1ra-410/2018 — Art. 324 alin. 2 lit. b, c; 332 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 31 martie 2017, Colesnic Andrei a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 324 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, stabilindu-i-se o pedeapsă sub formă de 5 ani închisoare, cu amendă în mărime de 2 000 unități convenționale, echivalentul a 40 000 lei, cu privarea de dreptul de a exercita funcții în cadrul Inspectoratului General al Poliției, a Ministerului Afacerilor Interne inclusiv a subdiviziunilor acestuia, pe un termen de 4 ani. În conformitate cu art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată lui Colesnic Andrei a fost 1 suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 ani, cu obligarea să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent. Onica Spiridon a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, stabilindu-i-se o pedeapsă sub formă de 5 ani închisoare, cu amendă în mărime de 2 000 unități convenționale, echivalentul a 40 000 lei, cu privarea de dreptul de a exercita funcții în cadrul Inspectoratului General al Poliției, a Ministerului Afacerilor Interne inclusiv a subdiviziunilor acestuia, pe un termen de 4 ani. În conformitate cu art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată lui Onica Spiridon a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 ani, cu obligarea să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent. A fost încetat procesul penal în privința lui Onica Spiridon privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal, pe motiv că a intervenit termenul de prescripție de tragere la răspundere penală.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, inculpatul Colesnic Andrei, deținând în baza ordinului Ministrului Afacerilor Interne, funcția de inspector superior supraveghere transport și circulație rutieră a Inspectoratului de Poliție Ialoveni, în grad special locotenent major de poliție, precum și inculpatul Onica Spiridon, deținând în baza ordinului Ministrului Afacerilor terne, funcția de inspector transport și circulație rutieră a Inspectoratului de Poliție Ialoveni, în grad special - locotenent de poliție având ambii calitatea de persoană publică în virtutea prevederilor art. 123 alin. (2) Cod penal, la data de 01.06.2013, în jurul orei 01:00 min., Colesnic Andrei aflându-se în serviciu cu inspectorul Onica Spirdon pe traseul R-32 între localitățile Chetrosu și Puhoi în apropierea stației de alimentare cu petrol amplasată la intrarea în s. Puhoi r-nul Ialoveni a stopat automobilul de model „Nissan Almera” cu n/î xxxxx, care era condus de Atanasov Ivan Xxxxx a.n. xxxx. În urma efectuării testului de alcoolemie al conducătorului auto, a fost stabilită concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat 0,52 mg/l. Ulterior, în prezența lui Colesnic Andrei, inspectorul Onica Spirdon a luat de la Atanasov Ivan certificatul de înmatriculare și permisul de conducere, fără a întocmi careva proces-verbal. După care Colesnic Andrei împreună cu inspectorul Onica Spiridon i-au comunicat că cazul de conducere a mijlocului de transport în stare de eonetate nu va fi înregistrat conform prevederilor legii, iar detaliile soluționării pozitive a cazului îi vor fi comunicate la 01 iunie 2013, ora 09:00 min., în sediul Inspectoratului de Poliție Ialoveni. Tot atunci, inspectorii Colesnic Andrei și Onica Spirdon l-au determinat pe Atanasov Ivan să scrie în procesul-verbal cu privire la contravenție necompletat, „refuză examenul medical”. După care i-au permis să conducă autoturismul în continuare fără a deține asupra sa permis de 2 conducere și certificat de înmatriculare. Apoi, la ora 09:15 min., Colesnic Andrei acționând din intenție directă, aflându-se în preajma sediului Inspectoratului de Poliție Ialoveni prin intermediul lui Crețu Ștefan a extorcat de la Atanasov Ivan bani în sumă de 300 euro, în schimbul cărora în participație cu inspectorul Onica Spirdon urma să asigure absolvirea lui Atanasov Ivan de răspunderea prevăzută de lege pentru fapta ilegală comisă. În continuare, Onica Spiridon acționând din intenție directă a întocmit raportul agentului constatator RAP 01 012133 în care la rugămintea colegului de serviciu Colesnic Andrei a indicat „cet. Atanasov Ivan a.n. xxxx, loc. r-nul Xxxxx s. Xxxxx, conducea vehiculul fără acte”, și la 02 iunie 2012 a înregistrat raportul în Registrul de evidență a altor informații referitoare la infracțiuni a IP Ialoveni cu nr. 1949. La 04 iunie 2013, în jurul orei 16:40 min., Colesnic Andrei acționând din intenție directă, aflându-se pe traseul național R6, a primit de la Atanasov Ivan, bani ce nu i-se cuvin în sumă de 300 euro, în schimbul cărora urma să asigure adoptarea unei hotărâri de absolvire de răspunderea prevăzută de lege.

