1ra-1675/2018 — art. 145 alin. 2 CP

1ra-1675/2018 — art. 145 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1675/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 noiembrie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun și Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Natalia Andronic, de

către inculpatul Onica Sergiu, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2018, în cauza penală în privința lui

Onica Sergiu XXX, născut la XXX, originar și

domiciliat în XXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 22.09.2017 pînă la 29.03.2018;

Instanța de apel de la 08.05.2018 pînă la 31.05.2018;

Instanța de recurs de la 27.07.2018 pînă la 28.11.2018.

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Onica Sergiu a fost recunoscut vinovat și condamnat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (2), lit. e1), j) Cod penal, la 20 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip închis.

Sergiu, în perioada de timp cuprinsă între 03 aprilie 2017, aproximativ ora 08:00 pînă

la 05 aprilie 2017, aproximativ ora 13:30, în timp ce se afla în ap. X, situat pe str.

XXX, din mun. Chișinău, urmărind scopul omorului intenționat, acționînd cu

deosebită cruzime, cu un obiect tăietor nestabilit, i-a aplicat lui Onica Andrei, care

este tatăl său biologic, multiple lovituri în regiunea gîtului, cauzîndu-i, potrivit

raportului de expertiză judiciară nr. 677 din 25 mai 2017, plăgi tăiat-înțepate în

regiunea gîtului în număr de 20, cu lezarea mușchilor și vaselor sanguine mari a

gîtului pe stînga (3/4 din artera carotidă, venă jugulare internă, complet, plagă tăiat-

înțepată a esofagului 1/3 superioară), care în comun prezintă pericol pentru viață și se

califică ca vătămare gravă, ca rezultat victima decedînd de la leziunile corporale

primite.

Instanța de fond a constatat că prin acțiunile sale intenționate, Onica Sergiu, a

comis infracțiunea prevăzută de art. 145 alin. (2), lit. e1), j) Cod penal,

individualizată prin „omor intenționat, adică omorul săvîrșit asupra unui membru de

familie, cu deosebită cruzime”.

prin care a solicitat casarea parțială a sentinței în latura civilă, cu pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care să fie încasată în beneficiului statului de la inculpatul, Onica

Sergiu, cheltuielile judiciare în sumă de 42 331 lei.

În motivarea apelului, procurorul consideră că, în conformitate cu prevederile

art. 227 alin. (1), (2), 229 alin. (1) Cod de procedură penală, inculpatul urmează să

achite în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 42 331 lei.

1

3.1. Împotriva sentinței, a înaintat cerere de apel inculpatul, Onica Sergiu, prin

care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

cu aplicarea unei pedepse mai blânde.

În susținerea cererii de apel s-a invocat faptul că, instanța de fond nu a luat în

considerație faptul că dânsul anterior nu a fost condamnat, a fost angajat în câmpul

muncii până la reținere, are la întreținere doi copii minori, a recunoscut integral vina.

au fost respinse ca nefondate cererile de apel înaintate de procuror și de inculpatul,

Onica Sergiu, cu menținerea hotărârii atacate.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, prima instanță a dat o

apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale, examinând probele

administrate din punctul de vedere a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele,

complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de Lege, încadrând just acțiunile

inculpatului, Onica Sergiu, în baza dispozițiilor art. 145 alin. (2), lit. e1), j) Cod penal,

individualizată prin „omor intenționat, adică omorul săvîrșit asupra unui membru de

familie, cu deosebită cruzime”.

Instanța de apel a constatat că, din conținutul cererilor de apel înaintate de

către procuror, acesta contestă legalitatea sentinței sub aspectul neîncasării

cheltuielilor judiciare, iar inculpatul, Onica Sergiu, contestă legalitatea sentinței,

sub aspectul numirii unei pedepse prea aspre.

În instanța de fond inculpatul, Onica Sergiu, folosindu-se de drepturile

procesuale a refuzat să depună mărturii, iar la etapa ultimului cuvânt dânsul a

menționat că recunoaște vina în comiterea infracțiunii incriminate și a pledat pentru

aplicarea unei pedepse mai blânde /Vol. III, f.d.170/

Deși, inculpatul, Onica Sergiu, vina a recunoscut-o integral, vinovăția lui în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2), lit. e1), j) Cod penal, s-a

confirmat și prin următoarele probe pertinente, concludente, utile și veridice ce

coroborează între ele, și anume: declarațiile succesorului victimei, Onica Andrei -

Onica Valentina /Vol. III, f.d.58-60/; declarațiile martorilor, Cojocaru Pelagheia

