 7 îndreptat spre el, numindu-l concomitent cu cuvinte necenzurate și l-a lovit cu coada acestuia peste mână. Condrea V. a continuat să-l lovească cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului iar Condrea A. pe la spate l-a lovit cu sapa peste cap. După care a fost scos afară din ogradă, iar el a plecat la Pelivan C., care i-a acordat primul ajutor. Față de inculpați nu are pretenții materiale sau morale, i-a iertat; - declarațiile martorului Pelivan C., care a explicat că atât pe partea vătămată, cât și inculpați îi cunoaște, sunt consăteni și vecini. În ziua incidentului Condrea Gh. a venit la el acasă, acesta era murdar de sânge la cap în regiunea urechii. Din spusele lui Condrea Gh. cunoaște că în ziua dată ultimul lucra la seră și Condrea V., a sărit la bătaie cu toporul, el i-a luat toporul din mână și acest moment Condrea A. l-a atacat cu o sapă; - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 23.02.2016, - raportul de expertiză medico-legală nr. 542/D din 10.03.2016, potrivit căreia la Condrea Gh. s-a constatat plagă tăiată la nivelul pavilionului urechii drepte, excoriații la nivelul ambelor mâini, echimoză la nivelul abdomenului, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur, care se califică ca vătămare ușoară. Probele au fost apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Colegiul penal conchide că, argumentele inculpatei Condrea A. și avocatului Bîrcă L., precum că Condrea A. s-a aflat în legitimă apărare, iar cele ale inculpatului Condrea V., că în acțiunile sale lipsesc elementele infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin.(1) Cod penal, precum și soluția de condamnare este bazată doar pe declarațiile părții vătămate, fără a ține cont de prevederile art. 100-101 CPP, deoarece potrivit art. 389 Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, instanța de recurs le consideră neîntemeiate și declarative, care urmează a fi respinse, deoarece nu au suport legal și contravin materialelor cauzei. În acest sens, Colegiul penal reține că, toate probele prezentate și cercetate în mod legal în cadrul ședinței instanței de apel au indicat la confirmarea vinovăției inculpaților în comiterea infracțiunii ce i se impută, iar temeiuri pentru casarea hotărârii judecătorești lipsesc. Totodată, Colegiul penal menționează că, de fapt inculpații Condrea Ana și Condrea Veaceslav își recunosc vina în comiterea infracțiunii incriminate, astfel instanța de apel corect a apreciat critic afirmațiile lui Condrea A. precum că 8 a lovit victima cu o cârjă în regiunea urechii doar pentru a se apăra, iar cele ale lui Condrea V. că l-a apucat pe tatăl său doar de mână și l-a scos după poartă afară, nu corespund adevărului și sunt depuse de inculpați cu scopul de a se eschiva de răspundere penală, or, cele afirmate de inculpați sunt în contradicții cu celelalte probe administrate care confirmă vinovăția inculpaților. Astfel, instanța de fond neîntemeiat a dispus achitarea lui Condrea A., pe motiv că există cauza care înlătură caracterul penal al faptei – legitima apărare, deoarece pentru a fi în legitimă apărare trebuie să fie îndeplinite cumulativ condiții referitor atât la atac, cât și la apărare. Reieșind din sensul art.36 Cod penal, este în stare de legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a respinge un atac direct, imediat, material și real, îndreptat împotriva sa, a altei persoane sau împotriva unui interes public și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public. În speță, s-a constatat că, inculpata Condrea A. nu a avut de respins presupusul atac al părții vătămate, or, victima Condrea Gh. a fost atacat pe neașteptate de soție, iar ulterior de fecior, astfel, victima a avut de respins atacul inculpatei asupra lui, fapt constatat prin multitudinea leziunilor corporale depistate la Condrea Gh. Mai mult ca atât, instanța de apel corect a conchis că prima instanță a dat o apreciere exagerată personalității părții vătămate Condrea Gh., apreciind faptul că ultimul are un comportament agresiv și violent de durată față de membrii familiei în special față de fosta sa soție - Condrea A., or, în speță conflictul a fost inițiat de însăși inculpată, astfel, ultima nu poate fi poziționată ca victimă a violenței în familie. Prin urmare, nu poate fi negat faptul prezenței conflictului în familia Condrea, fapt care a și servit drept temei pentru fapta comisă la 22 februarie 2016, unde ambii inculpați au aplicat violență față de partea vătămată, urmărind scopul de a-l pedepsi pe Condrea Gh. pentru conflictele anterioare. La fel, instanța a reținut și materialul caracteristic în privința lui Condrea Gh. și anume: sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 13.07.2017, procesul-verbal de constatare a infracțiunii din 18.02.2017, hotărârea contravențională din 16.11.2016 și încheierea din 07.09.2016 de aplicare a măsurilor de protecție față de victima Condrea A. în privința agresorului Condrea Gh., sau acestea sunt fapte post factum, care nu au nici o legătură cu cauza examinată. Astfel, nu a fost probat comportamentul agresiv al victimei Condrea Gh. 9 până la data comiterii infracțiunii 22.02.2016. Referitor la argumentele autorilor care au solicitat încetarea procesului penal pe motivul expirării termenului de prescripție pentru infracțiunea imputată (art. 201 1 alin.(1) CP în red. Legii nr.167 din 09.07.2010), care se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare, instanța reține că acestea nu pot fi aplicate, reținând următoarele. Din materialele cauzei rezultă că, în speță, infracțiunea prevăzută de art. 201 1 alin.(1) CP Cod penal, pentru care Condrea Ana și Condrea Veaceslav au fost condamnați a fost comisă la 22.02.2016. Totodată, instanța menționează că, sancțiunea pentru infracțiunea prevăzută de art. 201 1 alin.(1) CP în red. Legii nr.167 din 09.07.2010, pentru care au fost condamnați inculpații, la momentul comiterii prevedea muncă neremunerată în folosul comunității de la 150 la 180 de ore sau cu închisoare de până la 2 ani. În conformitate cu prevederile art. 16 alin.(2) Cod penal, infracțiuni ușoare se consideră faptele pentru care legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un termen de până la 2 ani inclusiv. Prin urmare, infracțiunea data în baza cărora Condrea A. și Condrea V. au fost condamnați, se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare. Potrivit art. 60 alin.(1) lit.a) Cod penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii ușoare a expirat 2 ani până la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată. Alin.(2) al aceluiași articol stabilește, că prescripția curge din ziua săvârșirii infracțiunii și până la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată. La caz, Colegiul penal conchide, la momentul judecării cauzei în instanța de apel, nu a expirat termenul de prescripție prevăzut la art. 60 alin.(1) lit.a) Cod penal. Instanța de recurs menționează că în acțiunile inculpaților sunt prezente semnele constitutive ale infracțiunii imputate, iar nerecunoașterea vinovăției de către Condrea A. și Condrea V. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin.(1) Cod penal, nu poate servi temei de achitare, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care confirmă cu certitudine vinovăția acestora în comiterea infracțiunii nominalizate și este apreciată de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, urmărind scopul evitării răspunderii penale. Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursurilor declarate pe motiv că acestea sunt vădit neîntemeiate. 10

În conformitate cu prevederile art. 432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpata Condrea Ana și avocatul acesteia Bîrcă Ludmila și de inculpatul Condrea Veaceaslav, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2018, în cauza penală în privința lui Condrea Ana și Condrea Veaceslav, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 august 2018. Președinte Nicolae Gordilă Judecătorii Constantin Alerguș Ion Guzun 11