Sentința a fost atacată cu apeluri de către: 3.1. Procurorul Ivanov Mihail, prin care a solicitat casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 31 martie 2017, din motivul blândeții pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modul stabilit pentru prima instanță, prin care: inculpatul Colesnic Andrei să fie recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. b), c) Cod penal și a-i stabili o pedeapsă cu închisoarea pentru un termen de 7 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 2 000 unități convenționale, echivalentul a 40 000 lei, cu privarea de dreptul de a exercita funcții în cadrul Inspectoratului General al Poliției a Ministerului Afacerilor Interne, inclusiv a subdiviziunilor acestuia, pe un termen de 4 ani; inculpatul Onica Spiridon să fie recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. b), c) Cod penal și a-i stabili o pedeapsă cu închisoarea pentru un termen de 6 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 1500 unități convenționale, echivalentul a 30 000 lei, cu privarea de dreptul de a exercita funcții în cadrul Inspectoratului General al Poliției a Ministerului Afacerilor Interne, inclusiv a subdiviziunilor acestuia, pe un termen de 3 ani; Inculpatul Onica Spiridon să fie declarat vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 332 alin. (1) Cod penal, și potrivit prevederilor art. 389 alin. (4) pct. 3) Cod de procedură penală, a-l libera de răspundere penală în legătură cu expirarea termenului de prescripție. 3 În motivarea apelului a invocat că, instanța de fond la stabilirea pedepsei a ignorat prevederile art. 83 Cod penal, potrivit cărora la stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită în participație se ține cont de contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii, precum și de prevederile art. 75 Cod penal. Prin urmare, instanța de fond nu a ținut cont de faptul că în cadrul cercetării judecătorești a fost dovedit că inculpatul Colesnic Andrei, personal a extorcat valuta străină care nu i se cuvine și personal a primit-o de la Atanasov Ivan, respectiv pedeapsa aplicată acestuia urma să fie mai mare decât pedeapsa aplicată inculpatului Onica Spiridon. În pofida acestui fapt, instanța contrar prevederilor art. 83 Cod penal, a stabilit ambilor inculpați aceleași pedepse, fapt care la fel contravine principiului echității. 3.2. Avocatul Pruteanu Vasile în numele inculpatului Onica Spiridon, prin care a solicitat casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 31.03.2017 și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Onica Spiridon sa fie achitat pe motivul că fapta nu a fost comisă de inculpat, în cazul învinuirii pe art. 324 alin. (2) lit. b), c) Cod penal și pe motivul lipsei faptei infracțiuni, în cazul învinuirii pe art. 332 alin.(l) Cod penal, considerând că prin probele aduse în fața instanței, acuzarea nu a dovedit implicarea lui S. Onica în estorcarea de mijloace bănești de la I. Atanasov. În motivarea apelului a invocat următoarele: - materialele dosarului nu conțin nici o probă directă întru dovedirea faptului că inculpatul, urmărind un careva interes personal, a admis falsul în actele oficiale, mai mult că acest element constitutiv al infracțiunii nu s-a stabilit nici în instanța de judecată; - probele administrate dovedesc cu certitudine că inculpatul nu a comis infracțiunea prevăzută de art. 332 alin. (1) Cod penal. În consecință, din considerentul că vinovăția inculpatului nu a fost confirmată prin careva probe pertinente și concludente, lipsește fapta infracțiunii în acțiunile lui S. Onica; - deducția acuzării precum că S. Onica și A. Colesnic, constatând starea de ebrietate a lui I. Atanasov, erau obligați să-l înlăture pe ultimul de la conducerea vehiculului, este una pur declarativă, ea fiind contrară prevederilor art. 438 alin. (1) lit. a) Cod contravențional; - nu au fost prezentate probe incontestabile ce ar confirma faptul că S. Onica ar fi comis infracțiunile de corupere pasivă și de fals în actele publice. Atât declarațiile martorilor, cât și celelalte probe ale acuzării, care au fost puse la baza învinuirii lui S. Onica, sunt inutile pe capetele de acuzare, încriminate inculpatului, deoarece, așa cum a fost menționat nu conțin informații necesare soluționării cauzei și acestea nu indică nemijlocit că S. Onica ar fi comis infracțiunile prevăzute la art. art. 324 și 332 Cod penal. 