/Vol. III, f.d.87/; Ivașcenco Constantin /Vol. III, f.d.85/, Novac Ghenadie /Vol. III,

f.d.88/; Popov Anatolie /Vol. III, f.d.89/; Onica Elena /vol. III, f.d.95-96/; Furtună

Oxana /Vol. III, f.d.97-98/; Furtună Boris /Vol. III, f.d.99/, precum și: procesul-

verbal de cercetare la fața locului din 05 aprilie 2017 /Vol. I, f.d. 12-19/; ordonanța

de recunoaștere și anexare a corpurilor delicte din 14 august 2017 /Vol. I, f.d.20-

21/; procesul-verbal de percheziție din 05 aprilie 2017 /Vol.I, f.d.76-77/; procesul-

verbal de examinare din 31 iulie 2017 /Vol. I, f.d.78-91/; ordonanța de

recunoaștere și anexare de corpurilor delicte la cauza penală din 31 iulie 2017

/Vol. I, f.d.92/; ordonanța de recunoaștere și anexare în calitate de documente la

cauza penală din 31 iulie 2017, / Vol.I, f.d.93-94/; ordonanța de ridicare din 18

aprilie 2017 /Vol. II, f.d. 1/; procesul-verbal de ridicare din 18 aprilie 2017/Vol. II.

f.d.2-3/; ordonanța de recunoaștere și anexare în calitate de document la cauza

penală din 18 aprilie 2017/Vol. II, f.d.4/; ordonanța din 07 aprilie 2017/Vol. II,

f.d.5/; procesul-verbal de ridicare din 07 aprilie 2017 /Vol. II, f.d.6/; procesul-

verbal de examinare a obiectului din 10 aprilie 2017 /Vol. II, f.d.8-9/; ordonanța de

recunoaștere și anexare în calitate de corp delict la cauza penală din 10 aprilie

2017 /Vol. II, f.d. 10/; proces-verbal de examinare din 19 august 2017 /Vol. II,

f.d.25-26/; ordonanța de recunoaștere și anexare în calitate de corp delict la cauza

penală din 18 august 2017 /Vol. II, f.d.27/; ordonanța de recunoaștere și anexare în

2

calitate de document la cauza penală din 18 august 2017 /Vol. II, f.d.44-45/;

procesul-verbal de ridicare din 18 august 2017 /Vol. II, f.d.47-59/; ordonanța de

recunoaștere și anexare, în calitate de documente la cauza penală, din 18 august

2017 /Vol. II, f.d.60/; raportul de expertiză judiciară cu nr.677 din 25 mai 2017

/Vol. I, f.d.115-118/; raportul de expertiză judiciară nr. 64 din 14 iunie 2017, /Vol.

I, f.d.124-127/; raportul de expertiză judiciară nr.1601 din 25 aprilie 2017, /Vol. I,

f.d.134-135/; raportul de expertiză nr.34/12/1-R-2334 din 25 aprilie 2017, /Vol. I,

f.d. 168-170/; raportul de expertiză judiciară nr.139 din 19 aprilie 2017, /Vol.I, f.d.

180-182/; raportul de expertiză judiciară nr. 140 din 25 aprilie 2017, /Vol. I, f.d.

188-191/; raportul de expertiză judiciară nr. 213 din 28 iulie 2017, /Vol.II, f.d.

134-139/.

Instanța de apel a conchis că, instanța de fond a analizat obiectiv cumulul de

probe prin prisma prevederilor art. 95, 101 Cod de procedură penală, prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportate la

declarațiile date de inculpat în cadrul ședinței de judecată și probele administrate, a

stabilit corect situația de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului, Onica

Sergiu, încadrarea juridică corectă și anume în baza art. 145 alin. (2), lit. e1), j) Cod

penal.

Cât privește solicitarea inculpatului privind aplicarea unei pedepse mai blânde,

instanța de apel a menționat că, verificând legalitatea individualizării pedepsei

penale în privința inculpatului, Onica Sergiu, s-a constatat că, instanța de fond a

acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, art. 61 și art. 75 Cod penal, și la

stabilirea categoriei și mărimii pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale acestuia

precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Astfel, instanța de apel a remarcat că la individualizarea pedepsei, instanța de

fond a ținut cont de cele trei principii care urmează a sta la baza individualizării

pedepsei, sancțiunea aplicată inculpatului, Onica Sergiu, fiind legală, echitabilă și

individualizată.