4 3.3. Avocatul Dumneanu Radu în numele inculpatului Colesnic Andrei, prin care a solicitat casarea sentinței Judecătoriei Buiucani din 31 martie 2017, cu pronunțarea unei noi hotărâri în cauza penală de acuzare a lui Colesnic Andrei, potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, în raport cu motivele invocate în apel și achitarea inculpatului din motiv că potrivit art. 275 pct. 9) Cod de procedură penală, care indică că urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost nu poate fi efectuată, și va înceta în cazurile în care ... există circumstanțe prevăzute de lege care ... exclud urmărirea penală (art. 135 alin. (3) Cod de procedură penală); - constatarea încălcării dreptului cu privire la apărare a lui Colesnic Andrei și al avantajării într-un mod nepermis de Lege de către organele de urmărire penală a numitului Atanasov și excluderea din procesul dat a următoarelor probe: declarațiile denunțătorului Atanasov Ivan, din motivul încălcării prevederilor art. 94 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală; datelor obținute în rezultatul efectuării cercetării la fața locului la data de 04.06.2013, administrate prin procesul-verbal de cercetare la fața locului din aceiași dată (f.d. 53-54, Vol. I), din motivul încălcării prevederilor art. 94 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală (efectuarea acțiunii de urmărire penală cu o persoană reținută, bănuită de comiterea unei infracțiuni grave, fără a asigura prezența apărătorului, care este obligatorie potrivit Legii). Astfel, apelantul, apărătorul Dumneanu Radu, a considerat că în virtutea circumstanțelor expuse, instanța de fond a respins argumentele apărării expunându-se doar în parte ce privește acțiunile de provocare. În același timp instanța de fond a lăsat fără atenție argumentele apărării cu privire la: - lipsa cu desăvârșire a probelor care să denote acționarea prin complicitate a inculpaților; - administrarea ilegală a probelor prin încălcarea flagrantă a dreptului inculpatului cu privire la apărare; - existența circumstanțelor care exclud urmărirea penală; - lipsa probelor obiective, care să confirme presupusa extorcare sau acționarea prin coparticipare a inculpaților, instanța a înlocuit-o cu descrierea probelor administrate de acuzare, fără a face o analiză obiectivă a acestora. Având la bază circumstanțele expuse, pe lângă lipsa componenței infracțiunii prevăzute de art. 324 Cod penal în speța dată, nu există nici o probă pertinentă, concludentă și utilă, care să permită calificarea acțiunilor lui Colesnic Andrei în baza art. 324 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, din simplul motiv că tragerea la răspundere a numitului Atanasov nu intra în competența acestuia, deoarece materialele respective au fost repartizate spre examinare lui Onica Spiridon; - toate declarațiile lui Atanasov trebuie să fie excluse din procesul penal și nu pot fi 5 admise ca probe, or contrar prevederilor art. 94 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, au fost administrate prin acordarea acestuia a unui avantaj nepermis de lege. Astfel, deși a informat organele de drept că ar fi fost stopat în timp ce conducea mijlocul de transport în stare de ebrietate, prin ridicarea materialelor respective de către reprezentanții organului de urmărire penală, anexarea lor la materialele cauzei penale și neexaminarea acestora în mod corespunzător pentru a fi tras la răspundere pentru fapta comisă, Atanasov a fost avantajat într-un mod nepermis de Lege. În așa mod, instanța de fond nu a luat în considerare argumentele apărării în acest sens și nu s-a expus nici în partea ce se referă la încălcarea gravă a dreptului cu privire la apărare a lui Colesnic Andrei, în partea ce se referă la efetuarea acțiunilor de urmărire penală în lipsa apărătorului (cercetarea locului din 04.06.2013), circumstanțe care, potrivit art. 94 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, impunea excluderea și a acestei probe; - în contradicție cu prevederile art. 394 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de fond nu a indicat în sentință motivele pentru care a respins probele care îi dezvinovățesc pe inculpați, nu a motivat cauza respingerii argumentelor invocate de apărare, iar afirmațiile eronate cu privire la constatarea comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 324 Cod penal.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2017 au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către procurorul Ivanov Mihail, avocatul Pruteanu Vasile în numele inculpatului Onica Spiridon și avocatul Dumneanu Radu în numele inculpatului Colesnic Andrei, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a menționat că, la pronunțarea sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpații Onica Spiridon și Colesnic Andrei au săvârșit faptele imputate lor. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea probelor acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Astfel, cu toate că inculpații vina nu și-au recunoscut-o, instanța de apel a conchis că vina lor privind comiterea faptelor încriminate, se dovedește integral prin următoarea sistemă de probe, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile martorilor Atanasov Ivan, Atanasova Snejana, Crețu Stepan, 6 Ceban Mihai, Beschieri Ruslan, Molovata Vasile; 3 bancnote cu valoarea nominală a câte 100 euro fiecare; raportul agentului constatator din 01.06.2013; imprimata ,,Drager” mobile printer nr. 1263 din 01.06.2013; îndreptarea în adresa Dispensarului Republican de Narcologie întocmit la 01.06.2013 de inculpatul Onica Spiridon pe numele lui Atanasov Ivan; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 01.06.2013; procesul-verbal de percheziție din 04.06.2013; procesul-verbal de ridicare din 04.06.2013; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 13.06.2013; procesul-verbal de examinare din 17.04.2014; procesul-verbal de ridicare din 20.05.2014; ordinul nr. 22ef din 03.03.2013; informația privind convorbirile telefonice purtate de la numărul GSM xxxxx utilizat de Colesnic Andrei în perioada de timp 31.05.2013-05.06.2013; înregistrarea comunicărilor cu înregistrarea de imagini a întâlnirilor și convorbirilor care au avut loc între Atanasov Ivan și Colesnic Andrei la 04.06.2013; procesul-verbal de consemnare a transmisiei banilor din 04.06.2013; procesul-verbal de consemnare interceptării și înregistrării comunicărilor cu înregistrarea imaginilor a întîlnirii și convorbirii care a avut loc între Atanasov Ivan și Colesnic Andrei la 04.06.2013; stenograma anexă la procesul-verbal. Instanța de apel a conchis că, aceste probe, documente, coroborează cu declarațiile martorilor și confirmă, cu certitudine că inculpatul Colesnic Andrei prin acțiunile sale intenționate a comis infracțiunea prevăzută de art. 324 alin. (2) lit. b) și c) Cod penal, după indicii calificativi: coruperea pasivă, adică estorcarea de către o persoană publică a bunurilor care nu i se cuvin, pentru a îndeplini în exercitarea funcției sale o acțiune contrar acesteia, săvârșită de două persoane, iar inculpatul Onica Spiridon prin acțiunile sale intenționate a comis infracțiunea prevăzută de art. 324 alin. (2) lit. b) și c) Cod penal, după indicii calificativi: coruperea pasivă, adică estorcarea de către o persoană publică, prin mijlocitor a bunurilor care nu i se cuvin, pentru a îndeplini în exercitarea funcției sale o acțiune contrar acesteia, săvârșită de două persoane, precum și infracțiunea prevăzută de art. 332 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi: falsul în acte publice, înscrierea de către o persoană publică în documentele oficiale a unor date vădit false. Instanța de apel a conchis că, declarațiile depuse de către Onica Spiridon și Colesnic Andrei, prin care nu-și recunosc vinovăția în comiterea faptelor imputate, sunt declarații ce nu corespund adevărului, depuse în încercarea de a se eschiva de la răspunderea penală, și se combat de întreaga sistemă de probe analizate și apreciate mai sus, prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală. Astfel, inculpații fiind persoane cu funcție de răspundere, conștientizând, intenționat în urma testului de alcoolemie al conducătorului auto - Atanasov Ivan și fiind stabilită concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,52 mg/l, fiindu-i luat de către 7 Onica Spiridon a actelor de conducere și fără a întocmi careva proces verbal au estorcat, au pretins, au acceptat de a primi personal, cât și prin mijlocitor bani, ce nu li se cuvin, pentru sine. Prin faptul că Onica Spiridon a camuflat datele vădit false, a urmărit scopul acțiunilor de corupere pasivă care urmau a fi întreprinse ulterior de comun acord cu inculpatul Colesnic Andrei, ceea ce și se confirmă prin mijloacele de probă cercetate și anexate la materialele cauzei. Cu referire la învinuirea imputată lui Onica Spiridon prevăzută pe art. 332 alin. (1) Cod penal, instanța de apel a reiterat că, de asemenea este demonstrată pe deplin, și anume, prin faptul că fiind stabilită alcoolemia la Atanasov Ivan, ultimul având calitate de agent constatator, prin intenție directă a întocmit raportul RAP 01012133 ,,cet. Atanasov Ivan 1977 a.n. loc. r. Taraclia s. Novosiolovca conducea vehiculul fără acte”. Referitor la argumentul părții apărării precum că a fost o provocare din partea lui Atanasov Ivan, ca și în toate cazurile de discuție dintre Colesnic Andrei și Atannasov Ivan, acestea au fost purtate la inițiativa ultimului și că nu a fost administrată nici o probă care să demonstreze că Colesnic Andrei ar fi acționat prin participare cu Onica Spiridon, indicând că nu a testat alcoolscopic pretinsa victimă, nu a primit de la aceasta careva documente, precum și faptul că ar fi auzit doar faptul că