Instanța de apel, apreciind în ansamblu circumstanțele cazului, prin prisma

scopului pedepsei penale, ținând cont de personalitatea inculpatului, de prevederile

legale menționate, a considerat că instanța de fond corect i-a numit inculpatului,

Onica Sergiu, pedeapsa în baza art. 145 alin. (2), lit. e1), j) Cod penal, sub formă de

închisoare pe un termen de 20 ani, care în temeiul art. 72 alin. (4) Cod penal al RM,

s-a dispus spre executare în penitenciar de tip închis.

Referitor la cerințele procurorului, privind încasarea cheltuielilor judiciare

compuse din suma de 42 331 de lei, care constă în cheltuieli pentru efectuarea

expertizelor, instanța de apel a notat că cerințele acestuia în acest sens sunt

nefondate.

Instanța de apel a menționat că, cheltuielile legate de efectuarea expertizei în

vederea stabilirii motivelor decesului lui Onica Andrei, nu urmează a fi puse în

sarcina inculpatului, Onica Sergiu, de vreme ce anume organul de urmărire penală,

în calitate de ordonator al acestor expertize și are calitatea responsabilă material,

față de acțiunile dispuse pe marginea examinării cauzei penale.

Instanța de apel a atestat că cheltuielile suportate de către organul de urmărire

penală în cazul nemijlocit, nu sunt unele de natura celor neprogramate și neincluse

în cheltuielile evidente și suportate anume de către stat, motiv pentru care cerințele

3

procurorului la acest capitol sunt pasibile respingerii.

În sensul vizat, este de menționat că cheltuielile judiciare solicitate spre

încasare de către procuror la caz, sunt de natura și categoria celor inevitabile și

obligatorii de drept, urmare a comiterii unei fapte infracționale, însă chiar dacă

inculpatul a comis o infracțiune, acesta nu poate fi supus și răspunderii materiale

pentru intentarea și desfășurarea urmăririi penale, în situația în care acesta este tras

la răspundere penală pentru fapta infracțională.

Mai mult ca atât, obligația de a suporta cheltuielile judiciare nu poate reveni în

principal inculpatului, Onica Sergiu, având în vedere că nemijlocit statul prin

intermediul organelor de resort, organului de urmărire penală și a procurorului,

exercită și apără cetățenii săi de faptele infracționale și preîntâmpină comiterea

infracțiunilor, precum și întreprinde acțiuni în vederea investigării infracțiunilor

deja comise, ca în cele din urmă să survină după caz pedeapsa penală, sau achitarea

persoanei.

Sub aspectul dat, instanța de apel a notat că, pornind de la atribuțiile de bază

ale organului de urmărire penală și ale procurorului și având în vedere scopul

procesului penal, este cert constatat că comiterea unei infracțiuni, trage în cele din

urmă investigarea circumstanțelor în care aceasta s-a săvârșit, astfel că anume prin

prisma atribuțiilor obligaționale ale entităților de stat, cerința privind încasarea

cheltuielilor judiciare nu are suport faptic.

Mai mult ca atât, urmează a se reține că conform art. 142 alin. (1) Cod de

procedură penală al RM, „dispunerea expertizei judiciare se face, la cererea părților,

de către organul de urmărire penală, procuror sau de către instanța de judecată,

precum și din oficiu de către organul de urmărire penală sau procuror”, iar conform

art. 144 alin. (1) Cod de procedură penală al RM, „ în cazul existenței temeiurilor,

expertiza judiciară se dispune de către organul de urmărire penală sau procuror, prin

ordonanță, precum și de către instanța de judecată, prin încheiere”, astfel aceste

4

norme impun din start o obligațiune a ordonatorului expertizei, de a achita

cheltuielile pentru efectuarea acestora, la caz.

Instanța de apel reiterează și faptul că solicitarea procurorului privind încasarea

acestor cheltuieli de la inculpați, nu are suport juridic și faptic reieșind însuși din

aceia că de către inculpatul Onica Sergiu Andrei și apărătorii acestuia, nu s-a

solicitat efectuarea acestor expertize, circumstanțe care ar atrage răspunderea

materială a inculpatului așa cum dictează norma art. 142 alin. (2) și art. 144 alin. (3

și 4) Cod de procedură penală, acestea fiind dispuse din oficiu de către organul de

urmărire penală, care fiind învestit cu asemenea atribuții, și are obligația de a le

suporta.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, declară recurs ordinar,

prin care solicit casarea acesteia, în partea cheltuielilor de judecată, cu remiterea

cauzei la rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de judecată. Recurentul

invocă dezacordul cu decizia instanței de apel în partea respingerii solicitării de a

încasa de la inculpat, cheltuielile de judecată în suma de 42 331 lei. Totodată,

procurorul axându-se la prevederile art. 221 alin. (4), 227 alin. (1), (3), 229 alin. (1)

Cod de procedură penală, consideră că, ar trebui de încasat de la inculpatul Onica

Sergiu, cheltuielile judiciare.