colegul său a informat Unitatea de Gardă, precum că Atannasov Ivan ar fi condus mijlocul de transport în lipsa documentelor necesare. În același timp, nici Atannasov Ivan și nici alți participanți la proces nu au indicat că Colesnic ar fi acționat în sensul influențării victimei să facă careva înscrieri în actele ce i s-au transmis spre semnare, acestea fiind întocmite de către Onica Spiridon. Argumentul apărării privind pretinsa provocare nu și-a găsit confirmare, or cumulul de probe apreciate în conformitate cu art. 100-101 Cod de procedură penală, denotă vinovăția inculpatului Colesnic Andrei în comiterea coruperii pasive. Mai mult ca atât, provocarea nu poate fi reținută și în aspectul, că fapta incriminată a fost depistată ca urmare a denunțului și nu ca rezultat al intervenției din partea agenților statului. Or, pentru provocare este necesară intervenirea insistentă a provocatorului către persoana publică, pe când în cazul dat o atare intervenție nu a avut loc, fiind prezentă doar o înțelegerea dintre cei doi, prin care Colesnic Andrei a pretins prin estorcare mijloace bănești pentru ca procesul verbal întocmit vădit fals de către Onica Spiridon să nu ajungă în instanța de judecată. Mai mult ca atât, Colesnic Andrei în cadrul urmăririi penale la 04 iunie 2013, fiind asistat de apărător a încheiat acord de recunoaștere a vinovăției unde a descris în detaliu toate circumstanțele (vol. I, f.d. 126). La fel, instanța de apel a menționat că este justă concluzia instanței de fond referitor la faptul că organele de drept nu au intervenit activ în realizarea etapelor infracționale, 8 iar efectuarea măsurilor speciale de investigații în vederea documentării și fixării acțiunilor lui Colesnic Andrei nu poate fi catalogată ca fiind o provocare. De asemenea, instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului Onica Spiridon, precum că biroul său este biroul nr. 3 și nu biroul nr. 6 unde s-a efectuat percheziția, deoarece, după cum s-a stabilit din declarațiile martorului Molovata, cât și a inculpatului Colesnic de biroul nr. 6 se foloseau toți, inclusiv și Onica Spiridon, chiar dacă oficial biroul nr. 3 era întărit după Onica Spiridon, lucrurile acestuia nu se dețineau în biroul nr. 3, ci în biroul nr.

Cu referire la argumentele părții apărării potrivit cărora comportamentul lui Onica Spiridon și Colesnic Andrei de neînlăturare a lui Atanasov Ivan după depistarea gradului de alcoolemie de 0,52 mg/l corespunde prevederilor Hotărârii Guvernului Nr. 296 din 16.04.2009 cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii, deoarece din start Atanasov Ivan și fără test a recunoscut că a servit băuturi alcoolice, ceea ce urma să întreprindă toate obligațiunile de serviciu prin înlăturarea acestuia de la conducerea mijlocului de transport și întocmirea procesului-verbal. Ce ține de dezacordul părții apărării cu procesul-verbal de cercetare la fața locului din 04.06.2013 (f.d. 53-54, vol. I), din motivul încălcării prevederilor art. 94 alin. (1) pct.2) Cod de procedură penală, instanța de apel a reiterat următoarele: Potrivit procesului-verbal din 17.09.2014, de prezentare învinuitului și apărătorului său a materialelor de urmărire penală (f.d. 123, vol. II), după luarea cunoștinței de materialele urmăririi penale, apărătorul Istrate Anatolie în numele inculpatului Colesnic Andrei, a avut anumite obiecții referitor la mersul urmăririi penale solicitând totodată declararea nulității unor probe, iar prin ordonanța procurorului în Procuratura anticorupție Ivanov Mihail din 02.10.2014 a fost respinsă cererea apărătorului Istrate Anatolie în interesele învinuitului Colesnic Andrei (f.d. 126, vol. II). Mai mult, apelul este neîntemeiat în partea nominalizată și din considerentul că avocatul inculpatului nu a abordat nulitatea unor acte procedurale concrete ale organului de urmărire penală, în termenul prevăzut de lege, adică la terminarea urmăririi penale, făcând niște demersuri generale (f.d. 123-verso), care au fost respinse prin ordonanța din 02.10.2014 (f.d. 126), astfel dânsul a pierdut dreptul de a invoca presupusele carențe ale organului de urmărire penală ulterior, adică în instanțele de judecată, prezumându-se că inculpatul și apărătorul său au acceptat modul în care s-a desfășurat respectivul proces penal, și acestea nu duc la nulitatea absolută a lor. Astfel, argumentul părții apărării cu privire la dezacordul cu procesul-verbal de 9 cercetare la fața locului din 04.06.2013, înaintat după expedierea cauzei în judecată de către procuror este neîntemeiată, iar instanța de apel, potrivit art. 251 Cod de procedură penală, nu are temei și suport legal pentru a invoca din oficiu chestiunile abordate. Instanța de apel a conchis că, nu este întemeiată