5.1. Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, inculpatul Onica Sergiu,

declară recurs ordinar, prin care solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei

4

hotărâri, în partea stabilirii pedepsei mai blânde. Recurentul invocă că, a recunoscut

vina, se căiește de cele săvârșite, are la întreținere soția și doi copii.

către procuror și inculpatul Onica Sergiu, în raport cu materialele dosarului și

motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității acestora din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Referitor la recursul ordinar declarat de procuror:

Colegiul reține că recurentul invocă ca temei pentru recurs pct. 6) alin. (1) al art.

427 Cod de procedură penală și anume, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

În esență, recurentul critică decizia instanței de apel în partea respingerii

încasării din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată în mărime de 42 331 lei,

exprimate în costul rapoartelor de expertiză judiciară cu nr.677 din 25 mai 2017

/Vol. I, f.d.115-118/; nr. 64 din 14 iunie 2017 /Vol. I, f.d.124-127/; nr.1601 din 25

aprilie 2017, /Vol. I, f.d.180-182/; nr. 140 din 25 aprilie 2017 /Vol. I, f.d. 188-191/;

nr. 213 din 28 iulie 2017 /Vol.II, f.d. 134-139/, care au fost trecute în contul statului,

însă Colegiul penal constată că, instanța de apel a motivat cerințele procurorului ce

ține de cheltuielile judiciare, fiind expusă soluția în decizie (f.d.31-54 vol. IV).

Astfel, autorul invocând prevederile art. art. 227 și 229 alin. (1) Cod de

procedură penală, solicită încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea

rapoartelor de expertiză, motivând că legea prevede ca inculpatul să suporte

cheltuielile judiciare.

Potrivit art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de judecată poate

obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite

interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci cînd aceasta o cer

interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea

cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de

pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința

căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare.

Prin urmare, se atestă că norma dată nu poartă un caracter imperativ, ci unul

facultativ, lăsând la discreția instanței de a hotărî asupra chestiunii plății cheltuielilor

judiciare ținând cont de împrejurările cauzei și suportării acestor cheltuieli, ori,

instanța de apel în cazul dat, just a respins încasarea cheltuielilor de judecată.

Referitor la recursul ordinar declarat de inculpatul Onica Sergiu:

În această consecutivitate se reține că, în recursul ordinar, recurentul a semnalat

în drept temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală, precum că, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Colegiul penal reține că, acest temei nu și-a găsit confirmarea în instanța de

recurs.

După cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că, instanța de

apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la

5

menținerea sentinței instanței de fond, or în fapt, decizia instanței de apel corespunde

tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Astfel, instanța de apel reținând circumstanțele de fapt ale cauzei și-a motivat

concluzia în baza cumulului de probe administrate în cauză, cărora le-a dat o

apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Colegiul penal menționează că, motivul invocat de recurent în susținerea

temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu poate fi

acceptat, deoarece în urma examinării materialelor cauzei și a conținutului deciziei

instanței de apel, se constată că instanța de apel în decizia sa corect și-a motivat

soluția, la aplicarea pedepsei a ținut cont de prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal, de

criteriile de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de art. 75 Cod penal și la

stabilirea categoriei și mărimii pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale acestuia

precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Astfel, în viziunea instanței de recurs, la aplicarea pedepsei, instanța de apel a

ținut cont de toate criteriile de individualizare a pedepsei, precum și de prevederile

art. 6, art. 7, art. 16, art. 61, art. 75, art. 76 și art. 77 Cod penal.

De asemenea, Colegiul penal constată că, recurentul indică aceleași argumente

ca și în apel, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat detaliat la pct.4.1 ale

deciziei, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu

se mai impune, fapt ce este în deplină concordanță cu jurisprudența și practica Curții

Europene pentru Drepturile Omului, (cauza Albert vs România din 16.02.2010).

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate

de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar

recursul ordinar este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Natalia Andronic, de către inculpatul Onica

Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 mai

2018, în cauza penală în privința lui Onica Sergiu XXX, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 27 decembrie 2018.

Președinte: Iurie Diaconu,

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

6