nici critica ce ține de aprecierea și interpretarea eronată în opinia părții apărării a probelor, ce a dus la stabilirea greșită a faptelor, deoarece instanța de fond, ținând seama în plină măsură de prevederile art. 99- 101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele prezentate de către părți, a audiat inculpații, martorii, a cercetat probele administrate la dosar, dând citire proceselor-verbale și altor documente, verificându-le și apreciindu-le just prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și ca urmare corect au stabilit starea de fapt, încadrarea în drept și vinovăția inculpaților Colesnic Andrei și Onica Spiridon. Totodată instanța de apel a statuat, că la aprecierea probelor judecătorii sunt independenți, nefiind legați de opinia altor persoane, iar dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare. Instanța de apel a considerat că, argumentele apelanților în interesele inculpaților precum că concluzia expusă de instanța de fond în sentința adoptată este eronată și contradictorie, contrare probatoriului administrat sunt neîntemeiate, or instanța ierarhic inferioară corect ținând cont de probele administrate la materialele cauzei și prezentate de părți și just a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpaților. La fel prima instanță în sentința adoptată detaliat și-a argumentat concluzia referitor la faptul că acțiunile inculpaților întrunesc elementele infracțiunilor în baza cărora au fost condamnați, concluzii care sunt juste și a căror reluare nu se mai impune. Instanța de apel a considerat nefondate argumentele procurorului precum că instanța de fond la stabilirea pedepsei a ignorat prevederile art. 83 Cod penal și a conchis că instanța de fond corect a aplicat față de ambii inculpați pedeapsa pe art. 324 alin. (2) lit. b) și c) Cod penal, sub formă închisoare pe un termen de 5 ani închisoare, cu amendă în mărime de 2 000 unități convenționale, echivalentul a 40 000 lei, cu privarea de dreptul de a exercita funcții în cadrul Inspectoratului General al Poliției, a Ministerului Afacerilor Interne inclusiv a subdiviziunilor acestuia pe un termen de 4 ani, iar în conformitate cu art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată inculpaților prin prezenta sentință s-a suspendat condiționat pe un termen de probă de 5 ani. În asemenea circumstanțe, instanța de apel a conchis că pedeapsa aplicată inculpaților este echitabilă, asigurându-se restabilirea echității sociale și prevenirea 10 comiterii de noi infracțiuni și va duce la conștientizarea de către inculpat a necesității respectării legii, ceea ce asigură îndeplinirea scopului pedepsei penale, prevăzut la art. 61 alin. (2) Codul penal. 5. Decizia instanței de apel este atacată cu recursuri ordinare de către: 5.1. Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, prin care, indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a deciziei instanței de apel, în partea stabilirii pedepsei inculpaților Colesnic A. și Onica S., cu remiterea cauzei la rejudecare în această parte, în aceiași instanță de apel, într-un alt complet de judecată. În motivarea recursului invocă următoarele argumente: - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate de către procuror în apel, ignorându-le la emiterea deciziei; - pronunțând o decizie de condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru comiterea unei infracțiuni cu un grad de prejudiciabilitate sporit, fiind periclitată ordinea de drept, nu a fost atins scopul principal și anume prevenirea de comitere de noi infracțiuni de către inculpat, precum și de către alte persoane. Instanța era obligată să indice care anume circumstanțe ale cauzei sunt considerate atenuante și în corelație eu care date despre persoana vinovatului ele servesc temei pentru aplicarea art. 90 Cod penal; - concluziile instanței de apel în partea individualizării pedepsei stabilite inculpaților Colesnic Andrei și Onica Spiridon, sunt greșite și vin în contradicție cu probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare, neconforme scopului legii penale și principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, în situația în care inculpații nu au recunoscut vina și încercând sub diferite metode de a duce în eroare atât organul de urmărire penală cât și instanțele de judecată, având un singur scop, eschivarea de la răspăundere penală; - instanța de apel a examinat pur formal, tendențios și unilateral apelul declarat, nu s-a clarificat care circumstanțe sunt relevante pentru prezenta cauză, a adoptat o soluție neargumentată la modul cuvenit, în legătură cu ce o astfel de decizie nu poate fi menținută și urmează a fi casată cu remiterea cauzei la rejudecare în Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău, în raport cu motivele invocate în acest recurs. 5.2. Avocatul Pruteanu Vasile în numele inculpatului Onica Spridon, prin care, indicând temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor judecătorești cu pronunțarea unei hotărâri prin care Onica Spiridon să fie achitat pe motivul că fapta nu a fost comisă de inculpat, invocând 11 argumente similare celor învocate în cererea de apel (f.d. 100-102 vol. III). 6. Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursurilor declarate din următoarele considerente. În drept, soluția de inadmisibilitate a recursului declarat de procuror, își are sediul juridic în dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, unde este stipulat că, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, poate să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate. Referitor la recursul declarat de procuror, La caz, din conținutul recursului declarat de către procuror se constată că acesta invocă temeiurile prevăzute de pct. 6) și 10) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală și pledează pentru casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel într-un alt complet de judecată, deoarece partea acuzării nu este de acord cu individualizarea pedepselor stabilite inculpaților recunoscuți vinovați. Analizând norma dată la situația în cauză, Colegiul conchide că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare, deoarece instanța de apel a analizat obiectiv circumstanțele cauzei și și-a motivat soluția în sensul oferirii răspunsurilor la toate motivele apelului declarat de procuror, astfel că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se în temeiază soluția. Astfel, referitor la motivul recurentului, precum că instanțele de fond incorect au individualizat pedeapsa și greșit au aplicat prevederile art. 90 Cod penal, inculpaților Colesnic A. și Onica S., Colegiul î-l consideră neîntemeiat. La acest capitol, Colegiul penal remarcă că, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Conform art. 16 Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 324 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor grave, care se pedepsește cu închisoare de la 5 la 10 ani cu amendă în mărime de la 6000 la 8000 unități convenționale și cu privarea de 12 dreptul de a ocupa anumite funcții publice sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 7 la 10 ani. Astfel, inculpaților Colesnic A. și Onica S. le-a fost aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani cu amendă în mărime de 2 000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a exercita funcții în cadrul Inspectoratului General al Poliției, a Ministerului Afacerilor Interne inclusiv a subdiviziunilor acestuia, pe un termen de 4 ani. Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoarea pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, instanța de judecată, ținând seama de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, ajungând la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului. Consultând textul deciziei instanței de apel, Colegiul reține că, la stabilirea pedepsei inculpaților Colesnic A. și Onica S., aceasta a ținut cont de principiile de aplicare a pedepsei prevăzute de art. 61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în art. 75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea, de persoana inculpaților – Colesnic Andrei se caracterizează pozitiv la serviciu, ca un specialist calificat, disciplinat, are la întreținere doi copii minori și este unicul întreținător al familiei, iar Onica Spiridon se caracterizează pozitiv la serviciu, ca un coloborator competent, responsabil, energic și cu inițiativă, are doi copii la întreținere, de influența pedepsei aplicate asupra corijării și reeducării acestora, și, reieșind din scopul pedepsei penale, a considerat posibilă corijarea și reeducarea acestora fără izolare de societate, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite pe un termen de probațiune de 5 ani, în temeiul art. 90 Cod penal, considerând că aceasta este una echitabilă faptei comise. Prin urmare, la stabilirea pedepsei inculpatului au fost respectate prevederile legii, iar în atare situație, careva interdicții de suspendare condiționată a executării pedepsei de 5 ani stabilite acestora, legea nu prevede, deoarece suspendarea executării condiționate a pedepsei, conform art. 90 alin. (4) Cod penal, poate avea loc și în cazul săvârșirii unei infracțiuni de categorie gravă. Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal consideră că instanțele de fond și-au argumentat hotărârile, care sunt în corespundere cu prevederile art. 384 alin. (3) și art.394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, bazându-se pe materialele cauzei și acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 90 Cod penal. În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs 13 în sensul casării deciziei contestate. Referitor la recursul declarat de avocatul Pruteanu Vasile în numele inculpatului Onica Spiridon, Din cuprinsul recursului declarat de către avocatul Pruteanu V. în numele inculpatului se reține, că acesta invocă ca temei de drept pct. 6) și 8) din alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Instanța de recurs, studiind textul deciziei atacate constată, că temeiul invocat de către recurent și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat. Astfel, instanța de apel, la adoptarea soluției de respingere a apelurilor declarate și menținere a sentinței, a respectat prevederile legale, adoptând o soluție corectă și întemeiată. Totodată, instanța de recurs consideră, că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care această instanță le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO. În opinia instanței de recurs, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și a adoptat o hotărâre legală, întemeiată și motivată, cuprinzând argumente fundamentate în fapt și în drept, prezentate în hotărârea atacată și corect a considerat, că probele puse la baza sentinței nu conțin erori procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor, dovedind indubitabil vinovăția inculpaților de cele incriminate. Prin urmare, criticile formulate de recurent în cererea de recurs sunt identice celor invocate în apel, formând obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, și ultima dându-le o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4.1, soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea judecătorească în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, nu se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, constatându-se astfel că recursul declarat este inadmisibil. Mai mult ca atât, Colegiul menționează că motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale 14 unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, just a concluzionat că instanța de fond, analizând probele administrate corect a stabilit și a reținut în sarcina lui Onica S. încadrarea juridică corespunzătoare prevăzută la art. art. 324 alin. (2) lit. b), c) și 332 alin. (1) Cod penal. Cu referire la motivul invocat de recurent, precum că nu au fost întrunite elementele infracțiunilor, care cade sub incidența art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, Colegiul penal remarcă că sub acest aspect se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). Deși se invocă faptul că inculpatul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor incriminate, instanța de apel întemeiat a conchis că aceasta nu generează achitarea acestuia precum s-a solicitat în cererea de apel și recurs, or în cursul judecării cauzei în apel și în fond au fost prezentate probe care înlătură orice dubiu judiciar și dovedesc cu certitudine vinovăția lui Onica Spiridon în cele imputate. Versiunea recurentului este combătută prin probe pertinente, concludente, utile și veridice, iar pe parcursul examinării cauzei în instanțele de judecată a fost stabilit cu certitudine că acțiunile lui Onica Spiridon întrunesc elementele constitutive ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. b), c) și art. 332 alin. (1) Cod penal. Astfel, Colegiul penal acceptă întru totul argumentele instanțelor de fond și pentru a evita repetări inutile le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. Față de cele ce preced, Colegiul penal conchide, că considerentele menționate raliază celor constatate de prima instanță și de instanța de apel privitor la situația de fapt și de drept reținută în cauză și privitor la stabilirea vinovăției inculpaților Colesnic A. și Onica S., pe baza unei juste evaluări a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de acesta o încadrare juridică corectă. În concluzie, instanța de recurs consideră hotărârea instanței de apel ca legală și întemeiată, fiind adoptată în corespundere cu prevederile legale relevante prescrise de 15 art. 414-419 Cod de procedură penală și din atare considerente, recursurile ordinare declarate de către procuror și avocatul Pruteanu V. în numele inculpatului Onica S. sunt inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie și avocatul Pruteanu Vasile în numele inculpatului Onica Spridon, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2017, în cauza penală privindu-i pe Colesnic Andrei Xxxxx și Onica Spiridon Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiate. Decizia este irevocabilă. Pronunțarea integrală la 28 martie 2018. Președinte: Gordilă Nicolae Judecători: Guzun Ion Catan Liliana 16